R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr.477/C___.

Ședința publică din data de 30 Septembrie 2015

Completul compus din:

Președinte: ANIȘOARA C_____ ȚIRA

Grefier: V______ D___

Ministerul Public - P________ de pe lângă Tribunalul T____ a fost reprezentat de procuror L____ Brindescu.

Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat G___ A_____ B_____ împotriva sentinței penale nr.2000/21.08.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul personal, asistat de avocat desemnat din oficiu Schiriac L__________, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.

Apărătorul din oficiu al condamnatului-petent solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată, arătând că sunt îndeplinite condițiile art. 59 CP, petentul condamnat executând fracția prevăzută de lege și dând reale dovezi de îndreptare ținând cont de faptul că a fost recompensat și a participat la numeroase programe educaționale.

Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, în baza art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p., întrucât prima instanță în mod corect a respins cererea motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, având în vedere că contestatorul are antecedente penale, a mai fost anterior liberat, fără însă a fi înțeles finalitatea acestei instituții, chiar în perioada rămasă de executat a săvârșit prezentele fapte pentru care este încarcerat, precum și că termenul de rediscutare a fost legal stabilit de prima instanță, cu obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Condamnatul-petent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și pe cale de consecință admiterea cererii de liberare condiționată,avându-se în vedere că pe parcursul detenției s-a implicat în toate activitățile socio- educative, a muncit și dorește să i se acorde o nouă șansă.

.

INSTANȚA,

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.2000/21.08.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, prima instanță, în temeiul art. 587 CPP, cu aplicarea art. 59 și urm. din CP din 1968, raportat la art. 15 alin. 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul GUSA A_____ B_____, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, vizând pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4258/2014 a Judecătoriei Timișoara, mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 5177/2015 emis de Judecătoria Timișoara.

În temeiul art.587 al 2 CPP a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 17.11.2015.

În temeiul art.275 alin. 2 CPP, a obligat petentul la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art.272 alin. 2 CPP, a dispus plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T____.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXXX la data de 13.08.2015 petentul condamnat G___ A_____ B_____ a formulat cerere de liberare condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.4258/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara.

În motivarea cererii petentul condamnat a arătat, în esență, că solicită liberarea sa condiționată deoarece întrunește toate condițiile legale, a îndeplinit fracția de 2/3 prevăzută de lege iar pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament adecvat.

Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, in temeiul art. 100 alin.2 CPP, proba cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal nr. J2/xxxxx/18.08.2015 încheiat de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, precum și caracterizarea persoanei private de libertate.

Analizând materialul probator administrat in cauza, instanța a reținut următoarele:

Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare.

În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța a făcut aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.

Din procesul-verbal nr. procesul-verbal nr. J2/xxxxx/18.08.2015 al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 05.06.2013 ca aceasta urmează să expire la data de 09.04.2017 Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile, condiție îndeplinită în cazul de față, condamnatul executând un număr de 977 zile din care 805 zile efectiv executate, 56 zile arest preventiv și 116 zile considerate ca fiind executate ca urmare a muncii prestate.

Petentul condamnat este recidivist (condamnat 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare și termen de încercare de 2 ani, pt infracțiunea prev. de art. 208, 209 CP cu art.41 al.2, art. 99, 109 CP, prin s.p nr. 3133/29.10.2001 a Judecătoriei Timișoara; condamnat 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 211 al.2 lit. c CP, cu revocarea suspendării aplicate prin s.p nr. 3133/29.10.2001 a Judecătoriei Timișoara, în final executând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, conform s.p nr. 634/29.09.2003 a Tribunalului T____, def. prin d.p nr.2327/29.04.2004 a Î.C.C.J, arestat la 06.07.2003, liberat condiționat la 22.05.2007, rest pedeapsă rămas neexecutat de 959 zile), a executat pedeapsa în regim deschis și se află la prima analiză.

Instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției, din cuprinsul acesteia rezultând că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a prezentat o conduită adecvată în raport cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral. A fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 12 ori și nu a fost sancționat disciplinar, a participat la programe de reintegrare socială, și a participat la activități lucrative în regim prestări servicii și deservire în perioada iulie 2013 până în prezent.

