Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V_____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 614/F/2014

Ședința publică de la 09 Decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A____ A________

Grefier M___ G___ V________

Pe rol judecarea cauzei faliment privind pe reclamant LD E_____ G___ IPURL Huși și pe pârât N______ M____ M________, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde practician în insolvență L____ D______ pentru reclamant, lipsește pârâta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată.

S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul părții prezente pe fond.

Practician în insolvență L____ D______ pentru reclamant solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, respectiv obligarea pârâtei N______ M____ M________ la suportarea din averea personală a pasivului în valoare de 5.208,02 lei reprezentând contravaloare stoc marfă.

Judecătorul sindic declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care ulterior deliberării a dat sentința civilă de față.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea depusă la dosarul cauzei de fata la data de 10.09.2014 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul LD E_____ G___ IPURL Huși lichidator judiciar pentru _______________, a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei N______ M____ M________, in calitate de administrator statutar, pentru suma de 5.208,02 lei.

În motivarea cererii sa arată următoarele: în fapt, prin sentința civilă nr.554/F/02.12.2010 instanța de judecată a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva _______________ Huși, iar prin sentința civilă nr.l88/F/l3.04.2011 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva societății.

După data deschiderii procedurii de faliment am procedat la inventarierea bunurilor debitoarei, fiind identificate mai multe produse alimentare și nealimentare pe care debitoarea le comercializa la magazinul din localitatea Râșești, corn.Drânceni, jud.V_____. Ca urmare a identificării bunurilor respective a fost întocmit procesul-verbal de inventariere nr.7 l/DNM/21.06.2011. Valoarea totală a bunurilor inventariate s-a ridicat la suma de 5.208,02 lei (valoarea totală fiind calculată prin însumarea prețurilor unitare de achiziție a bunurilor respective). Bunurile au fost lăsate în custodie fostului administrator statutar N______ M____ M________, căreia i s-a adus la cunoștință că acestea sunt sub sechestru în virtutea prevederilor Lg.85/2006.

Ulterior inventarierii și lăsării în custodia fostului administrator statutar, aceasta a înstrăinat bunurile societății, fără a proceda la virarea sumelor obținute din vânzarea acestor bunuri în contul de lichidare.

În aceste condiții a solicitat, prin mai multe adrese scrise, fostului administrator al debitoarei să procedeze la achitarea sumei de 5.208,02 lei reprezentând contravaloarea stocului de marfa lăsat în custodia sa. Solicitările au rămas fără nici un răspuns concret din partea fostului administrator statutar al societății, deși o parte din corespondența expediată pe numele acesteia a ajuns la destinație.

Având în vedere cele arătate mai sus apreciază că pârâta N______ M____ M________ se face vinovată de săvârșirea următoarelor fapte prevăzute de art.138 Lg.85/2006: a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu ( art.138 alin.1 lit. a) și a ascuns o parte din activul persoanei juridice (art.138 al.l lit.e) din Legea 85/2006.

Având în vedere cele arătate mai sus apreciază că pârâta a utilizat bunurile persoanei juridice în scop personal, respectiv după inventariere a înstrăinat/a ascuns bunurile inventariate în vederea sustragerii lor de la valorificare în cadrul procedurii de faliment, fapte sancționate de art.138 al.l lit.a și lit. e lg.85/2006.

Consideră că în cauză sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv:

- fapta ilicită: ascunderea unei părți din activele debitoarei _______________, respectiv nepredarea stocului de marfa inventariat către lichidatorul judiciar la solicitarea acestuia în vederea valorificării în cadrul procedurii de faliment, procedură colectivă și concursuală, prin care creditorii își recuperează creanțele pe care le au asupra averii debitoarei;

- prejudiciul: prin nepredarea bunurilor debitoarei în vederea valorificării în procedura falimentului, s-a creat un prejudiciu cert societății și creditorilor în valoare de 5.208,02 lei, diminuându-se astfel valoarea sumelor care puteau fi alocate procedurii de faliment;

- raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu: este evident și rezultă din faptul că după inventariere bunurile au fost lăsate în custodia fostului administrator al debitoarei care avea obligația de a le preda lichidatorului judiciar la solicitarea acestuia. însă cu intenție și rea-credință acesta nu a dat curs solicitărilor lichidatorului, nu a predat bunurile, dar nici nu a virat suma de 5.208,02 lei reprezentând contravaloarea bunurilor în contul de lichidare;

- vinovăția - intenție directă: faptele au fost săvârșite cu intenție directă și rea-credință, întrucât reprezentantul debitoarei a semnat procesul-verbal de inventariere și a luat la cunoștință astfel de faptul că bunurile rămase în custodie aparțin _______________ și ca urmare nu le poate înstrăina.

