Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 1069/C

Ședința publică de la 27 Septembrie 2012

Completul compus din:

JUDECĂTOR SINDIC M______ B____

Grefier M____ P______

Pe rol fiind judecarea cauzei litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta-creditoare D_______ G______ A FINANTELOR PUBLICE SIBIU și pe pârâtul T___ S_____ C_______, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 14 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere fce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORUL SINDIC

Constată că prin acțiunea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Sibiu s-a solicitat obligarea pârâtului T___ S_____ C_______ la plata sumei de 115.780 lei, reprezentând întreg pasivul neacoperit al _________________.

În motivarea acțiunii se arată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 960/09.09.2011, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței pentru _________________.

În cursul procedurii, prin rapoartele depuse de către lichidatorul numit la dosarul cauzei, acesta a arătat că societatea s-a înființat în anul 2004, având ca asociat unic și administrator pe dl. T___ S_____ C_______, obiectul de activitate fiind comerț cu motociclete,piese și accesorii aferente, întreținerea și repararea motocicletelor.

Lichidatorul, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei _____________, a arătat că desi a notificat administratorul societății în vederea depunerii documentelor contabile, acesta nu a dat curs notificării. Totodată, în raportul cauzal, lichidatorul a mai făcut următoarele precizări „ la data de 30.06.2009, data întocmirii ultimelor raportări contabile, activul net contabil era de 265.285 lei, arătând că societatea era pe deplin solvabilă și putea face față datoriilor exigibile c sumele de bani disponibile și cu cele ce ar fi rezultat din lichidarea patrimoniului. Se constată că ulterior datei de 30.06.2009, societatea nu a mai întocmit situații financiare periodice, fapt care conduce la prezumția de încetare a activității fără plata corespunzătoare a a întregului pasiv exigibil. Întrucât la adresa sediului social, nu s-au identificat bunuri aparținând debitorului, se poate prezuma că acestea au fost lichidate, fără a se cunoaște destinația economică a acestora”.

Astfel, în lipsa documentelor de evidență contabilă ale societății, deși lichidatorul s-a deplasat la sediul declarat al societății din Sibiu, _____________________, nr. 11, nu au putut fi identificate eventuale bunuri în patrimoniul falitei, nici în fapt nici scriptic.

Așadar, din rapoartele lichidatorului, reiese că administratorul social nu a ținut contabilitatea conform legii, iar documentele primare care au stat la baza înregistrărilor contabile nu au putut fi găsite. Este evident c această faptă se încadrează în prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. În plus, se apreciază că prin sustragerea de la depunerea documentelor prevăzute de art. 35 din Legea 85/2006 și nepunerea declarațiilor si a bilanțurilor contabile s-a urmărit practic ascunderea activului societății și folosirea bunurilor acesteia în interes propriu.

Conform art. 73 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, administratorul social este răspunzător pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Administratorul social are obligația legală de a depune situațiile financiare la organele competente în termenele prevăzute de lege, iar un exemplar al situației financiare anuale trebuie depus la Oficiul registrului Comerțului. Deși neținerea evidenței contabile în principiu nu este o activitate producătoare de prejudiciu, ea poate ocaziona starea de insolvabilitate fiind asociată cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plata unor creanțe, fapt care generează dobânzi și penalități.

Astfel, prejudiciul este dovedit deoarece administratorul prin fapta sa ilicită cauzează starea de insolvență a debitorului întrucât lipsa de interes a acestuia în desfășurarea activității este dovedită de neținerea evidenței contabile la zi prin neîntocmirea și neînregistrarea declarațiilor fiscale și a situațiilor financiare.

Din ultima balanță de verificare încheiată la 31.12.2008, depusă de debitoare la organul fiscal, au rezultat următoarele sume: 314.927,40 lei – înregistrată în contul 2133 „Mijloace de transport”; 217.264,45 lei înregistrată în contul 231 „Imobilizări corporale în curs”; 440.487,10 lei înregistrată în contul 4111 „Clienți”; 13.151,59 lei înregistrată în contul 5311 „Casa în lei”.

