Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 478/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C_______ P__

Judecător C_______ G_________ N______

Judecător M_____ A____ M______ - vicepreședinte

Grefier A____ G_____

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții B________ P____ și B________ L____ împotriva deciziei civile nr. 812/A/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul pârât B________ P____ personal și pentru recurenta pârâtă B________ L____, lipsind intimata I___ O_____ V_______.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare a părților este legal îndeplinită și faptul că recursul este timbrat.

Recurentul pârât B________ P____ depune în ședință copia adresei de la OCPI Hunedoara cu nr. xxxxx/21.10.2015.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Având cuvântul în susținerea recursului, recurentul pârât B________ P____ arată că solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârilor pronunțate în dosar XXXXXXXXXXXXX și pronunțarea unui hotărâri legale și temeinice. Solicită obligarea intimatei la plata sumei de 12.425 lei așa cum a arătat în cererea reconvențională, actualizată în raport cu rata inflație. Mai solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.000 lei, care cuprind cheltuieli efectuate cu redactarea actelor, prezentarea la instanță în cursul celor 5 ani, deplasări cu autoturismul la măsurătorile topo, cercetări la fața locului și plata taxelor de timbru. Totodată solicită suma de 2500 lei cheltuieli de judecată pentru acest proces.

La prima instanță, la cererea de revizuire, s-a constatat că actul invocat exista în arhivă. Din actele depuse odată cu cererea rezultă că s-au făcut demersuri la Prefectura Județului Hunedoara, la Primăria D____ și la OCPI Hunedoara pentru a rezolva situația concretă a terenului în cauză. Acest document la aflat în mod întâmplător și a fost depus în timpul procesului în luna februarie 2008, reprezentând o schiță de mână. Din 01.04.2013 până în 15.05.2014 s-au făcut demersuri la toate unitățile.

Mai arată că în data de 15.05.2014 s-a emis actul pe care l-a invocat în cererea de revizuire. Ulterior a cerut de la Primăria D____ și de la OCPI documentația. Astfel, Primăria D____, prin adresa 654/02.03.2015, a dispus ca doamna M_____ să actualizeze planul de încadrare în zonă, respectiv tarlaua 21, parcelele 103/12 și 103/13 și a De96.

Cele două cereri, respectiv adresa nr. xxxxx.03.2015 a Primăriei D____ și xxxxx/21.10.2015 a OCPI Hunedoara, întăresc faptul că actul invocat în cererea de revizuire era un act parțial completat.

În cauză se dovedește că plusul găsit nu este propriu zis un plus, ci reprezintă un drum agricol care este în proprietatea Comunei D____.

Mai arată că a fost o eroare judecătorească față de împrejurarea că nu s-au analizat toate probele. Documentul prezintă exact situația reală. Consideră că documentul îndeplinește toate condițiile, în cauză fiind vorba despre o eroare judiciară. Solicită admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată, casarea hotărârii instanței de fond care stabilește starea de fapt.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă în pronunțarea soluționarea recursului.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 3609/19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX s-au respins excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei D___ și tardivității formulării cererii de revizuire, invocate de intimată prin întâmpinare; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimată prin întâmpinare și, în consecință s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții B________ P____ și B________ L____, ambii cu domiciliul în municipiul D___, ____________________, _____________, județul Hunedoara, în contradictoriu cu intimata I___ O_____ V_______, cu domiciliul în municipiul D___, Aleea Independenței, _______________, _____________, județul Hunedoara, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 27 din Noul Cod de procedură civilă, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În cauza dedusă judecății, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată sub incidența Codului de procedură civilă de la 1865, prezenta cerere de revizuire a fost analizată conform prevederilor acestui act normativ.

Prin sentința civilă nr. 3011/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta D________ V_______ în contradictoriu cu pârâții B________ P____ și B________ L____ și a stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamantei, situat în satul Lăpușnic, ___________________________/11 și 103/12 din titlul de proprietate nr. XXXXXXXXXXXX și cel al pârâților, situat în satul Lăpușnic, ________________________ CF 21 N Lăpușnic, nr. cadastral 103/13, prin punctele topografice 10-9-8, conform raportului de expertiza întocmit de experții S_____ V_______, F____ C_____ și I______ D_____ I___.

