R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

(2020/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 862 / A

Ședința publică din data de 11 iulie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE : S_____ C______

JUDECĂTOR : C_____ B_____

GREFIER : R_____ S____

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L____ C____ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul-inculpat P______ B_____ A________ împotriva sentinței penale nr. 318 din 14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. B_____ R_____, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. xxxxx/10.06.2014 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 6 din dosar, lipsă fiind intimata - parte vătămată S.C. I_______ A__________ S.R.L., prin administrator G____ M_____ O_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat arată că nu s-a realizat un acord de mediere între inculpat și partea vătămată.

Curtea, în baza art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință apelantului-inculpat faptele care formează obiectul cauzei, precum și faptul că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Apelantul-inculpat, având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.

Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 318 din 14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX și pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea nouă, conform căreia limitele de pedeapsă au fost diminuate. Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare, iar pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului urmează a se calcula prin media aritmetică. Solicită aplicarea prevederilor art. 74 și 76 C.pen., în raport de atitudinea sinceră a inculpatului și de împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat. De asemenea, solicită deducerea perioadei executate de la data de 08.02.2014 până la data de 24.04.2013 și prevenția de la data de 12.11.2013 până la zi.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței penale nr. 318 din 14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca fiind temeinică și legală, apreciind pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind corect individualizată raportat la natura infracțiunilor pentru care inculpatul este condamnat și la circumstanțele cauzei. Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că fapta pentru care inculpatul cercetat în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin suspendarea executării pedepsei la care inculpatul a fost condamnat anterior. Cu privire la starea de recidivă a inculpatului, arată că acesta anterior a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni.

Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 318/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-au dispus următoarele :

În baza art. 386 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul P______ B_____ A________, din infracțiunea prevăzută de 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i V. C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a V.C.pen., art. 5 C.pen.

În baza art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a V.C.pen. și art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârșită în termenul de încercare de 7 ani a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 397/23.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 09.05.2013.

În baza art. 83 alin. 1 V.C.pen. cu referire la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 397/23.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la 09.05.2013, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 72 C.pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din data de 08.02.2013 la 24.04.2013 și de la 12.11.2013 la zi.

În baza art. 399 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 19, art. 397 C.pr.pen., rap. la art. 1357 C.civ., s-a luat act că partea vătămată S.C. I_______ A__________ S.R.L., prin administrator G____ M_____ O_______, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art. 255 C.pr.pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunului ridicat conform dovezii _______ nr. xxxxxxx din 28.11.2013 și depus la Secția 2 Poliție.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu să se înainteze din fondurile Ministerului Justiției.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele :

Prin rechizitoriul nr. xxxxx/P/2013 din data de 06.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P______ B_____ A________, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

În actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că, în fapt, în data de 11/12.11.2013, pe timp de noapte și prin efracție, inculpatul a sustras bunuri în valoare de 6.500 de lei – o bicicletă, un laptop marca Acer și un televizor LCD marca Samsung – aparținând părții vătămate S.C. I_______ A__________ S.R.L.

În ședința publică din 14.04.2014 inculpatul a declarat că solicită aplicarea prevederilor art. 377 C.pr.pen., că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței , solicitând instanței judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de inculpat în fața instanței: procesul-verbal de depistare; procesul-verbal de cercetare la fața locului; planșele foto; declarațiile părții vătămate; dovada de predare-primire; declarațiile inculpatului și ale martorului; proces –ul-verbal de redare interceptări și un CD.

Fiind audiat, martorul B____ A____, administrator al societății de amanet Emerald Amanet S.R.L., a declarat că, în noaptea de 11/12.11.2013, inculpatul a lăsat la societatea sa, în regim de amanet, un televizor LCD marca Samsung și un laptop marca ACER.; anterior, în aceeași noapte, inculpatul i-a oferit spre vânzare o bicicletă pentru care i-a plătit suma de 200 de lei.

Fiind audiat de organele de cercetare penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă mai sus, declarații pe care le-a menținut în fața instanței.

S-a reținut că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a V.C.pen. și art. 5 C.pen.

