R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 2934

Ședința publică din data de 17 octombrie 2013

Președinte - P____ C_______

Judecători - D______ V______

- E____ S_____

Grefier - A____ M______ B_____

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ______________________, cu sediul ales în Ploiești, ______________________, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 632 pronunțată la data de 19 noiembrie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă __________________, cu sediul în Băicoi, ______________________. 12, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă ______________________, reprezentată de avocat P____ V______ din Baroul Prahova și intimata-reclamantă __________________, reprezentată de consilier juridic O___ F____.

Procedura legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 1318 lei, potrivit ordinului de plată nr. 48 din 17.09.2013.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este motivat, declarat în termen și insuficient timbrat, lipsind timbru judiciar în valoare de 2,5 lei.

Avocat P____ V______, pentru recurentă, completează taxa judiciară de timbru cu 2,5 lei timbru judiciar. Precizează că părțile nu au soluționat litigiul pe cale amiabilă și arată că alte cereri nu mai are de formulat.

Consilier juridic O___ F____, având cuvântul pentru intimată, arată, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin apărători, în dezbateri.

Avocat P____ V______, pentru recurenta-pârâtă ______________________, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.

Susține recurenta că soluția pronunțată de tribunal a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nulitate prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.

Astfel, suma stabilită prin expertiză nu reflecta pagubele pe care aceasta le suportă prin lipsirea de folosință a terenului al cărui proprietar este, însă, modalitatea stabilită de instanța de apel este cu atât mai împovărătoare pentru aceasta și mai avantajoasă pentru reclamantă, deoarece suma stabilită anual este, în mod evident, o suma modică și acordată doar pentru a nu putea să afirme că servitutea s-a stabilit în favoarea reclamantei în mod gratuit.

Or, prin modalitatea de plată eșalonată, sub forma unei indemnizații anuale, pe o perioadă de 20 de ani, îi aduce grave prejudicii de ordin material, arată recurenta, suma globală fiind, ca și valoare, mai apropiată de o reparare echitabilă și integrală a prejudiciului.

Mai susține recurenta că, la momentul când a cumpărat terenul în litigiu, reclamanta nu a fost preocupată să verifice dacă are cum să ajungă la teren, nu a interesat-o nici care sunt proprietarii terenurilor pe care le traversa pentru a lămuri situația juridică a acestora și pentru a reglementa calea de acces, nici dacă anterior dobândirii, terenul pe care l-a cumpărat avea cale de acces constituită legal.

Se solicită, pentru motivele expuse pe larg prin cererea de recurs, admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală. Precizează că va solicita cheltuieli pe cale separată.

Consilier juridic O___ F____, având cuvântul pentru intimata-reclamantă __________________, solicită respingerea recursului ca nefondat, motivele invocate de recurentă au fost formulate și la instanța de fond.

Solicită respingerea recursului potrivit argumentelor pe larg expuse prin întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta __________________ a chemat în judecată pe pârâta ______________________, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se asigure servitute de trecere în contradictoriu cu pârâții ______________________, P______ Dagmar D______ și C______ G______, pe terenul acestora din Băicoi _____________________, jud. Prahova și a-i permite accesul la utilități.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat proprietatea în anul 2006, fiind adjudecatarul licitației organizate în vederea lichidării patrimoniului ______________________, fondul proprietatea sa fiind format din hală sortare fructe și teren intravilan în suprafață de 4322 mp, aflându-se la o distanță considerabilă de calea publică, prin urmare, drumul care străbate fondul proprietatea pârâtului este singura cale de acces, reclamanta neavând acces la nici un drum direct, ceea ce creează dificultăți în desfășurarea activității.

S-a mai arătat de reclamantă că dreptul de proprietate nu a putut fi intabulat, neavând posibilitate de acces la terenul proprietatea acesteia, fiind nevoită a formula această acțiune pentru dobândirea unei căi de acces.

In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 576, 616-619 C. civ precum și art.112 și urm. cod pr. civilă.

