Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Tribunalul IAŞI
Materie juridică:
Civil
Stadiu procesual:
Recurs
Obiect dosar:
Obligaţie de a face
Număr hotarâre:
1516/2014 din 11 noiembrie 2014
Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 11 Noiembrie 2014

Președinte - S_____ F________

Judecător - C_______ R___

Judecător - M______ C_______

Grefier - O___ S______

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1516/2014

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul T_______ C_______ în contradictoriu cu intimatul PAȘAN V_____, având ca obiect acțiune în constatare obligația de a face; daune cominatorii - rejudecare.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.11.2014 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 4299/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Pașan V_____, invocată de către acesta, și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea exercitată de către reclamantul T_______ C_______ în contradictoriu cu pârâtul Pașan V_____, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că reclamantul T_______ C_______ a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Pașan V_____ să constate că a vândut acestuia, în luna iulie 2006, autoturismul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, să-l oblige pe pârât să încheie înscrisul care să ateste această vânzare-cumpărare în forma cerută de lege și să-l oblige pe pârât la plata daunelor cominatorii în valoare de 50 lei/zi calculate până la îndeplinirea efectivă a acestei obligații; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 23.04.2012 reclamantul, prin apărător ales, a precizat că prin cererea de chemare în judecată solicită obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare (fila 17).

Instanța de fond, având în vedere precizările reclamantului din ședința publică din 23.04.2012, a invocat, din oficiu, potrivit prevederilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune.

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 12.11.2012 pronunțată în prezenta cauză, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a respins ca prescrisă acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 2134 din 11.10.2013 pronunțată în cauza cu nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul Iași – Secția I Civilă a admis recursul declarat de către reclamant, a casat sentința civilă menționată mai sus, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a arătat că limitele investirii primei instanțe erau clar stabilite, reclamantul beneficiind, de altfel, de asistență juridică calificata. În aceste condiții, prima instanța, în soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, trebuia să se pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată. Acțiunea formulată de reclamantul T_______ C_______ a fost introdusă și susținută ca fiind o acțiune în constatare, fiind întemeiata pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă din 1865. În aplicarea principiului disponibilității, prima instanță nici nu putea califica cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în realizarea unui drept patrimonial, întrucât, pe de o parte calificarea obiectului/cauzei juridice, în temeiul art.84 Cod procedură civilă din 1865 intervine doar în caz de îndoiala asupra limitelor învestirii instanței, iar, pe de alta parte, în temeiul art.129 alin.4 Cod procedură civilă orice calificare trebuie pusă în discuția contradictorie a părților și reflectată în actele procedurale publice. Mai mult, chiar în exercitarea rolului activ, potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Or, fiind învestită procedural cu soluționarea unei cereri principale în constatare, în lipsa unei modificări a acțiunii, prima instanța era obligată să analizeze excepția prescripției dreptului material în raport de capătul principal al acțiunii. Acțiunea în constatare spre deosebire de acțiunea în realizare, este imprescriptibilă extinctiv, astfel că excepția invocată instanța din oficiu este neîntemeiată, capetele accesorii de cerere depinzând de soluția ce se va pronunța asupra capătului principal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.01.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Pârâtul Pașan V_____ a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a apreciat-o ca întemeiată, motiv pentru care a admis-o pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că a vândut pârâtului autovehiculul marca ARO cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în luna iulie 2006, însă acesta refuză să îndeplinească formalitățile necesare radierii autovehiculului de pe numele său. Părțile nu au încheiat niciun înscris în acest sens. În aceste condiții, reclamantul a solicitat instanței să constate că a intervenit între părțile din prezenta cauză, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

In conformitate cu dispozițiile art. 1294 și art.1295 alin.1 Cod civil, în vigoare la momentul încheierii pretinsei înțelegeri a părților, vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între sine una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta celei dintâi prețul lui, contractul fiind valabil încheiat și proprietatea fiind de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.

Instanța de fond a precizat că este datoare a verifica îndeplinirea condițiilor necesare încheierii valabile a contractului de vânzare-cumpărare: calitatea reclamantului de proprietar al autovehiculului, calitatea pârâtului de cumpărător, obiectul contractului (lucrul vândut – autovehiculul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și prețul acestuia).

Raportat la probatoriul administrat în prezenta cauză instanța de fond a constatat că reclamantul nu a probat încheierea convenției de vânzare – cumpărare a autovehiculului cu pârâtul Pașan V_____. De asemenea, reclamantul nu a probat calitatea sa de proprietar al autovehiculului marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și nici prețul vânzării.

Astfel, martorul P____ V_____ (fila 37) a susținut că nu cunoaște dacă părțile au încheiat vreo convenție cu privire la vreun autovehicul. Ulterior, martorul a revenit și a declarat că știe că reclamantul a vândut autovehiculul, însă nu a fost de față atunci când a primit banii. Convenția a fost încheiată în anul 2007 când a avut loc și predarea autovehiculului. Martorul a mai arătat că știe de la ambele părți că a intervenit contractul de vânzare-cumpărare.

La rândul său martorul Grosul V_______ (fila 38) a arătat că îl cunoaște numai pe pârât, din vedere. Martorul a declarat că nu știe nimic în legătură cu vânzarea de către reclamant a unui autovehicul către pârât și a precizat că a luat de la numitul T_________ D__ un autovehicul marca ARO, fără număr de înmatriculare, întrucât dorea să își facă un tractor, însă l-a dat la fier vechi. Martorul nu a cunoscut nimic în legătură cu acest autovehicul.

