Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2959

Ședința publică de la 23 Iunie 2015

Președinte: - N___ D_____

Judecător: - Florența C_____ C_______

Grefier: - A_____ P_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta S______ R______ C_____ împotriva sentinței civile nr. 131/05.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant S______ M_____ V_____, având ca obiect exequator (recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine).

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta pârâtă S______ R______ C_____, personal, lipsind intimatul reclamant S______ M_____ V_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 21.10.2014, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 02.06.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;

Instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția perimării apelului formulat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 416 Cod procedură civilă, având în vedere că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a trecut mai mult de 6 luni din vina exclusivă a părților.

Apelanta pârâtă S______ R______ C_____ a arătat că lasă la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 30.04.2013, sub nr.XXXXXXXXXXXX reclamantul S______ M_____ V_____, prin mandatar P__ Christian I____, a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii pronunțată la data de 07.09.2012 în dosarul nr.258 F140/10 de Judecătoria Dusseldorf, Germania, în completul de judecată pentru minori în cadrul „ Secției Familiei”, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă din data de 26.02.2013.

Prin sentința civilă nr. 131/05.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă cererea formulată de reclamantul S______ M_____ V_____, prin mandatar P__ Christian I____, în contradictoriu cu pârâta S______ Rosalia C_____ și s-a dispus recunoașterea pe teritoriul României efectele hotărârii dată la data de 07.09.2012 de Judecătoria Dusseldorf - Tribunalul în cauze familiale.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Minorul R_____ A_____ S______ este fiul lui V_____ M_____ S______ și al Rosaliei C_____ S______, fiind născut la data de 27.09.2001 în Tg-J__.

Căsătoria părților a fost desfăcută prin sentința judecătorească definitivă din data de 20.06.2005, iar minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare.

Părinții minorului, ambii de cetățenie română, din septembrie 2009 împreună cu minorul s-au mutat în Dusseldorf, iar la data de 07.09.2012 prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Dusseldorf- Tribunalul în cauze familiale în dosarul nr. 258 F140/10 a hotărât că dreptul de creștere și educare asupra minorului R_____ S______, născut la data de 27.09.2001, este retras de la mamă și transmis în exclusivitate tatălui minorului, apreciindu-se că este în interesul minorului.

Potrivit sentinței menționate, s-a reținut că minorul va fi încredințat tatălui spre creștere și educare pentru că este în interesul minorului,tatăl oferindu-i minorului un mediu stabil .Totodată s-a reținut faptul că „mama minorului are o legătură strânsă și emoțională cu minorul ,însă din cauza bolii sale nu este în stare să își exercite dreptul de creștere și educare pentru R_____ și .după cum declară expertul convins , nici nu poate din cauza bolii sale să recunoască corect exprimările și nevoile minorului.”

Hotărârea pronunțată de instanța străină de încredințare a minorului tatălui spre creștere și educare a rămas definitivă la data de 26.02.2013, această hotărâre având aplicată și apostila prevăzută de Convenția de la Haga din 05.10.1961.

Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor . art. 1094 -1101 Cprciv. „ Hotărârea străină este definitivă în situația în care instanța care a pronunțat-o a fost competentă să judece procesul, există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și Germania și este îndeplinită condiția depunerii documentelor obligatorii și reprezentate de copii certificate în limba italiană și în traducere legalizată supă hotărârea străină.

În același sens sunt și dispozițiile art.21 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 potrivit căruia „ recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru ar trebui să se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz ale recunoașterii ar trebui reduse la minimul necesar” și disp. art.17 din Regulamentul CE nr. 44/2001 conform căruia „ în virtutea aceluiași principiu, al încrederii reciproce, procedura în temeiul căruia o hotărâre pronunțată într-un stat membru devine executorie în alt stat membru trebuie să fie eficientă și rapidă. În acest sens, hotărârea de încuviințare a executării unei hotărâri trebuie să fie făcută practic, automat, în urma unor verificări pur formale ale documentelor furnizate, fără ca instanța să aibă posibilitatea de a invoca din oficiu unul dintre motivele de executare prevăzute în prezentul Regulament”.

De asemenea, s-a reținut că în speța de față pârâta nu a formulat întâmpinare, nu a invocat excepții, precizând în fața instanței doar că nu este de acord cu cererea de față privind recunoașterea hotărârii străine, întrucât este nemulțumită de modalitatea în care a fost judecată de instanța din Germania, fapt ce atrage potrivit dispozițiilor art. 208 alin 2 NCPC decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții ,în afara celor de ordine publică ,dacă legea nu prevede altfel.

În consecință, pentru considerentele menționate anterior, în baza art. 1094 și art. 1095 Cprciv, tribunalul a admis cererea și a dispus recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii pronunțate la data de 07.09.2012 de Judecătoria Dusseldorf- Tribunalul în cauze familiale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta S______ R______ C_____, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul declarat s-a perimat, având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 21 octombrie 2014, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art. 416 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimat apelul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat apelul formulat de pârâta S______ R______ C_____ împotriva sentinței civile nr. 131/05.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant S______ M_____ V_____, având ca obiect exequator (recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine).

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.

Red. Jud. C.F. C_______

Tehnored. A.P.

4 ex/01.07.2015

Jud. fond A.E. S______