R O M Â N I A

Curtea de Apel Oradea

- Secția a II-a Civilă, de C_________

Administrativ și Fiscal -

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

Dosar nr. XXXXXX/CA/2015 - R

D E C I Z I A NR. 55/CA/2016 – R

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Completul de judecată constituit din:

Președinte: C______ R__

Judecător: L____ B_____

Judecător: I____ G____

Grefier: M______ M_____

Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă _________________________, cu sediul în Satu M___, _____________________. 218, jud. Satu M___ în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice C___ N_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M___, cu sediul în Satu M___, P-ța Romană, nr. 3-5, Direcția R________ Antifraudă Fiscală nr. 6 Oradea, cu sediul în Oradea, _______________________. 4, jud. Bihor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, _____________________, sector 5 împotriva Sentinței nr. 400/CA din 04.06.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M___, având ca obiect: anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 75 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța aflată la fila 7 dosar, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, după care:

Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin Sentința nr. 400/CA din 04.06.2015 Tribunalul Satu M___ a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Satu M___ în soluționarea capătului de cerere formulat de reclamanta S.C. G_____ I__________ SRL, privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a procesului verbal de sechestru asigurator, invocata de instanța și a declinat în favoarea Judecătoriei Satu M___, competența soluționării capătului de cerere privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a procesului verbal de sechestru asigurator. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâta Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice C___ N_____, prin Administrația Județeana a Finanțelor Publice Satu M___, față de capătul de cerere privind anularea procesului-verbal atacat încheiat de Direcția Generala Antifrauda Fiscala, Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea și a respins față de aceasta pârâtă acest capăt de cerere, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva. A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea procesului-verbal atacat încheiat de Direcția Generala Antifrauda Fiscala, Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea, invocata de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Procesului verbal de control din 25.06.2015 întocmit de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala nr.6 Oradea, invocata de parata ANAF, a reținut ca aceasta este întemeiata.

Astfel, prin procesul-verbal de control menționat anterior, Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea nu a dispus măsuri de virare la bugetul de stat a vreunei sume, acesta având caracter de act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, iar constatările sale urmează a fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, care va sta la baza emiterii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de inspecția fiscală.

Procesul-verbal de control a fost emis în conformitate cu dispozițiile art.7 secțiunea D lit. a, pct. 8 și 14 din H.G. nr. 520/2013.

Potrivit art. 205 alin. 1 și 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: „(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. (2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.”

Așa cum rezulta din economia normelor de procedura fiscala, contestația administrativa care declanșează procedura administrativ fiscala prevăzuta de art. 205 din OG 92/2003, poarta exclusiv asupra actului administrativ fiscal sau asupra lipsei acestuia. În materia impunerii, legiuitorul a prevăzut prin O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în mod expres și limitativ, o anumită categorie de acte administrative fiscale prin care se stabilesc obligații bugetare suplimentare. Astfel, potrivit art. 85 din O.G. nr. 92/2003, doar declarația fiscală și decizia de impunere constituie titlu de creanță prin care se pot stabili obligații de plată la buget în sarcina contribuabililor.

Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesul-verbal întocmit de Direcția R________ Antifrauda Fiscala 6 Oradea nu stabilește niciun raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat în sensul dispozițiilor art. 21 din OG nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În speța, procesul verbal a cărui anulare o solicită reclamanta, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ fiscal, chiar dacă el emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii lui nefiind producerea de efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci doar stabilirea unor fapte și împrejurări din activitatea reclamantei, în vedere valorificării lor de organele fiscale competente. Întrucât prin acest act nu s-au stabilit impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului de stat și nu s-au luat măsuri de virare la acest buget a unor sume de bani, procesul-verbal întocmit de inspectorii Direcției Antifrauda Fiscala nu este act administrativ fiscal, ci doar o operațiune materială tehnică și nu poate fi contestat în procedura contenciosului administrativ. Aceasta nu înseamnă însă că măsurile asiguratorii dispuse prin respectivul proces-verbal nu pot fi contestate în procedura contestației la executare.

Pentru aceste motive, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Procesului verbal de control din 25.06.2015 întocmit de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala nr.6 Oradea și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamantă _________________________, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre judecarea fondului la instanța competenta.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că Tribunalul Satu M___ în mod greșit a respins cererea sa pe motiv ca procesul verbal a cărei anulare a solicitat-o nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ fiscal chiar dacă el este emis de o autoritate administrativă, scopul lui nefiind producerea de efecte juridice specific dreptului administrativ.

Procesul verbal în cauză este un veritabil act administrativ unilateral; în conținutul său, în mod abuziv este stabilită în dauna reclamantei un prejudiciu de xxxxxx Ron de achitat către bugetul de stat.

Prejudiciul de xxxxxx Ron a fost stabilit în mod abuziv și nelegal; acesta în realitate este imputabil firmelor _________________ Z____ și _________________ Satu M___, care s-au sustras de la plata TVA prin neînregistrarea facturilor fiscale emise către reclamanta ca urmare a contractelor de prestări servicii derulate nr. 74/01.08.2013 și nr. 91/19.09.2013.

Instanța de fond, nu a depus stăruința necesară în vederea dezlegării pricinii.

Astfel, nu a luat în considerare faptul ca faptele și împrejurările cuprinse în Procesul verbal nr. 2511/ 25.06.2014 al Direcției Regionale Antifrauda Fiscala nr. 6 Oradea - au făcut obiectul verificării organului fiscal competent în materie, respectiv Serviciul de Inspecție Fiscala din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Satu M___, care prin Procesul verbal încheiat sub nr. xxxxxx/22.05.2014 - nu au constatat nici un fel de fapte imputabile societății, drept pentru care nu s-a dispus achitarea de către reclamantă a acestui prejudiciu de xxxxxx Ron, aceasta suma fiind imputabila firmelor _________________ Z____ și _________________ Satu M___.

