R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

(417/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 829/A

Ședința publică din data de 25.06.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: G________ T____

JUDECĂTOR: G____ C______ A________

GREFIER: S____ V_____-V_______

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B____ E____ Eliana.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul N_____ N______ împotriva sentinței penale nr. 1760/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat N_____ N______, personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat de avocat din oficiu Pasala D____ în baza delegației nr. xxxxx/10.06.2014, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 6 și partea vătămată C______ N______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, în temeiul art. 420 alin. 11 rap. la art. 372 Noul Cod de procedură penală, procedează la verificarea identității inculpatului N_____ N______, acesta prezentând CI ________ nr. xxxxxx eliberată de SPCEP S4.

Apelantul-inculpat N_____ N______ depune la dosarul cauzei motivele de apel, formulate în scris.

La interpelarea Curții, apelantul-inculpat N_____ N______ învederează faptul că își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are alte precizări de făcut.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului și pe schimbarea de încadrarea juridică dată faptei, în sensul înlăturării elementului circumstanțial prevăzut de art. 229 alin. 2 lit. c Noul Cod penal.

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat, pe schimbarea încadrării juridice, pune concluzii de înlăturare a elementului circumstanțial prevăzut de art. 229 alin. 2 lit. c Noul Cod penal, învederând faptul că acel instrument, respectiv un briceag, nu poate fi apreciat drept armă, având în vedere dimensiunea acestuia.

Cu privire la propriul apel, pune concluzii de admitere, învederând faptul că, în prezenta cauză, este vorba doar de tentativă, limitele de pedeapsă reducându-se la jumătate. Totodată, arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală, inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, limitele de pedeapsă reducându-se cu o treime. Solicită să se aibă în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv că prejudiciul nu există, persoana vătămată neconstituindu-se parte civilă. Apreciază că pedeapsa trebuie să fie redusă sub pedeapsa stabilită de instanța de fond, respectiv cea de 2 ani.

Persoana vătămată C______ N______ pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat, învederând faptul că nu este de acord cu reducerea pedepsei aplicată inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la înlăturarea elementului circumstanțial prevăzute de art. 229 alin. 2 lit. c Noul Cod penal, învederează faptul că instanța de fond a motivat în mod corect nereținerea acestui element circumstanțial la încadrarea juridică dată situației de fapt, având în vedere că acel cuțit, tip briceag, găsit la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului nu a fost folosit la comiterea infracțiunii.

Cu privire la reindividualizarea sancțiunii, în raport de infracțiunea rămasă în fază de tentativă și față de limitele de pedeapsă reduse la jumătate, pedeapsa de doi ani care a făcut obiectul sesizării este corect stabilită de instanța de fond, pedeapsa rezultantă fiind efectul revocării liberării condiționate pentru restul de 771 de zile.

Apreciază apelul nefondat.

Apelantul-inculpat N_____ N______, având ultimul cuvânt, în temeiul art. 420 alin. 4 Noul Cod de procedură penală, învederează că nu are nimic de spus.

Curtea reține cauza spre deliberare și soluționare.

C U R T E A,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.1760 din 21.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 386 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N_____ N______ din infracțiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) și c) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen.

În baza art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) și c) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul N_____ N______, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare (faptă din data de 12.02.2014).

În baza art. 67 alin. 1 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 104 alin. 2 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 771 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/23.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia Penală nr. 229/30.03.2010 a Tribunalului București, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 27.11.2012.

În temeiul art. 104 alin. 2 C. pen. rap. la art. 43 alin. 1 C. pen. cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus executarea în întregime a restului de 771 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/23.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de:

- 4 ani și 41 de zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 și 3 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și lit. b C. pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12.02.2014 la zi, iar, în temeiul art. 399 din Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul N_____ N______.

S-a luat act că persoana vătămată C______ N______ nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. d C.p.p. rap. art. 112 alin. 1 lit. b C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul N_____ N______ a următoarelor bunuri: o bară din tablă gen platband de cca. 80 cm lungime și 2,5 cm lățime; o șurubelniță uzată; un levier de cca. 30 cm, folosit, uzat; un cuțit tip briceag, uzat; o pereche de mănuși, uzate; o geantă de umăr culoare gri, folosită, uzată, bunuri ce sunt depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - Sectorul 4 Poliție, conform dovezii _______ nr. xxxxxxx/10.03.2014.

În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1892/P/2014 din 11.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXX din data de 11.03.2014, inculpatul N_____ N______, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen..

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 12.02.2014, în jurul orelor 13.00, inculpatul N_____ N______, prin forțarea ușii de acces, a încercat pătrunderea în apartamentul nr. 49 din _______________ Piața Națiunilor Unite nr. 3-5, sector 4, în scopul sustragerii unor bunuri, acțiune care a fost întreruptă de intervenția martorului R________ C____.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost susținută de următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor, declarațiile suspectului/inculpatului, raportul de constatare tehnico – științifică traseologică.

