DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX - art. 242 Cod proc. pen. -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

Î N C H E I E R E A NR. 15

Ședința Camerei de Consiliu din data de 14 martie 2014

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: P___ D____ C_______

GREFIER : M_____ D______

Ministerul Public - P________ de pe lângă Tribunalul Suceava a

fost reprezentat de procuror A_____ L_______

Pe rol, judecarea contestației formulată de contestatorul inculpat E________ I___ D_____, fiul lui I____ și E____, născut la data de 16.12.1988 în municipiul Suceava, județul Suceava, cu domiciliul în satul Sălăgeni, _________________________, județul Suceava, legitimat cu C.I. ________ nr. xxxxxx, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, aflat în prezent în Penitenciarul B_______, împotriva Încheierii de ședință a Camerei din Consiliu din data de 05 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXX14.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă contestatorul E________ Iie D_____ (în stare de arest preventiv) asistat de avocat ales G____ V___.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu sunt cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul cu privire la contestația formulată de către contestatorul E________ I___ D_____.

Avocat G____ V___, având cuvântul pentru contestator, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, având în vedere că potrivit noilor dispoziții ale codului penal, legiuitorul a micșorat limitele de pedeapsă prevăzută pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 228 rap. la art. 229 Cod penal, respectiv de la 1-5 ani închisoare, iar potrivit art. 231 alin. 2 Cod penal, în cazul acestei fapte, împăcarea înlătură răspunderea penală

În motivare, arată că instanța de fond nu a ținut seama de disp. art. 202 NCPP, respectiv de scopul, condițiile de aplicare și categoriile măsurilor preventive, de persoana inculpatului, de starea de sănătate a acestuia și împrejurările comiterii faptei.

Având în vedere aceste criterii, instanța de fond putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, motivat de faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 Cod proc. penală, întrucât infracțiunea de furt nu este enumerată la alin. 2 al acestui text de lege iar în cauză nu există date ori probe care să denote că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Solicită a se reține că instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, a fost administrat tot probatoriul, a avut loc primul termen de judecată în cameră preliminară, moment procesual la care măsura arestării preventive dispusă poate fi înlocuită conform prevederilor noului Cod de procedură penală cu măsura arestării la domiciliu, în contextul în care inculpatul a recunoscut și regretat sincer fapta comisă în noaptea de 31 decembrie 2013, a acoperit integral prejudiciul către firma de la care s-au sustras bunurile, respectiv suma de 700 lei, nu s-a sustras de urmărirea penală și nici nu a încercat să denatureze adevărul. Cu privire la circumstanțele reale ale cauzei mai solicită a se avea în vedere că inculpatul a comis fapta, aflându-se în stare de ebrietate, nerealizând ce face.

Aspectul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol nu denotă faptul că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere că acesta a executat pedeapsa la care a fost condamnat. Raportat la speța de față, consideră că fapta comisă de inculpat nu a determinat o rezonanță negativă majoră în rândul comunității din care face parte, întrucât acesta nu a sustras decât niște pachete de țigări și câteva plicuri de capucino, bunurile fiind predate părții vătămate.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că legea se aplică în mod egal pentru toți inculpații și nu în mod discriminatoriu, raportat la alți inculpați care deși au fost acuzați de cauzarea unor prejudicii foarte mari, aceștia au fost cercetați în stare de libertate pe toată perioada desfășurării procesului penal. În acest sens, evidențiază cazul fraților B_____ și a inculpatului C_____, care a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârșire infracțiunii de omor iar în prezent este judecat în stare de libertate sub incidența măsurii controlului judiciar.

Pe cale de consecință, solicită admiterea contestației și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive și respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, motivat de faptul că în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, întrucât nu ar rezona cu atingerea scopului în raport de prevederile art. 202 C.p.p..

Contestatorul E________ I___ D_____, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că recunoscut fapta săvârșită, are un copil minor în întreținere iar partea vătămată urmează să își retragă plângerea și să se împace cu el. Totodată, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință a Camerei de Consiliu din data de 05 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXX14, s-au respins cererile inculpatului E________ I___-D_____, de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, ca neîntemeiate.

