Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 335

Ședința publică din 06.05.2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE – P________ D______

JUDECĂTOR – G______ A____ C_______

*

GREFIER: P______ E____

*********************************************

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Bacău - a fost reprezentat legal de - B____ G_______ - procuror

Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul B________ T___ și partea civilă M_____ V_____, împotriva sentinței penale nr. 36/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria Moinești.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Ț________ G_______ în substituirea d-nei avocat Corfuș Deluța- pentru apelantul inculpat B________ T___ și apelantul parte civilă Marii V_____, asistat de avocat ales D___ C_______, lipsă fiind apelantul inculpat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, având în vedere că prin dispozițiile art. 9 alin.1 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Noului Cod de procedură penală, text potrivit căruia, sentințele supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului, car se judecă de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege, urmează a proceda la judecarea recursurilor declarate de inculpat și partea civilă ca apeluri și în conformitate cu dispozițiile referitoare la această cale de atac.

Avocat D___ C_______, pentru apelantul parte civilă, precizează că apelul vizează modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului.

Apărătorul apelantului inculpat, apărătorul apelantului parte civilă și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat D___ C_______, având cuvântul pentru apelantul parte civilă, apreciază că inculpatul ar trebui să execute efectiv pedeapsa aplicată de instanța de fond.

Condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 91 alin. 1, lit. d din noul Cod penal, relevă că, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite o ________ condiții, în raport de persoana infractorului, de conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Ori, activitatea infracțională a inculpatului este bogată, instanța de fond făcând referire doar la o pedeapsă, însă acestuia i s-a aplicat pedeapsa amenzii pentru faptele de lovire și distrugere.

Apreciază că, inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, acest articol referitor la condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, are în vedere, printre altele și eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii. Ori, inculpatul a lovit partea civilă de față cu copiii acestuia din urmă, lăsându-la pământ, copilul cel mic al părții civile având și în momentul de față traume.

Din cazierul judiciar al inculpatului, rezultă că toate faptele s-au comis foarte aproape ca succesiune în timp, inculpatul a perseverat în comiterea de infracțiuni, apreciind că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o încurajare a acestuia.

Referitor la efectul extensiv al apelului, solicită a se observa că la fila 43 din dosarul instanței de fond, există adresa Spitalului Județean Bacău de constituire ca parte civilă, din care rezultă că partea civilă a fost internată în două perioade, fiind solicitate două sume cu titlu de despăgubiri civile, ori, instanța de fond nu s-a pronunțat și pentru această constituire de parte civilă.

În concluzie, solicită admiterea apelului, așa cum a fost susținut și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței.

Avocat Ț________ G_______, pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului declarat de apelantul inculpat, desființarea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b din vechiul Cod penal, aplicarea unei pedepse sub 3 ani și a dispozițiilor art. 81 Cod penal, având în vedere persoana inculpatului și împrejurările concrete ale comiterii faptei. Arată că inculpatul a comis fapta sub imperiul unei tulburări, fiind provocat de partea civilă, aspect care rezultă din probele dosarului.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia, apreciind, în condițiile în care se va respinge apelul inculpatului, că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este suficientă, fiind stabilite niște obligații pe care inculpatul trebuie să le respecte.

Depune referatul privind plata onorariului avocat oficiu din fondul M.J., pentru apărătorul titular, care a fost vizat de instanță.

Avocat D___ C_______, având cuvântul cu privire la apelul apelantului parte civilă, arată că și la instanța de fond s-a invocat starea de provocare și s-a respins, neexistând nici o împrejurare din care să rezulte starea de provocare.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de inculpat și partea civilă, menținerea sentinței atacat ca fiind legală și temeinică.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele :

Prin sentința penală nr.36/2014 din data de 29.01.2014, pronunțată de Judecătoria Moinești, a fost respinsă inculpatului B________ T___ de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din fapta prevăzută și sancționată de art.182 alin. 2 Cod penal, în faptă prevăzută și sancționată de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal și s-a dispus condamnarea B________ T___, fiul lui T_____ și V______, născut la data de 21.02.1990 în Comănești, jud. Bacău, domiciliat în Dărmănești, ____________________. Bacău, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetățean român, studii primare, cioban, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, la pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.62 din 06.02.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la data de 18.02.2013 și a fost repusă în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

A) 1 (un) an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 108 alin.1 lit. d, alin.2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu art. 41 alin.2 Cod penal, art.76 lit.a și art.76 lit.c Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală;

B) 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 110 alin.1 lit. d alin.2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu art. 41 alin.2, ar.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal și cu aplicarea art.320 ind. 1 Cod procedură penală.

În baza art. 85 Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de la pct. A, B și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare, în final pedeapsa aplicată fiind de 3 (trei) ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 Cod penal.

În baza art. 86/5 Cod penal, raportat la art.86/1 Cod penal, s-a dispuse suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 (șase) ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal, socotit de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.62 din 06.02.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la data de 18.02.2013.

