Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 3913/2013

Ședința publică de la 19 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_____ E____ I______

Grefier M______ M______

Pe rol judecarea cauzei privind pe intervenienta în nume propriu _______________ S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul P_______ M___________ C______, având ca obiect anulare act administrativ Disjungere din dosarul nr.xxxxx/63/2012 privind Dispoziția nr.1810/2012 emisă de P_______ Mun C______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Z____ R_____ care substituie pe avocat G____ C______ pentru intervenientă – care depune delegație de substituire și cons. jur. M________ O_____ pentru pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat Z____ R_____, pentru intervenientă, învederează că nu mai are înscrisuri de depus în susținerea cererii, spațiul comercial în speță fiind demolat în baza unei noi dispoziții.

Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților prezente asupra cererii.

Apărătorul intervenientei solicită admiterea cererii, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, susținând că în cererea formulată nu se invocă motive de nelegalitate sau oportunitate a dispoziției contestate, în speță nu își găsește aplicabilitate tacita relocațiune.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei, reține:

Prin cererea de intervenție formulată la data de 12.10.2012, intervenienta _________________ a solicitat admiterea acțiunii principale și anularea dispozițiilor emise de pârât.

Cererea de intervenție a fost formulată în cadrul dosarului nr.xxxxx/63/2012, având ca obiect cererea prin care reclamantul Instituția P__________ D___ solicitase, în contradictoriu cu pârâtul P_______ municipiului C______, constatarea nulității absolute a dispozițiilor emise de pârât sub nr. 1523 - 1550, nr.1665 – 1667 și nr.1728 – 1830.

În motivarea în fapt a cererii principale, s-a arătat că dispozițiile emise au ca obiect desființarea unor construcții provizorii amplasate pe terenuri ce aparțin municipiului C______.

A susținut reclamantul că actele au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că P_______ și-a depășit atribuțiile ce reies din cuprinsul legii nr.215/2001 și ale legii 50/1991, dispoziții care stabilesc aceste atribuții în competența Consiliului Local.

În acest sens, s-a arătat că dispozițiile art.36 din legea 215/2001 prevăd că Consiliul Local are atribuții privind administrarea domeniului public; de asemenea, același articol stabilește, în competența Consiliului Local, darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii; și tot Consiliul Local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.

A menționat că dispozițiile invocate de pârât nu susțin legalitatea actelor emise, în condițiile în care din cuprinsul dispozițiilor art.33 din legea 50/1991, invocate de pârât, nu reiese că primarului îi revine ca atribut desființarea construcțiilor provizorii.

A concluzionat reclamantul că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.33 din legea 50/1991 și art.36 din legea 215/2001, reiese fără putință de tăgadă că desființarea construcțiilor intră în atribuțiile Consiliului Local.

În motivarea în fapt a cererii de intervenție, s-a arătat că printre dispozițiile emise de pârât este și cea cu nr.1810/4.10.2012 prin care s-a dispus desființarea consrucției provizorii - chioșc, având suprafața de 25 mp, deținută de către _____________, și amplasată pe terenul proprietate a municipiului C______, în ________________________ forme legale, având contractul de închiriere încetat ca urmare a radierii societății din Registrul Comerțului.

A arătat intervenienta că dispoziția emisă nu poate produce efecte în lipsa comunicării și că simpla afișare a actului pe ușa construcției nu echivalează cu o comunicare valabilă; s-a susținut că dispoziția a fost emisă pe numele altei societăți care în prezent nu mai există, fără a se ține seama că în spațiul respectiv își desfășoară activitatea o altă societate.

A mai precizat că s-au efectuat demersuri pentru prelungirea contractului de închiriere; că intervenienta a efectuat în timp numeroase îmbunătățiri care au condus la transformarea spațiului din structuri ușoare în construcții greu de demolat și că demolarea ar cauza serioase prejudicii. A mai apreciat că somația cu termen de o zi este abuzivă, adat fiind faptul că pârâtul nu are în vedere vreun proiect urbanistic ce urmează fie derulat în zona respectivă.

