Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2016:185.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 138/2016

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A____ M______ M________

Grefier A__ F______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamantul P____________ P________ C______ în contradictoriu cu pârâții C________ L____ L__- SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE și P_______ L__ REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic S____ R___ pentru reclamant și avocat S______ M_____ pentru pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic S____ R___ pentru reclamantă pentru depune la dosar înscrisuri.

Instanța pune în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.

Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepției arătând că aceasta chestiune a fost tranșata anterior printr-o sentința nr. 6358/04.05.2007 a Judecătoriei C______, pronunțata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca atare, in prezenta cauza se produce efectul pozitiv al lucrului judecat in privința chestiunilor litigioase dezlegate anterior prin hotărârea judecătoreasca menționata, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Consilier juridic S____ R___ pentru reclamantă solicită respingerea excepției întrucât nu există identitate între cele două dosare.

Instanța respinge excepția autorității de lucru judecat având în vedere că nu există identitate de obiect, în primul dosar fiind vorba de o contestație la executare iar în prezenta cauză obiectul fiind anulare decizie de impunere.

Consilier juridic S____ R___ pentru reclamantă precizează că nu mai există alt contract de arendă în afară de cel depus la dosar. Depune la dosar copii de pe Monitorul Oficial.

Nemaifiind alte acte de depus și cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.

Consilier juridic S____ R___ pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii, anularea deciziilor de impunere nr. 13 si 14/03.03.2015 emise de către C________ L____ L__ - Serviciul Impozite si Taxe, care stabilesc în sarcina instituției o obligație de plată în suma de xxxxx lei cu titlu de impozit pe teren. Învederează că P____________ P________ C______ exploatează 301 ha pe raza administrativ - teritoriala a _____________________, teren preluat cu titlu gratuit, in baza HG nr.347/1999, din administrarea R.A.Rasirom in administrarea Ministerului Justitiei - Direcția Penitenciarelor - Complexul agroindustrial din compunerea unității de producție si prestări servicii C______. Mai arată d activitatea desfășurată în cadrul reclamantei nu este o activitate economică având ca scop obținerea de venituri cu caracter de continuitate. ( potrivit art. 127 din Legea nr. 571/2003) ci este o activitate care are ca scop folosirea judicioasă a resurselor umane și materiale, inclusiv a forței de muncă prestate de persoanele private de libertate.

Apărătorul pârâtei solicită respingerea contestației , menținerea deciziilor de impunere arătând că acestea sunt legale și temeinice iar reclamantul nu beneficiază de regimul derogatoriu prevăzut de art. 258 C.pr.fiscal.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului D___ la data de 10.09.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul P____________ P________ C______ a formulat în contradictoriu cu C________ L____ L__ - Serviciul Impozite si Taxe si P_______ L__ reprezentata prin Primar contestație solicitând anularea deciziilor de impunere nr. 13 si 14/03.03.2015 emise de către C________ L____ L__ - Serviciul Impozite si Taxe, care stabilesc în sarcina instituției o obligație de plată în suma de xxxxx lei cu titlu de impozit pe teren.

În fapt, la data de 10.03.2015 organul fiscal, respectiv C________ L____ L__ - Serviciul Impozite si Taxe le-a comunicat decizia de impunere nr. 14 din data de 03.03.2015, act administrativ fiscal prin care se stabilește în mod netemeinic si nelegal in sarcina instituției o obligație de plată în sumă de xxxxx lei cu titlu de impozit pe teren.

Arată că decizia de impunere nu îndeplinește condițiile de formă prev. de art. 87 din Codul de procedură fiscală.

Pe fond cauzei arată că, potrivit legii, nu datorează obligații fiscale calculate si reținute sarcina instituției.

Mai arată că impozitul pe teren se datorează doar de instituțiile publice care desfășoară activități economice.

Pârâta a emis deciziile de impunere nr. 13 si 14 din data de 03.03.2015 în considerarea faptului că P____________ P________ deține pe teritoriul administrativ al comunei L__ suprafața de 3.012.292 mp pe care o folosește pentru obținerea unor produse agricol necesare susținerii activității în gospodăria agrozootehnică a unității .

Pârâta a considerat că P____________ P________ nu poate fi exceptat de la plata impozitului pe teren deoarece activitatea desfășurată în cadrul gospodăriei agrozootehnice este o activitate economică desfășurată în scopul obținerii unor venituri cu caracter de continuitate.

