Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 195/A

Ședința publică de la 24 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ P______

Judecător C______ Z_____

Grefier M______ B____

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă S_____ F______ împotriva sentinței civile nr.492/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ș___ M____, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T________ O_____, pentru apelanta-reclamantă și avocat M_____ C______, pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat M_____ C______, pentru intimata-pârâtă, depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.

Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat T________ O_____, pentru apelanta-reclamantă, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sensul obligării pârâtei la plata acestor cheltuieli, în sumă de 2140 lei, fără cheltuieli de judecată în apel. Susține că, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta a recunoscut pretențiile până la primul termen de judecată, formulând în cauză chiar și cerere reconvențională ce a fost respinsă.

Avocat M_____ C______, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului conform motivelor dezvoltate pe larg prin întâmpinare, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Arată că, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.454 cod procedură civilă.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr. XXXXXXXXXXXX din 01.07.2013, reclamanta S_____ F______ a chemat în judecata pe pârâta Ș___ M____, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului-teren agricol, situat în raza teritoriala a comunei Ilovița, în locul denumit Via lui S_____ în suprafața de 6250 mp, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, din data de 24.08.1965 poseda sub nume de proprietar, în mod util și neviciat acest teren agricol, prin înscrisul sub semnătura privata intitulat „ Chitanța”, soțul ei S_____ Ghe. N______, în prezent decedat, cumpărând acest teren de la autorul paratei, Sonc Socrate D______; la sfârșitul înscrisului chiar se menționează ca se atribuie, în proprietate, în cota de ½ terenul.

În prezent, terenul se afla trecut în Registrul Agricol al comunei Ilovița, la rolul numitei Sonc M____ , aceasta moștenindu-l de la cumnatul sau, respective fratele soțului, în speța de la defunctul Sonc Soctare D______.

Din anul 1965 și până în prezent au trecut 48 de ani, timp în care a exercitat o posesie utila, în mod public și neviciat, apreciind că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.82 din Legea 71/2011, coroborate cu art. 1890 Codul Civil anterior.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat faptul că reclamanta posedă terenul din anul 1965 în baza chitanței din 24.07.1968 dar nu în mod legal și neviciat deoarece în toți acești ani și până în prezent a refuzat să plătească la Primăria comunei Ilovița impozitul și taxele aferente acestui teren și nici să întreprindă demersurile legale de trecere a terenului în proprietate personală. În toți acești 45 de ani, impozitele au fost plătite de ea fără ca reclamanta să-i returneze banii.

Pe cale reconvențională, pârăta a solicitat ca reclamanta să fie obligată să-i restituie sumele pe care le-a plătit cu titlu de impozit în cei 45 de ani, astfel ca efectul uzucapiunii să nu fie viciat iar în caz de refuz pentru plata respectivelor taxe și impozite solicită ca terenul aflat în litigiu să rămână în proprietatea pârâtei.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 28.10.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea cu respectarea dispozițiilor 1050 si următoarele NCPC.

La 06.02.2014 instanța a dispus emiterea somației conform disp. Art.1051 Ncpc

Sub aspectul probatoriului, la termenul din 03.04.2014 instanța a încuviințat pentru reclamanta proba testimoniala, si efectuarea unei expertize topo, iar pentru parata proba cu înscrisuri.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Orșova a pronunțat s.c. nr.492/20.11.2014 prin care a admis în parte acțiunea; a omologat raportul de expertiză întocmit de expert M____ I____ G______; a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4589 mp teren categoria de folosință fânețe, situat în pct. „Via lui S_____” zis „G_______” situat în extravilanul com.Ilovăț, __________________________, cu vecini:N-C_____ D.M____,E-Ogașul „G_______”,S-C__________ M_____,V-P_____ Ogașul lui C_____; a respins petitul privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefundat și a respins cererea reconvențională ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” încheiat la 24.08.1965(f.85), numitul Ș___ Socrate D______ a vândut lui S_____ G_______ N______, soțul reclamantei, suprafața de teren de 62,5 ari din locul numit „Via lui S_____”, cu următorii vecini: la răsărit „Ogașul Gîrbovăț” care se învecinează cu P_____ P.D______, la apus cu „Ogașul lui C_____” care se învecinează cu D_________ Z_____, la miazănoapte cu C_____ D.M____ și la miazăzi cu B____ Durbavă, pentru suma de 2.300 lei din care, la întocmirea înscrisulu, s-a achitat 1.600 lei.