Conform art.86/3 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău, să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 alin.1 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal și art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată Serviciul Județean de Ambulanță Bacău și a fost obligat inculpatul la plata către Serviciul Județean de Ambulanță Bacău a sumei de 344,6 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată M_____ V_____ și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 34.100,45 lei, din care 100,45 lei – daune materiale și 34.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M_____ V_____.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B________ T___ la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu P_____ L_____ urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B________ T___ la plata către partea civilă M_____ V_____ a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 04.02.2013, emis de P________ de pe lângă Judecătoria Moinești în dosarul nr. 2747/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Boisteanu T___, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală cu privire la învinuitul Șolcan I__, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal deoarece fapta nu a fost săvârșită de acesta.

În cuprinsul actul de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 23.09.2012, în jurul orelor amiezii, inculpatul Boisteanu T___, cioban la stâna numitului Șolcan I__, a lăsat caii acestuia nesupravegheați. Cabalinele au intrat în curtea partii vătămate M_____ V_____, motiv pentru care aceștia au avut discuții contradictorii.

După acest moment inculpatul a scos caii din grădina partii vătămate, deplasându-se la domiciliul martorului N____ V_____ unde se afla și Șolcan I__, consumând împreună băuturi alcoolice.

La scurt timp a apărut partea vătămată care i-a reproșat inculpatului că a lăsat caii nesupravegheați, moment în care acesta a luat un par și l-a lovit pe M_____ V_____ în zona capului.

M_____ V_____ a căzut pe sol după care s-a ridicat și a plecat acasă solicitând intervenția organelor de poliție și a ambulanței.

Certificatul medico legal emis partii vătămate atestă faptul că acesta prezenta TCC, fractură cominutivă cu înfundare ce s-a putut produce prin lovire cu corpuri dure și poate data din 23.09.2012, necesitând spre vindecare un număr de 35-38 zile de îngrijiri medicale, că viața nu i-a fost pusă în pericol însă deficitul de os cranian consecutiv reprezintă infirmitate fizică permanentă.

Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:

- Plângerea și declarația partii vătămate (f. 7-9 d.u.p.);

- Certificat medico legal (f. 10);

- Declarațiile martorilor B______ C_______ (f.27, 28 ), B______ G_______ (f.25, 26), B____ V_____ (f. 31, 32), B____ M_______ (f. 29, 30), M_____ E____ (f. 23, 24 d.u.p.), N____ V_____ (f.35), Arătoaie G______ (f. 33, 34), Șolcan I__;

- Declarațiile învinuiți Boisteanu T___ (f. 14, 15,, S______ I__ (f. 20, 21).

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată/ parte civilă M_____ V_____ (f. 23, f. 78 dosarul instanței), declarațiile incupatului Boisteanu T___ (filele nr. 51, 52), declarația martorului B______ C_______ (f. 64), declarația martorului B______ G_______ (f. 65), declarația martorului B____ V_____ (f. 66), declarația martorului B____ M_______ (f. 67), declarația martorului Șolcan I__ (f. 82), declarația martorului N____ V_____ (f. 83), declarația martorului M_____ V_____ (f. 84), declarația martorului Arătoaie G______ (f. 85), înscrisuri (f. 21-32, 61-63, f. 80-81).

La termenul de judecată din 17.04.2013 Serviciul de Ambulantă Județean Bacău a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 344,6 lei privind cheltuieli de transport a părții vătămate de la domiciliul său la Spitalul Județean de Urgentă Bacău.

La termenul de judecată din 29.05.2013 partea vătămată M_____ V_____ a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 35.000 lei reprezentând daune morale și materiale iar la termenul de judecată din 04.12.2013, a precizat că solicită daune morale în sumă de 34.899,55 lei și daune materiale în cuantum de 100,45 lei.

La termenul de judecată din data de 15.01.2014, instanta a pus în dicutie schimbarea de încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, propusă de către apărătorul inculpatului respectiv reținerea în favoarea inculpatului a scuzei provocării, respectiv aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de 23.09.2012, inculpatul Boisteanu T___, cioban la numitul Șolcan I__, a lăsat caii ce aparțineau numitului Șolcan I__ nesupravegheați, aceștia intrând în curtea partii vătămate M_____ V_____, fapt pentru care între cei doi au avut loc discuții contradictorii.

După aceste discuții, inculpatul a scos caii din grădina partii vătămate, după care s-a deplasat la domiciliul martorului Neaguu V_____ unde se afla și martorul Șolcan I__, consumând împreună cu aceștia băuturi alcoolice.

