R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 898R

Ședința publică de la 15 mai 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - I__ P___

JUDECĂTOR - D____ F_____ B_______

JUDECĂTOR - C______ M_____ S_________

GREFIER - V_______ Ș_____

Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții pârâți P___ I____ și P___ I____ împotriva deciziei civile nr. 158/06.11.2013 pronunțată de Tribunalul G______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații reclamanți E__ E____ și E__ M_____ I__, având ca obiect: revendicare imobiliară, grănițuire, pretenții, obligația de a face, alte cereri.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 28.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 5.05.2014, la 12.05.2014 și apoi la 15.05.2014.

C U R T E A

În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele

Prin cererea înregistrată la Judecătoria B_______ V___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanții E__ M_____ I__ și E__ E____ au chemat în judecată pe pârâții P___ I____ și P___ I____, solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liniștită folosință suprafața de 25 m.p. teren pe care l-au acaparat prin distrugerea gardului acestora și amplasarea unui alt gard edificat de ei la data de 11.06.2010, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamanților ținând seama de actele părților precum și de vechile semne de hotar; obligarea pârâților să le plătească contravaloarea gardului distrus și a boltei de vie care au fost distruse de către pârâți și obligarea pârâților să își ridice gardul edificat pe terenul reclamanților și să-l mute pe amplasamentul ce va fi stabilit ca urmare a stabilirii liniei de hotar iar în caz de refuz al acestora, aceștia să fie îndrituiți să o facă pe cheltuiala lor.

La termenul din 18.11.2010, pârâții au formulat cerere reconvențională solicitând respingerea cererii principale de chemare în judecată, iar, ca urmare a admiterii cererii reconvenționale, să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți în raport de titlurile de proprietate ale părților și documentația cadastrală, obligarea reclamanților-pârâți la demolarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea pârâților și anume: garaj, cămin pentru hidrofor, solar cu fundație, iar în caz de neconformare, autorizarea pârâților-reclamanți de a executa aceste lucrări pe cheltuiala reclamanților, obligarea reclamanților-pârâți la demolarea părții de garaj aflate pe terenul acestora, în vecinătatea terenului pârâților, astfel ca această construcție să respecte distanța legală până la limita de hotar.

Prin sentința civilă nr. 2504/17.11.2011, Judecătoria B_______ V___ a admis acțiunea, a respins cererea reconvențională, a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților, pe aliniamentul dintre punctele 13-14-15-16, astfel cum reiese din raportul de expertiză topo efectuat în cauză de către expert P______ C_________, pe care l-a omologat în totalitate, precum și planul de situație întocmit de către același expert, parte integrantă din sentință, a obligat pârâții să ridice gardul edificat pe terenul reclamanților și să-l mute pe vechiul amplasament, iar în caz de refuz, a autorizat pe reclamanți să facă acest lucru, pe cheltuiala pârâților, a obligat pârâții să respecte dreptul de proprietate și liniștită posesie asupra terenului acaparat de la reclamanți, cu distanța de 0,7 m, cum reiese din raportul de expertiză, astfel cum a fost omologat, și a obligat pârâții la plata contravalorii gardului distrus cât și a boltei de vie care a fost distrusă, respectiv la plata sumei de 5000 lei, către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții E__ M_____-I__ și E__ E____ sunt proprietarii unei suprafețe de teren intravilan, categoria curți construcții de 835 mp situată în ____________________________. E__ M_____-I__, căsătorit cu E__ E____ este moștenitorul lui E__ G_______ conform certificatului de moștenitor nr. 138 din 15.06.1999 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 62 din 21.02.2006. În această calitate, alături de Ena J___ (mătușa sa), a încheiat un act de dezmembrare asupra terenului ce a aparținut autorului comun T____ R___ conform titlului de proprietate nr. xxxxx/06.01.1994. Actul de dezmembrare a fost autentificat sub nr. 2263/11.08.2006 și ulterior s-a încheiat între aceleași părți contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2625/10.10.2006. În baza acestor acte, E__ M_____-I__ a devenit proprietarul suprafeței de 835 mp intravilan. Acest drept a fost înscris în cartea funciară conform încheierii nr. xxxxx/17.10.2006.