Prin încheierea din data de 03.04.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 din C. pr. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1892/P/2014 din 11.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București privind pe inculpatul N_____ N______, pentru infracțiunea tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat.

La termenul din data de 13.05.2014, instanța a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. 4 din C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar.

La același termen de judecată, instanța a pus în discuție cererea formulată cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului N_____ N______, din infracțiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) și c) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., rămânând în pronunțare asupra acestui aspect odată cu fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 12.02.2014, în jurul orelor 13.00, inculpatul N_____ N______, având asupra sa un cuțit tip briceag, prin forțarea ușii de acces cu ajutorul unui levier, a încercat pătrunderea în apartamentul nr. 49 din _______________ Piața Națiunilor Unite nr. 3-5, sector 4, aparținând persoanei vătămate C______ N______ în scopul sustragerii unor bunuri, acțiune care a fost întreruptă de intervenția martorului R________ C____.

Situația de fapt mai sus expusă a rezultat cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile inculpatului se coroborează cu: procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor, declarațiile suspectului/inculpatului, raportul de constatare tehnico – științifică traseologică.

În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare, că nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Fiind audiat de instanță, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 din Cod procedură penală, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită în modalitatea arătată mai sus.

Totodată, față de dispozițiile art. 378 alin. 3 din C. pr. pen., inculpatul și-a manifestat acordul de a fi obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.

În drept, instanța a reținut că la termenul din 13.05.2014 a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) și c) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, se observă că fapta inculpatului, anume săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat și prin violare de domiciliul, se circumscrie ca și încadrare juridică și reținerii agravantei prev. de lit. b alin. 2 de la art. 229 C. pen. De asemenea, în condițiile în care, cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului, după comiterea faptei, s-a găsit asupra un cuțit tip briceag, instanța a constatat incidența în speță și a agravantei prev. de art. 229 alin. 2 lit. c din C. pen. (în momentul comiterii faptei inculpatul având asupra sa acest cuțit).

Pentru motivele expuse anterior, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul N_____ N______ din infracțiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) și c) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen.

Astfel, în drept, coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că fapta inculpatului N_____ N______, care la data de la data de 12.02.2014, în jurul orelor 13.00, având asupra sa un cuțit, prin forțarea ușii de acces cu un levier, a încercat pătrunderea în apartamentul nr. 49 din _______________ Piața Națiunilor Unite nr. 3-5, sector 4, în scopul sustragerii unor bunuri din locuința persoanei vătămate C______ N______, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) și c) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a ținut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală („Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) si (2), iar instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare si recunoscută de către inculpat, in caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsa prevăzute de lege in cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar in cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime...).

De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Față de actele dosarului, instanța de fond a constatat că nu reies indicii rezonabile de natură a genera reținerea vreuneia din circumstanțele prev. la art. 75 din C. pen. în favoarea inculpatului (faptul că inculpatul că avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei pe parcursul procesului penal, necoroborat cu alte date concrete, nu constituie temeiuri suficiente și rezonabile pentru a justifica acest lucru).

Mai mult, conform fișei de cazier judiciar, inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă conform art. 41 alin. 1 din C. pen. (raportat la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/23.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia Penală nr. 229/30.03.2010 a Tribunalului București, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 27.11.2012, cu un rest de 771 zile), aspecte ce denotă perseverența infracțională a inculpatului și periculozitatea sporită a acestuia

Față de toate considerentele mai sus expuse, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, prin privare de libertate, pentru inculpat în vederea realizării scopului pedepsei, acela de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În baza art. 67 alin. 1 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, în special cauzele S____ și P_______ contra României și Hirst contra Marii Britanii, precum și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, astfel că o aplicare, în temeiul legii, a pedepselor complementare și, după caz, a celor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestor măsuri, încalcă principiul proporționalității. În aceste condiții, instanța consideră că din ansamblul actelor cauzei rezultă nedemnitatea inculpatului referitor la exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Față de principiul disponibilității acțiunii civile, instanța a luat act că partea vătămată C______ N______ nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile art.375 și art. 374 alin. (4) C.p.p., la termenul din data de 13.05.2014 inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la același termen instanța încuviințând cererea sa în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul N_____ N______, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante, pe motiv că prejudiciul nu există, persoana vătămată neconstituindu-se parte civilă în procesul penal, reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul micșorării acesteia, dată fiind forma tentată a infracțiunii.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.