Partea vătămată, după aceleași discuții, s-a deplasat împreună cu soția și cei doi copii în grădina sa, învecinată cu cea a martorilor B____ M_______ și B____ V_____. Văzându-l pe martorul N____ V_____, partea vătămată l-a întrebat dacă știe cui aparțineau caii găsiți în grădina sa. La acel moment, s-a apropiat inculpatul care l-a lovit în mod repetat pe partea vătămată cu o coadă de bici, în zona capului. M_____ V_____ a căzut pe sol, fiind deplasat spre domiciliu de soția sa de unde s-a solicitat intervenția organelor de poliție și a serviciului de ambulantă.

În urma loviturilor primite, partea vătămată M_____ V_____ a fost transportată cu ambulanța inițial la Spitalul orășenesc Comănești și în data de 24.09.2013 a fost trimis la Spitalul Județean de Urgentă Bacău, unde a fost internat, suferind o intervenție chirurgicală.

Din certificatul medico-legal nr. xxxxx din 04.10.2012 rezultă că partea vătămată a prezentat ,,TCC, fractură cominutivă cu înfundare, operat, contuzie cerebrală minoră ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și pot data din 23.09.2012,,, ,,necesită 35-38 zile de îngrijiri medicale,,, ,,deficitul cranian consecutiv reprezintă infirmitate fizică permanentă,, iar ,,leziunile nu au pus în primejdie viața acestuia,,.

Cu ocazia audierii, atât în cursul urmăririi penale (f. 14, 15 d.u.p.), cât și în cursul judecății (filele nr. 51, 52), inculpatul Boisteanu T___ a declarat că, la data de 23.09.2012, a lovit partea vătămată M_____ V_____ cu o coadă de bici în zona capului, aplicându-i trei sau patru lovituri de bici. A arătat inculpatul că a văzut că partea vătămată sângera la nivelul capului după ce a căzut la pământ. A arătat inculpatul că a lovit partea vătămată pentru că acesta l-a lovit și a fugit după el.

În conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În cauză, declarația inculpatului în sensul că a lovit partea vătămată în zona capului cu o coadă de bici este susținută de declarațiile martorilor audiați.

Cele reținute au fost stabilite de asemenea pe baza declarațiilor partii vătămate M_____ V_____ care a declarat că a fost lovit de către inculpat în zona capului, timp de câteva minute.

De asemenea, au fost reținute declarațiile martorului B______ C_______ care a arătat că a aflat din discuții de la alte persoane că partea vătămată a fost lovită de către inculpat care era împreună cu numitul Șolcan I__. A menționat martorul că a văzut în ziua respectivă pe M_____ V_____ având capul înfășurat în prosop, erau mai multe persoane adunate la poarta partii vătămate, a venit poliția și salvarea. A arătat de asemenea martorul că anterior, în aceeași zi, auzind gălăgie la poartă a ieșit pentru a vedea ce se întâmplă și l-a văzut pe inculpat alergând doi cai, proferând injurii la adresa partii vătămate. Martorul a declarat că partea vătămată i-a spus că inculpatul a intrat în curtea sa și a alungat caii.

Martora B______ G_______ a declarat cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești aceleași împrejurări, susținând că l-a văzut pe M_____ V_____ aproape inconștient și plin de sânge.

Martorul B____ V_____, atât cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței a declarat că se afla în grădină când partea vătămată a fost lovită, menționând că nu a văzut persoana care a lovit partea vătămată, fiind la distantă, a văzut însă când partea vătămată a căzut la pământ, declarând că în acel moment au început să țipe soția partii vătămate, soția sa și copiii partii vătămate care erau în grădină; a arătat că partea vătămată s-a ridicat singură de jos, fiind plin de sânge. Martorul a menționat că a aflat ulterior că inculpatul l-ar fi lovit pe M_____ V_____, arătând că a văzut că în mâna persoanei care l-a lovit pe M_____ V____ un obiect, bâtă sau furcă.

B____ M_______, audiată de asemenea în cauză, a arătat că se afla în grădina sa, învecinată cu a părții vătămate, când partea vătămată a fost lovită. A arătat martoră că partea vătămată a fost strigată de numitul N____, partea vătămată a trecut un pârâu pentru a discuta cu acesta. A arătat că nu a văzut cine l-a lovit pe M_____ V_____ însă a aflat ulterior că aceste persoane erau Boisteanu T___ și Șolcan I__ care au lovit partea vătămată în cap.

Martorul Șolcan I__ a confirmat faptul că l-a văzut pe Boisteanu T___ lovindu-l pe M_____ V_____ cu biciul, de două – trei ori în zona capului cu biciul, arătând că se afla la o distantă de 20-30 de metri de locul incidentului care a durat circa 5 minute.

Numitul N____ V_____, audiat ca martor în cauză a declarat că se afla în grădina sa când a venit partea vătămată și l-a întrebat dacă știe cui aparțin caii care au intrat pe terenul său. A arătat martorul că a intrat în curte iar după un timp a auzit țipete și a ieșit în grădină, observându-l pe Șolcan ion care îl despărțea pe inculpat de M_____ V_____, arătând că a văzut în mâna inculpatului un bici cu coadă de sârmă.