Prin aceeași sentință, instanța a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 247 mp. evidențiat pe planșa topografică anexă la raportul de expertiză întocmit de experții S_____ V_______, F____ C_____ și I______ D_____ I___, între punctele topografice 8-A-16-3-4-8 și a obligat pârâții să procedeze la ridicarea/desființarea construcțiilor edificate pe proprietatea reclamantei și care se suprapun pe planul de aliniament delimitat pe planșa topo între punctele 16-3-4-8, și în caz de refuz, a autorizat reclamanta să procedeze la desființarea construcțiilor pe cheltuiala pârâților.

Prin decizia civilă nr. 41/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, instanța a respins ca nefondate apelurile introduse de reclamanta D________ V_______ și pârâții B________ P____ și B________ L____ împotriva sentinței civile nr. 3011/2012 pronunțată de Judecătoria D___.

Prin decizia civilă nr. 4873/2013 pronunțată de Curtea de Apel A___ I____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta D________ V_______ împotriva deciziei civile nr. 41/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și a constatat nul recursul declarat împotriva aceleiași decizii de către pârâții B________ P____ și B________ L____.

Potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (5) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Conform art. 323 alin. 1 C. proc. civ. de la 1865, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, iar potrivit art. 324 alin. pct. 4 din același act normativ, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Procedând în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă de la 1865, instanța a analizat în prealabil excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, respectiv excepția necompetenței materiale a Judecătoriei D___, excepția tardivității formulării cererii de revizuire și excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

În speță, revizuenții au indicat drept motiv al cererii de revizuire prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I C. proc. civ. de la 1865. Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că pot constitui obiect al revizuirii: hotărârile pronunțate în primă instanță prin care s-a analizat fondul pretenției dedusă judecății și care au rămas definitive prin neapelare, prin anularea sau respingerea apelului în temeiul unei excepții procesuale ori prin perimarea apelului; hotărârile pronunțate în apel, care evocă fondul, respectiv acelea prin care s-a admis apelul și, fie s-a anulat sentința și s-a judecat fondul prin aceeași decizie, fie s-a schimbat sentința; hotărârile pronunțate de instanța de recurs prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt, precum și hotărârile date în fond după casarea cu reținere. D____ urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

În aceste condiții, s-a constatat că, în cauza dedusă judecății, hotărârea susceptibilă a face obiectul revizuirii este sentința pronunțată de judecătorie, prin care a fost examinat raportul juridic dedus judecății, prin prisma probelor administrate în cauză.

Motivul invocat de către intimată în susținerea excepției necompetenței materiale a fost acela că cererea de revizuire ar fi trebuit să se îndrepte la instanța care a dat hotărârea definitivă, respectiv Tribunalul Hunedoara. Însă, avându-se în vedere argumentele prezentate anterior și ținându-se cont de faptul că, prin decizia Tribunalului a fost respins apelul, menținându-se situația de fapt stabilită de prima instanță, decizia pronunțată de Tribunalul Hunedoara nu este susceptibilă de revizuire. Pentru aceste motive, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei D___, invocată de intimată prin întâmpinare.

Referitor la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, instanța a constatat că, potrivit art. 324 alin. pct. 4 coroborat cu art. 322 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. În cauza de față, revizuenții au susținut că înscrisul doveditor pe care și-au întemeiat cererea de revizuire, respectiv schița tarlalei nr. 21 din satul Lăpușnic, ____________________ emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara la data de 15 mai 2014. Avându-se în vedere că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ la data de 30.05.2014, instanța a constatat că a fost respectat termenul legal pentru introducerea cererii de către revizuenți. Față de aceste considerente, instanța a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiata, pentru argumentele expuse în continuare:

Legiuitorul a prevăzut condițiile care trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire. Aceste condiții sunt următoarele: (1) revizuentul să invoce un înscris doveditor; (2) înscrisul să fie nou, adică să fi fost descoperit după darea hotărârii; (3) înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii; (4) înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; (5) înscrisul este determinant sau altfel spus, dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții.