În cadrul anumitor unități penitenciare sunt organizate pe principiul gestiunii economice gospodarii agrozootehnice care au rolul de a asigura hrana persoanelor private de libertate, a personalului propriu , precum și pentru furajarea animalelor.

Mai mult, pentru susținerea activității în cadrul gospodăriilor agrozootehnice se folosesc credite bugetare, produsele agricole obținute fiind folosite exclusiv pentru susținerea/reducerea cheltuielilor efectuate cu hrana persoanelor private de libertate si folosirea judicioasă a bazei materiale si umane cu care este înzestrat P____________ P________.

În concluzie, P____________ P________ nu poate fi încadrat ca o instituție publica care desfășoară activități economice din următoarele considerente.

De aceea, având în vedere cele de mai sus, solicită pe aceasta cale desființarea în întregime a actelor administrative fiscale atacate, respectiv decizia de impunere nr. 13 si nr. 14 din data de 03.03.2015.

În drept, dispozițiile Ordinului nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicare a Titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

În dovedirea contestației, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

Anexează :decizia de impunere nr. 13 din data de 03.03.2015, decizia de impunere nr. 14 din data de 03.03.2015, decizia de impunere nr. 13 din data de 03.03.2015 (rectificată), decizia de impunere nr. 13 din data de 03.03.2015 (rectificată), contestația nr. V 2 xxxxx/08.04.2015, întocmita în temeiul art. 207 Cod procedură fiscală, răspunsul Primăriei L__ la contestația mai sus menționată.

La data de 12.10.2015, reclamantul a depus la dosar modificare la acțiune prin care a arătat că solicită anularea deciziilor de impunere nr. 13 și 14 din 03.03.2015, precum și anularea adresei nr. 2655/28.04.2015 emis de P_______ ______________________ privind soluționarea contestației.

La data de 02.11.2015, pârâții au formulat întâmpinare:

Pe cale de excepție invoca excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art. 432 NCPC raportat la art. 430 al (1) si al.(2) si art 431al.(2) NCPC operează in privința aspectelor litigioase ce constituie motivul principal al acțiunii reclamantului si anume ca P____________ P________ C______ nu este persoana impozabila deoarece nu desfășoară activități economice.

Aceasta chestiune a fost tranșata anterior printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila: sentința nr. 6358/04.05.2007 a Judecătoriei C______, pronunțata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care a respins contestația la executare formulata de P____________ P________ C______ împotriva Consiliului local L__.

Ca atare, in prezenta cauza se produce efectul pozitiv al lucrului judecat in privința chestiunilor litigioase dezlegate anterior prin hotărârea judecătoreasca menționata, fără posibilitatea de a mai fi contrazis (Res judicata pro veritate habetur).

Având in vedere ca autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cat si asupra considerentelor pe care acesta se sprijină, invocam obligativitatea hotărârii judecătorești irevocabile nr. 6358/04.05.2007 a Judecătoriei C______ privind soluționarea problemelor juridice mai sus menționate, fiind evidenta identitatea dintre problema soluționată irevocabil anterior si problema dedusă judecății in prezenta cauza, si anume daca reclamantul desfășoară sau nu activități economice.

In consecința, considera ca trebuie pronunțată aceeași soluție, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării principiului de drept exprimat prin adagiul res judicata pro veritate habetur.

Invocă excepția netimbrării acțiunii având in vedere obligația timbrării prevăzută la art. 16 lit. a) din OUG nr. 80/2013, sancțiunea netimbrarii sau timbrării insuficiente stabilita de art. 197 NCPC fiind anularea cererii.

Pe fond, arată că Deciziile de impunere nr. 13/03.03.2015 și nr. 14/03.03.2015 reprezintă titluri de creanța si sunt emise de instituția cu respectarea dispozițiilor Codului Fiscal (legea nr. 571/2003 act.) si Codului de Procedura fiscala (OG nr. 92/2003 act.).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 256 al.(3) din Legea nr. 571/2003, pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscala a titularilor dreptului de administrare sau folosință.

P____________ P________ C______ desfășoară pe suprafața de 301 ha teren arabil activități agricole cu un evident caracter economic si anume: înființează culturi agricole, direct sau prin arendaș, încasează subvenții, recoltează si valorifica producția agricola de cereale, creste si sacrifica animale, procesează si valorifica aceste produse.

