Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/R

Ședința publică din data de 2 aprilie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - I_____ T____

JUDECĂTOR – I_______ L_____ M_______

JUDECĂTOR - R_____ M______ I______

GREFIER - A______ D___

Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta - reclamantă A____________ N________ A PENITENCIARELOR împotriva sentinței civile nr. 1061 din 30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimata - pârâtă P_______ A____, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, după care;

Instanța, luând act că nu au fost invocate excepții și nici formulate alte cereri, față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și, considerându-se lămurită declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Deliberând cu privire la recursul civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1061 din 30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA ORAȘULUI A____.

S-a respins cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată și s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la baza emiterii adreselor de înființare a popririi stă înștiințarea de plata nr. 1129/13.02.2012 - titlul de creanța, devenit titlu executoriu prin expirarea perioadei de plată.

Prin înștiințarea de plată nr. 1129/13.02.2012, în ceea ce privește impozitul pe clădiri, s-a stabilit în sarcina contestatoarei plata impozitului pentru clădirea Centrului de pregătire si perfecționare profesionala A____, situata in loc. A____, ____________________. 1, jud. Ialomița, cunoscuta sub denumirea de “Vila I____”, pentru anii 2004-2011.

Titlul de creanță bugetară reprezintă actul prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil, actul prin care se constata si se individualizează creanța fiscală.

Din prevederile art.141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

De asemenea, din prevederile art. 41 Cod procedură fiscală rezultă că titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ fiscal.

Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu.

Într-adevăr, titlul executoriu este distinct de titlul de creanță fiscală, până la momentul scadentei neputându-se considera existenta titlului executoriu, astfel încât acesta nici nu putea fi atacat pe calea contestației prevăzută de art. 205 si următoarele din O.G. nr. 92/2003.

S-a constatat însă de către prima instanță că, deși au naturi juridice diferite, titlul de creanța fiscala si titlul executoriu se suprapun in ceea ce privește fondul sau conținutul dreptului pus in executare.

In consecința, instanța de fond a reținut că, dată fiind identitatea in ceea ce privește fondul dreptului de creanța între cele doua titluri - de creanța si executoriu -, pe calea contestației la executare, având in vedere prevederile art. 172 alin.3 din O.G. nr. 92/2003, nu pot fi invocate apărări de fond cu privire la titlul executoriu dacă pentru contestarea lui exista o alta procedură prevăzută de lege.

Astfel, instanța a constatat ca executarea silita in cauza de fata a fost pornita in temeiul unui titlu executoriu, înștiințarea de plata nr. 1129/13.02.2012 - titlul de creanța, devenit titlu executoriu, care reprezintă un act administrativ-fiscal.

De asemenea, s-a constatat ca întreaga motivație in fapt a contestației la executare se refera la nelegalitatea actelor emise in baza acestui titlu de creanța, care, in acest moment, este valabil, pana la rămânerea definitiva a Deciziei ce urmează a fi pronunțata in dosarul nr. XXXXXXXXXXX aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Astfel, potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată:” (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.„

În cazul de față însă, pentru contestarea înștiințării de plata nr. 1129/13.02.2012, titlu de creanța devenit titlu executoriu, Codul de procedura fiscala prevede o procedura speciala de contestare, conform art. 205 si următoarele, coroborat cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. S-a reținut ca, contestatoarea a uzitat de aceasta procedura speciala, însă nu a înțeles ca, pentru a putea fi anulate actele de executare emise in baza acesteia, trebuia, la rândul său, ca titlul de creanța, devenit titlu executoriu, sa fie anulat, ceea ce, in momentul de față, nu s-a întâmplat, in mod definitiv.

Contestația la executare nu poate deci viza sumele pentru care a fost pornită executarea silita, pentru ca ele fac obiectul unei proceduri speciale de contestare, ci poate viza numai acte de executare.

Astfel, contestația la executare, in acest caz, poate avea ca fundament numai motive de nelegalitate in ceea ce privește modalitatea de întocmire, de comunicare, etc., a actelor de executare, deci aspecte care țin de forma, iar nu de fondul acestora.

Vizând desființarea actelor de executare emise in baza unui titlu executoriu valabil la acest moment, contestația la executare, in acest caz, nu are aptitudinea declanșării unei judecăți de fond cu privire la titlul executoriu ce a stat la baza executării silite si nici natura juridica a unei cai de atac împotriva titlului executoriu. Ea nu constituie un mijloc procedural prin care sa se poată anula titlul executoriu.

Ca atare, contestația la titlu (titlul de creanța fiscala, decizia de impunere) si contestația la executare sunt cai de atac diferite ce pot fi exercitate împotriva unor categorii diferite de acte - actul administrativ-fiscal, respectiv actul de executare.

În concluzie, in speța, instanța de fond a constatat ca nu se invoca niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare, care sa tina strict de aspectele de ordin procedural, de forma si care sa poată fi analizat in cadrul unei contestații la executare, ci numai motive care vizează fondul raportului juridic fiscal.

