Dosar nr.XXXXXXXXXXX
(XXXXXXXXX)
R O M A N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.1108
Ședința publică din 27.10.2015
Curtea constituită din:
Președinte- I____ S____
Judecător- C_______ G___
Judecător- M______ H_________
Grefier- N_______ - C_______ I___
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant A____ P____ și de recurentul-pârât C_________ D______ împotriva deciziei civile nr.71 din 11.05.2012 pronunțate de Tribunalul G______ Secția Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.
Cauza are ca obiect: grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant A____ P____, legitimat cu CI ________ nr.xxxxxx și recurentul-pârât C_________ D______, legitimat cu CI ________ nr.xxxxxx.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se obiectul și stadiul procesual al dosarului, împrejurarea că recurentul-reclamant A____ P____, prin cererea depusă la data de 26.10.2015 a transmis chitanța nr.xxxxx din 22.10.2015 în sumă de 17,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, având aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, după care:
Recurentul-pârât C_________ D______ depune chitanțele nr.xxxxxx/19.10.2015 și respectiv nr.xxxxxx/19.10.2015 în sumă de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, pe care instanța le anulează, constatând că cererile de recurs formulate în cauză sunt legal timbrate.
Curtea acordă cuvântul părților, pentru a formula concluzii asupra chestiunii admisibilității recursului promovat de recurentul-pârât C_________ D______.
Recurentul-pârât C_________ D______ susține admisibilitatea cererii sale de recurs promovate în cauză.
Recurentul-reclamant A____ P____ consideră inadmisibil recursul promovat de pârâtul C_________ D______, arătând că la data de 29.09.2012, Curtea de Apel București a respins cererea de recurs formulată tot de pârâtul C_________ D______ împotriva aceleiași decizii civile nr.71 pronunțate de Tribunalul G______.
Curtea acordă cuvântul recurentului-reclamant A____ P____, în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului său.
Recurentul-reclamant A____ P____ solicită admiterea cererii și repunerea sa în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei civile nr.71/11.05.2012 pronunțate de Tribunalul G______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, arătând că în fața instanței de fond a renunțat la serviciile de asistență juridică oferite de avocatul ales, întrucât acesta susținea interesele părții adverse, iar ulterior posibilitățile sale financiare nu i-au permis angajarea unui alt avocat.
Recurentul-pârât C_________ D______ solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamantul A____ P____, ca inadmisibilă.
Curtea pune în discuție chestiunea tardivității recursului promovat de reclamantul A____ P____.
Recurentul-reclamant A____ P____ lasă instanța să aprecieze asupra chestiunii tardivității recursului.
Recurentul-pârât C_________ D______ solicită admiterea excepției, arătând că recursul nu este formulat în termenul legal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX la Judecătoria G______, reclamantul A____ P____ a chemat în judecată pârâtul C_________ D______ pentru ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților, să se oblige pârâtul să îi permită reclamantului să construiască gard, să se oblige pârâtul să-și scoată via și un pom fructifer și să nu mai depoziteze zăpada în spatele casei reclamantului.
În motivarea cererii, se arată că terenul celor două părți nu este grănițuit, că pârâtul nu ii respectă reclamantului dreptul de proprietate asupra fâșiei de hotar de 1,50m.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care arată că nu l-a jignit niciodată pe reclamant, ca aceasta a intrat în spatele casei lui de câte ori a avut nevoie, că pârâtul este cel care îndepărtează zăpada din spatele casei reclamantului, că reclamantul a dărâmat vechiul gard și a făcut un altul nou, modificând răzorul.