Martora M_____ E____, soția partii vătămate a susținut că în data de 23.09.2012 a găsit în grădina sa trei cai, unul a fost prins și legat de o poartă în curte. Martora a declarat că inculpatul a venit, a dezlegat calul, a discutat cu M_____ V_____ cu privire la caii găsiți după care inculpatul a luat calul, a început să arunce cu pietre și să profereze injurii motivat de faptul că i-a fost legat calul. În seara aceleiași zile, a arătat martoră, fiind în grădină împreună cu soțul și cei doi copii minori, în apropiere fiind și B____ M_______ și B____ V___, M_____ V_____ a fost chemat de către N____ V_____. În timp ce aceștia discutau au venit inculpatul care avea în mână o furcă și numitul Șolcan I__ care avea în mână un topor, văzând clar cum soțul său era lovit de cei doi.

Martorul Arătoaie G______ a declarat că a văzut de la distantă că inculpatul și partea vătămată se băteau, nu a văzut care dintre aceștia lovea, cei doi fiind despărțiți de Șolcan I__. A arătat martorul că la momentul când inculpatul a plecat de lângă el, din curtea lui N____ V_____, avea asupra sa o coadă de bici.

Probele testimoniale mai sus arătate se coroborează cu declarațiile partii vătămate, cu înscrisurile medicale și medico legale existente la dosar și cu declarațiile inculpatului.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând însă că a lovit partea vătămată întrucât aceasta l-ar fi lovit, ar fi fugit după acesta în aceeași zi, ca urmare a unui incident legat de caii lăsați nesupravegheați de inculpat și care au pătruns în grădina partii vătămate.

Cu privire la circumstanța atenuantă legală a provocării, solicitată a fi reținută de către apărătorul inculpatului, circumstanța prev. de art 73 lit. b Cod penal și anume, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă adusă demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi reținută în cauză, întrucât, pentru a fi în prezența provocării, fapta părții vătămate trebuie să fie aptă să inducă o puternică tulburare, care să determine săvârșirea infracțiunii, respectiv să fie cauza infracțiunii.

Or, în cauză, instanța a apreciat că în raport de „gravitatea” reacției părții vătămate, această condiție nu este îndeplinită. Mai mult decât atât, dacă reacția părții vătămate ar fi fost de natură să trezescă o tulburare puternică inculpatului, tot nu s-ar fi putut reține circumstanța legală respectivă întrucât atitudinea părții vătămate a fost rezultatul actului provocator al inculpatului, care a intrat în curtea partii vătămate pentru a dezlega cabalina pe care acesta o găsise în grădina sa și pe care o legase pentru a anunța poliția comunitară. Cu această ocazie, astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate date pe parcursul cercetării judecătorești, aceasta a arătat că au fost discuții contradictorii cu inculpatul legate de caii nesupravegheați.

Or, provocarea, ca circumstanță atenuantă, presupune că infracțiunea nu trebuie să fie consecința unei manifestări provocatoare din partea însăși a făptuitorului. Acesta nu poate invoca scuza provocării, atunci când prin propriul său act provocator a determinat riposta victimei, căreia el i-a răspuns apoi, prin săvârșirea infracțiunii. Prin urmare, în speță s-a constatat, că propriul act provocator al inculpatului a fost apt să declanșeze atitudinea părții vătămate.

De asemenea, instanța nu a putut reține nici săvârșirea infracțiunii de către inculpat în stare de provocare, raportat la gravitatea acțiunii părții vătămate. Chiar dacă partea vătămată a fugit după inculpat după ce Boisteanu T___ a alungat caii, această împrejurare nu a fost de natură să-i provoace acestuia o atingere gravă a demnității, care să-i provoace o puternică tulburare sau emoție care să justifice vătămarea corporală a părții vătămate. Împrejurarea că inculpatul ar fi fost lovit de partea vătămată cu ocazia discuțiilor contradictorii cu aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care este susținută doar de declarația inculpatului care nu se coroborează cu alte mijloace de probă. Martorul Șolcan I__ a declarat că la momentul când s-a întâlnit cu inculpatul a văzut că inculpatul avea o umflătură la ureche și că acesta i-a spus că a fost lovit de partea vătămată. Martorul a arătat că nu a fost de fată când inculpatul a fost lovit, acesta i-ar fi relatat acest lucru. Astfel, nu poate fi stabilită o legătură de cauzalitate între acest rezultat și o acțiune a părții vătămate exercitată asupra inculpatului.

Față de cele anterior menționate, apreciind-o ca neîntemeiată, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.