În baza art.275 alin. (2) N.C.p.p. inculpatul E________ I___ D_____ a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a reținut următoarele:

La data de 04.03.2014, inculpatul E________ I___ C______ a formulat o cerere prin care a arătat că în temeiul art.242 N.C.p.p. a solicitat revocarea măsurii preventive a arestării preventive și înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu(art.202 alin.4 lit.d N.C.p.p.). În motivare a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.218-222 N.C.p.p. și că luarea acestei măsuri, în această fază procesuală, față de inculpat este necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 lit.d N.C.p.p.. S-a solicitat să se țină cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din data de 20.01.2014 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, E________ I___ D_____ pentru săvârșirea a infracțiunii de „furt calificat" - art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din vechiul C.pen., constând în aceea că în noaptea de 31.12.2013/01.01.2014, în jurul orelor 04:00, după ce a petrecut o perioadă în incinta unui local din complexul I_____ Mall Suceava, inculpatul E________ I___-D_____ s-a deplasat către stația de autobuz din zona supermarketului Carrefour Suceava. Aici inculpatul a observat un magazin și un bar care la ora respectivă erau închise și s-a decis să pătrundă în incinta barului pentru a sustrage bunuri. Astfel inculpatul a intrat pe terasa barului după ce în prealabil a escaladat un gard și o ușă metalică din spatele barului, iar pentru a-și facilita accesul în interior, a spart cu o rangă găsită la fața locului un geam de tip termopan din spatele barului. În continuare inculpatul a pătruns prin geamul spart în incinta grupului sanitar, iar ulterior în bar.

Din barul ____________________ din mun. Suceava, ___________________.n., inculpatul E________ I___-D_____ a sustras suma de 106 lei provenită din încasări, 21 de pachete cu țigări de diferite mărci, o sticlă de cognac marca Triumph, 3 pachete de gumă de mestecat Orbit și 35 de pliculețe de capucino și ciocolată caldă marca La Festa, creând un prejudiciu total de 800 lei, din care suma de 500 lei reprezentând valoarea bunurilor sustrase. Bunurile sustrase au fost recuperate în totalitate și restituite părții vătămate.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a dat o declarație amplă cu privire la modalitatea de săvârșire a acesteia (filele 42-43, 45-49 d.u.p.). Acesta a arătat că, după ce a plecat de la festivitățile de Anul Nou organizate în zona „I_____ Mall” Suceava, în noaptea de 31.12.2013/01.01.2014, în jurul orelor 04.00, s-a deplasat în apropierea stației de autobuz aflate vizavi de supermarketul Carrefour. Aici inculpatul a identificat barul ____________________ Suceava, și a pătruns în interior prin spargerea unui geam al grupului sanitar, din interior sustrăgând suma de 106 lei și bunurile mai sus descrise, valoarea acestora fiind de 500 de lei. Inculpatul a plecat de la locul comiterii infracțiunii în același mod prin care a intrat, escaladând mai apoi un gard al ___________________ cu care, a fost surprins și reținut de doi paznici ai acestei societăți.

Cauza a fost înregistrată sub nr.XXXXXXXXXX14 la data de 23.01.2014 fixându-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul art.300¹ din vechiul C.p.p. pentru data de 24.01.2014, ora 14.00.

Prin încheierea nr.1/AUP/01.01.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr.XXXXXXXXXX s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 01.01.2014 și până la data de 29.01.2014 inclusiv, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 1/AUP/01.01.2014.

Prin încheierea din data de 24.01.2014, în temeiul art.300¹ vechiul C.p.p., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat în prezentul dosar, încheiere ce a rămas definitivă prin decizia nr.10/29.01.2014 a Tribunalului Suceava prin care s-a respins recursul formulat de inculpat.

La data de 19.02.2014, instanța a făcut prin încheiere, în Camera de Consiliu, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul art.207 N.C.p.p. Încheierea din data de 19.02.2014 a rămas definitivă în data de 24.02.2014 prin respingerea contestației formulată de inculpatul E________ I___ C______.

Cauza se află în prezent în faza de Cameră Preliminară.

Instanța de fond a reținut că prin încheierea nr.1AUP/01.01.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXX s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului E________ I___-D_____ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i din vechiul C.pen., pe o durată de 29 zile de la 01.01.2014 până la 29.01.2014, inclusiv, emițându-se și mandatul de arestare preventivă cu numărul 1AUP/01.01.2014 și s-a respins cererea formulată de inculpatul E________ I___-D_____ privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea ca neîntemeiată.