In termenii Codului Fiscal, "scopul acestor activități este obținerea de venituri cu caracter de continuitate"(art. 127 al.(2) din Legea nr. 571/2003)

Rezultă ca P____________ P________ C______ se încadrează în categoria persoanelor impozabile care folosește un teren pentru activități economice in accepțiunea art. 127 al.(1) si al.(2) din Legea nr. 571/2003 act., deci este debitorul obligației de plata a impozitului pe teren.

Dispozițiile Legii nr. 293/2004, HG nr. 1849/2004 si OG nr. 26/1994 invocate de reclamant in contestația formulata nu au incidența asupra creanței existente..

De altfel, prin sentința nr. 6358/04.05 2007 pronunțata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria C______ a statuat "Debitoarea contestatoare, prin Complexul Agroindustrial, pe care îl deține si care se compune din teren si clădiri așa cum au fost descrise in procesul verbal intermediar, desfășoară activități agricole, astfel ca se încadrează in dispozițiile al.(1) art. 127 Cod fiscal, prin care e stabilește ce se înțelege prin persoana impozabila."

In consecința, făcând aplicarea prevederilor art. 25, al.(1), 253 si 258 Cod fiscal, Primaria Comunei L__ a stabilit in mod legal obligațiile de plata a impozitului pe terenurile detinute si exploatate de P____________ P________ C______ si a emis deciziile de impunere contestate in prezenta cauza.

Învederează ca reclamantul, contrar poziției sale procesuale, recunoaște implicit obligația de plata a impozitului pe teren al cărei debitor este, atunci când inserează in contractul de arenda nr. xxxxx/21.03.2013, la pct. 8,lit. o) in sarcina arendașului obligația "sa plătească impozitul pe teren datorat conform art. 256, al. 3 din legea nr. 571/2003 cu modificările si completările ulterioare". Obligație pe care arendașul nu si-a îndeplinit-o, ceea ce omite sa precizeze reprezentantul reclamantului-intimat.

Prin anularea pe cale judecătoreasca a deciziilor de impunere emise de instituita pârâților, nu numai ca s-ar încălca un principiu de baza al dreptului civil (Res judicata pro veritate habetur) cat si art. 6 din CEDO (instanțele naționale fiind obligate sa tina cont de constatările de fapt si de drept din procedurile judiciare anterioare) si s-ar nesocoti autoritatea lucrului judecat (in contradictoriu cu o alta hotărâre judecătoreasca definitive si irevocabila - sentința nr. 6358/04.05.2007 a Judecătoriei C______), dar s-ar crea un precedent judiciar ce va fi invocat de debitor pentru stingerea unei obligații fiscale legal stabilite cu consecința privării bugetului local al unității administrativ teritoriale de impozitul datorat de o persoana juridica titular al unui drept de administrare a unui teren foarte mare (aprox.300 ha)

In dovedirea apărărilor formulate înțelege sa ne folosim de toate actele ce au stat la baza emiterii celor deciziilor de impunere nr. 13 si nr. 14 din 03.03.2015, de contractul de arenda nr. xxxxx/21.03.2013, de hotărârea judecătoreasca nr. 6358/04.05.2007 a Judecătoriei C______ si de orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri si care vor fi încuviințate de instanța.

In drept în temeiul art. 201, 205 si urm NCPC.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin deciziile de impunere nr. 13 si 14/03.03.2015 emise de către C________ L____ L__ - Serviciul Impozite si Taxe, s-au stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată în suma de xxxxx lei, cu titlu de impozit pe teren.

Împotriva Deciziilor anterior menționate reclamantul a formulat contestație însă, prin 2655/28.04.2015 emis de P_______ ______________________, pârâta a respins respectiva contestație.

P____________ P________ C______ exploatează o suprafață de 301 ha pe raza administrativ - teritorială a ______________________.

Potrivit art. 257 lit. f din Codul Fiscal „ Impozitul pe teren nu se datorează pentru: …f) orice teren deținut, administrat sau folosit de către o instituție publică, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice".

De asemenea, potrivit art. 127 din Legea 571/2003 : "Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. (2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate."

În cauza de față, instanța reține că, în mod greșit, pârâta a apreciat că reclamantul desfășoară activități economice pe terenul pe care îl deține pe raza __________________ vedere că reclamanta folosește suprafața de teren respectivă pentru obținerea unor produse agricole necesare susținerii activității în gospodăria agrozootehnică a unității.