Analizându-se în prezenta cauză îndeplinirea cumulativă a condițiilor enumerate anterior, instanța a constatat că înscrisul doveditor nou invocat drept motiv de revizuire este reprezentat de schița tarlalei nr. 21 din satul Lăpușnic, ______________________ Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara la data de 15 mai 2014. În speță, revizuenții au invocat faptul că neprezentarea înscrisului în procesul care a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lor. Această ipoteză trimite la noțiunea de forță majoră ca eveniment imprevizibil și insurmontabil în mod absolut, care exclude orice idee de culpă în persoana revizuentului. Instanța a apreciat că nu poate fi vorba despre imposibilitate de prezentare dacă actul este emis de o autoritate publică, rezultând din evidențe ținute de autorități, cum este cazul în speța de față. Revizuenții și-au întemeiat cererea pe o schiță pe care este făcută următoarea mențiune: “copie din arhiva OCPI Hd. nr…../15.05.2014; Scara 1:5000” (fila 10 dosar). Rezultă în mod evident că înscrisul nou invocat de către revizuenți exista și putea fi solicitat de la OCPI Hunedoara, putând astfel servi ca instrument probator în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pentru argumentele expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimată prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții B________ P____ și B________ L____, contradictoriu cu intimata I___ O_____ V_______.

Instanța a reținut și prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Totodată, instanța nu a acordat cheltuieli de judecata deoarece nu au fost solicitate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen și motivat, au declarat apel revizuenții B________ P____ și B________ L____, prin care au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii de revizuire ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000,00 lei din care 300,00 lei taxa judiciară de timbru și 700,00 lei cheltuieli efectuate pentru obținerea documentațiilor.

În dezvoltarea motivelor de apel, în esență, revizuenții au arătat că în mod nelegal judecătoria a reținut că înscrisul invocat drept motiv de revizuire și reprezentat de schița tarlalei 21 din satul Lăpușnic, ____________________ OCPI Hunedoara exista și putea fi solicitat de la această instituție, putând astfel servi ca instrument probator în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cerea, când în realitate schița invocată era un document nou care s-a întocmit la data de 15 mai 2014 și care nu exista la OCPI Hunedoara.

Mai exact, au subliniat că această schiță a fost actualizată la data de 15 mai 2014, pe baza unor documente preexistente, respectiv schița extravilan Lăpușnic datată 05 aprilie 2005 întocmită la Legea 18/1991 scara 1:5000 în care nu erau evidențiate lotul A 103/12 aparținând lui D________, lotul A 103/13 și De 96 (drum de exploatare agricolă) și alte schițe de cadastru funciar al CAP Lăpușnic în care era evidențiat De96 și care potrivit calculului planului de tarlale emis de OCPI Hunedoara cu nr. xxxxx/30 decembrie 2013 acesta are dimensiunea de 600 mp.

Au mai arătat că schița de cadastru funciar al CAP Lăpușnic și planul de tarlale care atesta existența De96 și suprafața acestuia de 600 mp. nu au fost cunoscute de nicio parte din proces și nici de experți, cu atât mai mult cu cât din corespondența purtată de instanță cu OCPI Hunedoara, această instituție nu a făcut nici un fel de referire la existența în arhiva sa a acestor documente.

Totodată, au precizat că în urma demersurilor efectuate în anul 2013 și a corespondenței purtate cu Prefectura județului Hunedoara, OCPI Hunedoara și Primăria D____ i s-a eliberat actul din 15 mai 2014 pe care l-a prezentat ca act nou la cererea de revizuire.

Cu referire la noțiunea de înscris nou, invocând jurisprudența în domeniu, au subliniat că deși înscrisul invocat trebuie să existe la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, în legătură cu această condiție, au precizat că însăși instanța supremă a dat o interpretare mai largă, apreciind că această condiție este îndeplinită chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiția să se refere la situații atestate de alte înscrisuri preexistente.

