Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2015/2015

Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G___ I____

Judecător V_______ M______ D_______

Judecător E_____ L_____ P______

Grefier D______ M______

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de autoritățile pârâte Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în municipiul B_____, _____________________, județul B_____, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în municipiul B_____, _____________________, județul B_____, împotriva sentinței civile nr. 255/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimat reclamant Ț____ I____, domiciliat în municipiul B_____, _______________________. 22, județul B_____, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6.11.2015 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 12.11.2015, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 18.11.2015.

CU R T E A

Asupra recursului în contencios administrativ de față

Prin cererea înregistrată la Tribunalul B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul Ticra I____ a formulat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, contestație împotriva Deciziei nr. 513/30.05.2013 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei de impunere nr. xxxxx/27.03.2013 si a raportului de inspecție fiscală nr. xxxxx/27.03.2014 in urma căruia a fost emisă decizia de impunere, solicitând anularea acestora.

În motivarea acțiunii s-a precizat că, prin Decizia de impunere contestată, s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale cu titlu de TVA în sumă de xxxxxx ei, și accesorii (xxxxxx lei), reținându-se că nu a declarat organului fiscal TVA rezultată din desfășurarea unei activități agricole independente aferenta perioadei 2010- 2013, ca urmare a neînregistrării ca plătitor de TVA, după depășirea plafonului de scutire, în termen legal respectiv la data de 1.11.2011.

A arătat reclamantul că, la baza deciziei de impunere, se află Raportul de inspecție fiscală nr. xxxxx/27 03 2014 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, reținându-se că au fost realizate venituri în sumă de xxxxxxxxxlei, din livrarea de cereale către ________________________ _______________. A învederat însă că la data de 1.11.2011 era căsătorit cu Ticra V_______, ca și în prezent, iar față de dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 4/1956, se prezumă că acesta a obținut la acel moment venituri în sumă de xxxxxx lei, respectiv o cotă de ½ din suma reținută in raportul de inspecție fiscală si inferioară plafonului de scutire prevăzut de dispozițiile art.152 alin.1 din Legea nr. 571/2003 (35 000 euro).

Reclamantul a susținut astfel că dispozițiile codului fiscal se referă nu la venituri ale familiei, ci la veniturile contribuabilului, astfel încât acesta nu a devenit plătitor de TVA la 31.08.2011, întrucât nu depășise plafonul legal de scutire.

S-a precizat în acest sens că, începând cu data de 01.07.2013, prin O.U.G. nr. 24/2012 plafonul de scutire prevăzut de art.152 alin.1 din Codul fiscal a fost stabilit la suma de 65 000 euro (în echivalent 220 000 lei). Totodată, a fost invocată incidența dispozițiilor art. 339 din Noul cod civil, intrat în vigoare la 01.10.2011, iar potrivit prezumției legale instituite, pentru anul fiscal 2012 veniturile reclamantului au fost reprezentate de cota de ½ din veniturile obținute, inferioară plafonului de scutire prevăzut de codul fiscal.

S-a învederat că, veniturile sale fiind inferioare sumei prevăzute de lege ca plafon, nedevenind astfel plătitor de TVA, organele de inspecție fiscală au procedat eronat la înregistrarea din oficiu a acestuia în scopuri de TVA, conform dispozițiilor art.153 alin. 8 din Legea nr. 571/2003.

A susținut că nu avea cum să fie supus acestor dispoziții legale atât timp cât a efectuat, în perioada vizată de inspecția fiscală (01.01.2011 – 31.12.2013), doar livrări de cereale, iar, prin prisma art. 160 alin. 2 lit. c, operațiunea de TVA implică taxarea inversă.

Cu privire la obligațiile fiscale reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, în lipsa unei baze de impozitare legale, reclamantul a considerat că nu le datorează, organele fiscale neavând dreptul de a impune retroactiv aceste obligații de plată.

S-a menționat că, prin decizia nr. 513/30.05.2014, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. xxxxx/27.03.2014, cu motivarea că prin codul fiscal s-a statuat cine este persoana impozabilă, respectiv cea care realizează venituri, însă veniturile obținute de reclamant sunt venituri comune, reținându-se eronat că ar avea calitatea de persoană ce ar trebui impusă la plata de TVA. A precizat că va depune dovada proprietății cu privire la terenurile de pe care au fost obținute veniturile în cauză.