Din certificatului de căsătorie ________ nr. xxxxxx reiese că reclamanta S_____ F______ s-a căsătorit la 15.05.1954 cu S_____ N______ la iar din cuprinsul certificatului de deces ________ nr xxxxxx rezultă că S_____ N______ a decedat la 17.01.2004.

Conform certificatului de moștenitor nr. 49 din 29.03.2011, masa succesorală a defunctului S_____ N______ s-a compus din mai multe imobile, printre care și cota indiviză de ½ teren extravilan arabil, în suprafață de 2.500 mp în punctul „G_______”, restul de ½ reprezentând cota indiviză a soției supraviețuitoare S_____ F______.

Potrivit adresei nr. 2550/29.11.2012 emisă de Primăria _________________________ M____ figurează în registrul agricol al ____________________ 2009 la poziția de rol nr. 268 și în anii 2010-2012 la poziția de rol nr. 260 cu un teren arabil în suprafață de 0,65 ha în punctul numit „Gîrbovăț”.

Potrivit adeverinței din 24.09.2013 emisă de Primăria Ilovița numita B______ I____- fiica paratei figurează înscrisă în registrul agricol al ____________________, poziția 54 /I cu suprafața de 0,65 ha teren arabil în punctul Gîrbovăț, teren trecut conform contractului de arendare nr. 1/20.03.2013 de la numita Ș___ M____ pe o perioadă de 6 ani.

Din întâmpinarea formulată de pârâta Ș___ M____ instanța a reținut că aceasta recunoaște că reclamanta posedă terenul în suprafață de 6.250 mp din locul denumit „Via lui S_____” zis „G_______” din anul 1965, în baza „chitanței” din 24.08.1965, însă refuză să plătească taxele și impozitele.

Examinând certificatul nr. 8009/10.10.2013 emis de BCPI Orșova (f.41), instanța a constatat că nu au fost identificate înregistrări referitoare la bunuri imobile înscrise în cartea funciară a localității Ilovița, pentru imobilul situat în punctul „Via lui S_____”.

Conform adresei nr. 3177/15.10.2013 a Primăriei __________________) terenul în suprafață de 0,65 ha din punctul „Via lui S_____” zis „G_______” nu face parte din domeniul public al comunei Ilovița.

La data de 06.02.2014, în temeiul dispozițiilor art. 1051 Cod pr. civilă a fost emisă de către Judecătoria Orșova, somația (f.61), prin care toți cei interesați aveau posibilitatea în 6 luni să facă opoziție la posesia exercitată de reclamanta S_____ F______ asupra terenul în suprafață de 6250 mp situat în ______________________ vecini la răsărit - Ogașul Gîrbovăț, la apus - Ogașul lui C_____, la miazănoapte-teren C_____ M____, la miazăzi - teren proprietatea lui B____ Durbava, însă nici o persoană nu a făcut opoziție.

Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul M____ I____ (f.114-116) a fost identificat terenul ce face obiectul acțiunii situat în punctul „Via lui S_____” în prezent punctul „Gîrbovăț”, teren aflat în extravilanul satului Ilovița, ____________________________.

Terenul are suprafața de 4.589 mp, categoria de folosință fânețe și vecini, la nord-C_____ D.M____, la est-Ogașul „G_______”, la sud-C__________ M_____ și la vest-ogașul lui C_____.