În drept, fapta inculpatului Boisteanu T___, constând în aceea că în data de 23.09.2012, l-a lovit pe M_____ V_____ în mod repetat cu o coadă de bici în zona capului, cauzându-i o infirmitate fizică permanentă constând în deficitul osos cranian consecutiv suferit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală gravă, instanța a reținut elementul material al acesteia contând în acțiunea inculpatului de lovire a părții vătămate M_____ V_____, cu consecința producerii unei infirmități fizice permenente, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei. Astfel urmarea imediată produsă, producerea unei infirmități fizice permanente constând în deficitul osos cranian consecutiv provocat, determină aplicarea alin. 2 al art. 182 Cod penal, articol ce sancționează infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Urmarea imediată a constat în vătămarea adusă integrității corporale și a sănătății părții vătămate, respectiv producerea unei infirmități fizice permanente.

În baza materialului probator administrat, instanța a reținut existența legăturii de cauzalitate directe între elementul material (fapta inculpatului de lovire) și urmarea imediată (leziunile suferite de partea vătămată respectiv producerea unei infirmități fizice permanente), astfel cum rezultă din coroborarea probelor administrate.

Din perspectiva laturii subiective, având reprezentarea faptului că acțiunea sa vă produce un asemenea rezultat, inculpatul a săvârșit faptă cu praeterintentie, inculpatul urmărind să cauzeze victimei o vătămare corporală, producându-se rezultatul mai grav, respectiv consecința producerii unei infirmități fizice permanente, consecința care depășește intenția sa și în raport de care se află în culpă.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod Penal, și anume împrejurările în care a fost comisă fapta, inculpatul folosind în acțiunea sa o coadă de bici din sârmă; urmarea produsă (producerea unei infirmități fizice permanente) care au atras aplicabilitatea alin. 2 ale art. 182 Cod penal. Astfel s-a avut în vedere atingerea gravă adusă unei valori sociale dintre cele mai importante, protejate de normă penală și anume integritatea corporală.

Față de cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani și 6 luni , pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.2 Cod penal, apreciind că prin aplicarea acestei pedepse va fi atins scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei, prevăzute în art. 52 C.pen.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 88 dosarul instanței), instanța a reținut că prin sentința penală nr. 62/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, rămasă definitivă la data de 18.02.2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 108 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal și la pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal, prin contopire aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal.

Întrucât prin prezenta sentința penală s-au aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, consumată în luna septembrie 2012, deci înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 62/06.02.2012 a Judecătoriei Moinești, respectiv înainte de data de 18.02.2013, instanta a anulat, în baza art. 85 alin. 1 C.pen., beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicata prin sentința penală nr. 62/06.02.2012 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la data de 18.02.2013.

Instanța a constatat că infracțiunea care a făcut obiectul prezentei judecăți este concurentă cu infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepse prin sentința penală nr. 62/06.02.2012 a Judecătoriei Moinești.

Ca urmare, instanta a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 62/06.02.2012 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la data de 18.02.2013 și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

A) 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 108 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal;

B) 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal.

Instanța a făcut aplicarea art. 85 Cod penal rap. la art. 33 lit. a) C.pen.art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 62/06.02.2012 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la data de 18.02.2013, astfel cum au fost rezultat în urma descontopirii prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care instanța va aplica un spor de 6 luni, în final pedeapsa aplicată fiind de 3 ani închisoare.

Sub aspectul pedepsei accesorii, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a valorilor sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal. În ceea ce privește dreptul de a alege, instanța reține că, în Hotărârea Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție. Având în vedere principiul statuat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunilor, instanța nu i-a interzis acestuia dreptul prev. de art. 64 lit. c C. pen.

În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S____ și P_______ c. României) și a dispozițiilor art 71 alin 3 C. pen., instanța nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e, întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Astfel, în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezenței hotărâri și până la executarea sau considerarea că executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

În ceea ce privește executarea pedepsei aplicate, în baza art. 86⁵ Cod penal rap. la art.86¹ Cod penal, constatând că pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 3 ani închisoare, instanta a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art.86² Cod penal, socotit de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. nr. 62 din 06.02.2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la data de 18.02.2013.

În conformitate cu dispozițiile art.86³ Cod penal, s-a reținut că, pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău, să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate prin prezenta sentință, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 alin.1 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ Cod penal și art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată M_____ V_____ a declarat că se constituie parte civilă, precizând cuantumul pretențiilor sale la suma de 35.000 lei, din care 100,45 lei daune materiale, conform chitanțelor depuse la dosar (f. 61-63) și 34.899,55 lei - daune morale (f. 79 dosar).

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1357 și urm. Cod civil.: fapta ilicită – infracțiunea săvârșită, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea civilă M_____ V_____ este cert (cuantumul a fost stabilit conform înscrisurilor depuse de partea civilă la dosar) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma praeterintentiei.

În urma săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, partea civilă M_____ V_____ a suferit TCC, fractură cominutivă cu înfundare, operat, contuzie cerebrală minoră ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, a necesitat 35-38 zile de îngrijiri medicale, deficitul cranian consecutiv reprezentând infirmitate fizică permanentă iar leziunile nu au pus în primejdie viața acestuia.