In dovedire, s-a depus la dosar certificat de înregistrare, proces verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri încheiat la data de 09.10.2006, factură fiscală de executare silită, plan de situație și fișa corpului, memoriu justificativ, certificat de atestare fiscală, extras de carte funciară, schițe de plan.

La termenul din 09.03.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că își restrângea acțiunea, îndreptându-se numai împotriva pârâtei ______________________.

Pârâta ______________________ a formulat întâmpinare - cerere reconvențională prin care a solicitat, în temeiul art.616 și urm. cod pr.civilă, să fie obligată reclamanta la despăgubire în raport de pagubele ocazionate cu ocazia instituirii servituții de trecere pe terenul proprietatea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 7.03.2012, pârâta a depus la dosar o precizare a cererii reconvenționale prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru o instituire a dreptului de servitute sub forma unei sume globale în cuantum xxxxx lei, astfel cum aceasta a fost calculată prin raportul de expertiză topografică

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 616 și urm. cod pr. civilă, art. 115 și urm. cod pr. civilă.

In cauză, au fost încuviințate, la solicitarea părților, probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce și expertiză tehnică topografică.

Prin sentința civilă nr. 874/07.03.2012, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta __________________ și a stabilit, în favoarea terenului proprietatea reclamantei, pe terenul proprietatea pârâtei, un drept de servitute de trecere, pentru acces auto pietonal și la utilități, pe terenul configurat prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-A-28-29-30-31-1 (contur albastru) în suprafață de 2358 mp, conform Anexei 2 a Raportului de expertiză refacere Troașcă A________.

De asemenea, prin aceeași sentință, s-a admis cererea reconvențională precizată și a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâtei suma de xxxxx lei, cu titlu de despăgubire pentru stabilirea pe terenul său a servituții de trecere, urmând a se compensa, în totalitate, cheltuielile de judecată

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de adjudecare încheiat la data de 13.10.2006, reclamanta __________________ a devenit proprietara unui teren în suprafață de 4322 mp, situat în or. Băicoi, _____________________, jud. Prahova, terenul neavând ieșire la calea publică, fiind loc înfundat, astfel cum rezultă din cuprinsul schițelor de plan anexă, precum și din cuprinsul raportului de expertiză topografică.

Pârâta ______________________ este proprietara unui teren în suprafață de 8825 mp curți construcții și 2190 mp drum ( în total xxxxx mp), ce face parte din T.102, P.2151 și 2152, cu nr. cadastral xxxxx, înscris în CF a localității Băicoi nr. 6351 prin Încheierea nr. 5980 /2010, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2500/ 04.06.2010 și din schițele de plan aferente.

In cauză, sunt aplicabile disp. art. 616 cod civil, având în vedere că, potrivit art. 59 din Legea 71/2011, disp. art. 602-625 din NCC (deci și disp.art.617 din NCC ce reglementează servitutea de trecere) nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare acestuia.

Așadar, potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Prin raportul de expertiză topografică refacere, a fost materializat, pe schița de plan, drumul de servitute ce pricinuiește pârâtei cea mai mică pagubă, în suprafață de 2358 mp, pe conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-A-28-29-30-31-1 (contur albastru), conform Anexei 2 a Raportului de expertiză refacere Troașcă A________.

Având în vedere considerentele expuse mai sus și reținând că terenul proprietatea reclamantei este loc înfundat, instanța de fond, în temeiul art. 616 cod civil, a admis acțiunea precizată, stabilind, în favoarea terenului proprietatea reclamantei, pe terenul proprietatea pârâtei, un drept de servitute de trecere, pentru acces auto pietonal și la utilități, pe terenul configurat prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-A-28-29-30-31-1 (contur albastru), în suprafață de 2358 mp, conform Anexei 2 a Raportului de expertiză refacere Troașcă A________.

De asemenea, tot în temeiul 616 codice civil, a fost admisă și cererea reconvențională precizată, formulată de pârâtă și s-a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâtei suma de xxxxx lei cu titlu de despăgubire pentru stabilirea pe terenul său a servituții de trecere, astfel cum aceasta a fost calculată sub forma unei sume globale prin raportul de expertiză topografică refacere, instanța apreciind că dreptul de opțiune între solicitarea unei despăgubiri sub forma unei sume globale sau sub forma unei indemnizații anuale pentru lipsa de folosință, revine creditorului obligației de plată și nu debitorului acesteia.