Prin sentința civilă nr. 5545/14.10.2010, Judecătoria G______ a admis în parte cererea formulată de reclamantul A____ P____, în contradictoriu cu pârâtul C_________ D______, a dispus stabilirea liniei de hotar dintre reclamantul A____ P____ și pârâtul C_________ D______ pe amplasamentul actual, respectiv pe aliniamentul dintre punctele A, B, și C indicat în raportul de expertiză întocmit de expertul topo P______ D_____, a obligat pârâtul C_________ D______ să îi permită reclamantului să construiască gard pe aliniamentul A-B, la distanța de 71 cm de construcția deținută de reclamant. De asemenea a respins cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtului să-și scoată via și un pom fructifer și să nu mai depoziteze zăpada în spatele casei reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul A____ P____, motivat de faptul că nu au fost audiați toți martorii în cauză, că în raportul de expertiză nu a fost trecuți și via care se află pe gardul despărțitor și 4 pomi care nu se află la distanța de 2 m de lina de hotar. A solicitat casarea sentinței cu reținere sau trimitere spre rejudecare și pronunțarea unei hotărâri care să omologheze un raport de expertiză conform realității.
Intimatul a formulat cerere reconvențională.
Prin decizia civilă nr. 71 din 11.05.2012, pronunțată de Tribunalul G______ - Secția Civilă s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile pe care a schimbat-o în parte în sensul că a omologat raportul de expertiză întocmit de expert D_________ Z___ în faza apelului, în varianta nr. 1 și a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 150 - A – B – 700 – 701 – 702 – 703 conform anexei 2 la raport.
A obligat pârâtul C_________ D______ să scoată pomul identificat la fila 129 dosar apel – planșă foto expert, precum și vița de vie răzleață și plantele cățărătoare până la 0,50 m de linia de hotar stabilită prin prezenta decizie.
A obligat pârâtul să permită reclamantului să ridice gardul conform liniei de hotar stabilite prin prezenta decizie.
A înlăturat mențiunile contrare din sentința civilă apelată (respectiv stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul A, B și C și ridicarea gardului de către reclamant pe aliniamentul A, B din raportul de expertiză întocmit de expert P______ D_____ și respingerea capătului de cerere privind scoaterea pomului fructifer și a viței de vie răzlețe).
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, vizând admiterea în parte a cererii formulate de reclamantul A____ P____ în contradictoriu cu pârâtul C_________ D______.
A respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de intimatul-pârât C_________ D______ în faza de judecată a apelului.
A obligat intimatul-pârât C_________ D______ să plătească apelantului-reclamant A____ P____ suma de 600 lei, reprezentând cota din onorariul expertului și 18 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar cu titlul de cheltuieli de judecată aferente judecării apelului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C_________ D______.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât a susținut că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât toate cererile și mijlocele de probă au fost depuse la dosar, pentru a fi avute în vedere de completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei, dar nu înțelege de ce a fost respinsă cererea sa de omologare a anexei raportului de expertiză întocmit de expertul Z___ D_________, similare cu aceea executată de precedentul expert, P______ D_____, care ar fi mulțumit ambele părți, în condițiile în care acestea au solicitat grănițuirea pe o linie dreaptă.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
În ședința publică din data de 29.11.2012, Curtea a pus în discuție excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 306 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.2134/29.11.2012, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a constatat nul recursul formulat de recurentul-pârât C_________ D______, împotriva deciziei civile nr. 71 din 11.05.2012, pronunțate de Tribunalul G______ - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A____ P____.
Examinând actele dosarului prin prisma excepției procesuale ridicate din oficiu, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 3021 alin.1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În speță, recurentul nu a indicat vreun motiv de nelegalitate a deciziei atacate și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, recurentul-pârât solicită doar o reapreciere a materialului probator administrat în cauză, mai precis a expertizei tehnice întocmite, aspect care însă nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs.
Față de cele reținute anterior, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, a constatat nulitatea recursului formulat de recurentul-pârât.
La data de 06.01.2014, recurentul-pârât C_________ D______ a formulat din nou recurs împotriva deciziei civile nr. 71 din 11.05.2012, pronunțate în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, de Tribunalul G______ - Secția Civilă.