Cererea de intervenție formulată de ______________ a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din 13 noiembrie 2012, după ce, în prealabil, a fost calificată drept o cerere de intervenție principală.

În ședința publică din 4.12.2012 s-a dispus disjungerea cererii principale și a celei de intervenție având ca obiect anularea Dispoziției nr.1810/4.10.2012 emisă de pârât, formându-se un nou dosar care a fost înregistrat sub nr.XXXXXXXXXXXXX cu termen la 15.01.2013.

La data de 4.02.2013, reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecata cauzei, cerere de care s-a luat act în ședința publică din 5.02.2013.

La același termen, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive și a interesului; s-a arătat că închirierea terenului s-a făcut de către _____________, societate în present radiată, consecința acestui fapt fiind încetarea de drept a contractului, conform clauzelor contractuale.

Cum intervenienta nu a avut niciodată încheiat contract de închiriere pentru terenul respective, nu se justifică legitimitatea procesuală în promovarea prezentei acțiuni.

Pe fondul cauzei, a arătat că dispoziția contestată este emisă cu respectarea legii; s-a arătat, pe de o parte, că măsura desființării construcțiilor este atributul Primarului; că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.33 din legea 50/1991, potrivit cu care construcțiile edificate fără autorizație de construire pe teren ce aparține domeniului public sau privat al municipiului pot fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanței judecătorești.

Excepțiile invocate, au fost respinse în ședința publică din 19.02.2013.

La același termen a fost încuviințată, pentru intervenientă, proba cu înscrisuri, probă asupra căreia intervenienta a revenit, în ședința publică din 19 martie 2013, arătând că nu mai are înscrisuri de depus.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin Dispoziția nr.1810/4.10.2012 s-a dispus desființarea construcției provizorii - chioșc, având suprafața de 25 mp, deținută de către _____________, și amplasată pe terenul proprietate a municipiului C______, în ________________________ forme legale, având contractul de închiriere încetat ca urmare a radierii societății din Registrul Comerțului.

La baza emiterii dispoziției au stat raportul nr.xxxxx/3.10.2012 întocmit de Serviciul Disciplină în Construcții și Control Comercial, din cadrul Poliției Locale C______ și adresa nr.xxxxxx/3.10.2012 a Primăriei – Direcția Patrimoniu prin care se propune demolarea acestei construcții.

Dispoziția a fost emisă în baza art.33 alin.4 din legea 50/1991, potrivit cu care "(4) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului".

În aplicarea acestor dispoziții, constatându-se că terenul ocupat de construcție fusese închiriat de _____________, societate în prezent radiată din registrul comerțului, și că potrivit clauzelor contractuale contractul a încetat de drept la data radierii, pârâtul a emis dispoziția contestată, dispunând demolarea.

Dispoziția a fost emisă de către autoritatea administrației publice competente, respectiv P_______, această competență fiind reglementată prin legea 50/1991.

Astfel, Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, prin art.7 alin.12 prevede că autorizațiile de construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete în conformitate cu conținutul cadru prevăzut în anexa 1.

Tot astfel prin art.8 alin.1 si 2 din același act normativ se prevede că demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială sau totală a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, instalațiilor și utilajelor tehnologice inclusiv elemente de construcții de substituire a acestora precum și a oricăror amenajări se face numai pe baza autorizației de desființare obtinuțe în prealabil de la autoritățile prevăzute la art.4, iar autorizația de desființare se emite în aceleasi condiții ca și autorizația de construire.

Potrivit art.4 alin.1 lit.b din actul normativ menționat autorizațiile de construire se emit de primarii municipiilor pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ.

Din normele enunțate reiese că autoritatea administrației publice competentă să hotărască asupra desființării este primarul municipiului.

Chiar dacă legea nu prevede în mod expres autoritatea competentă să hotărască asupra desființării în cazul de excepție prevăzut de art.33, prin interpretarea sistematică a textului (ținând seama de întreg conținutul legii 50/1991) și interpretarea logică (folosind argumentul de analogie), pentru identitate de rațiune se impune concluzia că măsura desființării construcțiilor se stabilește de către Primar, ca autoritate a administrației publice locale.

