Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIIVLĂ Nr. 327/2013

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ H______

Judecător V______ C______ D_________

Grefier E____ G_________

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelanta B_____ L______ în contradictoriu cu intimatul S_____ R____ PRIN MUNICIPIUL SIBIU PRIN SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect legea 112/1995, apel împotrivasentinței civile numărul 3145/2013 pronunțatăd e Judecătoria Sibiu.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta-reclamantă lipsă, av. E____ B____, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Reprezentantul apelantei depune la dosar adresa apelantei către SPAFL Sibiu și răspunsul la aceasta și întâmpinarea depusă de SPAFL Sibiu la fondul cauzei. Nu are alte cereri sau probe de solicitat.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.

Reprezentantul apelantei arată că apelanta a făcut o cerere către intimat prin care a solicitat să se facă evaluarea spațiului – garaj, iar vânzarea să se facă cu acordul intimatului. Deși cererea inițial cererea acesteia luase un curs favorabil ulterior soluționarea acesteia a fost blocată nu se știe din ce motiv. În această situație au fost nevoiți să apeleze la instanță și s-a înregistrat prezenta acțiune care a primit prim termen la data de 7.01.2013.

La acel termen nu s-a depus la acel termen nimic din partea intimatului și nici nu s-a prezentat nimeni din partea acestuia. În atare situație instanța a apreciat că se impune acordarea unui nou termen cu solicitarea de a depune intimatul punctul de vedere cu privire la acțiunea apelantei.

Intimatul a depus întâmpinare prin care aratat că nu se opune în principiu vânzării garajului către apelantă, dar nu este de acord cu temeiul juridic al vânzării, în sensul că , nefiind raporturile structurate înainte de apariția Lg.112/05, între chiriași și intimat în calitate de administrator, s-ar impune ca vânzarea să se facă pe alt temei și se invocă legea administrației locale, art.4, 5 și Codul civil.

La termenul următor instanța pune în discuție necesitatea rechestionării intimatului în sensul dacă acesta este de acord cu evaluarea pe care reclamanta a atașat-o la acțiune și care a fost făcută după ce a fost înregistrată cererea pe cale administrativă la intimat, evaluare făcută de un expert agreat de intimat. Intimatul nu a mai răspuns nimic. Tăcerea consiliului local la acest termen, când s-a și judecat fondul, a fost luat de instanță un răspuns implicit, dar nu în sensul în care s-ar fi aștepta reclamanta-apelantă, respectiv ca pe baza acordului inițial, pe baza prețului stabilit prin evaluare, instanța să admită acțiunea ci, s-a respins acțiunea reclamantei luând în calcul doar prima parte din motivarea întâmpinării pârâtului, și anume că nu se încadrează în dispozițiile Lg.112/2005.

Față de această situația după declararea apelului s-a solicitat consiliului ca pe baza poziției exprimate de acesta prin întâmpinare să se vândă totuși garajul reclamantei pe baza textelor de lege invocate de acesta.

Greșeala instanței de fond a fost că a trecut peste voința pârâtului care nu s-a opus vânzării. În atare situație hotărârea instanței de fond este greșită și în consecință solicită admiterea apelului , casarea hotărârii și pe fond obligarea intimatului Serviciul Public de administrate a Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu să vândă reclamantei-apelante garajul conform prețului stabilit prin expertiză. Nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA,

Prin sentința civilă nr.3145/8.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B_____ L______ în contradictoriu cu pârâtul S_____ R____ prin municipiul Sibiu prin Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ Aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanta B_____ L______ a chemat în judecată pe pârâtul S_____ R____ prin MUNICIPIUL SIBIU prin SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să încheie, cu reclamanta, contract de vânzare cumpărare a imobilului garaj, înscris în CF nr. xxxxx- Sibiu, sub nr. top 5260/1/2 și situat administrativ în Sibiu, ______________________, la prețul legal, determinat prin expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluare construcții civile, potrivit criteriilor și metodologiei de evaluare stabilite prin HG nr. 20/1996 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 (astfel cum au fost modificate prin HG nr. 632/1996; HG nr. 1011/1996 și HG nr. 11/1997), iar în caz de refuz, hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, apt de întabulare; să se dispună întabularea reclamantei în CF, ca unic proprietar, asupra întregului imobil respectiv, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii.

În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că prin contractul de închiriere nr. 424/2009 încheiat între părți, s-a închiriat de reclamantă pe timp de 5 ani imobilul garaj, situat administrativ în Sibiu, ______________________.

Ulterior, reclamanta a solicitat, în scris pârâtului să-i vândă garajul respectiv în baza Legii 112/1995.

Deși s-a întocmit un raport de evaluare pentru garajul respectiv, până în prezent garajul nu a fost vândut.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 9 din Legea 112/1995 și Hot. Guv. nr. 20/1996 pentru stabilirea normelor metodologice de aplicare a Legii 112/1995.

Pârâtul SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU, a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare cu privire la garaj.