In temeiul art. 276 cod pr. civilă, au fost compensate, în totalitate, cheltuielile de judecată efectuate de părți, în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii ca plata contravalorii lipsei de folosința să se facă eșalonat, pentru o perioada de 20 de ani.

În motivarea cererii de apel, reclamanta a învederat că suma de xxxxx lei, stabilită de prima instanță ca despăgubire pentru lipsa de folosință pe care ar provoca-o pârâtei, este disproporționat de mare în raport de adevărata valoare a terenului, mai ales că nu este singurul neproprietar care folosește acea cale de acces.

Apelanta a susținut că nu cumpără suprafața de teren, solicitând numai stabilirea unui drept de servitute și fiind de acord cu plata contravalorii de lipsă de folosință, dar nu o contravaloare disproporționată.

De asemenea, apelanta a precizat că ar fi de acord cu achitarea sumei stabilite prin expertiză, dar cu condiția eșalonării plății. Neavând fondurile necesare pentru plata sumei globale, așa cum a dispus prima instanță.

In ceea ce privește comunicarea sentinței la adresa sediului ales din București, ___________________.44, sect.1, apelanta a susținut că este eronată, având în vedere faptul că a arătat instanței că sediul său procesual s-a schimbat, acesta fiind în București, _______________________. 11, sector 1. Astfel, a luat cunoștință despre conținutul hotărârii în cursul zilei de 01.06.2012, după cum a rezultat din cererea depusă la dosarul cauzei, prin urmare, consideră că se află în termen legal de a formula apelul împotriva sentinței.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 07.06.2010, iar intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestei căi de atac, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, precizând că nu este de acord cu eșalonarea anuală a lipsei de folosință, măsură ce i-ar aduce grave prejudicii de ordin material.

Prin decizia civilă nr. 632 din 19 noiembrie 2012, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă __________________ și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 2564 lei/an, cu titlu de despăgubiri pentru stabilirea, pe terenul său, a servituții de trecere.

A menținut, în rest, sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.

Intimata-pârâtă a fost obligată să plătească apelantei-reclamante suma de 1320,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, referitor la cuantumul despăgubirii ce trebuie acordată proprietarului fondului aservit, în baza art. 616 Cod civil "în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona", această normă legală are în vedere, prin ipoteză, o prejudiciere eventuală, iar nu o pagubă produsă (situație în care cererea de reparare a prejudiciului ar avea o natură specifică faptului ce a provocat vătămarea: fapt juridic licit sau fapt juridic ilicit cauzator de prejudicii).

Evaluarea judiciară a despăgubirilor pe care proprietarul fondului dominant le datorează, trebuie să aibă în vedere caracterul perpetuu al servituții de trecere. În plus, instanța trebuie să observe dacă exercițiul acestei servituți nu împiedică folosirea concomitentă a terenului afectat de proprietarii celor două fonduri alăturate. În exercițiul acestui drept de folosință, trebuie remarcat că niciunul dintre proprietari nu poate îngrădi suprafața afectată servituții: titularul fondului dominant nu îl poate îngrădi, pentru că nu privește un teren proprietatea sa, iar proprietarul fondului aservit, pentru că nu poate face vreun act care să îngrădească folosința servituții, conform art. 585 Cod civil, în ambele ipoteze - cel mult, trecerea se poate face pe un drum vizibil care să unească drumul public cu locul înfundat.

Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudență, cea mai bună metodă de reparare a prejudiciului cauzat de instituirea unui drept de servitute este calcularea contravalorii cedării forțate a folosinței terenului pe care s-a instituit servitutea, fără a ignora și posibilitatea folosirii acestuia și de către proprietarul fondului astfel aservit.

În cauză, prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit și refăcut de expert Troașcă A________ (filele 106-108 dosar fond), valoarea lipsei de folosință a fost determinată, în mod corect, cu luarea în considerare a împrejurării că terenul afectat de dreptul de servitute de trecere, conferit apelantei-reclamante, este folosit de ambele părți litigante.