Instanța a reținut că partea civilă M_____ V_____ a solicitat daune materiale în cuantum de 100,45 lei, și a depus la dosar înscrisuri care să facă dovada efectuării cheltuielilor medicale efectuate, astfel că instanța va acorda acesteia daune materiale în cuantum de 100,45 lei.

De asemenea, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului Boisteanu T___ la plata către partea civilă a unei sume de 34.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a vătămării corporale cauzate și provocarea de leziuni traumatice cranio-cerebrale, disconfortul produs de necesitatea prezentării sale la unități spitalicești în vederea consultării, a sale, a administrării tratamentului, precum și prezentarea la I.N.M.L., dar și de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării și pe durata vieții acestuia, având în vedere infirmitatea fizică permanentă cauzată constând în deficitul osos cranian care a necesitat intervenție chirurgicală cu montarea unui ,,mesh,, de titan, conform actelor medicale depuse la dosar. De altfel, cu ocazia audierii de către instanță, partea civilă a afirmat că în urma vătămării suferite, a suferit două intervenții chirurgicale iar între cele două intervenții a fost internat de două ori în spital pentru tratamente. Martorul M_____ E____, a declarat de asemenea că soțul său a rămas cu urmări pe viață, are dureri de cap la schimbări de temperatură (fila nr. 84). De asemenea atât partea civilă M_____ V_____ cât și martorii M_____ E____, B____ V_____, B____ M_______ (f. 66, 67, 84) au arătat că de fată la agresiune au fost și copiii minori ai partii vătămate care s-au speriat, au început să țipe văzându-l lovit pe tatăl lor, fiind astfel afectat echilibrul emoțional al acestora.

În consecință, în baza art. 14 Cod proc. pen. rap. la art. 346 Cod proc. pen. instanța a obligat pe inculpatul Boisteanu T___ la despăgubiri către partea civilă M_____ Vasișe, materiale în cuantum de 100,45 lei și morale în cuantum de 34.000 lei.

De asemenea, prin adresa scrisă comunicată la dosar (f. 19 dosarul instanței), Serviciul de Ambulantă Județean Bacău s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 344,6 lei constând în cheltuieli de transport a părții vătămate de la domiciliul său la Spitalul Județean de Urgentă Bacău.

Instanța a constatat că, în cauză, Serviciul de Ambulantă Județean Bacău are calitatea de parte civilă în cauză, iar pretențiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de transport a părții vătămate M_____ V_____ de la domiciliul său la Spitalul Județean de Urgentă Bacău.

Prin urmare, instanța l-a obligat pe inculpatul Boisteanu T___ la despăgubiri materiale către Serviciul de Ambulantă Județean Bacău, în cuantum de 344,6 lei.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanta a obligat inculpatul B________ T___ la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu P_____ L_____ ce a asigurat asistenta juridică obligatorie până la termenul din 25.09.2013, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța a luat act că inculpatul a avut apărător ales, avocat Tăranu L______.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, instanta a obligat inculpatul B________ T___ la plata către partea civilă M_____ V_____ a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei (f. 93,94 dosar).

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal au declarat apel inculpatul și partea vătămată M_____ V_____.

În motivarea scrisă a apelului, apelanta-parte vătămată M_____ V_____ a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru motivele care vor fi prezentate mai jos.

Primul motiv de apel îl constituie nemulțumirea legată de modul de executare a pedepsei principale- suspendarea sub supraveghere, considerând că inculpatul ar trebui să execute efectiv cei 3 ani de închisoare.

Potrivit art 91 alin 1 lit d, din Noul Cod Penal, "instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții: ....lit d) în raport de persoana infractorului, de conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare...".

Consideră că inculpatul Boisteanu T___ nu se încadrează în nici un caz în condiitiile pentru care să i se acorde beneficiul executării pedepsei sub veghere. Acest articol face vorbire despre persoana infractorului, de conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii. Deși la dosarul cauzei se afla cazierul inculpatului, instanța de judecată face vorbire doar de o parte a acestui cazier, despre condamnarea de 1 an închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 62/06.02.2013 pronunțata în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Moinești, rămasa definitiva la data de 08.02.2013. Însă în afară de aceasta condamnare cazierul inculpatului furnizează date importante cu privire la persoana acestuia, despre trecutul său infracțional: Acesta a fost amendat cu suma de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.1 (lovirea sau alte violente) și art 217 alin l(distrugerea) Cod Penal, cu aplicarea art 33 lit a (concursul de infracțiuni), amenda ce i-a fost aplicată prin Ordonanța nr 14/P/2012 din data de 15.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești. Anterior comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă, inculpatul Boisteanu a mai săvârșit infracțiuni cu violența asupra persoane, fapt de care instanța de judecată ar fi trebuit să țină cont la individualizarea pedepsei aplicate în cauza de fată.

Același inculpat a fost amendat cu 100 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 208 alin 1Cod Penal (furt) prin Ordonanța nr 971/P/2012 din data de 31.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C___.