Terenul identificat corespunde ca amplasament cu terenul înscris în chitanța din 24.08.1965, dar nu și ca mărime și este în folosința reclamantei. Terenul a fost înscris în registrul agricol anii 2010-2014 la poziția pârâtei Ș___ M____ și începând cu 20.03.2012 a fost trecut la poziția de rol a lui B______ I____ în baza contractului de arendă nr. 01/2012.

Expertul apreciază că există identitate între suprafața de teren ce face obiectul acțiunii și cea din chitanța încheiată la 24.08.1965.

În raport de dispozițiile art. 82 din Legea de punere în aplicare a Codului civil, care prevăd că, în cazurile în care posesia a început înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 01.10.2011, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune, în vigoare la data începerii posesiei, iar pentru imobilele pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864, instanța a apreciat că legea aplicabilă în cauza pendinte este vechiul Cod civil .

Uzucapiunea este mijlocul originar de dobândire a dreptului de proprietate prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând in exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 1847 C. civil “Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntreruptă, netulburată, publica și sub nume de proprietar”.

Potrivit art. 1890 Cod civil uzucapiunea de 30 de ani operează indiferent de atitudinea proprietarului, important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp, fără a fi obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.

Ca efect al uzucapiunii, uzucapantul va fi considerat ca proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripției achizitive, ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului, uzucapiunea producând efecte retroactive.

Din probele administrate în cauză, instanța a constatat că reclamanta S_____ F______ împreună cu soțul ei S_____ N______, în prezent decedat, au exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar asupra terenului ce face obiectul cauzei pe o perioadă mai mare de 30 de ani.

Antecontractul de vânzare cumpărare-numit „chitanță” încheiat în timpul căsătoriei de soțul reclamantei cu autorul paratei, i-a sporit convingerea reclamantei de a folosi terenul în mod continuu și neîntrerupt, ca un adevărat proprietar, în acest sens instanța având în vedere declarația martorului P_______ I___, care deține din anul 1974 un teren în vecinătatea celui ce face obiectul acțiunii.

Conform susținerilor acestuia, reclamanta împreună cu soțul ei au posedat suprafața de teren fânețe, cosind în fiecare an fânul. Martorul nu a văzut vreo altă persoană la acel loc, iar convingerea vecinilor terenului era că soții S_____ sunt proprietarii acestui imobil. În prezent terenul este muncit tot de reclamantă împreună cu fiica sa.

Mai mult decât atât, a reținut instanța că înseși pârâta, în cuprinsul întâmpinării, a recunoscut că reclamanta a posedat terenul în suprafață de 6.250 mp din locul numit „Via lui S_____” zis „G_______” din anul 1965, în baza „chitanței” din 24.08.1965.

Examinând întregul material probator, respectiv înscrierile făcute în registrul agricol pe numele pârâtei până în anul 2012, înscrieri care potrivit art. 6 alin. 1 ind. 2 din Legea 1/2000 au valoare declarativă cu privire la proprietate, faptul că reclamanta a exercitat o posesie utilă pe o durată mai mare de 30 ani, posesie recunoscută și de pârâtă, având în vedere și concluziile expertului topograf care a identificat suprafața de 4.589 mp, în loc de 6.250 mp din acte, cu vecinătățile indicate de parte, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Codul civil pentru dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei în temeiul uzucapiunii, motiv pentru care, constatând temeinicia acțiunii, a admis-o în parte.

Constatând că pârâta a recunoscut prin întâmpinare pretențiile reclamantei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.454 c.pr.civ. și a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cererea reconvențională,

Deși parata-reclamantă reconvențional a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 492 lei, așa cum a precizat la 09.01.2014, reprezentând contravaloarea impozitului achitat pentru terenul ce face obiectul cauzei, examinând chitanțele depuse în apărare, în raport de faptul că parata deține mai multe imobile pe raza comunei Ilovița, instanța a reținut că din cuprinsul acestora nu se poate stabili pentru ce terenuri a fost achitat impozitul.