Susține recurentul – pârât că la dosarul susmenționat a depus acte doveditoare contradictorii acuzelor aduse de reclamantul A____ P____. Aceste acte doveditoare au fost depuse inclusiv la dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX care au fost studiate și a fost admisă cererea reclamantului, fără drept de apel.
Întretimp, reclamantul A____ P____ a deschis alte dosare pentru executare și debit, dosar nr.4846/16/11.12.2013 și dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, pentru a veni executorul judecătoresc.
Recurentul – pârât menționează că înștiințarea executorului judecătoresc a primit-o la 28.12.2013, ora 11,00, adică la 23 zile de la data emiterii acesteia. Arată că așteaptă răspuns să știe ce are de făcut.
La data de 14.09.2015, reclamantul A____ P____ a formulat recurs împotriva aceleiași decizii civile nr. 71 din 11.05.2012 și cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, pentru că nu și-a exercitat dreptul de a face recurs, arătând că din motive financiare nu a putut să-și angajeze avocat, la momentul acela nu se pricepea să se apere, era lipsit de capacitate de exercițiu.
Arată recurentul – reclamant că la fond a avut avocat angajat, acesta renunțând la audierea martorilor fără acordul său; și-a dat seama că avocatul luptă pentru partea adversă și a renunțat la el.
Menționează recurentul – reclamant că în momentul de față știe să se apere singur, deoarece a studiat mai multe cărți de specialitate.
La termenul de judecată din data de 27.10.2015, Curtea a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat de pârât, ca urmare a faptului că a mai exercitat o dată calea de atac a recursului împotriva aceleiași decizii civile, precum și excepția tardivității recursului declarat de reclamantul A____ P____.
Curtea de Apel București s-a constatat competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și art. 299 și urm. Cod de procedură civilă.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepțiile de procedură, peremptorii și absolute, ale inadmisibilității și tardivității declarării recursurilor, Curtea constată că ambele excepții sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
1. În privința recursului promovat de recurentul pârât C_________ D______, Curtea observă față de principiul unicității căii de atac, potrivit căruia dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, că există un impediment de ordin legal pentru exercitarea deplinei sale jurisdicții prin examinarea celei de-a doua cereri de recurs promovate de acest recurent, atât timp cât recursul inițial al acestei părți, declarat împotriva aceleiași decizii civile nr. 71 din 11.05.2012, pronunțate în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, de Tribunalul G______ - Secția Civilă, a fost soluționat prin decizia civilă nr. 2134 din 29.11.2012, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, de Curtea de Apel București - Secția a III – a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Așadar, recursul promovat de această parte este inadmisibil.
2. În privința recursului promovat de recurentul reclamant A____ P____, Curtea constată că potrivit art. 103 Cod procedură civilă: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării”.
i. Într-adevăr, termenul de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod Procedură Civilă, este un termen procedural imperativ, a cărui nerespectare constată în decăderea din dreptul de a mai formula recurs.
Din textul de lege citat, rezultă că decăderea, ca sancțiune procedurală care constă în pierderea dreptului de a mai exercita calea de atac sau de a îndeplini orice act de procedură stipulat imperativ, nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Așadar, în configurarea instituției repunerii în termen, legiuitorul a înțeles să stipuleze mai multe condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage caracterul său eficace: partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremptoriu, această neexercitare să se fi produs datorită unei împrejurări mai presus de voința sa, această împrejurarea care a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural și în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac.
Totodată, domeniul de aplicare al cauzelor repunerii în termen, configurat de acele împrejurări obstacol, mai presus de voința părților, vizează acele situații obiective, lipsite de vinovăția părții, asimilabile forței majore, situații care nu puteau fi nici prevăzute, nici depășite de către parte și care astfel, au plasat-o în imposibilitatea obiectivă de a declara calea de atac.