Cu privire la cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i V.C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a V.C.pen. și art. 5 C.pen., instanța a reținut că prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, fapta pentru care este cercetat inculpatul din prezenta cauză este incriminată de art. 228 alin. 1 N.C.pen. – art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. De la data săvârșirii faptei pentru care este cercetat inculpatul (10.11.2013), în cursul cercetării judecătorești a intervenit Legea nr. 286/2009 privind Codul penal care, în raport de infracțiunea comisă, constituie lege penală mai favorabilă pentru inculpat, având în vedere tratamentul sancționator mai blând.

Inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a V.C.pen. Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, la care inculpatul a fost condamnat de către Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința penală nr. 397/22.04.2013, definitivă prin neapelare. Fapta ce face obiectul prezentului dosar constituie cel de-al doilea termen al recidivei, fiind săvârșită în termenul de încercare al pedepsei aplicate de Judecătoria Sectorului 1 București. S-a mai constatat că tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii se întemeiază, în Noul Cod penal, pe sistemul cumulului aritmetic al pedepselor, spre deosebire de sistemul de sancționare adoptat de Codul Penal din 1969, care consacra, prin art. 39, sistemul cumulului juridic cu spor facultativ variabil. Față de aceste modificări intervenite cu privire la condițiile de existență și sancționarea recidivei postcondamnatorii, dispozițiile Codului penal din 1969 apar ca fiind mai favorabile inculpatului.

În consecință, instanța a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice date faptei săvârșite de inculpat.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de sustragere a bicicletei, laptop-ului și televizorului, urmarea imediată constând în scoaterea bunurilor din stăpânirea părții vătămate și, prin aceasta, crearea unui prejudiciu patrimonial. Legătura de cauzalitate rezultă din aceea că trecerea bunurilor sustrase în stăpânirea inculpatului este o consecință directă a acțiunii de luare, modalitatea de săvârșire a faptei fiind stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei. În privința laturii subiective, din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, a rezultat că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea acelei fapte, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a N.Cod penal.

În consecință, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum i-a fost schimbată încadrarea juridică, constatând că fapta este stabilită și din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.

Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, pedeapsa închisorii, prevăzută de art. 53 lit. b N.C.pen., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 N.C.pen. Sub acest aspect, instanța a reținut gravitatea infracțiunii, astfel cum reiese din împrejurările și modul de comitere a faptei, împrejurarea că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu și a fost sancționat în repetate rânduri cu amenzi administrative pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat în perioada 2011-2013, precum și periculozitatea inculpatului, care a premeditat săvârșirea infracțiunii, cu intenția de a obține în acest mod bunuri, acesta neavând un loc de muncă din care să obțină venituri licite. Totodată, s-a reținut și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care a recunoscut fapta, în baza art. 374 alin. 4 C.pr.pen.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 18.04.2014, în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea sentinței penale, inculpatul P______ B_____ A________ a declarat apel, pe care l-a motivat oral.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 10.06.2014 sub nr. unic de dosar XXXXXXXXXXXXXX (nr. în format vechi 2020/2014).

Motivele de apel

Inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea nouă, cu reținerea circumstanțelor atenuante.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din data de 14.04.2014, apelantul-inculpat s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând faptele în modalitatea în care acestea au fost reținute în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale

Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă : procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile reprezentantului părții vătămate, dovada de predare-primire bunuri către reprezentantul părții vătămate și depozițiile martorului B____ A____, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de apelantul-inculpat.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.

În drept

Curtea constată că faptele reținute în sarcina apelantului-inculpat întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, infracțiune prevăzută de art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din Noul Cod penal, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte la momentul analizării cererii formulate de Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului.

Totodată, având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Așadar, infracțiunea de furt calificat (care era prevăzută de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g și i din Legea nr. 15/1968 privind Cod penal) este reglementată în art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din Noul Cod penal.

Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune, Curtea constată că limitele minime și maxime de pedeapsă din noua reglementare – de la 1 la 5 ani închisoare – sunt inferioare limitelor minime și maxime de pedeapsă din vechea reglementare – de la 3 la 15 ani închisoare.

Astfel, se constată că, pentru această infracțiune, mai favorabile sunt dispozițiile Noului Cod penal.

De asemenea, din analiza fișei de cazier judiciar rezultă faptul că apelantul-inculpat a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 397/23.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 09.05.2013.