Toate cele expuse mai sus sunt argumente pentru care prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată.

Totodată, instanța a respins si capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, având in vedere soluția pronunțată, referitoare la contestația la executare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate .

În motivare aceasta arată că prin contestația la executare nu a fost atacat titlul executoriu nr. 35/05.03.2012 și nici titlul constând în înștiințarea de plată nr. 1129/13.02.2012, acestea făcând obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXX, aflat pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție.

Așa după cum rezultă din conținutul celor două cereri depuse la instanță, criticile formulate au în vedere încălcarea prevederilor legale prev. de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Recurenta precizează că a criticat modul cum a înțeles Primăria A____ să realizeze actele de executare silită. Prin contestație a solicitat desființarea actelor de executare silită, iar nu desființarea titlului executoriu nr. 35/2012 și a înștiințării de plată nr. 1129/13.02.2012.

Susține că prima instanță a făcut o confuzie în privința obiectului procesului, considerând că a atacat titlul executoriu constând în înștiințarea de plată nr. 1129/13.02.2012, deși din petitul acțiunii rezultă fără dubii că a criticat (contestat) procedura declanșată de creditoarea Primăria orașului A____ pentru punerea în executare a titlului de creanță.

Recurenta arată în continuare că așa după cum a reținut și instanța de fond în cauză sunt incidente prevederile art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, potrivit cărora „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”

Potrivit aceluiași act normativ organul de executare coordonator este cel în a cărui rază de competență se află domiciliul fiscal al debitorului, deci în cazul de față o eventuală poprire nu poate fi instituită în mod legal decât de organele de executare fiscală de pe raza sectorului 2 București, având în vedere sediul său.

Mai susține recurenta că a invocat și încălcarea prevederilor Secțiunii a II-a din Ordonanța nr.92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, referitoare la obligativitatea înștiințării debitorului despre actele de executare silită prin poprire asupra conturilor sale bancare.

Instanța de fond a apreciat în mod eronat că se solicită desființarea titlului executoriu, în speță, fiind vorba numai de desființarea unor forme de executare. Chiar și pârâta Primăria A____ a conștientizat faptul că formele de executare întocmite inițial sunt nelegale și a revenit asupra lor, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă în dosar. Mai mult decât atât, ulterior a întocmit noi acte de executare, în baza aceluiași titlu, acte contestate de ea, contestație ce face obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX, aflat pe rolul aceleiași instanțe în care s-a dispus suspendarea executării silite.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii instanței de fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, desființarea formelor de executare silită realizate în primul dosar de executare silită și restituirea sumei de 1.461,87 lei, sumă încasată în mod ilegal de către creditoare prin poprire.

În drept cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 299 coroborat cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă, precum și cu prevederile OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Intimata Primăria A____, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin decizia civilă nr. 670R din 16.10.2014 a Tribunalului Ialomița s-a admis excepția tardivității și s-a respins ca tardiv recursul formulat .

Ulterior , recurenta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR a formulat contestație în anulare , admisă prin decizia civilă nr. 33R din 05.03.2015 a Tribunalului Ialomița , prin care s-a desființat decizia 670R/16.10.2014 , reținându-se cauza pentru rejudecarea recursului .

Tribunalul ,în rejudecarea recursului, analizând motivele de recurs invocate , constată următoarele :

Așa cum a susținut recurenta , instanța de fond a reținut greșit că in contestația la executare se invocă doar motive care vizează fondul raportului juridic fiscal . Astfel , în contestația la executare formulată ,contestatoarea a invocat și motive de nelegalitate a executării : faptul că executarea a fost realizată de un organ necompetent , cu încălcarea dispozițiilor art. 136 alin. 5 din OUG 92/2003 și că nu s-au respectat dispozițiile secțiunii a II-a din Codul de procedură fiscală referitoare la obligația înștiințării debitorului despre actele de executare silită prin poprire .

Cu privire la aceste aspecte nu s-a pronunțat instanța de fond , deși ele au fost invocate prin cererea introductivă și privesc exclusiv modul de realizare a executării silite , motiv pentru care tribunalul apreciază că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului , fiind aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 5 C.pr.civ.

Prin urmare , tribunalul , în baza art. 312 C.pr.civ. va admite recursul declarat de recurenta reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR BUCUREȘTI , va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 377 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 312 C.pr.civ. admite recursul declarat de recurenta reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR BUCUREȘTI, cu sediul în București, ________________________. 47, sector 2, CUI xxxxxxx, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA A____, împotriva sentinței civile nr. 1061 din 30.04.2014 a Judecătoriei Slobozia, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi , 02.04.2015.

PREȘEDINTE , JUDECĂTOR ,JUDECĂTOR , GREFIER,

Red./M.L.I./07.04.2015/

tehnored.I.M.

jud. Fond D___ M.A.

2 ex/07.04.2015