În privința modalității de plată, deși intimata-pârâtă pretinde că stabilirea unei sume globale îi satisface mai bine interesele, tribunalul a observat că soluția prezintă serioase inconveniente, ce conduc la necesitatea înlăturării sale.

Astfel, s-a constatat că această modalitate de indemnizare nu se conciliază cu modalitățile de stingere a servituților (caracterul perpetuu fiind, cel mult, de natura servituții de trecere și nu de esența sa): confuziunea, pieirea lucrului în folosul căruia s-a instituit, neuzul, dispariția caracterului de loc înfundat al fondului dominant, ar face ca, dintr-o forma de reparare a unui prejudiciu, despăgubirea stabilită în temeiul art. 616 Cod civil să se transforme într-un motiv de îmbogățire fără justă cauză după încetarea servituții.

De asemenea, în condițiile în care intimata-pârâtă a dobândit în proprietate terenul de 2100 m.p., afectat de servitute, cu destinația de drum de trecere, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2500/xxxxxxxxxxx, nu se poate susține că această măsură dispusă în favoarea apelantei-pârâte ar fi de natură, de exemplu, să afecteze dreptul ______________________ de a construi pe teren, ceea ce ar echivala și cu scăderea valorii de piață a terenului, în ipoteza în care proprietarul ar hotărî înstrăinarea, pentru a se justifica stabilirea unei eventuale despăgubiri globale.

Argumentele invocate de ______________________, de genul “timpul înseamnă bani” și că despăgubirea plătită global ar putea fi rulată pentru a-i putea aduce profit, nu sunt suficient de serioase pentru a justifica menținerea obligației reclamantei-apelante la plata sumei de xxxxx lei, în mod global, o atare soluție fiind de natură a prejudicia această parte.

În concluzie, în baza art.296 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 616 Cod Civil, tribunalul a admis apelul declarat de __________________, a schimbat sentința în parte, în sensul că a obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 2564 lei/an, cu titlu de despăgubiri pentru stabilirea, pe terenul său, a servituții de trecere.

Tribunalul a menținut, în rest, sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.

În baza art.274 Cod procedură civilă, constatând că se află în culpă procesuală, tribunalul a obligat intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 1320,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în această fază procesuală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta ______________________, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea recurată este lovită de nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. pentru următoarele considerente:

Așa cum corect a reținut instanța de fond, suma de 51.287 lei cu titlu de despăgubiri a fost stabilită prin raportul de expertiză topografică refacere (f.107 dosar fond) față de care reclamanta apelantă nu a formulat obiecțiuni și, de asemenea, dreptul de opțiune între solicitarea unei despăgubiri sub forma unei sume globale sau sub forma unei sume anuale pentru lipsa de folosință, revine creditorului obligației de plată și nu debitorului acesteia.

Așa cum a susținut, atât la fond, cât și în apel și cum rezultă din probele administrate, se susține de recurentă că nu este de acord cu plata unei indemnizații anuale și că dorește plata unei sume globale și nu eșalonate, această modalitate fiind cea care corespunde cel mai bine modului în care poate fi despăgubită pentru pagubele ce i se produc pentru instituirea servituții pe terenul proprietatea acesteia.

A arătat că modalitatea de plată eșalonată sub forma unei indemnizații anuale, pe o perioada de 20 de ani, îi aduce grave prejudicii de ordin material, suma globală fiind, ca și valoare, mai apropiată de o reparare echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de societatea noastră.

A invocat, în acest sens, practica în materie (decizia ICCJ 4081/17.05.2005), din care rezultă că "Acțiunea în despăgubire are ca obiect paguba ce se pricinuiește fondului aservit și nu folosul pe care drumul de trecere il aduce proprietarului fondului dominant".