În virtutea principiului „actor incubit probatio”, constatând că pârâta-reclamantă reconvențional nu a făcut dovada pretențiilor sale, instanța a respins cererea reconvențională ca fiind nefondată.

Împotriva s.c. 492/20.11.2014, în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie doar sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, apelanta reclamantă susține că pârâta nu a recunoscut pretențiile până la primul termen de judecată în condițiile în care, prin întâmpinare a precizat că reclamanta a posedat util terenul, dar nu și legal și neviciat întrucât nu a achitat și impozitele.

În același timp a condiționat admiterea acțiunii de plata de către apelantă a taxelor și impozitelor în sumă de 492 lei, practic, a încercat prin folosirea unor sofisme, să se respingă acțiunea.

În consecință, susține apelanta că, față de toate acestea, nu sunt îndeplinite condițiile art.454 c.pr.civ. întrucât nu este vorba de o recunoaștere a pretențiilor ci, în realitate, de invocarea vicleană a unor așa zise argumente, false pe fondul lor și în scopul vădit de a se respinge cererea în uzucapiune.

În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.466-482 c.pr.civ.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat susținând în apărare faptul că în mod corect instanța a reținut că a recunoscut pretențiile reclamantei și justificat a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Apelanta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele din cererea de apel.

Examinând cererea de apel în limitele criticilor aduse, conform art.479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este întemeiat din considerentele ce urmează:

Recunoașterea efectivă de către pârât a pretențiilor reclamantului la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate atrage exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant și în acest caz de excepție fiind valorificat de către legiuitor criteriul culpei procesuale, întrucât reclamantul este sancționat pentru că a acționat abuziv sau cel puțin intempestiv.

Pentru ca dispozițiile art.454 c.pr.civ. să fie aplicabile, trebuie să fie îndeplinite mai multe cerințe printre care și aceea ca recunoașterea din partea pârâtului să fie efectivă și integrală, textul nefiind aplicabil în cazul unei recunoașteri parțiale.

De asemenea, norma are în vedere o recunoaștere simplă( atunci când partea recunoaște fără rezerve sau adaosuri faptul pretins de adversar), iar nu una calificată(partea recunoaște dar adaugă elemente sau împrejurări în legătură directă cu faptul și anterioare sau concomitente care îi schimbă consecințele juridice) și complexă(atunci când partea recunoaște faptul pretins îns,ă cu adăugarea unui alt fapt în legătură cu cel recunoscut și ulterior acestuia, care tinde să diminueze sau să anihileze efectele juridice ale faptului recunoscut).

În speță, deși pârâta a recunoscut existența antecontractului încheiat în anul 1965 la care a făcut referire reclamanta, aceasta a contestat modalitatea de exercitare a posesiei din partea reclamantei și mai mult, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii doar în condițiile în care reclamanta îi va restitui c/valoarea taxelor și impozitelor pe care le-a achitat pârâta permanent pentru terenul din litigiu, în acest sens formulând și cerere reconvențională.

Astfel fiind poziția procesuală a pârâtei, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a constatat incidența prevederilor art.454 c.pr.civ. și a exonerat-o pe pârâtă de plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

În raport de aceste considerente, critica adusă de reclamantă sentinței ce face obiectul apelului de față, constatându-se întemeiată, în temeiul art. 480 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va admite apelul, va schimba parțial sentința în sensul că va admite cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 2140 lei. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

Se va lua act că apelanta reclamantă nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul civil formulat de apelanta-reclamantă S_____ F______ domiciliată în _______________________, jud. M________ împotriva sentinței civile nr.492/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ș___ M____ domiciliată în _______________________, jud. M________, având ca obiect uzucapiune.

Schimbă parțial sentința în sensul că:

Admite cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2140 lei cheltuieli de judecată la fond.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015.

Președinte, C_______ P______		Judecător, C______ Z_____
	Grefier, M______ B____

Redactat C.V.P.

tehnoredactat M.B.,

Ex.4/ 5pag./20.04.2015

jud.fond C______ O.E.

Cod operator 2626