DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX
(4594/2014)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.16
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I__-T______ C_______ B_____
JUDECĂTOR: M____ D____ G_____
GREFIER: D____ T______
Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C____ M_____.
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul N___ G_______ împotriva sentinței penale nr.681 din data de 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-intimat-inculpat N___ G_______, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C_______ I____, în baza delegației nr.xxxxx/17.11.2014 depusă la fila 15 din dosar, lipsă fiind intimata-parte vătămată V________ E________ A_____.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care întrebat fiind, apelantul-intimat-inculpat N___ G_______, personal, precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în fața instanței de apel.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în circumstanțiere, depunând la dosar scrisoare medicală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apelantul-inculpat.
Curtea încuviințează pentru apelantul-intimat-inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, procedând la administrarea acesteia.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere gravitatea faptei, modul în care a acționat, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, consideră că toate acestea conduc la concluzia că pedeapsa aplicată este într-un cuantum mult prea blând, solicitând majorarea acesteia.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel precizează că inculpatul a obținut în urma vânzării respectivelor bunuri suma de 100 lei, considerând că se impune confiscarea acestei sume, întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu al apelantului-intimat-inculpat N___ G_______ solicită respingerea primului motiv al apelului formulat de P______, având în vedere că prejudiciul a fost în cuantum de 350 lei, fiind recuperată suma de 250 lei.
Consideră că nu se impune a fi majorată pedeapsa aplicată, având în vedere valoarea prejudiciului.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al Parchetului solicită admiterea acestuia, având în vedere că inculpatul este de acord să achite restul de 100 lei.
Cu privire la apelul formulat de inculpat, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și, rejudecând, a se aplica inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că în niciun caz nu se impune a fi redus cuantumul pedepsei inculpatului, având în vedere cazierul impresionant al acestuia, dând dovadă de perseverență infracțională pe tot parcursul vieții sale ca adult și, în atare situație, pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat, ca fiind nefondat.
Apelantul-intimat-inculpat N___ G_______, personal, având ultimul cuvânt, precizează că a luat bunurile (patru scrumiere, un cântar și o pereche de ochelari) de la o fostă concubină și erau ale sale.
C U R T E A,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.681 din data de 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d) și alin. 2 lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N___ G_______ [fiul lui M____ și A__, născut la data de 02.12.1950 în com. Nuci, ______________________. Ilfov, domiciliat în _____________________, cetățenia română, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii medii, fără ocupație și fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, posesor al CI ________, nr. xxxxxx, având CNP xxxxxxxxxxxxx], la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) și l) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a se afla în Municipiul București, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și l) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a se afla în Municipiul București, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.proc.pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată cu privire la inculpat, iar în baza art. 404 alin. 4 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 12.04.2014 la zi.
S-a constatat că persoana vătămată V________ E________ A_____ nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 397 alin. 3 C.pen. și art. 255 C.proc.pen., s-a dispus restituirea către persoana vătămată V________ E________ A_____ la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri a bunurilor depuse la camera de corpuri delicte a Poliției Sector 2 conform dovezii _______ nr. xxxxxxx.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 16 februarie 2014, în intervalul 13:30-18:00, inculpatul N___ G_______, profitând de faptul că locatarii imobilului situat în București, ________________________ nr. 7, sector 2 nu erau acasă, a pătruns în curtea imobilului, escaladând gardul împrejmuitor, a spart geamul ușii secundare de acces, după care a pătruns prin spațiul creat în locuința persoanei vătămate V________ E________ A_____, de unde a sustras un cântar electronic, un ceas de damă Cassio, două bibelouri, o pereche de ochelari de vedere, un parfum și 5 scrumiere metalice.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Probele se află la dosar, iar judecătorul fondului le-a individualizat și analizat pe larg.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N___ G_______ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d) și alin. 2 lit. b) C.pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că acesta a săvârșit fapta prin violare de domiciliu, pătrunzând în locuința persoanei vătămate prin efracție, arătând un grad de periculozitate sporit, nu a ajutat la recuperarea prejudiciului suferit de persoana vătămată, înstrăinând bunurile sustrase în vederea obținerii unui profit.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul are antecedente penale, din fișa de cazier rezultând predilecția pentru săvârșirea de infracțiuni de furt, fiind condamnat de 21 de ori pentru săvârșirea acestui tip de infracțiuni în perioada 1988-2012, dar și faptul că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, cooperând cu organele de cercetare penală în vederea desfășurării cu celeritate a anchetei. În faza judecății, după ce inițial a solicitat administrarea de probe tinzând la dovedirea lipsei de discernământ, a recunoscut săvârșirea faptei fără rezerve.