Instanța a reținut că, în baza acestei documentații, de bună credință, E__ M_____-I__ a obținut autorizația de construcție nr. 01 din 05.02.2007 pentru locuință parte, anexă gospodărească (garaj, bazin betonat vidanjabil și branșament electric). Din memoriul tehnic alăturat autorizației de construcție rezultă suprafața de teren, vecinătățile dar și lățimea de la drum a terenului de 11,69 ml. Aceeași lățime a terenului reclamanților de 11,69 ml reiese și din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.

Instanța a reținut că, pe numele pârâtei P___ I____, a fost eliberat titlul de proprietate nr. xxxxxx/09.02.2007 pentru suprafața de 1000 mp intravilan teren învecinat cu terenul reclamanților, inițial cu autorul acestora E__ G_______.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către ing. P______ C_________ instanța a reținut că, pe teren, înaintea gardului actual amplasat de către pârâți, a existat, pe vechea linie de hotar, un alt gard pentru care a indicat vechile semne de hotar, unele vechi de cca 30 de ani. Persoana care a efectuat cadastrul pentru pârâții-reclamanți nu a ținut cont de cadastrul existent al reclamanților și nici de linia de hotar existentă la data respectivă.

Instanța a mai constatat că expertul a arătat, la punctul e) din raport, că lățimea terenurilor s-a schimbat ca urmare a amplasării arbitrare a gardului de către pârâți față de lățimea inițială cuprinsă în planul parcelar și în actele indicate și mai sus. Astfel, lățimea frontului la stradă al pârâților crește de la 16,7ml la 17,29 ml iar a reclamanților scade de la 11,69(12)ml la 11,28ml.

Instanța a reținut că titlul reclamanților de proprietate a fost primul intabulat și are o opozabilitate erga omnes, iar titlul pârâților este ulterior întabulat și în realitate aceștia dețin mai mult teren decât au în actul de proprietate; instanța a omologat în tot raportul de expertiză întocmit de ing. P______ C_________, a admis în totalitate acțiunea și a respins ca nefondată cererea reconvențională.

Prin decizia civilă nr. 158/6.11.2013, Tribunalul G______ a admis apelul pârâților reclamanți, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea principală și în parte cererea reconvențională, a respins capătul de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâților la plata contravalorii gardului și a boltei de viță de vie și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate privind stabilirea liniei de hotar, obligația de ridicare a gardului și de mutare pe vechiul amplasament precum și soluția pronunțată pe capătul de cerere privind revendicarea. Tribunalul a compensat cheltuielile de judecată.

Tribunalul a considerat că, total nejustificat, instanța de fond a respins cererea reconvențională a pârâților P___, inclusiv a capătului de cerere ce viza stabilirea liniei de hotar, astfel că, pentru acuratețe juridică, se impunea admiterea în parte a reconvenționalei, sub acest aspect, aceasta deoarece linia de hotar existentă în fapt între proprietățile părților și materializată prin gardul demolat de pârâți și care reprezintă adevăratul hotar între părți, este consfințită doar prin vechime, însă nu printr-un act oficial (act autentic, declarații exprese, hotărâre judecătorească).

Tribunalul a considerat că obligarea pârâților P___ la plata contravalorii gardului și a boltei de viță de vie în cuantumul pretins de reclamanți, apare ca nejustificată, pe de o parte, pentru faptul că obligarea pârâților la reconstruirea gardului pe cheltuiala lor pe vechiul amplasament este suficientă întrucât materialele rezultate din vechiul gard au fost predate reclamanților, iar pe de altă parte, pentru că nu există o evaluare a gardului demolat sau al viței de vie pretins distruse, probatoriul administrat pe acest aspect fiind insuficient. Așa cum a rezultat și din teza a II-a a art. 584 C.civ. de la 1864, gardurile se fac prin contribuția comună a ambilor proprietari învecinați, ceea ce, în contextul dat, ar putea ocaziona o îmbogățire fără temei a reclamanților.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 2504/17.11.2011 a Judecătoriei B_______ V___ și cu privire la revendicarea suprafeței de 25 m.p, capăt de cerere ce se impune a fi respins, și la stabilirea liniei de hotar, ca efect al omologării expertizei V____ M_____ pe aliniamentul 1-33-18-19 stabilit de expert în completare la raportul de expertiză, în loc de aliniamentul fixat de expert P______ C_________.