De asemenea, prin Încheierea din data de 19.02.2014, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul E________ I___ D_____, în temeiul art. 207 noul Cod de Procedură Penală, menținând această măsură și respingând cererea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar. Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile vechiului Cod de procedură penală, care a fost în vigoare până la data de 31.01.2014, având în vedere că potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.255/2013 actele de procedură îndeplinite înainte de _____________________ Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

La data de 04.03.2014, inculpatul a formulat cerere de revocare a măsurii preventive a arestului și înlocuire a acesteia cu măsura arestului la domiciliu.

Analizând cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpat în temeiul art. 242 NCPP, judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a reținut că, potrivit art.202 din Noul Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Conform 242 alin.1 și 2 N.C.p.p., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, alin.2, stipulând că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Așadar, analizând textul de lege menționat anterior instanța de fond a constatat că revocarea măsurii preventive nu poate coexista cu înlocuirea măsurii preventive întrucât cele două instituții privesc elemente de fapt și de drept diferite și presupun îndeplinirea unor condiții diferite. Având în vedere aceste aspecte. instanța de fond a reținut că inculpatul a formulat două cereri, respectiv o cerere vizând revocarea măsurii arestării preventive și o cerere prin care solicită înlocuirea măsurii preventive, sens în care urmează să le analizeze și să se pronunțe pe ambele cereri.

Astfel, prima instanță a avut în vedere că potrivit art.223 alin.2 N.C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prima instanță a reținut că inculpatul E________ I___ D_____ a fost arestat preventiv reținându-se că există indicii temeinice că ar fi săvârșit o infracțiune de furt calificat, infracțiune prevăzută de art. 229 din N.C.pen. care prin prisma limitelor de pedeapsă stabilite, pedeapsa cu închisoarea între 1 ani și 5 ani, se încadrează printre infracțiunile pe care legiuitorul le-a apreciat ca justificând luarea celei mai grave măsuri preventive, respectiv măsura arestării preventive.

Totuși, la analiza posibilității revocării măsurii arestării preventive față de inculpatul E________ I___ D_____ trebuie să se fi dovedit că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv sau că au apărut temeiuri noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

De asemenea, instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu au încetat și nici nu au apărut temeiuri noi din care să rezulte că măsura arestării preventive luată față de inculpatul E________ I___ C______ este ilegală în condițiile în care infracțiunea de furt calificat este și în prezent pedepsită cu pedeapsa închisorii de până la 5 ani și la luarea și respectiv menținerea măsurii arestării preventive s-a apreciat că din împrejurări privitoare la persoana acestuia privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Având în vedere cele relevate, prima instanță a apreciat că mijloacele de probă din prezenta cauză se constituie în date din care rezultă că temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii arestului preventiv nu au încetat, ci subzistă și în prezent.

În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu instanța constată că în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului nu s-a putut aprecia că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) N.C.p.p..

Instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive este necesară întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, la modalitatea de comitere a acesteia, respectiv faptul că infracțiunea contra patrimoniului a fost săvârșită, la adăpostul nopții și prin efracție, în stare de recidivă, aspecte ce denotă o lipsă de respect față de dreptul de proprietate garantat de către legiuitor prin dispozițiile art.44 din Constituția României.

De asemenea, s-a reținut că regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României) iar un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama este acela potrivit căruia “orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă” (art. 4 N.C.p.p.).

În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art. 242 alin.1 N.C.p.p. în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei. Nu trebuie omis nici art. 202 N.C.p.p., în care se prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

S-a apreciat astfel că se poate reține, că anumite infracțiuni, îndeosebi cele grave, pot produce o anumită tulburare socială, care este de natură a justifica o detenție provizorie în locuri special amenajate în acest sens, pe o perioadă de timp rezonabilă, mai ales când existența motivelor plauzibile împotriva celui acuzat pledează pentru plasarea sa în stare de arest preventiv, iar în acest sens, trebuie precizat că tulburarea ordinii publice ține într-o anumită măsură de sfera lucrurilor resimțite de opinia publică, iar nu doar de datele obiective care justifică această plasare în detenție ca măsură excepțională. Din acest motiv, pericolul pentru ordinea publică a mai fost definit în doctrină drept temerea că, odată pus în libertate, învinuitul/inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat, iar pericolul pentru ordinea publică, ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al acestuia.

Luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului E________ I___ C______ nu se impune, întrucât faptele acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă strânse de organele de urmărire penală: gravitatea deosebită a faptelor presupuse a fi comise și maniera lor de săvârșire, planificarea faptelor, așa cum ea se conturează, în special, din modul de operare(pe timpul nopții și prin efracție); organizarea activității infracționale, aria teritorială în care s-a acționat( în altă localitate decât cea în care locuia, în timpul nopții de revelion) ce confirmă preocuparea inculpatului în asigurarea pierderii urmelor, șansele de identificare a acestuia fiind mult reduse.

Natura și modalitatea concretă de comitere a infracțiunii așa cum se conturează în prezent, respectiv o infracțiune contra patrimoniului săvârșită pe timp de noapte, prin efracție, din incinta unui imobil, aspecte ce denotă o îndrăzneală deosebită a inculpatului pe care nici măcar pericolul de a fi surprins în timpul activității sale infracționale nu l-a determinat să renunțe la intenția sa de a sustrage bunuri sunt avute în vedere de către instanță la analizarea posibilității înlocuirii măsurii arestării preventive.

Instanța a luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aspect ce denotă că inculpatul a dat dovadă de o perseverență infracțională constantă în săvârșirea de fapte penale contra patrimoniului, care atestă că acesta a acționat în disprețul legii. Așa cum rezultă din fișa de cazier depusă la fila 50 ds.u.p. inculpatul E________ I___ D_____ a mai fost condamnat cu închisoarea pentru săvârșirea de infracțiuni de aceeași natură cu cea pentru care a fost trimis în prezent în judecată, infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză fiind în interiorul termenului de încercare al liberării condiționate. Inculpatul a mai fost condamnat și pentru săvârșirea unei infracțiunilor de viol, violare de domiciliu și vătămare corporală.

Instanța de fond a reținut că starea de pericol a inculpatului rezidă și din faptul că după ce a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare acesta nu a înțeles să se îndrepte și a ignorat și avertismentele repetate date de autorități pentru săvârșirea de fapte antisociale ce au adus atingere patrimoniului persoanelor așa cum rezultă din fișa de cazier(f.50 d.u.p.) ceea ce sugerează perseverența infracțională a acestuia, cu ignorarea avertismentului dat de legea penală prin condamnările anterioare, indulgența arătată acestuia prin liberarea sa condiționată rămânând fără efecte.

Prima instanță a ținut cont și de împrejurarea că, la aproximativ 2 luni de la eliberarea sa condiționată din Penitenciarul B_______, se presupune că a săvârșit din nou o infracțiune contra patrimoniului.

Așadar, în condițiile în care inculpatul deja se afla sub imperiul unui termen de încercare de la momentul liberării sale condiționate, a căror condiții se presupune că le-a încălcat, nimic din personalitatea acestuia nu îndreptățesc instanța să aprecieze că E________ I___ C______ va respecta măsurile și restricțiile impuse de măsura preventivă a arestului la domiciliu prevăzute de art.221 N.C.p.p.

Așadar, s-a apreciat că starea de pericol a inculpatului rezidă și din faptul că acesta, după ce a executat mai multe pedepse cu închisoarea nu a înțeles să se îndrepte ci a ales să adopte o nouă conduită antisocială ceea ce sugerează perseverența infracțională a lui E________ I___ D_____, cu ignorarea avertismentului dat de legea penală prin condamnările anterioare și reprezintă o dovadă prezumtivă că pentru acest inculpat executarea pedepselor anterioare nu și-a atins scopul de reeducare.

Toate aspectele menționate anterior au permis instanței de fond să concluzioneze că în cauză există suficiente indicii care să atragă atenția asupra comportamentului viitor al inculpatului, asupra predispoziției lui de a intra în conflict cu legea penală pe viitor, punând în evidență o periculozitate socială sporită a inculpatului, prin aceea că generează un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor în ceea ce privește protecția și siguranța lor fizică.