În raport de aspectele teoretice invocate, au subliniat că din anul 2008 și până în anul 2013 când s-a finalizat litigiul au cerut instanței să lămurească planul cadastral pentru parcelele A103/12, A103/13 și De96, dat fiind faptul că în expertizele topografice efectuate, experții în mod constant au susținut că se impunea completarea planului cadastral întrucât cel existent la OCPI Hunedoara nu indica amplasamentul grafic al acestor parcele.

Indicând și concluziile experților ce au făcut lucrări în cauză, au concluzionat că prin cele trei măsurători topografice care s-au făcut s-a stabilit că terenul în litigiu pe care îl au în folosință are suprafața de 1575,60 mp, suprafață în care este inclus și De 96 care, potrivit documentelor are suprafața de 600 mp. și care, întrucât reprezintă domeniul public al comunei D____, nu a făcut obiectul Legii 18/1991, rezultând astfel că din imobilul cumpărat în realitate dețin doar suprafața de 975,6 mp.

În final, au mai arătat că Primăria D____ cu adresa nr. 654/02 martie 2015 adresată OCPI Hunedoara a precizat că este de acord cu documentația întocmită și actualizată cu realitatea din teren.

Intimata I___ O_____ V_______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 812/A/2015, Tribunalul Hunedoara – Secția I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de către revizuienții B________ P____ și B________ L____, reținând în considerentele hotărârii următoarele:

Revizuienții și-au fundamentat cererea de revizuire formulată pe un plan cadastral întocmit la Legea 18/1991 (fila 10 dosar fond), în care sunt evidențiate atât parcelele A103/12, A103/13 cât și De96 – înscris apreciat ca fiind nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă și apt să conducă la retractarea sentinței atacate, cu precizarea că au intrat în posesia acestui înscris la data de 15 mai 2014.

Deși instanța de fond și-a argumentat soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pe considerentul că înscrisul nou invocat de către revizuenți exista la data soluționării litigiului finalizat cu hotărârea a cărei retractare se solicită și putea fi solicitat de la OCPI Hunedoara, din actele și lucrările dosarului (rapoarte expertiză, comunicările făcute de cele două comisii și OCPI Hunedoara, la solicitarea instanței, pe parcursul soluționării litigiului) rezultă fără dubiu că acest plan cadastral întocmit la scară și care cuprinde identificarea grafică a parcelelor A103/12, A103/13 cât și a De96 nu a existat în arhiva OCPI Hunedoara până la data soluționării irevocabile a cauzei, ci a fost întocmit ulterior, urmare a demersurilor efectuate de revizuenți. Prin urmare, din această perspectivă, criticile apelanților sunt întemeiate.

Însă, raportat la dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire – obiect al dosarului pendinte – este la adăpost de orice critici, chiar dacă altele sunt argumentele care o fundamentează.

Mai exact, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: (1) revizuentul să invoce un înscris doveditor; (2) înscrisul să fie nou, adică să fi fost descoperit după darea hotărârii; (3) înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii; (4) înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; (5) înscrisul este determinant sau altfel spus, dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții.

Întrucât planul cadastral invocat poate fi asimilat noțiunii de înscris (atâta timp cât noțiunea de „înscris” trebuie luată în accepțiunea ei restrânsă, necuprinzând declarații de martori chiar autentificate, rapoarte de expertiză, mărturisiri), Tribunalul constată că prima condiție de admisibilitate era îndeplinită în speță. De asemenea, raportat la împrejurarea că până la data soluționării irevocabile a dosarului XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D___, în arhivele OCPI Hunedoara acest plan cadastral nu exista și condiția ca înscrisul invocat în cererea de revizuire să fie nou, este îndeplinită. În mod similar, plecând de la premisa că planul cadastral invocat ca înscris nou nu exista la data soluționării cauzei, apare ca fiind îndeplinită și condiția că acest înscris nu a putut fi prezentat în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, căreia nu i se poate reține vreo culpă în acest sens.

În ce privește condiția ca înscrisul nou invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii, se impune a se menționa că această cerință este esențială, neputându-se aprecia că revizuirea este admisibilă pe baza unor înscrisuri posterior confecționate, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, care ar deveni astfel iluzorie. De altfel, anterioritatea înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării hotărârii este prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare.