În motivarea recursului, recurenții au invocat prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă. Recurenții – pârâți au arătat că hotărârile au fost pronunțate prin încălcarea și aplicarea greșită a legii atunci când s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanți.

Recurenții au considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil 1865, fiind adusă atingere dreptului lor de proprietate.

Recurenții - pârâți au invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii în sensul că nu a stabilit ce suprafață de teren să fie lăsată în deplină proprietate, mulțumindu-se să omologheze raportul de expertiză P______ C_________ și să-i oblige să retrage gardul despărțitor pe o distanță de 0,70 m pe aliniamentul stabilit de acel expert. Prin modalitatea respectivă, a fost încălcat dreptul recurenților pârâți de proprietate în sensul că a fost diminuat cu suprafața de 41,545 m.p., în condițiile în care reclamanții au revendicat doar 25 m.p. Dreptul de proprietate al recurenților pârâți a fost grav afectat deoarece, deși nu dețin toată suprafața înscrisă în titlu, expertul P______ C_________ a propus iar instanțele au validat diminuarea proprietății acestora cu 41,545 m.p, diminuare care nu se justifică în niciun mod.

Instanța de apel a menținut în mod eronat dispoziția de omologare a expertizei efectuate de P______ C_________ în condițiile în care a admis cererea de efectuare a unei noi expertize topo tocmai datorită diferențelor evidente dintre expertiza P______ și documentațiile cadastrale, expertiză efectuată de V____ M_____ care a constatat aceste încălcări ale documentației cadastrale de expertul anterior și a efectuat o expertiză în raport de titlurile părților și documentațiile cadastrale deja întocmite. Astfel, expertul a constatat că documentația cadastrală a reclamanților se referă la o suprafață măsurată de 835 m.p. dar suprafața reală este de 811 mp iar documentația cadastrală a proprietății recurenților pârâți se referă la o suprafață de 1.016 m.p. în condițiile în care titlul de proprietate emis este pentru 1.000 m.p. dar, măsurătorile exacte efectuate de expert au constatat că proprietatea recurenților pârâți are doar 979 m.p, cu 21 m.p. mai puțin decât dreptul rezultat din titlul de proprietate nr. xxxxxx/2007. Absurditatea soluției rezultă din faptul că, în condițiile în care recurenții – pârâți dețin cu 21 m.p. mai puțin teren decât în titlul de proprietate, aceștia sunt obligați să lase în proprietatea reclamanților o suprafață nedefinită ca arie dar care poate fi stabilită ca fiind de 41,545 mp ajungându-se la restrângerea nejustificată a proprietății, aducându-se o atingere gravă dreptului recurenților – pârâți.

Recurenții au arătat că reclamanții au formulat o acțiune la Judecătoria B_______ V___, admisă prin sentința civilă nr. 606/2012, în sensul că s-a constatat că au dobândit prin uzucapiune suprafața de 41,69 m.p., dar respinsă de Tribunalul G______, prin decizia civilă nr. 154/2013, decizie prin care a fost admis recursul declarat de recurenții - pârâți. Practic, reclamanții sesizând faptul că nu au titlu pentru această suprafață, au formulat acțiune în uzucapiune care, în final, a fost respinsă. Recurenții au considerat că astfel au fost încălcate astfel atât dispozițiile art. 1201 Cod civil cât și dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă 1865 cât și dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă care instituie autoritatea lucrului judecat.

Recurenții au arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, întrucât s-a admis acțiunea în revendicare pentru o suprafață de 41,545 m.p. o suprafață mai mare decât cea care face obiectul judecății.

Recurenții au considerat că instanța de apel a greșit și în momentul în care a stabilit linia de hotar pe amplasamentul fixat de expertul P______ C_________ în condițiile în care este afectat dreptul recurenților – pârâți de proprietate și sunt încălcate cărțile funciare fără ca acestea să fie modificate. Stabilirea liniei de hotar s-a făcut pe un aliniament greșit, stabilit de expertul P______ C_________ în condițiile menționate mai sus, după măsurători inexacte care încalcă însăși lucrările cadastrale ale proprietății ambelor părți. În condițiile în care s-a dovedit caracterul eronat al concluziilor expertizelor efectuate în faza de fond, prin neconcordanța acestora cu titlurile părților și documentațiile cadastrale, era normal ca instanța de apel să omologheze expertiza efectuată de V____ M_____ și să stabilească hotarul pe aliniamentul punctelor 1 – 33 – 18 – 19 din completarea la raportul de expertiză V____ M_____.