În consecință, circumstanțele speței nu evidențiază niciun motiv de nelegalitate al dispoziției contestate.

Apărările intervenientei nu sunt susținute de probele administrate.

A susținut intrevenienta că dispoziția nu poate produce efecte în lipsa comunicării.

Este adevărat că actul administrativ, pentru a produce efecte, trebuie comunicat destinatarului, însă art.68 din legea 215/2001 la care face referire intervenienta impune obligația comunicării, fără a preciza modalitatea în care trebuie făcută comunicarea.

Comunicarea, având drept scop aducerea la cunoștința celui interesat a unui act administrativ, poate fi realizată pe orice cale care permite atingerea acestui scop, cu condiția ca autoritatea administrativă să facă dovada respectării acestei obligații.

În speță, se constată că intervenienta însăși a recunoscut îndeplinirea acestei obligații de către pârât, menționând că dispoziția a fost comunicată, prin afișare pe ușa construcției.

Mai mult, este clar că dispoziția a fost comunicată petentei, de vreme ce aceasta a avut posibilitatea să o conteste, inițial pe cale administrativă, la data de 8.10.2012.

A mai susținut intervenienta că își desfășoară activitatea în spațiul respectiv astfel că că dispoziția este nelegală, fiind emisă pe numele unei societăți radiate.

Contrar susținerilor intervenientei, dispoziția a fost emisă pe numele acelei societăți care, la un moment dat, a încheiat contract de închiriere al terenului ocupat de construcție.

Din punctul de vedere al pârâtului, acea societate, _____________, care închiriase la un moment dat terenul și ridicase o construcție provizorie, era singura persoană care putea fi obligată la demolarea construcției.

Intervenienta susține că a preluat construcția de la _____________ însă, pe lângă faptul că nu a făcut această dovadă, raporturile dintre această societate și intervenientă nu sunt opozabile pârâtului.

În mod corect dispoziția a fost emisă pe numele _____________, întrucât doar între această societate și autoritatea publică s-au derulat raporturi contractuale, raporturi care stabilesc drepturi și obligații în sarcina părților.

A mai susținut intervenienta că a preluat construcția de la _____________; că a solicitat prelungirea contractului de închiriere înainte de expirarea lui; că deține autorizație pentru construcția edificată;

Se constată că, deși s-a încuviințat la cererea intervenientei proba cu înscrisuri în dovedirea preluării construcției, a existenței unui contract de închiriere, a autorizației pentru construcția edificată și a plăților efectuate pentru folosința terenului, la termenul stabilit pentru administrarea probei intervenienta a arătat că nu mai are alte acte de depus.

În aceste condiții, susținerile intervenientei rămân simple afirmații fără relevanță juridică.

Celelalte apărări ale petentei, referitoare la îmbunătățirile pe care le-a făcut și care au condus la transformarea spațiului din structuri ușoare în construcții greu de demolat și la prejudiciile suferite prin demolare nu conduc la nelegalitatea dispoziției emise, atâta timp cât intervenienta nu se prevalează de vreun titlu care să-i fi dat dreptul la folosința terenului sau la modificarea construcției.

În raport de cele reținute, instanța constată că construcția amplasată pe terenul proprietate a municipiului C______, în _____________________________ inițial de _____________, ocupă terenul fără niciun titlu legal și în lipsa unei autorizații de construire valabile, motiv pentru sunt incidente dispozițiile art.33 din legea 50/1991.

În consecință, dispoziția de desființare a construcției este dată cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care va fi respinsă cererea intervenientei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea privind anularea dispoziției nr. 1810/4.10.2012 formulată de intervenienta în nume propriu _______________ S.R.L., cu dom. ales în C______, ______________________.15, jud. D___, în contradictoriu cu pârâtul P_______ M___________ C______, cu sediul în C______, _______________, nr.7, jud. D___.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013

	Președinte, C_____ E____ I______
	Grefier, M______ M______

RED. 4 EX./22 Martie 2013

C.I../M.M.