Instanța de apel, neținând cont de prevederile legale în materie (art. 616 și 619 Cod civil), care prevăd că servitutea se stabilește cu titlu oneros, precum și practica judecătorească care a statuat că acțiunea în despăgubire are ca obiect paguba ce se pricinuiește fondului aservit și nu folosul pe care drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant, precum și că dreptul de opțiune intre solicitarea unei despăgubiri sub forma unei sume globale sau sub forma unei sume anuale pentru lipsa de folosință revine creditorului obligației de plată și nu debitorului acesteia.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, la stabilirea servituții cu titlu oneros trebuie avut în vedere interesul celui ce urmează să suporte consecințele (adică pârâta intimată) și nu în mod precumpănitor de interesul celui care urmează a beneficia de dreptul de trecere.

Se mai susține de recurentă că motivarea instanței de apel a fost că modalitatea de plată a unei sume totale nu se conciliază cu modalitățile de stingere a servituților și că plata unei sume globale ar face ca o formă de reparare a unui prejudiciu, despăgubirea acordata în baza art. 616 C.civ., să se transforme ________________ îmbogățire fără justă cauză după încetarea servituții.

Totodată, instanța de apel a motivat că ar fi dobândit în proprietate terenul de 2100 mp afectat de servitute, mai exact cu destinația chiar de drum de trecere și că, pentru acest motiv, nu se mai poate susține că este prejudiciată și că, oricum, proprietatea acesteia era deja aservită la momentul dobândirii.

Hotărârea este total greșită și nelegală, se învederează de recurentă, întrucât instanța de apel face trimitere la actul acesteia de proprietate și la bunurile pe care le-a dobândit, fără a face nici un fel de referire și fără a ține cont de modul în care a dobândit dreptul de proprietate, reclamanta.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului dominant în baza Procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansambluri de bunuri încheiat la data de 09.10.2006 de AFP Baicoi și în baza facturii fiscale de executare silita nr. xxxxxxx/13.10.2006. Din conținutul acestor acte, rezultă că bunurile care s-au vândut sunt o hală de sortare fructe în suprafața de 1496,mp și un teren aferent în suprafața de 4322 mp.

Din conținutul actelor prin care reclamanta-apelanta face dovada dreptului său de proprietate, nu rezulta că imobilul dobândit astfel ar fi fond dominant, adică nu rezultă că ar beneficia de un drept de servitute pe terenul pe care l-a dobândit recurenta în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentic. La momentul la care aceasta a dobândit dreptul de proprietate, nu rezultă că terenul pe care l-a dobândit, ar fi afectat de un drept de servitute.

Așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare prin care a dobândit proprietatea terenului din Băicoi, ____________________, a cumpărat în proprietate exclusivă terenul pe care, în prezenta cauză, instanța a admis cererea de constituire a servituții în favoarea reclamantei. Chiar daca acest teren a avut înainte destinația de drum, după cum rezultă din actul de proprietate, acesta nu era grevat de nici o sarcina, înțelegând și servitute.

Mai mult decât atât, se susține de recurentă, reclamanta a cumpărat un imobil fără nici un fel de cale de acces, fără a fi individualizat în mod concret și fără a-si pune problema modului în care va avea acces la acesta, deși, la momentul la care 1-a dobândit, era evident că acel imobil se afla în mijlocul câmpului și că nu are acces direct la calea publică.

La momentul la care reclamanta a dobândit în proprietate terenul, nu a fost preocupată să verifice dacă are cum să ajungă la terenul pe care l-a cumpărat. Nu a interesat-o pe reclamantă nici care sunt proprietarii terenurilor pe care le traversa pentru a ajunge la terenul pe care-l cumpăra pentru a lămuri situația juridică a acestora și a reglementa, cumva, calea de acces și nici dacă, anterior dobândirii proprietății, terenul pe care 1-a cumpărat avea cale de acces constituită legal sau nu.

Condiția pentru instituirea unei servituți este ca înfundarea terenului să nu se datoreze faptei proprietarului terenului înfundat. Or, în cazul de față, reclamanta a dobândit un teren înfundat tocmai prin fapta sa, respectiv, prin lipsa de interes pe care a manifestat-o la momentul cumpărării terenului la licitație publică. Mai exact, reclamanta nu a fost preocupată de modul în care poate pătrunde la terenul pe care 1-a cumpărat, deși era evident că, la momentul cumpărării, nu avea ieșire la drumul public.