În speță, este evident că această condiție nu este întrunită, atâta timp cât însăși revizuenții au recunoscut că planul cadastral și în care erau evidențiate grafic parcelele A103/12, A103/13 și De96 nu exista la data soluționării irevocabile a cauzei.

Este adevărat că într-o decizie de speță, Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă (decizia nr. 470/1990 publicată în Revista dreptul nr. 1/1991, pag. 67) a dat o interpretare mai largă noțiunii de înscris existent, apreciind că este îndeplinită condiția chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiția să se refere la situații atestate de alte înscrisuri preexistente. Însă, în speța invocată, s-a statuat că o hotărâre judecătorească poate fi considerată în anumite situații ca act nou, care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire, atunci când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, apreciindu-se că hotărârea invocată ca act nou nu putea fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea. Însă, interpretarea mai largă dată de instanța supremă acestei noțiuni, a avut la baza un înscris preexistent care de asemenea nu a fost cunoscut nici de părți și nici de instanță la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

De altfel, în acest sens s-a conturat și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, întrucât în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza P______ S_____ contra României, hotărâre publicată).

Mai exact, CEDO a apreciat că reprezintă – defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai „circumstanțele nou descoperite”, iar nu „circumstanțele noi”, cu precizarea că circumstanțele care au legătură cu cazul, existente în cursul procesului și nedezvăluite judecătorului, devenite cunoscute numai după terminarea procesului sunt „nou descoperite”, în timp ce circumstanțele, care privesc cazul dar au luat naștere după proces sunt „noi”. Prin urmare, circumstanțele care au fost cunoscute de judecător la soluționarea cauzei, nu intră în noțiunea de „defect fundamental”.

În speță, este evident că pretinsele „acte preexistente” invocate de revizuenți (schiță extravilan Lăpușnic legea 18/1991 datată 1:5000, schița de cadastru funciar al CAP Lăpușnic) au fost depuse la dosarul cauzei, situație în care nu este îndeplinită premisa pentru a se da înscrisului nou invocat de revizuenți eficiența unui act preexistent, conform interpretării date de instanța supremă.

Pe de altă parte, pentru a fi apt să conducă la retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, este absolut necesar ca înscrisul nou invocat să fie determinant adică să aibă forță probantă prin el însuși, fără a fi nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă. Ori, în speța de față, este evident că planul cadastral întocmit în anul 2014, nu poate conduce – ut singuli – la o soluție contrară decât cea pronunțată, în condițiile în care, astfel cum s-a susținut de cei trei experți în completarea raportului de expertiză – completare efectuată în apel (fila 78 din dosar), dacă se dovedește existența drumului de exploatare se impune refacerea punerii în posesie și implicit modificarea tuturor titlurilor de proprietate emise pentru terenurile aflate în zonă, inclusiv modificarea titlului de proprietate emis pe numele autorului în drepturi ai revizuenților în care nu este menționat De96 ca limită de vecinătate a parcelei A103/13.

În aceste condiții, prin raportare la soluția pronunțată, Tribunalul a constatat că susținerile din cuprinsul cererii de apel nu sunt susceptibile să conducă la schimbarea sentinței atacate, motiv pentru care în temeiul art. 296 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuenții B________ P____ și B________ L____ împotriva sentinței civile nr. 3609/19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria D___. Fără cheltuieli de judecată în apel, întrucât sumele de bani pretinse de intimată și indicate în întâmpinare s-a apreciat că nu se includ în noțiunea de cheltuieli de judecată avansate de parte în legătură cu soluționarea apelului.

Împotriva deciziei Tribunalului Hunedoara și a sentinței instanței de fond au formulat recurs, în termen, revizuienții B________ P____ și B________ L____, solicitând casarea ambelor hotărâri și admiterea cererii de revizuire.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în esență, că urmare a demersurilor proprii realizate în perioada 2013 – 2014, angajații OCPI Hunedoara au reactualizat documentația topografică corespunzătoare tarlalei 21 Lăpușnic, cu loturile 103/12, 103/13 și De96.