Astfel, față de probatoriul administrat, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a probat, conform art. 129 alin.1 Cod procedură civilă din 1865, calitatea sa de proprietar al autovehiculului în cauză, împrejurarea că a vândut bunul pârâtului, declarația martorului G____ V_______ fiind de natură a confirma apărarea pârâtului Pașan V_____, și nici prețul vânzării. În aceste condiții, cererea reclamantului având ca obiect constatarea intervenirii contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, și ca părți pe reclamantul T_______ C_______, în calitate de vânzător, și pârâtul Pașan V_____, în calitate de cumpărător, apare ca neîntemeiată.

Cu toate acestea, instanța este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Pașan V_____.

Astfel, calitatea procesuală, condiție a exercitării dreptului la acțiune, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a probat calitatea pârâtului de cumpărător al autovehiculului marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât, motiv pentru care a admis-o și, pe cale de consecință, a respins acțiunea exercitată de către reclamantul T_______ C_______ în contradictoriu cu pârâtul Pașan V_____ ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, constatând că pârâtul nu a probat cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauză și nici cuantumul acestora, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T_______ C_______ motivând că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Pașan V_____, dând o interpretare subiectivă probelor administrate în dosar și excluzând fără motivare probele care arătau faptul că pârâtul este cel care a achiziționat autoturismul marca ARO.

S-a precizat că instanța de fond nu a acceptat suplimentarea probatoriului cu audierea unor martori pentru a stabili cu certitudine dacă Pașan V_____ este cel care are calitate procesuală pasivă, limitându-se doar la un martor, astfel că nu a manifestat rol activ și nu a intrat în cercetarea fondului.

S-a motivat că a fost dovedită calitatea de proprietar al autoturismului ARO cu cartea de identitate în care este trecut ca ultim proprietar reclamantul T_______ C_______, iar faptul înstrăinării acestui autoturism este susținut de declarațiile martorilor audiați în cauză.

Intimatul Pașan V_____ nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamantul T_______ C_______ a solicitat pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu pârâtul Pașan V_____ prin care să se constate că a vândut pârâtului în anul 2006 luna iulie autoturismul marca ARO tip 243 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, să fie obligat pârâtul să întocmească înscrisul care să ateste această vânzare – cumpărare, precum și la plata de daune cominatorii.

Tribunalul constată că la termenul din 23.04.2012 pârâtul a precizat că nu a cumpărat autovehiculul de la reclamant ci a fost de față când numitul G____ V_____ a cumpărat mașina de la reclamant.

În precizările depuse la dosar pentru termenul din 24.09.2012 pârâtul a menționat că în anul 2006 reclamantul a vândut mașina marca ARO numitului T_________ D__, acesta asistând la vânzare, iar mașina nu avea asigurare și verificarea tehnică, înțelegerea fiind ca această obligație să revină cumpărătorului. Tot în aceste precizări se menționează că cumpărătorul i-a solicitat reclamantului T_______ să radieze autoturismul, acesta răspunzând că nu este interesat întrucât mașina este prea veche și în urma acestui răspuns numitul T_________ D__ a vândut mașina numitului G____ V_____ fără acte.

În precizările depuse de pârât în ședința din 10.03.2014 acesta a menționat că numitul G____ V_______ a vândut autoturismul la PETA existând adeverințe în acest sens.

În dosarul de recurs s-a depus la termenul de judecată din 28.10.2014 procesul – verbal încheiat la 25.10.2008 între G____ V_______ și delegatul REMAT B_____ în care se menționează ridicarea mașinii ARO 243 de la G____ V_______.

Potrivit declarației martorului P____ V_____ propus de către reclamant, rezultă că reclamantul a vândut autoturismul ARO în anul 2007, iar potrivit declarației martorului G____ V_______ propus de către pârât rezultă că acesta a luat de la numitul T_________ D__ autovehiculul marca ARO pe care l-a dat la fier vechi.

Coroborând toate aceste declarații, rezultă că reclamantul a înstrăinat autoturismul ARO 243, dar nu rezultă cu certitudine, din probele administrate până în prezent, persoana căreia i-a vândut fără acte, singura certitudine fiind că numitul G____ V_______ a achiziționat acest autoturism de la numitul T_________ D__, vehicul care, potrivit procesului – verbal încheiat la 25.10.2008, a fost predat către acesta la REMAT.

Întrucât pârâtul a precizat în declarația dată în fața instanței la termenul din 23.04.2012 și în declarația scrisă că a fost martor la convenția de vânzare – cumpărare a autoturismului marca ARO tip 243 între reclamant și G____ V_____, respectiv între reclamant și numitul T_________ și având în vedere situația dovedită prin probatoriu a prezenței autoturismului în proprietatea numitului G____ V_______, persoană care l-a predat către REMAT, tribunalul constată că este necesară administrarea de probe noi pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt , motiv pentru care se va admite recursul și se va casa în tot sentința civilă recurată.

Se va reține cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe noi, respectiv proba cu martori solicitată prin cererea de recurs, pentru a se stabili identitatea între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății și eventual proba cu înscrisuri în măsură deținerii acestora de către părți în scopul prevenirii oricărei greșeli privind aflarea adevărului și aplicării corecte a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite cererea de recurs formulată de reclamantul T_______ C_______ împotriva sentinței civile nr. 4299/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o casează în tot și în consecință:

Reține cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe noi.

Fixează termen de judecată la data de 06.01.2015 cu citare părți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.

Președinte,

S_____ F________

Judecător,

C_______ R___

Judecător,

M______ C_______

Grefier,

O___ S______

Red. S.F.

Tehnored. M.M.D.

2 ex./05.01.2015

Judecător fond E____ C______ B______

Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025