Au fost depuse înscrisuri în dovedire.

Pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, a depus în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând că decizia nr. xxxxx/27.03.2014 este legală și temeinică față de situația de fapt rezultată din actele prezentate în cadrul contestației administrative prealabile și în raport de dispozițiile legale în materie.

S-a precizat în acest sens că art.17(2) din O.G. nr. 92/2003 definește calitatea de subiect de drept fiscal, ce se coroborează cu dispozițiile art. 26(1) Cod de procedură fiscală, rezultând în cauză că persoana fizică Ticra I____ este subiect de drept fiscal, obținând venituri din activități agricole, conform art. 71 din Legea nr. 571/2003.

Reclamantul nu a negat realizarea veniturilor în suma stabilită de organul de inspecție fiscală, venitul din activități agricole fiind determinat prin estimare, conform art. 67 din O.G. nr. 92/2003. A fost invocată incidența dispozițiilor art. art. 126(1), art. 127 alin.1 și 2, art. 128(1) și art. 140(1) din Codul fiscal; privind operațiuni impozabile, persoanele impozabile și activitatea economică și art. 152 referitor la plafonul de scutire de 35 000 euro.

Pârâta a învederat că reclamantul a depășit plafonul de scutire de TVA, fapt necontestat, astfel încât, în termen de 10 zile de la aceea dată, avea obligația să depună la organul fiscal teritorial declarația de înregistrate în scopuri de TVA.

S-a solicitat, în consecință, respingerea ca nefondată a acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 205 – 208 Noul cod de procedură civilă, Legea nr. 571/2003 și O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.

Prin sentința nr. 513/30 05 2014 pronunțată în cauză de Tribunalul G_____ s-a admis contestația, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. xxxxx/27.03.2014, a raportului de Inspecție Fiscală nr. xxxxx/27.03.2014 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 513/30.05.2014, reținându-se, în esență, că în cuprinsul actelor fiscale contestate s-a avut în vedere TVA-ul aferent tranzacțiilor imobiliare din patrimoniul personal al reclamantului, deși, în speță, patrimoniul este în regim de comunitate de bunuri și aparține ambelor persoane fizice titulare ale activităților de exploatare a terenurilor agricole soți.

Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. G_____ criticând-o pe motive de nelegalitate, în esență, sub aspectul interpretării greșit a legislației incidente în speță, respectiv a disp. Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, depunând la dosar, odată cu întâmpinarea, și cerere de înaintare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unor întrebări preliminare referitoare la conformitatea dispozițiilor interne aplicabile în cauză cu dreptul U.E.

De precizat că această cerere este o reiterare a celei formulate la judecata în fond și care a fost respinsă.

Prin încheierea pronunțată la data de 1.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel G_____ în dosarul de recurs a fost respinsă cererea formulată de către intimatul – reclamant Ticra I____ privind sesizarea CJUE cu motivarea cuprinsă în respectiva încheiere.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate Curtea reține că recursul declarat de către pârâtă este fondat pentru următoarele considerente:

În raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de susținerile reclamantului, dar și de apărările pârâtei, rezultă că la data de 31.08.2011 reclamantul a depășit plafonul de scutire prevăzut de art.152(1) din Codul fiscal , având obligația să se înregistreze în scopuri de TVA, potrivit art.153(1) litera b).

Deși reclamantul a recunoscut realizarea veniturilor în cuantumul precizat în decizia de impunere, acesta s-a apărat în mod constant în sensul că veniturile în discuție sunt realizate în comun cu soția sa, astfel încât, în ceea ce îl privește, nu a depășit plafonul legal.

Curtea apreciază că susținerea reclamantului este nefondată.

Instanța reține că reclamantul nu a contestat realizarea veniturilor din agricultură, în cuantumul reținut de organul fiscal, considerând însă în mod eronat că nu a depășit plafonul de scutire de TVA la 1.08.2010, neavând obligația de a se înscrie în scopuri de TVA, întrucât aceste venituri sunt venituri comune ale soților, astfel încât personal a obținut o cotă de ½ din sumele reținute prin decizia de impunere contestată.