Se au în vedere, așadar, acele evenimente exterioare, imprevizibile, inevitabile și invincibile care creează o împiedicare absolută de a acționa, evenimente care sunt mai presus de controlul părții (inter alia, starea de război, revoluție, incendiu, inundație, carantină).
ii. Analizând întrunirea cumulativă a acestor cerințe în cauza dedusă judecății, Curtea observă rezultatul negativ al acestei evaluări.
Astfel, Curtea constată că enunțata condiție ca neexercitarea dreptului procedural să se fi produs datorită unei împrejurări mai presus de voința părții, nu este îndeplinită în pricina dedusă judecății.
Recurentul invocă din această perspectivă, împrejurările: că din motive financiare, nu a putut să își angajeze un avocat, avocatul pe care îl avusese la fond, nefiindu-i loial dumnealui, ci părții adverse; că nu ar fi putut să se apere întrucât ar fi fost lipsit de capacitate de exercițiu și că nu a avut cunoștințe juridice, impediment pe care l-a surclasat prin studierea întretimp a unor cărți de specialitate.
Or, prima împrejurare invocată, chiar dacă ar fi fost reală, nu reprezintă o situație insurmontabilă de către parte, în sensul paragrafelor anterioare, atât timp cât potrivit dispozițiilor OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, reclamantul avea posibilitatea de a solicita ajutor public judiciar în forma asistenței printr-un avocat numit sau ales, pentru asigurarea reprezentării sau asistenței sale juridice, cu plata din oficiu, a onorariului acestuia.
Împrejurarea că recurentul reclamant nu ar fi putut să se apere întrucât ar fi fost lipsit de capacitate de exercițiu, reprezintă un aspect nedovedit de recurent, în nici un fel cauzei, astfel încât în temeiul regulii de drept idem est non esse ___________________>a nu fi probat echivalează cu a nu exista), situația invocată nu există.
În fine, lipsa de cunoștințe juridice a părții recurente în intervalul de declarare a recursului, de asemenea, nu reprezintă o împrejurare pe care partea nu ar fi putut să o anticipeze și să o surmonteze, atât timp cât nu s-a învederat nici un impediment în asimilarea cunoștințelor juridice și anterior datei expirării termenului de declarare a recursului și nu doar ulterior.
Așadar, în raport de aceste considerente, soluția care se impune a fi dată cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurentul reclamant, este respingerea sa, ca nefondată.
iii. În continuare, Curtea constată că potrivit art. 301 Cod Procedură Civilă, „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător”.
Sancțiunea neformulării recursului în termenul legal evocat, nu poate fi decât aceea prevăzută de dispozițiile art. 103 Cod de procedură civilă: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, adică decăderea.
Așadar, deoarece acest termen este un termen procesual, depășirea sa va atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula recurs, concretizată prin respingerea recursului astfel promovat, ca fiind tardiv.
Potrivit dovezii de comunicare a deciziei recurate, către recurentul reclamant, aflate la fila 147 dosar apel, această parte a primit personal hotărârea atacată, la data de 06.08.2012.
Întrucât recursul prezent a fost promovat la data de 09.09.2015, rezultă că termenul de 15 zile, calculat în sistemul zilelor libere, a fost depășit, el împlinindu-se la data de 22.08.2012, astfel încât excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, dar și al art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul – pârât C_________ D______, ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs inițiată de recurentul – reclamant A____ P____ și ca tardiv formulat, recursul promovat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul – pârât C_________ D______, împotriva deciziei civile nr. 71 din 11.05.2012, pronunțate de Tribunalul G______ - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A____ P____.
Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurentul – reclamant A____ P____, ca nefondată.
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A____ P____, împotriva aceleiași decizii, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I____ S____ C_______ G___ M______ H_________
GREFIER
N_______-C_______ I___
Red. M.H.
Tehnodact. R.L./M.H.
2 ex./19.11.2015
Trib.G______ – L.R___, M.C_____
Jud.G______ – R.C.B______
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025