Prin urmare, Curtea constată că faptele ce fac obiectul atât al primului, cât și al celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii au fost comise anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal.

Referitor la regimul juridic specific al recidivei postcondamnatorii, în situația săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a unei pedepse anterioare, Curtea constată – din perspectiva aplicării principiului legii penale mai favorabile – că atât art. 83 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cât și art. 96 alin. 4 și 5 din Noul Cod penal prevăd același regim juridic – al cumulului aritmetic al celor două pedepse.

Analiza motivelor de apel

Pe de o parte, Curtea constată că apelantul-inculpat a comis fapta de furt calificat pe timp de noapte, și prin efracție, respectiv prin forțarea unui geam, pătrunzând în incinta unui imobil din interiorul căreia a sustras mai multe bunuri în valoare totală de 6.500 de lei, dovedind, așadar, o certă determinare în comiterea faptei.

Din fișa de cazier judiciar a apelantului-inculpat (fila 22 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Sectorului 1 București), Curtea reține că acesta a mai fost condamnat o dată pentru comiterea, în minorat, a infracțiunii de furt calificat și, totodată, sancționat administrativ de 3 ori, în perioada 2011-2013, pentru comiterea, în minorat, a infracțiunilor de furt calificat.

Astfel, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, care i-au aplicat apelantului-inculpat sancțiunea amenzii administrative, precum și de faptul că anterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, totuși, acesta a comis fapta ce face obiectul prezentului dosar, dând, așadar, dovadă de o inexplicabilă perseverență infracțională.

În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante, atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptelor comise, fiind, de altfel, valorificată, din punct de vedere procesual-penal, la momentul judecării cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată de Judecătorie, respectiv într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, redus ca urmare a reținerii în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de apelantul-inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia; așadar, Curtea apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen.

Pe de altă parte, analizând fișa de cazier judiciar a apelantului-inculpat, Curtea constată că acesta a comis fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât a săvârșit infracțiunea în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare.

În acest context, Curtea va analiza modalitatea de aplicare în concret a principiului legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, urmând, totodată, a avea în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.

Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.

Așadar, având în vedere că, pentru motivele anterior prezentate, s-a considerat că legea penală mai favorabilă în cazul apelantului-inculpat este Noul Cod penal, în raport, evident, de limitele speciale de pedeapsă reduse față de limitele prevăzute de Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, sub aceste aspect, Curtea va analiza în ce măsură se impune sau nu reducerea cuantumului pedepsei principale aplicate apelantului-inculpat prin sentința penală apelată, prin raportare la ansamblul instituțiilor penale incidente în cauză, constând în starea de recidivă postcondamnatorie și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei – având în vedere dispozițiile legale corespunzătoare din Noul Cod penal; implicit, Curtea va analiza dacă se impune sau nu schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina apelantului-inculpat.

Referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 397/23.04.2013 de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă la data de 09.05.2013 prin neapelare, Curtea constată că, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

În același context, Curtea constată că menționarea în încadrarea juridică a faptei reținute în rechizitoriu a textului de lege din vechea reglementare, respectiv art. 37 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal referitor la starea de recidivă postcondamnatorie, nu este de natură a încălca Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, din perspectiva aplicării criteriului aprecierii globale în vederea stabilirii legii penale mai favorabile conform art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, deoarece menționarea acestui text de lege nu conduce la aplicarea regimului juridic al stării de recidivă postcondamnatorie reglementat de aceste dispoziții, deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, respectiv art. 83 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică, în cauză nefiind identificate motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței penale apelate.

Soluția ce va fi pronunțată în cauză

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat P______ B_____ A________ împotriva sentinței penale nr. 318/14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., va deduce perioada executată de la data de 08.02.2013 până la data de 24.04.2013 și prevenția de la data de 12.11.2013 până la zi.

Potrivit art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat P______ B_____ A________ împotriva sentinței penale nr. 318/14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., deduce perioada executată de la data de 08.02.2013 până la data de 24.04.2013 și prevenția de la data de 12.11.2013 până la zi.

Potrivit art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.07.2014.

Președinte, Judecător,

S_____ C______ C_____ B_____

Grefier,

R_____ S____

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

16.07.2014 / 2 ex.

Judecătoria Sectorului 1 București

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Judecător fond : E____ Z_____