Același art. 91 Noul Cod Penal face vorbire despre eforturile depuse de către infractor pentru înlă- turarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Ori, inculpatul nu numai că nu a făcut un astfel de efort, dimpotrivă, a lovit partea vătămata în mod repetat în cap, chiar și după ce aceasta picase la pământ, cum în mod corect reține instanța de judecată. După ce a terminat de lovit partea vătămata, a lăsat-o la pământ, sângerând abundent în zona capului, și a fugit de la locul faptei. Aceasta este "efortul" făcut de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii. Mai arată că inculpatul a atacat partea civilă de fata cu copiii săi, care sunt de vârsta fragedă , din declarația soției partii vătămate rezultând în ce fel au avut de suferit copiii , urmare a faptului că au asistat la atacul asupra tatălui lor.

Articolul 91 mai face vorbire și despre posibilitățile de îndreptare ale infractorului.

Examinând cazierul inculpatului, faptele comise și succesiunea imediată în timp cu care au fost

comise, apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să observe faptul că inculpatul Boinestenu T___ nu numai că nu s-a îndreptat după prima sancțiune penală primită, dimpotrivă a perseverat pe calea infracțională, activitate ce a culminat cu infracțiunea săvârșita asupra partii vătămate Măriei V_____.

Al doilea motiv pentru care critica sentința instanței de fond,este acela că, în ce privește latura civilă a cauzei a omis să se pronunțe asupra constituirii de parte civilă a Spitalului Județean Bacău, cu privire la cheltuielile efectuate cu internările și operațiile efectuate asupra partii vătămate.

Prin adresa trimisă la dosarul cauzei, Spitalul Județean Bacău arata ca partea vătămata a fost internată în două perioade: respectiv, în perioada 24.09.xxxxxxxxxxxxxx12, pentru care a solicitat suma de 2210.94 lei, și în perioada 17.04.xxxxxxxxxxxxxx13, pentru care a solicitat suma de 1651.45 lei.
Acest al doilea motiv de apel se întemeiază în drept pe dispozițiile art 419 Noul Cod de procedură penală.

Apelantul-inculpat nu a motivat în scris apelul și, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar.

În susținerile orale făcute de apelanta-parte vătămată prin avocatul ales și apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 din noul Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile urmează a fi admise, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate , a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, desigur în raport de legea penală în vigoare la data pronunțării hotărârii apelate, a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, sub aspectul cuantumului acesteia, însă a făcut o greșită individualizare a pedepsei principale rezultante, prin dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite de apelantul-inculpat, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea, a analizat probelor care au servit ca temei, atât pentru soluționarea laturii penale, cât și laturii civile a cauzei și a arătat temeiurile de drept care justifică soluțiile date în cauză.

Instanța de control judiciar își însușește motivarea făcută de instanța de fond, cu completările care vor fi făcute, desigur în raport și de motivele de apel invocate și de ___________________ de 01.02.2014 a noului Cod penal al României.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului - inculpat, pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea, în acord și cu instanța de fond, sub aspectul situației de fapt, reține următoarele:

Inculpatul Boisteanu T___ lucra, la data de e 23.09.2012, cioban la numitul Șolcan I__ și a lăsat nesupravegheați, caii care aparțineau acestuia din urmă, condiții în care aceștia au intrat în curtea locuinței părții vătămate M_____ V_____, fapt pentru care între cei doi au avut loc discuții contradictorii, iar la reproșurile părții vătămate, inculpatul a aruncat cu pietre spre partea vătămată, cu intenția vădită de a o lovi.

După aceste discuții, inculpatul a scos caii din grădina părții vătămate, după care s-a deplasat la domiciliul martorului N____ V_____, unde se afla și martorul Șolcan I__, consumând împreună cu aceștia băuturi alcoolice.

Partea vătămată, după aceleași discuții, s-a deplasat împreună cu soția și cei doi copii minori în grădina sa, învecinată cu cea a martorilor B____ M_______ și B____ V_____.

Văzându-l pe martorul N____ V_____, partea vătămată l-a întrebat dacă știe cui aparțineau caii găsiți în grădina sa. În acel moment, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, pe a lovit-o, în mod repetat, în zona capului, cu o coadă de bici. Partea vătămată M_____ V_____ a căzut pe sol, fiind deplasat spre domiciliu de soția, în strigătele disperate ale celor doi copii minori ai soților M_____, care erau foarte speriați, de unde s-a solicitat intervenția organelor de poliție și a serviciului de ambulanță.

În urma loviturilor primite, partea vătămată M_____ V_____ a fost transportată cu ambulanța inițial la Spitalul orășenesc Comănești și în data de 24.09.2013 a fost trimis la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a fost internat, suferind o intervenție chirurgicală.