In concluzie, având în vedere cele arătate mai sus solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, și în consecință obligarea pârâtei N______ M____ M________ la suportarea din averea personală a pasivului în valoare de 5.208,02 lei reprezentând contravaloare stoc de marfă.

In drept au fost invocate dispozițiile art.25, art. 138 al.l lit a, lit.e Lg.85/2006.

La data de 05.11.2014 pârâta a depus la dosar întâmpinare in care arata următoarele: la data de 21.06.2011 a fost făcută inventarierea stocului de marfă consemnat în procesul verbal nr. 71/DNM, însumând 5208,02 lei. Deoarece firma se afla în insolvență, neputând factura și achiziționa marfă pentru continuarea activității, a închis magazinul începând cu data de 01.07.2011. Marfa consemnată în procesul verbal a expirat și s-a deteriorat, trebuind distrusă. Precizează că a anunțat telefon lichidatorul judiciar despre această situație. Având în vedere cere precizate solicită respingerea cererii.

Analizând cererea formulată, prin prisma materialului probator administrat si a dispozițiilor legale incidente, judecătorul sindic constată următoarele:

Prin sent. civ. 554/F/2.12.2010 a Tribunalului V_____ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva ______________________________ fata de debitoarea _____________________ prin sent.civ. nr.188/F/13.04.2011 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment a societății. A fost numit in calitate de lichidator judiciar LD E_____ G___ IPURL H___. Acesta, in exercitarea atribuțiilor legale, a promovat cererea prev. de art. 138 LPI impotriva administratorului statutar al debitoarei.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere sau conducere ale debitorului persoana juridica si a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului pentru faptele expres si limitativ prevăzute de lege, presupune îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicita a membrilor organelor de conducere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea starii de insolventa, fapta care trebuie sa se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a – g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile precum si culpa persoanelor a căror răspundere se solicita.

Administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și deci de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie. Astfel, nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art 138 din legea insolvenței.

Cu privire la fapta imputata pârâtei prevăzuta de dispozițiile art. 138 lit. a din LPI, potrivit cărora parata a folosit in interes personal bunurile sau creditele societății in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, instanța constata următoarele:

Răspunderea în baza acestor texte legale se poate institui numai dacă s-a făcut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv a faptului că activitatea societății a continuat în interesul personal al organelor de conducere, precum și a culpei pârâtului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Potrivit dispozițiilor art.138 lit. a din legea 85/2006 activitatea de folosire a bunurilor si creditelor societății presupune săvârșirea unor fapte ilicite prin care se deturneaza utilizarea bunurilor sau fondurilor banesti ale societății de la scopul lor firesc ____________________________, respectiv in interes propriu sau al unor terte persoane.

Utilizarea in sens material sau in sens juridic a bunurilor persoanei juridice se raporteaza la ansamblul averii debitorului si la toate categoriile de bunuri corporale sau incorcorale, precum si la toate drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale.

In acceptiunea art.138 al.1 lit.a din legea 85/2006, folosinta se defineste ca fiind fapta de a servi de un lucru contrar interesului persoanei juridice si in scopul profitului personal sau al altei entitati.

Data deschiderii procedurii este cea la care se face analiza răspunderii civile delictuale a unei persoane prin folosirea bunurilor sau banilor unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane.

Situatia premisa a antrenarii raspunderii patrimoniale a administratorului sociatatii este strict legata de constatările lichidatorului judiciar in raportul întocmit in baza disp.art.59 al.1 din legea 85/2006.

Asa fiind, se constata ca in raportul cauzal întocmit si depus la dosarul cauzei la data de 11.04.2010 se arata ca ,, nu rezulta elemente care sa indice culpa vreunei persoane in producerea insolventei,,.

Din actele depuse la dosar, nu rezulta ca ar fi existat bunuri si lichiditati la data deschiderii procedurii pe care pârâtul sa le fi utilizat cu scopul de a obține profituri in interes propriu si nici a faptului că lipsa acelor bunuri ar fi determinat insolventa debitoarei.

Dupa deschiderea procedurii insolventei, debitoarea poate, in condițiile legii, sa-si desfășoare activitatea curenta, in situația in care se alege varianta lichidării averii, fiind obligatia administratorului de a efectua inventarierea, sigilarea bunurilor conform art.113 din legea insolventei. Potrivit disp.art.28 din legea insolventei, debitoarea este obligata doar sa întocmească si sa prezinte o lista cu bunuri si nu sa predea activele. Administratorul are obligația de a se deplasa pentru identificarea bunurilor.

