Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 763/2015

Ședința publică de la 15 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G_______ P_____

Judecător C_______ P_____

Judecător E____ G________

Grefier A__-M____ P________

Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta T_______ I_____ în contradictoriu cu intimații S____ D______ și C___ L_____ DE PENSII BARLAD, împotriva deciziei civile nr. 1373/R/2012 din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul V_____, în dosarul având ca obiect contestație la executare – perimare.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că judecata recursului s-a suspendat la data de 21.10.2014, în temeiul dispozițiilor art. 242 punctul 2 Cod procedură civilă; la data de 14.12.2015, prin poștă, recurenta a depus un memoriu.

Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, raportat la prevederile art. 248 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare cu privire la această excepție.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin decizia civilă nr. 1373/R/2012 din 05.12.2012 pronunțată de Tribunalul V_____ s-a admis excepția netimbrării recursului formulat de recurenta T_______ I_____ împotriva sentinței civile nr. 2222/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, pe cale de consecință a fost anulat recursul formulat de aceasta, fiind menținută sentința.

S-a respins recursul formulat de recurenta S____ D______ împotriva sentinței civile nr. 2222/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, care a fost menținută.

S-a respins recursul formulat de recurenta S____ D______ împotriva sentinței civile nr. 2497/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, care a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând excepția netimbrării cererii de recurs formulate de recurenta T_______ I_____, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanță. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Potrivit art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează si se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor.

In cazul in care taxa judiciara de timbru nu a fost plătita in cuantumul legal, in momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori daca in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța judecătoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata; neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. De asemenea conform art. 9 alin.2 din OG 32/1995 (cu modificările și completările ulterioare), în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței referitoare la timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

In cauza, deși recurentei i s-a pus în vedere obligația de a achita taxă judiciară de timbru de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aceasta nu a înțeles sa facă dovada achitării acestor taxe.

Or, conform textelor imperative citate art.20 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se poate acorda un singur termen pentru îndeplinirea obligației privind legala timbrare a cererii.

Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar recurentei i-a fost acordat un termen în acest sens, în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997, instanța a admis excepția netimbrării cererii, ridicată din oficiu și pe cale de consecință a dispus anularea recursului, ca netimbrat.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta S____ D______ și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Cheltuielile de judecată se acordă doar în măsura în care acestea sunt solicitate de partea interesată. Solicitarea acestora trebuie a fi făcută printr-o cerere expresă, simpla depunere a chitanței de onorariu al apărătorului ales nu poate duce la concluzia că se solicită acordarea cheltuielilor de judecată, în lipsa cererii exprese.

Or, o astfel de cerere nu a fost formulată, nici pe parcursul judecării cauzei și nici cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei. Acest aspect rezultă chiar din actele dosarului, precum și din notele cuprinse în caietul grefierului de ședință, în care nu este consemnată o astfel de solicitare din partea avocatului substituent.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Procedura de judecată se realizează prin respectarea principiului disponibilității, prin urmare nu poate constitui o obligație a judecătorului interpelarea părților cu privire la o eventuală cerere prin care să solicite cheltuieli de judecată, părțile fiind cele ce pot formula cereri asupra cărora instanța să se pronunțe.

Pentru aceleași considerente a fost respins și recursul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2497/19.09.2012, corect apreciind instanța de fond că nu au fost solicitate cheltuielile de judecată, prin urmare nu se poate uza de calea deschisă de dispozițiile art. 281, indice 2, Cod procedură civilă, respectiv completarea hotărârii.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța a respins recursul și a menținut hotărârea instanței de fond.

Împotriva deciziei civile nr. 1373/R/2012 din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul V_____ a formulat cerere de recurs T_______ I_____, criticând hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din 21.10.2014, curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece la acest termen nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat niciun act de procedură în cauză.

Curtea de apel constată că - după trecerea a mai mult de un an de la momentul suspendării judecății - se pune în discuție perimarea recursului, excepție în legătură cu care instanța de control judiciar reține următoarele:

Codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp - o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.

Conform articolului 248 alin. (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în art. 249 (pentru întrerupere), respectiv art. 250 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.

Curtea de apel reține că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurenta); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.

Curtea notează că termenul de perimare și-a început cursul din data de 21.10.2014, când curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece la acest termen nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

În speță, instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 21.10.2014), din vina recurentei (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 25 noiembrie 2015.

În aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 Cod procedură civilă, curtea va constata perimat recursul.

Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei critici care privește hotărârea tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, constată perimat recursul formulat de T_______ I_____ împotriva deciziei civile nr. 1373/R/2012 din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul V_____, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.12.2015

Președinte, G_______ P_____	Judecător, C_______ P_____	Judecător, E____ G________
	Grefier, A__-M____ P________

Redactat: PC

Tehnoredactat: PAM

2 exemplare/17.12.2015

Tribunalul V_____: I______-M______ P______, C_____ A______, D______ M______ M_____