În drept, fapta inculpatului N_____ N______, care la data de la data de 12.02.2014, în jurul orelor 13.00, având asupra sa un cuțit, prin forțarea ușii de acces cu un levier, a încercat pătrunderea în apartamentul nr. 49 din _______________ Piața Națiunilor Unite nr. 3-5, sector 4, în scopul sustragerii unor bunuri din locuința persoanei vătămate C______ N______, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen.

Curtea va schimba încadrarea juridică a faptei înlăturând, din cea stabilită de prima instanță, elementul circumstanțial agravant de la art. 229 alin. 2 lit. c) C. pen. – „de o persoană având asupra sa o armă”, întrucât cuțitul pe care inculpatul îl avea asupra sa la data comiterii faptei nu reprezintă o armă, în sensul legii penale, nefiind declarat astfel prin dispoziții legale și nefiind nici întrebuințat pentru atac (caz în care infracțiunea ar fi fost tâlhărie). Or, potrivit art. 179 C. pen., „(1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale. (2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.” Art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor nu mai definește „cuțitul” ca fiind armă, așa cum proceda până la modificarea adusă prin Legea nr. 117/2011 (M. Of. nr.446 din 27 iunie 2011) [potrivit art. 2 pct. I. 2/1 din Legea nr. 295/2004, în forma în vigoare anterior datei de 27 iulie 2011: „arma albă - acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baionete, săbii, spade, florete, pumnale, cuțite, șișuri, boxuri, castete, arbalete, arcuri, bâte, măciuci și bastoane telescopice”].

Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.

Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse la jumătate, dată fiind forma tentată a infracțiunii și, respectiv, cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), starea de recidivă postcondamnatorie, precum și conduita inculpatului care a recunoscut faptele comise, în condițiile procedurii prevăzute la art.375 și art. 374 alin. (4) C. proc. pen., dar, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, care au dispus liberarea condiționată, a înțeles să încalce din nou legea penală, înainte de împlinirea duratei pedepsei.

Acestea fiind spuse, Curtea apreciază că nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepsei închisorii la care s-a oprit prima instanță pentru infracțiunea comisă de inculpat, dat fiind că pedepsele anterioare cu închisoarea aplicate inculpatului pentru infracțiuni de furt calificat (v. fișa de cazier judiciar – f.43-44 d.u.p.), deși executate parțial în penitenciar, nu au fost de natură a-și îndeplini scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Inculpatul nu a înțeles să își îndrepte comportamentul, prin conduita sa dovedind dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege.

Curtea nu poate reține circumstanțe atenuante, în ceea ce îl privește pe inculpat, atitudinea sa de recunoaștere a faptei fiind valorificată prin reținerea dispozițiilor art.396 alin.(10) C.p.p. și neregăsindu-se în speță niciuna dintre împrejurările enumerate la art. 75 Cod penal.

În ceea ce privește pedepsele complementară și accesorie, Curtea reține că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S____ și P_______ împotriva României și prin decizia C__________ împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de inculpatul N_____ N______, va desființa, în parte, sentința penală nr. 1760 din 21.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București și, rejudecând:

În temeiul art. 386 Cod de procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N_____ N______ din infracțiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen.

În baza art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C. pen., precum și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul N_____ N______, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat (faptă din data de 12.02.2014).

În baza art. 67 alin. 1 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 104 alin. 2 C. pen., va revoca liberarea condiționată privind restul de 771 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/23.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia Penală nr. 229/30.03.2010 a Tribunalului București, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 27.11.2012.

În temeiul art. 104 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, va dispune executarea în întregime a restului de 771 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/23.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de:

- 4 ani și 41 de zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 și 3 din C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și lit. b din C. pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 422 și art.424 alin. (3) C. proc. pen., va deduce durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 12.02.2014 până la 25.06.2014.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul formulat de inculpatul N_____ N______, desființează în parte sentința penală nr. 1760 din 21.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București și, rejudecând:

În temeiul art. 386 Cod de procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N_____ N______ din infracțiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen.

În baza art. 32 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 2 lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C. pen., precum și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul N_____ N______, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat (faptă din data de 12.02.2014).

În baza art. 67 alin. 1 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 104 alin. 2 C. pen., revocă liberarea condiționată privind restul de 771 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/23.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia Penală nr. 229/30.03.2010 a Tribunalului București, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 27.11.2012.

În temeiul art. 104 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, dispune executarea în întregime a restului de 771 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/23.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de:

- 4 ani și 41 de zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 și 3 din C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și lit. b din C. pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 422 și art.424 alin. (3) C. proc. pen., deduce durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 12.02.2014 până la 25.06.2014.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G________ TudorCiprian A________ G____

GREFIER,

S____ V_____ V_______

Red. G.T.

Dact. A.L. 1 ex.

Jud. Sect. 4 București – jud.: P_______ F.M.