Având în vedere dispozițiile exprese din Legea nr.571/2003 - art.71(1) lit.d și respectiv art.71(1) lit.a, ce definesc veniturile din activități agricole, precum și dispozițiile art.126(1), art.127 alin.1 și 2, art.128(1) și art.140(1) din Codul fiscal, ce reglementează în materie de TVA operațiunile impozabile, persoana impozabilă și activitatea economică, livrarea de bunuri, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamant, prin Decizia nr.513/30.05.2014, apreciată ca fiind legală și temeinică.

În sensul Codului fiscal, reclamantul Ticra I____ este persoană impozabilă, desfășurând activități economice de natura celor prevăzute la art.127 alin.2, respectiv activități agricole și livrând produsele către unități specializate; potrivit înscrisurilor depuse la dosar, veniturile au fost obținute de reclamant din activități agricole, fiind fără relevanță în cauză împrejurarea că terenurile menționate în contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar sunt proprietate comună a soților Ticra I____ și Ticra V_______.

Din punct de vedere al TVA, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă care a realizat venituri din agricultură, respectiv reclamantul, astfel încât, în momentul când a depășit plafonul de scutire prevăzut de art.152(1) din Codul fiscal (la 1.08.2010), avea obligația să se înregistreze în scopuri de TVA, potrivit art.153(1) litera b).

Faptul că veniturile obținute de reclamant din activități agricole, sunt considerate bunuri comune ale soților, reprezintă un aspect distinct, fără nici o incidență în privința aplicării Legii nr.571/2003, respectiv a regimului taxei pe valoarea adăugată, reclamantul fiind persoana impozabilă în sensul legii.

Se reține că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.160(2) litera c) din codul fiscal, întrucât nu îndeplinește condiția prevăzută de art.160 alin.1, respectiv ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA conform art.153 din Codul fiscal.

Veniturile au fost realizate de către reclamant în nume propriu aspect rezultând din faptul că acesta este singurul menționat în contractele de arendare, a formulat cerere de acordare a subvenției în nume propriu, a livrat în nume propriu produsele obținute către diverși parteneri comerciali și activitatea este desfășurată sub forma unei întreprinderi individuale .

Hotărârile depuse la dosar cu titlu de practică judiciară se referă la alte tipuri de venituri realizate de către soți în timpul căsătoriei.

Chiar dacă veniturile agricole sunt aferente unor terenuri dobândite în timpul căsătoriei, întrucât acestea derivă din activitatea exclusivă a reclamantului, impozitarea lor se realizează în raport de cuantumul integral, prin aplicarea legislației fiscale în vigoare, neimportând faptul că bunul frugifer( terenurile agricole exploatate) este deținut în codevălmășie. Astfel, prezumția de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei( care nu este absolută ) este irelevantă din perspectiva dreptului fiscal.

Curtea constată că reclamantul datorează și accesoriile aferente TVA stabilită, respective dobânzi /majorări de întârziere așa cum s-a reținut în mod corect în decizia contestată.

Concluzionând în sensul că reclamantul și-a nesocotit obligația disciplinată de disp. art.153(1) litera b din Codul fiscal, Curtea urmează a respinge susținerile acestuia reiterate sub forma întâmpinării, instanța de fond pronunțând o hotărâre susceptibilă de casare.

Urmează să fie dată astfel eficiență disp.art. 496 C.pr. civ., admis recursul declarat de către pârâtă, casată sentința și în rejudecare respinsă contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de autoritățile pârâte Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în municipiul B_____, _____________________, județul B_____, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în municipiul B_____, _____________________, județul B_____, împotriva sentinței civile nr. 255/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Casează sentința nr. 255/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ și în rejudecare;

Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul Ț____ I____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2015

Președinte, G___ I____	Judecător, V_______ M______ D_______	Judecător, E_____ L_____ P______
	Pt.gref.D.M______ aflat în CO cf.art.426 al.4 c.pr.civ. Grefier șef secție M.D___

Red.M.V.D./6.01.2016

Dact.L.M.R./5 ex/8.01.2016

FOND C.G.I______

_________________>