R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA NR. 51/CA/2012

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D____ B_____

GREFIER: F______ B____

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M_______ F_____ I____, cu domiciliul ales în Oradea, ________________.1, __________, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ, cu sediul în Beiuș, ________________, jud.Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, reclamantul a depus concluzii scrise prin serviciul de registratură, la care a anexat dovada achiziționării autovehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:

Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND,

Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 03.11.2010, reclamantul M_______ F_____ I____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea actelor administrative nr. xxxxx/21.09.201 și respectiv nr.xxxxx/18.10.2010, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7.438 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii fiscale până la data plății efective. Totodată, a solicitat anularea chitanței justificative a plății taxei solicitate __________ nr. xxxxxxx/23.03.2009.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a achiziționat, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un autoturism marca Volkswagen, cu nr. de identificare WV2ZZZ70ZMH047650, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare indicată în petitul cererii.

Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.

Totodată, reclamantul mai arată că această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxele nu se mai percep cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că aceste taxe se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și sunt taxe cu efect echivalent taxelor vamale la import.

De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.

În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituția României, Codul fiscal și Tratatul Comunității Europene.

Prin întâmpinarea de la dosar, DGFP Bihor, în reprezentarea pârâtei, a invocat excepția inadmisibilității, arătând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, în sensul că nu a solicitat revocarea actelor administrativ fiscale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că taxele au fost stabilite în conformitate cu Codul fiscal și OUG 50/2008. Astfel, parata a aratat ca dispozitiile art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene nu sunt incidente in cauza, intrucat nu s-au perceput „impozite interne mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare”, iar pe de alta parte, nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, intrucat obligatia platii taxei de poluare exista pentru toate autoturismele, indiferent de tara de provenienta a acestora.

S-a mai precizat ca taxa de poluare a fost calculata in conformitate cu prevederile OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare la data de 01.07.2008.

Totodată, pârâta arată că această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sa (inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României) sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.

Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.

În drept, a invocat disp. OUG 50/2008 și Codul fiscal al României.

Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța reține în fapt următoarele:

Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate invocată urmează să constate că anterior promovării acțiunii în instanță, reclamantul a introdus plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din L.554/2004, plângere care a fost respinsă de către pârâtă prin adresele cu nr. xxxxx/21.09.2010 și respectiv nr.xxxxx/18.10.2010, aflate la filele 9 și 11 dosar.

Față de aceste considerente, in mod corect reclamantul in considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit din partea acesteia constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța urmează să constate că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene - autoturismul second hand marca Volkswagen, fabricat în 1991. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligat sa achite taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 7.438 lei.

Reclamantul s –a adresat pârâtei cu cerere de restituire a taxei de poluare, cerere soluționată nefavorabil prin actele administrative nr. xxxxx/21.09.2010 și respectiv nr.xxxxx/18.10.2010.

Referitor la temeinicia cererii reclamantului, se cuvine pentru început a se stabili locul pe care dispozițiile art.110 alin.1 TCE (fostul art.90) îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.30 și 34 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.

Așadar, dacă art.30 (fostul art.23) stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.110 alin.1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „ art.90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.

Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.

Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr.50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.

Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005 , „ o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de _____________________ legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”.

În jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-402/09, T___), cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar, s-a reținut, că „există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de import depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național…Prin urmare pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național”.

În continuare, la paragraful 42 al Hotărârii, se arată că, criteriile obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte într‑o manieră imperativă (Hotărârea Comisia/G_____, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar să fie aplicate cumulativ. „Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează că baremul reflectă deprecierea reală a acestor vehicule. În special, în lipsa luării în considerare a rulajului, baremul reținut de legislația în cauză nu conduce, ca regulă generală, la o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotărârea Comisia/G_____, citată anterior, punctul 43).

„Cu toate acestea, a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”(paragraful 58 al Hotărârii în cauza C-402/09, T___).

Chiar dacă, în speța avându-l ca reclamant pe numitul T___, înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie emisă de Administrația Finanțelor Publice la data de 27.10.2008 – dată la care era în vigoare forma inițială a OUG 50/2008, pentru identitate de rațiune, incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele ale Tratatului Uniunii Naționale se impune a fi constată și în privința modificărilor aduse formei inițiale a OUG 50/2008.

Astfel, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 decembrie 2008 – 14 februarie 2010 a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008, care menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente – soluția nu poate fi decât aceea a constatării incompatibilității acestei variante cu art. 110 TFUE, inclusiv în ceea ce privește par. 2 al art. 110 TFUE.

În fine, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 februarie 2010 – 31 decembrie 2010, nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare (semnificativ mai mare), fără ca legiuitorul să stabilească alte criterii de depreciere ale autovehiculelor de ocazie importate, aceeași soluție se impune și în cazul în care taxa de poluare a fost achitată sub imperiul acestor reglementări.

În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind acțiunea reclamantului ca fiind fondată în parte, în temeiul art. 1, 8, 18 din L.554/2004 o va admite în partte, astfel că va dispune anularea actelor administrative nr. xxxxx/21.09.2010 și respectiv nr.xxxxx/18.10.2010. Totodată, va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Beiuș, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 7.438 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal.

În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, dar având în vedere și faptul că este vorba de un raport de drept fiscal, va fi obligată, totodată, și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea chitanței justificative a plății taxei de poluare solicitate, instanța urmează să constate că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 republicată, chitanța este un act fiscal contabil, un instrument justificativ de plată a unei sume de bani cu plata în numerar și, prin urmare, nu este un act administrativ.

De altfel, art. 2 lit. c din Legea 554/ 2004 definește actul administrativ ca fiind un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, situație față de care instanța, raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, în baza art. 8 din Legea 554/2004 urmează a respinge capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale ca neîntemeiat.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta AFP Beiuș, în favoarea reclamantului la plata sumei de 843,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția inadmisibilității.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M_______ F_____ I____, cu domiciliul ales în Oradea, ________________.1, __________, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ, cu sediul în Beiuș, ________________, jud.Bihor, și în consecință:

- dispune anularea actelor administrative nr. xxxxx/21.09.2010 și respectiv nr.xxxxx/18.10.2010;

- obligă pârâta AFP Beiuș să restituie reclamantului suma de 7.438 lei, achitată cu chitanța __________ nr.xxxxxxx/23.03.2009, reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată conform Codului de procedură fiscală.

Respinge capătul de cerere privind anularea chitanței justificative a plății taxei solicitate.

Obligă pârâta AFP Beiuș la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 843,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 10.01.2012.

P_________, GREFIER,

B_____ D____ B____ F______

Red.B_____ D., jud.

Dact.BF în 20.01.2012.

4 ex.Pt.conf.2 _______________________> - M_______ F_____ I____

- AFP Beiuș

Azi, _____2012.