Susținerile inculpatului, prin apărători, în sensul că dorește să fie în cadrul familiei pe parcursul procesului penal nu constituie un criteriu care să conducă instanța la ideea că judecarea acestuia sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu prezintă suficiente garanții pentru apărarea ordinii publice și pentru buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care din atitudinea generală a acestui inculpat denotă o continuă sfidare a normelor de conviețuire socială și lipsă de respect la adresa autorității statului român.

Susținerea apărătorului acestuia, conform căreia inculpatul are un copil minor, în vârstă de 5 ani, care are nevoie de prezența tatălui, dat fiind că mama acestuia a părăsit țara și domiciliul conjugal când minorul avea doar 1 an și 3 luni și de atunci acesta se află în grija bunicilor, dar că aceștia au o situație materială dificilă, tatăl fiind nevăzător iar mama fiind plecată în Italia pentru a fi operată din cauza unei afecțiuni la ficat, nu poate fi reținută ca un motiv suficient pentru admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, ținând cont și de faptul că instanța a trimis o adresă către Direcția pentru Protecția Copilului în vederea luării măsurilor necesare de ocrotire a minorului, în cazul în care bunicii acestuia nu se mai pot îngriji de minor.

Convingerea instanței de fond în sensul că temeiurile care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu au încetat, își are suport legal și temeinic în faptul că arestarea preventivă, ca instituție a dreptului procesual penal, funcționează ca mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situații de natură să pună în pericol eficienta desfășurare a procesului penal, prin obstacolele și dificultățile pe care le pot produce, scopul ei fiind realizarea cadrului optim pentru desfășurarea în bune condiții a activității procesuale.

Instanța de fond nu a putut ignora gravitatea infracțiunii de furt calificat și nici dezaprobarea societății civile în cazul lipsei reacției corespunzătoare din partea justiției în condițiile în care statului, prin autoritățile publice, îi revine obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare, inclusiv cele prevăzute în art. 202 N.C.p.p., pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor cetățenilor săi, nu doar a inculpaților, dar și a părților vătămate.

Faptul că prejudiciul are o valoare relativ mică, că a fost recuperat și că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită sub influența băuturilor alcoolice nu are relevanță în stabilirea pericolului social al judecării inculpatului sub imperiul unei alte măsuri preventive în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul E________ I___ D_____ are o predispoziție spre a săvârși infracțiuni, mai ales când se află sub influența băuturilor alcoolice, așa cum se conturează din actele dosarului. Mai mult, recuperarea prejudiciului nu s-a realizat ca urmare a acțiunii voluntare a inculpatului, așa cu s-a susținut de apărătorul acestuia, ci ca urmare a surprinderii acestuia de către paznicii din zonă, bunurile sustrase fiind încă asupra acestuia și fiind astfel recuperate.

Prin urmare, având în vedere că de la data luării măsurii, temeiurile de fapt și de drept nu au încetat să existe și nici nu s-au schimbat, iar celelalte măsuri preventive sunt ineficiente, instanța de fond a constatat, potrivit art.348 N.C.p.p. raportat la art.242 N.C.p.p., că temeiurile care au justificat luarea și menținerea arestului preventiv nu au încetat și în temeiul art. 242 alin.1 N.C.p.p. și pe cale de consecință a respins cererea de revocare a arestului preventiv luat față de inculpat.

În prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 242 alin. 2 N.C.p.p. referitoare la înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii, văzând că măsura nu a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au justificat luarea și menținerea sa subzistă în continuare, justificând menținerea acesteia (înscrisurile în circumstanțiere depuse de apărătorul inculpatului putând doar să fie luate în calcul în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare), va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpat, prin apărător, ca neîntemeiată. Mai mult, având în vedere considerentele anterior dezvoltate care demonstrează subzistența temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive și faptul că doar această măsură preventivă este de natură a asigura realizarea scopului prevăzut la art. 202 N.C.p.p., rezultă, pe cale de consecință, că o măsură preventivă mai ușoară, cum ar fi arestul la domiciliu, nu ar fi suficientă pentru a asigura îndeplinirea scopului art. 202 N.C.p.p..

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul E________ I___ D_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate de apărătorul acestuia și consemnate pe larg în practicaua prezentei încheieri.