Prin urmare, reclamanta a înțeles să dobândească teren înfundat, ceea ce înseamnă că a acceptat situația terenului. Deși, legal, nu ar trebui ca reclamanta să beneficieze de servitute de trecere pe terenul recurentei, deoarece situația sa se datorează propriei culpe, recurenta-pârâtă a arătat că este de acord cu aceasta, insă cu o dreaptă despăgubire.

Conform art. 616 Cod civil, reclamanta poate reclama o trecere pe locul vecinului sau îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Oricum, suma stabilită prin expertiză, nu reflectă pagubele pe care aceasta le suportă prin lipsirea de folosința terenului al cărui proprietar este, insă modalitatea stabilită de instanța de apel este cu atât mai împovărătoare pentru aceasta și mai avantajoasă pentru reclamantă, deoarece suma stabilită anual este, în mod evident, o sumă modică și acordată doar pentru a nu putea să se afirme că servitutea s-a stabilit în favoarea reclamantei în mod gratuit.

Având în vedere că este privată de dreptul de folosința asupra terenului proprietatea recurentei, este firesc să fie și despăgubiți corespunzător pentru lipsa de folosință pe care o pierde.

Este totuși vorba de o suprafață mai mare de 2000 mp, pe care nu o va mai putea folosi atâta vreme cât situația juridică a celor două terenuri se va păstra în modalitatea actuală. Aceasta ar putea însemna că servitutea este aproape gratuită, chiar și pentru totdeauna, deși pârâta este proprietara terenului.

Practic, este vorba de un abuz asupra dreptului acesteia de proprietate și o favorizare a reclamantei, care nu a fost destul de diligentă pentru a cumpăra un teren care să aibă și o modalitate de acces la calea publică.

Totodată, instanța de apel susține că, dacă li s-ar da suma globală, ar fî vorba de o îmbogățire fără justa cauza pentru că, oricum, a cumpărat un teren cu destinația drum.

În primul rând, precizează recurenta, nu este vorba de o îmbogățire fără justa cauza, ci este vorba de o acoperire modică a prejudiciului creat prin lipsirea de folosință a unei suprafețe de 2130 mp, ceea ce nu este totuna cu îmbogățirea fără justa cauza.

In ceea ce privește destinația terenului cumpărat, chiar nu are nici o importanță în cauza de față, atâta vreme cât este proprietara exclusivă a acestei suprafețe de teren, indiferent de destinația lui anterioară.

Se apreciază că suma anuală de 2564 lei nu acoperă prejudiciul suportat de aceasta prin lipsirea de folosință a terenului afectat servituții, cum nici suma de xxxxx lei nu acoperă prejudiciul cauzat pentru lipsa de folosință a aceluiași teren, lipsă de folosință care se poate întinde pe mai mult de 20 de ani, însă plata globală a acestei sume i-ar asigura măcar posibilitatea acoperirii momentane a prejudiciului prin posibilitatea folosirii ei în vederea rezolvării unor probleme reale ale societății.

In nici un caz nu este vorba de un motiv de îmbogățire fără justa cauza, atâta vreme cât despăgubirea nu este exagerată, iar culpa reclamantei în crearea acestei situații este evidentă.

Motivarea instanței de apel cum că terenul afectat de dreptul de servitute de trecere conferit apelantei-reclamante este folosit de ambele părți litigante, este lipsită de orice logică, atâta vreme cât aceasta folosește terenul în virtutea dreptului de proprietate și nu în virtutea unui drept de servitute.

In ceea ce privește susținerea că modalitatea de despăgubire nu se conciliază cu modalitățile de stingere a servituților, este iarăși de natură a o prejudicia grav, atâta vreme cât societatea este cea afectată, iar opțiunea ar trebui să îi aparțină. Și așa, faptul că suma globală este doar pentru 20 de ani în condițiile în care servitutea poate afecta terenul acesteia pentru o perioadă mult mai lungă, o prejudiciază, însă, astfel cum a arătat mai sus, este o măsura mai puțin frustrantă decât cea luată de instanța de apel, respectiv, de plată a unei sume anuale de 2564 lei.

Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:

În baza art. 616 Cod civil, cuantumul despăgubirii ce trebuie acordată proprietarului fondului aservit, va fi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, respectiv, o prejudiciere eventuală, iar nu o pagubă produsă, evaluarea judiciară a despăgubirilor pe care proprietarul fondului dominant le datorează, urmând să aibă în vedere caracterul perpetuu al servituții de trecere. În plus, instanța trebuie să observe dacă exercițiul acestei servituți nu împiedică folosirea concomitentă a terenului afectat de proprietarii celor două fonduri alăturate. Cea mai bună metodă de reparare a prejudiciului cauzat de instituirea unui drept de servitute este calcularea contravalorii cedării forțate a folosinței terenului pe care s-a instituit servitutea, fără a ignora și posibilitatea folosirii acestuia și de către proprietarul fondului astfel aservit.

Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit și refăcut de expert Troașcă A________ (filele 106-108 dosar fond), valoarea lipsei de folosință a fost determinată, în mod corect, cu luarea în considerare a împrejurării că terenul afectat de dreptul de servitute de trecere, conferit apelantei-reclamante, este folosit de ambele părți litigante, însă stabilirea unei sume globale nu se conciliază cu modalitățile de stingere a servituților (caracterul perpetuu fiind, cel mult, de natura servituții de trecere și nu de esența sa): confuziunea, pieirea lucrului în folosul căruia s-a instituit, neuzul, dispariția caracterului de loc înfundat al fondului dominant.

De asemenea, în condițiile în care intimata-pârâtă a dobândit în proprietate terenul de 2100 m.p., afectat de servitute, cu destinația de drum de trecere, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2500/xxxxxxxxxxx, nu se poate susține că această măsură dispusă în favoarea apelantei-pârâte ar fi de natură, de exemplu, să afecteze dreptul ______________________ de a construi pe teren, ceea ce ar echivala și cu scăderea valorii de piață a terenului, în ipoteza în care proprietarul ar hotărî înstrăinarea, pentru a se justifica stabilirea unei eventuale despăgubiri globale.

Argumentele invocate de ______________________, de genul “timpul înseamnă bani” și că despăgubirea plătită global ar putea fi rulată pentru a-i putea aduce profit, nu sunt suficient de serioase pentru a justifica menținerea obligației reclamantei-apelante la plata sumei de xxxxx lei, în mod global, o atare soluție fiind de natură a prejudicia această parte.

Aprecierea recurentei că suma anuală de 2564 lei nu acoperă prejudiciul suportat de aceasta prin lipsirea de folosință a terenului afectat servituții, cum nici suma de xxxxx lei nu acoperă prejudiciul cauzat pentru lipsa de folosință a aceluiași teren, lipsă de folosință care se poate întinde pe mai mult de 20 de ani, însă plata globală a acestei sume i-ar asigura măcar posibilitatea acoperirii momentane a prejudiciului prin posibilitatea folosirii ei în vederea rezolvării unor probleme reale ale societății, nu poate fi reținută de către Curte, atâta timp cât recurenta nu a declarat apel pe acest aspect și nici nu învederează prin ce metodă a ajuns la concluzia că despăgubirea globală pe 20 de ani îi acoperă „momentan” prejudiciul, ce perioadă semnifică acest „momentan” și cum l-a calculat.

Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefundat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ______________________, cu sediul ales în Ploiești, ______________________, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 632 pronunțată la data de 19 noiembrie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă __________________, cu sediul în Băicoi, ______________________. 12, jud. Prahova.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2013.

Președinte, Judecători,

C_______ P____ V______ D______ E____ S_____

Grefier,

A____ M______ B_____

Red.CP

Tehnored.BA

2 ex./28.10.2013

dosar fond nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria Câmpina

jud.fond M______ L_______ E_____

dosar apel nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

jud.apel A____ P____ A____; O_____ C_______ S______

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006