S-a mai reținut că inculpatul are vârsta de 64 de ani, are studii medii, nu are loc de muncă sau ocupație legală stabilă, nu are o locuință stabilă, nefiind astfel integrat în mod corespunzător în societate.
Din fișa de cazier aflată la dosarul cauzei (fila 27), instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 41 alin. 1 Cod penal.
S-a arătat că potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal, în cazul în care se constată săvârșirea unei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate, la stabilirea pedepsei, instanța având în vedere limitele de pedeapsă astfel majorate, de la 3 ani la 10 ani și 6 luni.
Pe latură civilă, judecătorul fondului a constatat persoana vătămată V________ E________ A_____ nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art. 397 alin. 3 C.pen. și art. 255 C.proc.pen., s-a dispus restituirea către persoana vătămată V________ E________ A_____ la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri a bunurilor depuse la camera de corpuri delicte a Poliției Sector 2 conform dovezii _______ nr. xxxxxxx.
Având în vedere că inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că a vândut bunurile sustrase în schimbul sumei de 100 de lei către D____ G________ (f. 40 DUP), iar bunurile au fost găsite cu ocazia percheziției la domiciliul acestuia (f. 35-42), în temeiul art. 112 alin. 6 C.pen. se impune confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei obținute din vânzarea bunurilor furate.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul N___ G_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Public a criticat sentința atacată pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, pe care o consideră mult prea blândă și pentru omisiunea instanței de fond de a dispune confiscarea sumei de bani obținute din valorificarea bunurilor sustrase și nerecuperate de către persoana vătămată.
Apelantul inculpat critică sentința sub un singur aspect, acela al greșitei individualizări judiciare, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul Parchetului este fondat, în limitele ce se vor arăta, iar cel al inculpatului este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși.
Primul motiv de apel al Ministerului Public este apreciat ca neîntemeiat.
În baza propriului examen, Curtea – în acord cu judecătorul fondului – apreciază că pedeapsa este corect individualizată, ținând seama de cuantumul prejudiciului, faptul că a fost recuperat, relațiile dintre victimă și făptuitor și, în primul rând poziția procesuală de recunoaștere a acestuia.
Cel de-al doilea motiv de apel al parchetului apare ca fiind întemeiat, deși Curtea apreciază acest fapt ca fiind mai mult o eroare materială.
Astfel, deși dispozițiile art.112 alin.1, lit.e Cod penal prevăd că sunt supuse confiscării „bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia”, judecătorul fondului a omis a dispune confiscarea sumei de bani obținute din valorificarea bunurilor sustrase și nerecuperate de către persoana vătămată”.
Însă în motivarea hotărârii, pagina 5, alineatul ultim, judecătorul fondului arată că „Având în vedere că inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că a vândut bunurile sustrase în schimbul sumei de 100 de lei către D____ G________ (f. 40 DUP), iar bunurile au fost găsite cu ocazia percheziției la domiciliul acestuia (f. 35-42), în temeiul art. 112 alin. 6 C.pen. se impune confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei obținute din vânzarea bunurilor furate.”
În aceste condiții, Curtea va admite apelul formulat de P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.681 din data de 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, pe care o va desființa, în parte, și rejudecând, în temeiul art.112 lit.e Cod penal, va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei.
Întrucât hotărârea urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Va deduce din pedeapsă durata prevenției de la 12.04.2014 la zi.
Va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, cu obligarea inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.681 din data de 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
Desființează în parte sentința apelată și în fond, rejudecând :
În baza art.112 lit.e Cod penal, dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Deduce din pedeapsă durata prevenției de la 12.04.2014 la zi.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
Obligă inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare in apel.
Onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I__-T______ C_______ B_____ M____ D____ G_____
GREFIER,
D____ T______
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.5
red.C.B_______-Jud.Sect.2