In cauza de fata, lichidatorul a efectuat un inventar al bunurilor mobile, stoc de marfa, care se găseau in patrimoniul societatii la data de 21.06.2011, dupa deschiderea procedurii de faliment impotriva societatii.

Inventarierea s-a făcut in prezenta reprezentantului legal al sociatatii, respectiv a paratei Necualau M____ M________. Bunurile au fost lasate in custodia paratei si s-a instituit sechestrul judiciar.

In acest proces verbal s-a prevăzut că parata nu are voie sa utilizeze bunurile, având obligația sa le păstreze si sa le predea lichidatorului la cererea acestuia.

Potrivit disp. art.114 din legea 85/2006, dupa inventarierea bunurilor, lichidatorul ia in posesie bunurile devenind depozitarul lor judiciar.

In condițiile in care in cursul inventarierii se constata ca existau si bunuri care trebuiau sa fie valorificate de urgenta, pentru a se evita deteriorarea lor materiala sau pierdera din valoare, inca din acesta faza se puteau vinde aceste bunuri de către lichidator, fără a se aștepta afișarea tabelului definitiv consolidat al creantelor.

Lichidarea bunurilor din averea debitorului se face de către lichidator, sub controlul judecătoresc, in conformitate cu regulamentul de vânzare corespunzător aprobat de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului si a recomandării comitetului creditorilor.

Lichidatorul nu a procedat in aceasta modalitate. Mai mult decat atat, nici nu a procedat la lichidarea acestor bunuri prin vanzare la licitatie publica sau negociere directa dupa aprobarea adunarii generale a creditorilor.

Se constata ca nu numai ca lichidatorul nu a procedat conform dispozitiilor legii insolventei cu privire la valorificarea bunurilor, dar nu a depus la dosarul de insolventa procesul verbal de inventariere a bunurilor debitoarei.

Prin procesul verbal încheiat in iunie 2011, parata a primit in custodie bunurile gasite in patrimoniul sociatatii, avand obligatia sa le pastreze pana la data cand ar fi fost solicitate de catre lichidatorul judiciar.

Abia dupa trei ani lichidatorul a solicitat sa fie predata c/v acestor bunuri.

Ori, in conditiile in care parata avea obligatia sa nu dispuna de bunuri, deci nici sa procedeze la vanzarea lor, aceasta nu poate fi obligata sa predea c/v bunurilor catre lichidatorul judiciar. Acesta poate doar sa solicite sa-i fie predate bunurile lasate in custodie, ceea ce nu s-a intamplat.

De altfel, avand in vedere natura bunurilor mentionate in procesul verbal de inventariere, nu se puteau preda in natura aceste bunuri, dupa trei ani.

Instanta constata ca prin procesul de inventariere incheiat, asupra bunurilor debitoarei s-a instituit sechestrul judiciar. Parata, in calitate de administrator-sechestru putea sa faca doar acte de conservare si administrare asupra bunurilor, iar in situatia in care bunurile nu pot fi conservate, fiind strict necesara instrainarea lor.Aceasta se putea face doar cu autorizarea prealabila a celui care l-a numit, respectiv a lichidatorului.

In cauza de fata nu rezulta ca lichidatorul a autorizat pârâta sa vânda bunurile, asa încât nu i se poate solicita acesteia sa achite c/v stocului de marfa rămas in custodia sa.

In cauza nu se poate retine nici incidenta dispozițiilor art 138 lit e LPI deoarece in cauza nu s-a făcut dovada deturnarii sau ascunderii unei parti din activul societatii urmărindu-se astfel diminuarea activului in interes personal si in dauna creditorilor.

Nu s-a demonstrat că au fost înscrise sau scoase in fapt bunuri din patrimoniul debitoarei si nici ascunderea lor in cele doua modalitati prevazute de lege.

De asemenea, nu s-a facut dovada maririi fictive a pasivului societatii prin inscrierea in contabilitate a unor datorii fictive sau prin producerea unor documente false care sa ateste ca are datorii.

In consecința, fata de cele aratate, instanta constata ca cererea formulata este neintemeiata, urmand sa fie respinsa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de LD E_____ G___ IPURL Huși, cu sediul în Huși, ________________________.23, jud. V_____ în calitate de lichidator al _______________, în contradictoriu cu pârâta N______ M____ M________ cu domiciliul în Huși, ___________________, nr.6, ___________, __________________.

Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac va fi depusă la Tribunalul V_____.

Pronunțată în ședința publică astăzi 9.12.2014

	Președinte, A____ A________
	Grefier, M___ G___ V________

Red./A.A.

Tehnored./M.V. 10 Decembrie 2014

5 ex. /___________________>