Din certificatul medico-legal nr. xxxxx din 04.10.2012 rezultă că partea vătămată a prezentat: ,,TCC, fractură cominutivă cu înfundare, operat, contuzie cerebrală minoră ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și pot data din 23.09.2012”… ,,necesită 35-38 zile de îngrijiri medicale”…, ,,deficitul cranian consecutiv reprezintă infirmitate fizică permanentă”, iar ,,leziunile nu au pus în primejdie viața acestuia”.

Situația de fapt astfel prezentată, rezultă din plângerea și declarațiile părții vătămate M_____ V_____, certificatul medico-legal nr. xxxxx din 04.10.2012, declarațiile martorilor: B______ C_______, B______ Gabroiela, B____ V_____, B____ M_______, Șolcan I__, N____ V_____, M_____ E____ și Arătoaie G______, coroborate cu declarațiile inculpatului.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a se reține în cauză dispozițiile art.73 lit.b din vechiul Cod penal, Curtea constată că în mod corect instanța de fond nu a reținut acesată cirumstanță atenuantă legală în favoarea inculpatului.

Așa cum se arăta mai sus, Curtea își însușește motivarea instanței de fond, inclusitv cu privre la nereținerea dispozițiilor art.73 lit.b din vechiul Cod penal, desigur, cu completările care vor fi făcute.

Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art.73 lit.b Cod penal de la 1969, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

 infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică;

 starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat;

 provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;

 riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Ori, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă a fi îndeplinite aceste condiții expres prevăzute de lege.

Așa cum rezultă din toate probele administrate cel care a declanșat conflictul cu partea vătămată a fost tocmai inculpatul.

În cauză, nefiind îndeplinite nici una dintre condițiile cumulative enumerate mai sus, nu se poate reține în favoarea apelantului-inculpat circumstanța atenuantă legală, cea a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal de la 1969.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică, desigur în raport de legea penală în vigoare la data judecării cauzei.

Însă, de la data judecării cauzei de instanța de fond și până la soluționarea apelului dedus judecății, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr.286/2009, privind noul Cod penal al României, condiții în care, față de dispozițiile art.5 alin.1 din această lege, Curtea are obligația să verifice care dintre cele două legi, Codul penal de la 1969, sub imperiul cărui inculpatul a săvârșit infracțiunea și a fost condamnat de instanța de fond și noul Cod penal, intrat ulterior în vigoare ulterior pronunțării sentinței penale apelate, este mai favorabilă și să dea eficiență dispozițiilor constituționale prevăzute de art.15 alin.2 din Constituția României și a principului „aplicării legii penale mai favorabile”.

Din compararea celor două legi penale succesive, se constată cu claritate că sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, condiții în care Curtea are obligația să facă aplicarea dispozițiilor art.5 alin.1 din noul Cod penal, text potrivit căruia: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

În consecință, în baza art.386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.194 alin.1 lit.a Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește stabilirea duratei, ori a cuantumului pedepsei, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se va evalua după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În raport de aceste criterii de individualizare, dată fiind gravitatea infracțiunii săvârșite, urmările asupra părții vătămate a faptei săvârșite, aceasta suferind un traumatism cranio – cerebral, fractură cominutivă cu înfundare, deficitul cranian consecutiv reprezentând o infirmitate fizică permanentă, impunându-se efectuarea mai multor intervenții chirurgicale-fl.24-33 dosar fond, persoana inculpatului care are un comportament violent, aspect care rezultă și din antecedentele penale ale acestuia, Curtea constată că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.194 alin.1 lit.a Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, la pedeapsă principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și d Cod penal pentru o durată de 2 (doi) ani.

Referitor la persoana apelantului-inculpat, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar-fl.11 dosar urmărire penală, acesta a săvârșit mai multe fapte penale.

Prin sentința penală nr.62 din 06.02.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la data de 18.02.2013, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

a) art. 108 alin.1 lit. d, alin.2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu art. 41 alin.2 Cod penal, art.76 lit.a și art.76 lit.c Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsă principală de 1 (un) an închisoare și;

b) art. 110 alin.1 lit. d alin.2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu art. 41 alin.2, ar.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal și cu aplicarea art.320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsă principală de 1 (un) an închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal de la 1969, s-a dispus contopirea celor două pedepse principale în pedeapsa cea de 1 (un) an închisoare, iar în baza art.81 Cod penal de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.

Prin ordonanța nr.14/P/15.05.2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, i s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative, pentru săvârșirea faptelor de lovire sau alte violențe și distrugere, prevăzute de art.180 Cod penal de la 1969 și art.217 Cod penal de la 1969.

Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, prin ordonanța nr.971/P/2013 din data de 31.05.2013, i-a aplicat aceluiași inculpat sancțiunea amenzii administrative pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.208 Cod penal de la 1969.

Având în vedere gradul de pericol al infracțiunii săvârșite, precum și persoana inculpatului, poziția acestuia pe parcursul procesului penal, Curtea constată că faptele comise de apelantul-inculpat au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptei și pers