Propunerea Comisiei a fost în sensul respingerii cererii de liberare condiționată.

Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut instanța să ia în considerare disciplina acestuia și existența dovezilor temeinice de îndreptare, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 CP din 1969, a fost realizat prin intermediul pedepsei aplicate.

Deși petentul condamnat a executat fracția legală din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 4258/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, respectiv 977 zile, și a avut un comportament adecvat în pe perioada executării pedepsei (a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 12 ori, nu a fost sancționat disciplinar, a participat la programe de reintegrare socială, și a participat la activități lucrative în regim prestări servicii și deservire în perioada iulie 2013 până în prezent), prima instanță a apreciat că, în acest moment, petentul-condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată, ținând cont de antecedentele penale ale acestuia (condamnat 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare și termen de încercare de 2 ani, pt infracțiunea prev. de art. 208, 209 CP cu art.41 al.2, art.99, 109 CP, prin s.p nr. 3133/29.10.2001 a Judecătoriei Timișoara; condamnat 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 211 al.2 lit.c CP, cu revocarea suspendării aplicate prin s.p nr. 3133/29.10.2001 a Judecătoriei Timișoara, în final executând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, conform s.p nr. 634/29.09.2003 a Tribunalului T____, def. prin d.p nr.2327/29.04.2004 a Î.C.C.J, arestat la 06.07.2003, liberat condiționat la 22.05.2007, rest pedeapsă rămas neexecutat de 959 zile), dar mai ales de faptul că deși numitul G___ A_____ B_____ a mai beneficiat de liberare condiționată, acesta nu a înțeles beneficiul acestei instituții, mai mult chiar, a dat în continuare dovadă de perseverență infracțională, manifestând un dispreț total față de valorile ocrotite de legea penală.

Din starea de fapt menționată anterior, instanța a apreciat că perioada executată până în prezent, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție si corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către numitul G___ A_____ B_____, motiv pentru care a fixat un nou termen de rediscutare a cererii acestuia de liberare condiționată după data de 17.11.2015

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul G___ A_____ B_____, cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T____ la data de 10.09.2015, sub același număr de dosar.

Cererea nu a fost motivată în scris.

Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral în fața instanței, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.

Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1969 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.

Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți, și se interpretează prin raportare și la comportamentul anterior al acestuia evidențiat de eventuale antecedente penale.

În ceea ce privește condițiile referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cele ce privesc disciplina și implicarea în activități lucrative de care trebuie să dea dovadă, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite. În ceea ce privește însă implicarea în programe educaționale, tribunalul constată că din caracterizarea depusă la dosar reiese că petentul condamnat a prezentat un comportament oscilat în derularea acestora, finalizând 21 astfel de programe, însă și abandonând alte 6 astfel de programe – ultimele patru fiind chiar în ultimul an ( 06.01.2015, 26.04.2015, 10.05.2015, 19.07.2015).

Luând în considerare această împrejurare, cât și perseverența infracțională evidențiată de condamnat, prin raportare și la faptul că acesta se află la prima analiză, acesta suferind anterior alte două condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și tâlhărie, cu privire la care a beneficiat de clemența organelor judiciare, dispunându-se inițial suspendarea condiționată a executării pedepsei (pentru infr. de furt), iar apoi liberarea condiționată din executarea cumulată a acestora, fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, săvârșind alte fapte de același gen (antecedență care evidențiază cu claritate că acesta are un fond infracțional accentuat), tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că petentul nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare și că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat, astfel că a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.

Totodată, prin raportare la aceleași considerente, precum și la perioada executată până în prezent și restul rămas de executat, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 17.11.2015, fixat pentru reînnoirea cererii, apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat G___ A_____ B_____ împotriva sentinței penale nr.2000/21.08.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondată.

În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T____, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2015.

Președinte, Grefier,

ANIȘOARA C_____ ȚIRA V______ D___

Red. A.C.Ț./Tehored. V.D.

5 ex./08.10..2015

PI – jud. Timișoara, jud. N______ C_______