Analizând contestația formulată de inculpatul E________ I___ D_____ prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că aceasta este nefondată, din următoarele considerentele:

Prin încheierea nr.1AUP/01.01.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr.XXXXXXXXXX s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului E________ I___-D_____ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i din vechiul C.pen., pe o durată de 29 zile de la 01.01.2014 până la 29.01.2014, inclusiv, emițându-se și mandatul de arestare preventivă cu numărul 1AUP/01.01.2014 și s-a respins cererea formulată de inculpatul E________ I___-D_____ privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 19.02.2014, Judecătoria Suceava a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul E________ I___ D_____, în temeiul art. 207 noul Cod de Procedură Penală, menținând această măsură și respingând cererea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar. Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile vechiului Cod de procedură penală, care a fost în vigoare până la data de 31.01.2014, având în vedere că potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.255/2013 actele de procedură îndeplinite înainte de _____________________ Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

La data de 04.03.2014, inculpatul a formulat cerere de revocare a măsurii preventive a arestului și înlocuire a acesteia cu măsura arestului la domiciliu.

Potrivit art.202 din Noul Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Conform art.242 alin.1 și 2 N.C.p.p., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, alin.2, stipulând că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Potrivit art.205 Cod procedură penală, împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare.

Până în prezent instanțele, statuând asupra situației juridice a inculpatului E________ I___ D_____ din perspectiva configurării măsurii arestării preventive au decis prin încheieri rămase definitive că, sub aspectul respectării dispozițiilor substanțiale și procedurale, aceasta a fost conformă procedurii prevăzută de lege, temeiurile care au determinat instituirea arestului preventiv, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind relevate în parametrii rezonabili de materialul probator avut la dispoziție spre analiză.

Și asta, întrucât existau probe și indicii temeinice - astfel cum sunt definite de art.68¹ din vechiul Cod de procedură penală - ce-și găseau corespondent în materialul probator administrat, care conturau presupunerea rezonabilă că inculpatul s-a aflat în condiții de loc și de timp, în împrejurări neconforme cu legea, fiind suspectat că a săvârșit infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din vechiul Cod penal, în maniera descrisă în rechizitoriu, infracțiuni pentru care a fost privat de libertate și ulterior trimis în judecată.

Instanța de fond a avut în vedere că învinuirea adusă se fundamentează la nivel de bănuială legitimă pe probele pe care se întemeiază și rechizitoriul. A constatat anterior că măsura arestării preventive se înscrie în coordonatele legalității și temeiniciei, răspunzând exigențelor de oportunitate și proporționalitate în deplin consens cu prevederile interne și internaționale și rezonează cu scopul prevăzut de legiuitor, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal prin obținerea probelor legale, pentru constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Așadar, soluțiile care au fost dispuse și ulterior luării măsurii arestării preventive, la anumite momente procesuale, în cursul soluționării procedurii adiacente a menținerii măsurii preventive reglementate de art. 348 rap. la art. 207 din noulCod procedură penală, în condițiile în care temeiurile de fapt și de drept subzistau, nu au înfrânt nici principiile și prevederile C.E.D.O, în cauza examinată existând rațiuni, care impuneau restricții ale dreptului la libertate al inculpatului cu privire la care s-a conturat bănuiala verosimilă că a intersectat sfera infracționalității, prezumându-se că ar fi comis o faptă gravă și, ca atare apărea oportun scoaterea unei persoane periculoase din rândul oamenilor liberi pentru a pune la adăpost prin efectul legii drepturile și libertățile cetățenilor, interesul general al societății primând în fața celui individual. Detenția regulată a intrat în mod expres și în câmpul de aplicare a art. 5 din Convenție, în condițiile în care instanța se afla cel puțin în prezența acelui set minim de informații cerut și de CEDO ce legitima ingerința în dreptul inculpatului la libertate, punctul de vedere al Judecătoriei Suceava fiind îmbrățișat și de prezenta instanță de cenzură – Tribunal Suceava, care a respins, ca nefondate, căile de atac promovate, apărările acestuia nefiind primite.