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este întemeiat. Astfel, întinderea suprafeței revendicate a fost indicată de reclamanți în cererea de chemare în judecată, însă, în urma expertizei efectuate în cauză, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii în revendicare și grănițuire în raport de expertiza efectuată, astfel cum s-a consemnat în încheierea din data de 10.11.2011, ceea ce, în raport de datele concrete ale cauzei, reprezintă o modificare a câtimii obiectului cererii, modificare permisă de art. 132 C. proc. civ. Întrucât, în aceste condiții, reclamanții au revendicat suprafața de teren indicată în expertiză iar instanța s-a pronunțat cu privire la această cerere, nu se poate considera că instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut.

Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. sunt întemeiate. Astfel, acțiunea formulată de reclamanți are ca obiect grănițuirea terenului proprietatea lor față de terenul aflat în proprietatea pârâților și revendicarea unei suprafețe de teren pe care, pretind reclamanții, pârâții au ocupat-o fără drept.

Acțiune în grănițuire presupune o delimitare a proprietăților părților în raport de titlurile de proprietate și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze linia de hotar, în raport de aceste titluri. Astfel, în cadrul acțiunii în grănițuire, se urmărește determinarea, prin semne exterioare, a întinderii celor două fonduri învecinate, în raport de titlurile părților.

În cauză, deși din expertiza efectuată în faza apelului a rezultat o altă stare de fapt decât cea stabilită pe baza expertizei efectuate la prima instanță, instanța de apel nu a ținut seama de expertiza efectuată în fața sa, nemotivând înlăturarea acesteia.

În expertiza efectuată la prima instanță, expertul P______ C_________ a constatat modul defectuos de întocmire a documentațiilor cadastrale, faptul că nu s-a ținut seama de linia de hotar existentă, precum și faptul că recurenții pârâți P___ I____ și P___ I____ dețin în fapt o suprafață de 991 mp. În expertiza efectuată în apel, expertul V____ M_____ a constatat că recurenții pârâți dețin în fapt o suprafață de 979 mp, cu 21 mp mai puțin decât în titlul de proprietate. De asemenea, expertul a arătat că, în urma măsurătorilor, pentru terenul deținut de intimații reclamanți, a rezultat o suprafață de 811 mp, cu 24 mp mai puțin decât în actul de proprietate. Expertul a considerat că niciuna din suprafețele evidențiate în cele două lucrări cadastrale nu corespunde realității din teren. În răspunsul la obiecțiuni, depus la fila 109 din dosarul tribunalului, expertul a arătat că intimații reclamanți au încălcat proprietatea recurenților pârâți cu 10 mp.

Liniile de hotar propuse în cele două expertize sunt diferite.

În această situație, în mod corect tribunalul, la termenul din 5.06.2013, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize. Chiar dacă părțile s-au opus administrării probei, în temeiul art. 129 alin. 5 C. proc. civ. raportat la circumstanțele cauzei, era necesară administrarea probei pentru stabilirea situației de fapt, de care depindea corecta soluționare a cauzei.

În contextul în care concluziile expertizelor efectuate în cauză sunt contradictorii, acestea propunând linii diferite de hotar, Curtea constată că situația de fapt nu a fost stabilită de instanțele de fond, nefiind posibilă pronunțarea unei soluții fundamentate în cauză în lipsa unei probe de specialitate care să lămurească problema localizării corecte pe teren a liniei de hotar dintre proprietățile părților.

În această situație, stabilind linia de hotar între proprietățile părților în raport de concluziile expertizei de la prima instanță, în condițiile în care expertiza efectuată în apel a stabilit o altă linie de hotar, în lipsa unor alte probe din care să rezulte care din cele două variante este cea corectă, instanța nu a soluționat fondul acțiunii în grănițuire și revendicare, respectiv nu a efectuat o delimitare a proprietăților părților în raport de titlurile de proprietate. Astfel, soluționarea fondului acțiunii în grănițuire și revendicare presupune ca instanța să stabilească linia de hotar în raport de titlurile de proprietate și, dacă este cazul, întinderea suprafeței ocupate de pârâți din terenul reclamanților, în funcție de întinderea dreptului de proprietate clar stabilită pe teren astfel cum rezultă din actele de proprietate. În condițiile în care aceste elemente de fapt nu au rezultat cu certitudine din expertizele efectuate în cauză, concluziile acestora fiind contradictorii, se impunea efectuarea unei noi expertize în acest sens, în condițiile legii.