Potrivit art. 10 din OG nr. 26/1994 „(1) Instituțiile publice prevăzute la art. 1 pot înființa, în unitățile subordonate și în garnizoane, gospodării agrozootehnice care se vor organiza și vor funcționa potrivit normelor aprobate de către miniștrii sau conducători instituțiilor respective.

(2)Pentru organizarea, dezvoltarea și funcționarea gospodăriilor agrozootehnice instituțiile publice prevăzute la art. 1 prevăd și utilizează credite bugetare.

(3)Produsele realizate vor fi folosite pentru consum la asigurarea normelor de hrană ș pentru reluarea procesului de producție în cadrul gospodăriilor agrozootehnice. Până la 5% din cantitățile de produse realizate se pot consuma, gratuit, pentru îmbunătățirea hrănirii personalului peste prevederile normelor de hrană. în situația în care producția depășește nevoile de consum, produsele realizate pot fi valorificate contra cost.

(4)Între unitățile din sistemul administrației penitenciarelor produsele obținute în gospodăriile agrozootehnice - sectoarele vegetal, zootehnic și de prelucrare industrială - din cadrul acestora pot fi transferate fără plată, pentru asigurarea hranei persoanelor private de libertate, precum și pentru furajarea animalelor.

(5)Condițiile și procedurile privind transmiterea fără plată a produselor prevăzute la alin. (4) se stabilesc prin ordin al ministrului justiției."

Astfel, față de dispozițiile legale menționate, instanța apreciază că terenurile aflate în administrarea Penitenciarului P________ sunt folosite pentru desfășurarea pentru desfășurarea unor activități de producție necesare satisfacerii nevoilor proprii, produsele rezultate nefiind valorificate ci utilizate pentru asigurarea și satisfacerea unor necesități specifice sistemului penitenciar, nu pentru activități economice.

În ceea ce privește, puterea de lucru judecat reglementată de dispozițiile art. 431 alin. 2 NCPC, instanța reține că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Prezumția operează atunci când, în al doilea proces, se pune în discuție o chestiune soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

În cauză, pârâta a arătat că, prin sentința civilă nr. 6358/04.05.2007 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoare împotriva popririi înființate prin adresa nr. 222/16.01.2007.

Or, în cauza de față, instanța apreciază că nu există o identitate de chestiuni juridice litigioase între cele două cereri deduse judecății, deoarece în prezentul litigiu instanța este chemată să statueze asupra legalității actelor administrativ fiscale emise în anul 2015, pe când, prin sentința menționată, instanța de executare s-a pronunțat cu privire la contestația la executare formulată împotriva unor acte de executare emise în anul 2007, raportându-se la situația de fapt de la acel moment.

Mai mult, instanța reține că instanța de executare, prin prisma dispozițiilor art. 172 și următ. raportate la dispozițiile art. 205 și următ. din OG nr. 92/2003R, nu poate statua, pe calea contestației la executare de drept comun, dacă persoana urmărită silit are sau nu calitatea de debitor al obligației fiscale executate și nici asupra existenței sau cuantumului acestei obligații, aceste chestiuni fiind atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ-fiscal competentă să le analizeze doar în cadrul contestației speciale promovate împotriva titlului de creanță.

În ceea ce privește invocarea contractului de arendă nr. xxxxx/21.03.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat pe o perioadă determinată, respectiv 21.03.2013 – 15.11.2013, și nu privește perioada pentru care s-au emis deciziile de impunere atacate, astfel încât nu prezintă relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă acțiunea formulată – așa cum a fost modificată și va fi anulat Răspunsul la contestație nr. 2655/28.04.2015 emis de P_______ ______________________ privind soluționarea contestației formulate de reclamant și deciziile de impunere nr. 13/03.03.2015 și 14/03.03.2015 emise de Serviciul Impozite Și Taxe Locale L__.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P____________ P________, cu sediul în mun. C______, __________________, jud. D___ în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE L__ și P_______ ______________________, ambii cu sediul în com. L__, _________________, jud. D___.

Anulează Răspunsul la contestație nr. 2655/28.04.2015 emis de P_______ ______________________ privind soluționarea contestației formulate de reclamant și deciziile de impunere nr. 13/03.03.2015 și 14/03.03.2015 emise de Serviciul Impozite Și Taxe Locale L__.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2016.

	Președinte, A____ M______ M________
	Grefier, A__ F______

Red. 5 ex/25.02.2016
AMM/AF