Cu privire la cererea de revocare, judecătorul de cameră preliminară al instanței de control judiciar apreciază că este neîntemeiată, în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și la momentul actual și impun în continuare privarea de libertate, raportat la gravitatea activității infracționale presupus săvârșite de inculpat (modul de operare - pe timpul nopții și prin efracție; organizarea activității infracționale, aria teritorială în care s-a acționat - în altă localitate decât cea în care locuia în timpul nopții de revelion, ceea ce confirmă preocuparea lui în asigurarea pierderii urmelor, șansele de identificare a acestuia fiind mult reduse), precum și de elementele care îi caracterizează comportamentul și personalitatea (fiind cunoscut cu antecedente penale ceea ce relevă o perseverență infracțională constantă în săvârșirea de fapte penale contra patrimoniului, care atestă că acesta a acționat în disprețul legii, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiuni grave și totuși acesta nu a înțeles să se îndrepte, ignorând avertismentele repetate date de autorități pentru săvârșirea de fapte antisociale ce au adus atingere patrimoniului persoanelor așa cum rezultă din fișa de cazier (f.50 ds.u.p.), iar la aproximativ 2 luni de la liberarea sa condiționată din Penitenciarul B_______, se presupune că a săvârșit din nou o infracțiune contra patrimoniului).

În aceste circumstanțe, Tribunalul va aprecia ca neîntemeiată și cererea formulată de inculpat, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Tribunalul nu are la dispoziție niciun element credibil derivat din comportamentul și personalitatea inculpatului care să-i permită să aprecieze că o măsură preventivă neprivativă de libertate, în speță măsura arestului la domiciliu solicitată de către inculpat, prin apărătorul său ales, ar fi suficientă și eficientă pentru atingerea scopului procesului penal, pentru eliminarea stării de pericol pentru societate și, în principal, pentru a înlătura posibilitatea săvârșirii de noi fapte antisociale de către același inculpat cel puțin până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Toate aceste date în opinia instanței de control judiciar îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin înlocuirea acesteia. În atare situație, timpul scurs de la data luării măsurii aretării preventive nu se relevă a fi nerezonabil în raport cu dimensiunea stării de pericol concret pentru ordinea publică.

Așa fiind, punând în balanță dreptul inculpatului la libertate individuală, pe de o parte, și necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate, pe de altă parte, Tribunalul apreciază că protejarea ordinii publice și a valorilor sociale ocrotite de lege are un caracter preponderent, astfel că soluția de menținere a stării sale de arest preventiv este justificată.

În condițiile în care, pentru motivația expusă, se constată că de la data luării măsurii arestării preventive față de inculpat, temeiurile de fapt și de drept nu au încetat să existe, nu s-au modificat și nici măsura nu a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, nu se justifică a se da eficiență practică dispozițiilor art. 242 alin.1 sau 2 Cod procedură penală, în sensul înlocuirii/revocării acesteia, întrucât și în prezent, corespunde scopului prev. de art. 202 Cod procedură penală, chiar dacă libertatea inculpatului ar fi subordonată unor garanții.

Față de considerentele expuse, cum măsura arestării preventive examinată este proporțională cu situația care a determinat-o, se înscrie în termenul rezonabil și asta întrucât situația reclamă în continuare scoaterea unei persoane periculoase, precum inculpatul, din rândul oamenilor liberi și plasarea în mediul închis, pentru a pune la adăpost prin efectul legii drepturile și libertățile cetățenilor, constând astfel că încheierea Judecătoriei Suceava este legală și temeinică, în baza art.205 Cod procedură penală, urmează a respinge contestația formulată în cauză.

În consecință, în temeiul art. 205 Cod procedură penală, Tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată împotriva Încheierii de ședință a Camerei din Consiliu din data de 05 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXX14 de contestatorul E________ I___ D_____, aflat în prezent în Penitenciarul B_______.

Reținând culpa infracțională și procesuală a inculpatului, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul îl va obliga pe acesta la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E :

În temeiul art. 205 Cod procedură penală respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat E________ I___ D_____, fiul lui I____ și E____, născut la data de 16.12.1988 în municipiul Suceava, județul Suceava, cu domiciliul în satul Sălăgeni, _________________________, județul Suceava, legitimat cu C.I. ________ nr. xxxxxx, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, aflat în prezent în Penitenciarul B_______, împotriva Încheierii de ședință a Camerei din Consiliu din data de 05 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXX14.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.

Definitivă.

Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 14.03.2014.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ , GREFIER ,

P___ D____ C_______ M_____ D______

Red. P.D.C./Tehnored. M.D

Jud. fond L______ I.G.

4 ex/17.03.2014