Primăria D____, emițând adresa nr. 654/02.03.2015, și-a exprimat acordul cu documentația întocmită și actualizată cu realitatea din teren.

Acest act actualizat ar fi fost necesar să fie obținut de către instanțele judecătorești anterior pronunțării hotărârilor, astfel încât revizuienții să nu fie obligați să cedeze din cei 1000 mp, o suprafață de 247 mp în favoarea intimaților, care au astfel mai mult teren decât este menționat în titlul de proprietate.

Se susține totodată că între hotărârile instanței de fond și apel există contradicții, fiind apreciate diferit condițiile de admisibilitate ale revizuirii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ale Codului de procedură civilă de la 1965, incidente în cauză, sunt de strictă interpretare, așa încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., pe care revizuienții și-au întemeiat cererea, revizuirea unei hotărâri se poate cere când: „după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Statuând că se poate cere revizuirea pentru motivul indicat mai sus, legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificare de instanța care a judecat, fapt care a permis comiterea unei erori de fapt, care se impune să fie corectată și care este de natură să conducă la schimbarea soluției pronunțate.

În sensul textului citat, poate fi invocat ca act nou, numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, însă nu a putut fi prezentat instanței din motivele indicate de text și care este apt să conducă, prin el însuși, la anularea hotărârii de fond, întrucât confirmă o situație fundamental diferită de cea reținută de instanță ca determinantă în darea soluției.

În speță, procurarea de către revizuienți, ulterior pronunțării hotărârii atacate cu cererea de retractare, a unor schițe ale tarlalei 21 Lăpușnic emise de către OCPI Hunedoara, situează cererea de revizuire înafara cadrului limitativ prevăzut de lege întrucât actul nou nu poate fi decât un înscris care a existat la data pronunțării hotărârii, iar nu unul de dată ulterioară.

Chiar și în ipoteza în care s-ar socoti că schița a fost emisă în baza unor documente preexistente, cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate, întrucât, simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunțării hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice cererea de revizuire.

În caz contrar, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. O atare abordare ar fi de natură să afecteze principiul certitudinii juridice și ar aduce atingere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel.

(continuarea deciziei civile nr. 478/02.12.2015, pronunțată în dosar civil XXXXXXXXXXXXX)

Din perspectiva jurisprudenței CEDO, revizuirea nu poate fi tratată ca un apel „deghizat”, iar simpla posibilitate de a exista divergențe de păreri cu privire la identificarea unui teren, nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat (cauza S_____ P______ vs România, hotărârea din 7 iulie 2009, cauza Pradevnaia vs Rusia, hotărârea din 18.11.2004).

Or, în speță, întemeindu-și cererea de revizuire pe acte apreciate ca fiind noi, dar elaborate în baza unor documente existente la data judecării procesului, revizuienții solicită, de fapt, o rejudecare a fondului cauzei, fără a argumenta și dovedi de ce nu au depus diligențele necesare înfățișării tuturor acestor înscrisuri în timpul soluționării procesului pe fond.

Distinct de aceasta, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, actele depuse nu întrunesc nici condiția de a fi determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecății pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, neputându-se specula asupra necesității unei noi expertize, cu concluzii diferite, care să fie însușite de către instanță.

În considerarea acestor argumente, Curtea constată că în speță nu a fost dovedită incidența cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile revizuienților fiind nefondate.

Cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat formal, nu-și găsește nici el aplicabilitatea întrucât soluțiile instanțelor nu au vizat interpretarea unui act juridic, ci examinarea condițiilor de admisibilitate ale revizuirii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin 1 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul dedus judecății, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei atacate.

Pentru aceste motive,

În numele legii

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții B________ P____ și B________ L____ împotriva deciziei civile nr. 812/A/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 02.12.2015.

Președinte, M_____ C_______ P__	Judecător, C_______ G_________ N______	Judecător, M_____ A____ M______
	Grefier, A____ G_____

Red.: M.M.A.

Tehnored.EH/2 ex/16.02.2016

Jud. apel: S______ A___ L____, R_______ C_______ R______

Jud. fond.: M____ C_______ M____