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Între reclamanta B_____ L______ și pârâtul SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU, s-a încheiat contractul de închiriere cu nr. 424/2009, privind imobilul garaj situat administrativ în Sibiu, ______________________.

În data de 07.11.2011, reclamanta a solicitat, în scris, SERVICIULUI PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU să-i vândă garajul ce a constituit obiectul contractului de închiriere, cererea fiind înregistrată sub nr. 3886.

Conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru a putea dobândi în proprietate locuința folosită de chiriaș, acesta trebuie să îndeplinească două condiții:

- aceea de a fi chiriaș și de a avea un contract de închiriere valabil;

- aceea de a ocupa locuința respectivă, la data intrării în vigoare a Legii (respectiv 29.01.1996).

Conform art. 6 din HG 20/1996 și art. 4 ind. 1 din HG 11/1997 ,,dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc potrivit art. 9 din lege îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii."

Întrucât reclamanta a devenit titulară de contract abia din 10.09.2009, deci ulterior intrării în vigoare a Legii 112/1995, aceasta nu îndeplinește condițiile imperative ale art. 9 din Legea 112/1995 și ale art. 6 din HG nr. 20/17.01.1996 privind aplicarea Legii 112/1995.

În contextul celor reținute acțiunea se privește a fi neîntemeiată motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea ei în tot în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, în fapt, s-a arătat că prin întâmpinare pârâtul a declarat că în principiu nu se opune vânzării dacă se face dovada că reclamanta îndeplinește condițiile legale. S-a mai arătat că nu unt îndeplinite condițiile Legii nr. 112/1995 și că vânzarea s-ar putea face numai în baza unui raport de evaluare însușit de Consiliul Local și cu respectarea Legii nr. 215/2001, a Legii nr. 215/1998, a art. 480 Cod civil. În acest context respingerea acțiunii reclamantei nu este justificată.

Instanța a trimis o adresă pârâtului prin care îi cererea să își exprime poziția față de raportul de evaluare întocmit, însă acesta nu a răspuns, situație ce echivalează cu acceptarea tacită potrivit principiului cine tace consimte.

Dacă instanța aprecia că acțiunea nu este admisibilă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, trebuia să dispună vânzarea potrivit textelor în baza cărora considera că aceasta este posibilă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 alin. 1 teza I, ale art. 284 alin. 1 și 287 și 288 alin. 1 și 2 Cod pr. civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:

1.În esență, reclamanta critică sentința primei instanțe spunând că, indiferent dacă ea a solicitat ca vânzarea garajului să se facă potrivit dispozițiilor Legii nr. 112/1995, în condițiile în care, nu numai că pârâul nu s-a opus admiterii acțiunii (vezi întâmpinarea), dar a și consimțit, indirect, (tăcând atunci când i s-a cerut acordul la vânzare), acțiunea trebuia admisă în raport de dispozițiile pe care instanța le-ar fi apreciat ca aplicabile pentru admiterea cererii. Această critică an sentinței nu poate fi primită.

În primul rând, ca manifestare a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, reclamanta este cea care a fixat cadrul acțiunii, arătând în cererea de chemare în judecată, expres, că solicită obligarea pârâtului la vânzarea garajului în baza art. 9 alin.1 din Legea nr. 112/1995, la prețul legal potrivit HG 20/1996.În acest context, instanța avea obligația de a verifica admisibilitatea cererii reclamantei din perspectiva acelor dispoziții legale și nu de a „căuta” textul legal care ar fi făcut admisibilă cererea de cumpărare a garajului de către reclamantă, mai ales în situația în care condițiile de vânzare sunt total diferite de cele invocate de reclamantă.

2. S-a susținut, mai apoi, de către apelantă, că pârâtul nu se opune admiterii acțiunii dacă sunt îndeplinite condițiile legale, dar, așa cum a arătat și instanța de fond, motivul respingerii acțiunii reclamantei constă tocmai în neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995, pentru că reclamanta nu ocupa garajul și nu avea cu privire la acesta un contract de închiriere valabil la data apariției legii.

3.S-a mai arătat și că tăcerea pârâtului, după comunicarea raportului de evaluare, valorează acceptare, invocându-se principiul „cine tace, consimte”. Se cunoaște că voința necesară pentru formarea unui act juridic presupune reunirea a două elemente: existența acestei voințe și intenționalitatea ei juridică. Doctrinar și jurisprudențial s-a decis că tăcerea nu valorează consimțământ exteriorizat, excepțiile admise fiind extrem de reduse, de strictă interpretare. Cu alte cuvinte, tăcerea nu valorează acceptare, dar ea poate valora, însă nu și în situația prezentei cauze.

Pentru toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă tribunalul va respinge apelul și va păstra ca legală și întemeiată sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de reclamanta B_____ L______ împotriva sentinței civile nr.3145/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013.

PREȘEDINTE Judecător,

C______ H______ V______ D_________

Grefier

E____ G_________

red.VCD/6.1.2014

tehn.red.DM/10.1.2014

ex.4