Ulterior, reclamanta a solicitat un nou control din partea organului fiscal competent, prin adresa nr. 75/03.11.2014.

Agenția Naționala de Administrare Fiscala, prin organele sale, nu a soluționat nici contestația înregistrată sub nr. 52/25.07.2014 și nici solicitarea formulata prin adresa nr. 75/03.11.2014.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/ 2004, art. 20 și următoarele, Cod de procedura civila.

Prin concluziile scrise, intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința păstrării sentinței atacate ca legală și temeinică.

În apărare se arată că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea procesului-verbal nr. 2511/25.06.2014 încheiat de Direcția R________ Antifraudă Fiscala 6 Oradea, raportat la împrejurarea că acesta nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare și nici un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, prin procesul-verbal de control menționat anterior, Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea nu a dispus măsuri de virare la bugetul de stat a vreunei sume, acesta având caracter de act premergător emiterii unui act administrativ fiscal.

Constatările sale urmează a fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, care va sta la baza emiterii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de inspecția fiscală.

Decizia de impunere emisă de organul fiscal competent constituie titlu de creanță și este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Procesul-verbal de control a fost emis în conformitate cu dispozițiile art.7 secțiunea D lit. a, pct. 8 și 14 din H.G. nr. 520/2013 care reglementează ca: "În realizarea funcțiilor sale, Agenția are, în principal, următoarele atribuții:

8. constată împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul evaziunii fiscale, stabilește implicațiile fiscale ale acestora și dispune, în conduite Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă, să își înstrăineze ori să își risipească patrimoniul;

14. încheie, ca urmare a controalelor efectuate, acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, precum și pentru constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală sesizând, după caz, organele de urmărire penală".

Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 6 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conform cărora, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul din cadrul Agenției care ocupa funcții publice de inspector antifraudă este investit cu exercițiul autorității publice, iar daca în desfășurarea activității specifice constata împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penala în domeniul evaziunii fiscale, să sesizeze organele de urmărire penala.

De asemenea, potrivit art. 8 pct. 3 din actul normativ menționat mai sus, la constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penala în domeniul financiar fiscal sau vamal, se întocmesc procese-verbale și acte de control în baza cărora se sesizează organele de urmărire penala cu privire la faptele constatate.

În materia impunerii, legiuitorul a prevăzut prin O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în mod expres și limitativ, o anumită categorie de acte administrative fiscale prin care se stabilesc obligații bugetare suplimentare.

Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesul-verbal întocmit de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea nu stabilește niciun raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat în sensul dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În consecința, acesta nu este susceptibil de a fi contestat conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Procesul verbal încheiat la data de 25.06.2014 de către Direcția Regionala Antifraudă Fiscală 6 Oradea, înregistrat în Registrul unic de control al reclamantei sub nr. 8/25.04.2014, cuprinde rezultatul verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă în legătură cu tranzacțiile derulate între reclamantă și _________________ Z____, respectiv _________________ – D Socond. Actul contestat de reclamantă nu stabilește în sarcina sa obligații fiscale de plată, ci doar estimează prejudiciul produs bugetului de stat ca urmare a înregistrării tranzacțiilor derulate cu cele două societăți, tranzacții pe care inspectorii antifraudă le apreciază ca fiind nereale.

Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.

Și art. 209 Cod procedură fiscală care stabilește competența de soluționare a contestațiilor, face referire la alin. 1 la contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare, iar la alin. 2 la contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale.

În speță, nu suntem în prezența unui act administrativ fiscal, în condițiile în care actul atacat nu cuprinde decât expunerea unei stări de fapt, fără a fi generat un raport de natură fiscală, prin stabilirea unor obligații de plata în sarcina reclamantei.

Actul face referire la un prejudiciu estimat cauzat bugetului de stat, precum și la existența indiciilor privind săvârșirea unor fapte de natură penală, fără a se stabili în sarcina reclamantei obligații de plata concrete sub aspectul cuantumului si al scadenței.

În consecință, în mod corect, prima instanță a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat anularea procesului verbal de control întocmit la data de 25.06.2014, de către Direcția R________ Antifraudă 6 Oradea.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă _________________________, cu sediul în Satu M___, _____________________. 218, jud. Satu M___ în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice C___ N_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M___, cu sediul în Satu M___, P-ța Romană, nr. 3-5, Direcția R________ Antifraudă Fiscală nr. 6 Oradea, cu sediul în Oradea, _______________________. 4, jud. Bihor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, _____________________, sector 5 împotriva Sentinței nr. 400/CA din 04.06.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M___, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

C______ R__ L____ B_____ I____ G____ M______ M_____

Red.dec.-B.L.- 12.02.2016

Jud. fond-M______ F.

Tehnored.M.M-6 ex.- 12.02.2016

4 comunicări:

- recurenta-reclamantă _________________________ - Satu M___, _____________________. 218, jud. Satu M___

- intimata-pârâta Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice C___ N_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M___ - Satu M___, P-ța Romană, nr. 3-5

- intimata-pârâta Direcția R________ Antifraudă Fiscală nr. 6 Oradea - Oradea, _______________________. 4, jud. Bihor

- intimata-pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - București, _____________________, sector 5