În ceea ce privește situația juridică a terenului care a format obiectul procesului derulat între aceleași părți, având ca obiect uzucapiune, Curtea constată că, în raport de probele administrate, nu se pot stabili, în prezenta cauză, nici efectele juridice rezultând din hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în acel proces. În acea cauză, a fost respinsă acțiunea în uzucapiune formulată de reclamanți și s-a constatat că aceștia nu dețin un titlu asupra terenului care a format obiectul acelui litigiu și faptul că acel teren este inclus în titlul pârâților din prezenta cauză, însă din probele administrate nu se poate stabili dacă există identitate între terenul care a format obiectul acelui litigiu și terenul din prezentul litigiu.

În consecință, Curtea constată întemeiate motivele de recurs invocate de recurenții reclamanți privind modul în care a fost stabilită linia de hotar, situație în care, în raport de considerentele expuse mai sus, văzând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 coroborat cu art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, conform cărora casarea hotărârii atacate se pronunță în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va admite recursul formulat de recurenții reclamanți împotriva deciziei civile nr. 158/06.11.2013 pronunțată de Tribunalul G______ și va casa decizia recurată. Văzând prevederile art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, conform cărora în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța de recurs după casare trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, Curtea, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, va trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul G______, instanța de apel urmând a cerceta fondul criticilor apelului, care vizau modul de soluționare a acțiunii în grănițuire și revendicare, având în vedere considerentele expuse mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În majoritate:

Admite recursul formulat de recurenții pârâți P___ I____ și P___ I____ împotriva deciziei civile nr. 158/06.11.2013 pronunțată de Tribunalul G______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații reclamanți E__ E____ și E__ M_____ I__.

Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul G______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2014.

JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D____ F_____ B_______ C______ M_____ S_________

GREFIER

V_______ Ș_____

Red. D.F.

Tehnored. T.I./ D.F.

2 ex./6.05.2014

Cu opinia separată a jud. I__ P___ în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Achiesând la expunerea cronologică a speței reținem următoarele:

Reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de teren, conform titlului lor de proprietate, ce reprezintă curtea și grădina casei lor de locuit.

Acestei certitudini i se adaugă o altă atitudine, rezultată din probatoriul administrat în cauză și anume că gardul despărțitor dintre proprietățile părților are o vechime de peste 25 ani, fiind acceptat ca atare de părțile în litigiu, până în anul 2010, când pârâții au înțeles să îl demoleze, apreciind, cu de la sine putere că li se cuvine o suprafață mai mare de teren decât cea pe care o dețineau și că acea suprafață suplimentară este deținută de către reclamanți, motiv pentru care le-au demolat gardul despărțitor.

Expertizele efectuate în cauză au relevat faptul că ambele părți dețin în fapt suprafețe mai mari decât cele prevăzute în actelor lor de proprietate.

În mod corect, judecătorii fondului și ai apelului au apreciat că demolarea gardului vechi de către pârâți este nelegală și au dispus practic, prin admiterea acțiunii în revendicare, o repunere a părților în situația anterioară actului de agresiune nelegală a pârâților de a demola gardul despărțitor.

Nu se poate reține că reclamanților li s-a dat mai mult decât au cerut pentru că acțiunea în grănițuire implică în mod evident și o revendicare, suprafața exactă având a fi stabilită în urma măsurătorilor concrete din teren și a stabilirii amplasamentului hotarului.

Apreciem de aceea că, principial, __________ pârâților de demolare a gardului nu poate fi acceptată ca mod de soluționare a unor pretenții față de terți, în speță, reclamanții și trebuia sancționată în sensul stabilirii de către judecător a hotarului, pe baza actelor deținute de părți. Conform acestor acte s-a vădit în cauză că pârâții nu au dreptul să pretindă de la reclamanți nici o suprafață de teren și cu atât mai puțin ar fi avut dreptul să le demoleze gardul prin voința lor discreționară.

Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.

JUDECĂTOR

I__ P___

RED.IP

Tehnored.MȘ/ 2 ex.

3.06.2014