Lichidatorul, în raportul cauzal, a arătat că „ulterior datei de 30.06.2009, societatea nu a mai întocmit situații financiare periodice, fapt care conduce la prezumția de încetare a activității fără plata corespunzătoare a întregului pasiv exigibil…”

Astfel, luând în considerare faptul că în anul 2009 societatea falită nu a mai desfășurat nici o activitate economică, rezultă că:bunurile mobile ale societății în valoare de 314.927,40 lei au fost înstrăinate de administrator, iar contravaloarea obținută nu s-a regăsit în patrimoniul persoanei juridice, fiind folosite în interes personal de către administrator. Pentru investițiile corporale în curs, evidențiate în contul 213 în sumă de 217.264,45 lei, lichidatorul a făcut următoarele precizări „acestea reflectă amenajări la spații comerciale (care nu aparțineau societății), efectuate în anul 2007, nefinalizate,. Nerecepționate, nepuse în funcțiune. Din datele analizate, rezultă că societatea nu a dispus de construcții proprii”. Față de aceste precizări, se concluzionează că administratorul a folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plății, faptă care se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. „f” din Legea nr. 85/2006. Creanțele societății în cuantum de 440.487,10 lei, nu se regăsesc în patrimoniul societății falite, astfel că aceste bunuri au fost folosite de administratorul societății fie în interes propriu (acestea ler-a încasat), fie în interesul altei persoane (prin pasivitate au fost lăsate în patrimoniul datornicului). Sumele aflate în casierie, în cuantum de 13.151,59 lei nu s-au mai regăsit în patrimoniul debitorului, acestea evident fiind folosite de administrator.

Bunurile aflate în patrimoniul _____________ în anul 2009, an de la care societatea nu a mai desfășurat activitatea, nu se mai regăsesc în prezent în patrimoniul societății, totodată, din anul 2009 debitoarea nu a mai depus nici o raportare contabilă la organul fiscal, fiind întrunite așadar cerințele dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a, d și f din Legea nr. 85/2006 sub toate aspectele, respectiv fapta ilicită a administratorului, existența prejudiciului, vinovăția administratorului precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul care a cauzat starea de insolvență a societății.

Mai mult decât atât, lichidatorul a concluzionat în raportul cauzal astfel : „ se poate prezuma în lipsa documentelor justificative care să descrie eventuale operațiuni economice de lichidare, că o parte din activul social a fost lichidat la valori net inferioare față de valorile înregistrate în contabilitate, societatea înregistrând un prejudiciu care a condus la starea de insolvabilitate, consecința fiind neachitarea unor datorii bugetare ajunse la scadență.”

Astfel, având în vedere și aspectele arătate mai sus, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, d și f din Legea nr. 85/2006, administratorul trebuie să suporte pasivul neacoperit al _____________ în cuantum de 115.780 lei.

În drept sunt invocate dispozițiile art.138-142 din Legea nr. 85/2006 și art. 112 C.pr.civ.

Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nu a solicitat administrarea vreunei probe.

Analizând acțiunea prin prisma dispozițiilor art. 138 C.pr.civ., judecătorul sindic a găsit-o nefondată și urmează să o respingă în considerentele următoarelor:

Răspunderea consacrată prin art. 138 din legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală . În angajarea unei astfel de răspunderi, reclamanta, D.G.F.P Sibiu este ținută să dovedească existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a vinovăției autorului faptei.

Fapta ilicită trebuie să fie una din cele expres și limitativ prevăzute de art. 138, lit. a)-g) din Legea nr. 85/2006.

Membrii organelor de conducere din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoana juridică și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei – societate comercială, în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate la alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, și care au produs consecința ajungerii respectivei persoane juridice în stare de insolvență, în sensul prevederilor legii privind insolvența.

În speță, simplul fapt al neintroducerii unei cereri de intrare în insolvență de către administratorul societății nu conduce la prezumția caracterului ilicit al faptei sale sau al vinovăției acestuia.

În consecință, în lipsa probelor, instanța nu poate reține că a existat o intenție de fraudare a administratorului social, nefiind dovedită nici existența vreunei fapte ilicite, simpla constatare a faptului că acesta nu a procedat în termen legal la urmărirea și încasarea clienților societății, neputând constitui prin ea însăși o faptă ilicită.

De asemenea, creditoarea D.G.F.P Sibiu, prin cererea adresată judecătorului sindic, deși a invocat prevederile art. 138, lit. d) din Legea nr. 85/2006, nu a indicat în concret prin care fapte, fostul administrator ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare.

Cum în speța dedusă judecății nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, în sensul că simplele susțineri ale reclamantei potrivit cărora legătura de cauzalitate este evidență pentru că situația contabilă nu a fost condusă conform prevederilor legale, acțiunea se găsește nefondată și urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de D_______ G______ A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SIBIU, cu sediul în Sibiu, ________________________. 17 în contradictoriu cu pârâtul T___ S_____ C_______, domiciliat în Sibiu, ________________________, ___________________.

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Septembrie 2012.

Red. M.B. 14.12.2012.

C__. M.P. 04.01.2013/ex.5