Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2128/2013

Ședința publică de la 28 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ G________

Judecător G______ D____ C________

Judecător A____ C_______

Grefier J___ V_____

x.x.x

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta _________________ împotriva sentinței nr. 4880 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.F.P. D___.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat substituent P____ C_______ pentru recurenta reclamantă _________________, lipsind intimata pârâtă D.G.F.P. D___,

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar precum și faptul că, recursul apare declarat și motivat peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, după care,

Avocat substituent P____ C_______ pentru recurenta reclamantă _________________, având cuvântul asupra taxei judiciare de timbru consideră că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt scutiți de plata taxei de timbru, dar se obligă să o depună până la sfârșitul dezbaterilor.

Astfel, până la sfârșitul dezbaterilor, a fost depusă plata online impozite/taxe în valoare de 39,00 lei și timbru judiciar 3 lei.

În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 301 Codul de procedură civilă, instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării prezentului recurs, cu nerespectarea termenului legal.

Avocat substituent P____ C_______, cu privire la fond,a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței cu consecința admiterii contestației și în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la excepția tardivității recursului, solicită respingerea excepției, după care s-a trecut la soluționare.

C U R T E A

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4880 din 30 octombrie 2012 Tribunalul D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a respins contestația formulată de reclamanta _________________, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. D___, cu sediul în C______.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, în baza raportului de inspecție fiscală nr. F/DJ 413/24.06.2011 întocmit de D___ D___, a fost emisă pe numele reclamantei decizia de impunere nr. 660/21.06.2011 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum de xxxxxx lei, reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit în sumă de 2297 lei; TVA suplimentar de xxxxx lei pentru care s-au calculat majorări de întârziere de xxxxx lei, precum impozit pe veniturile din dividende de xxxxx lei la care s-au calculat majorări de întârziere de xxxxx lei.

Împotriva acestor acte administrativ-fiscale reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin decizia nr. 239/3.11.2011.

În contestația formulată în fața instanței, reclamanta a reiterat motivele din contestația administrativă.

Contestația formulată este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

1. Referitor la suma de 2297 lei, reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit, organul fiscal a reținut că societatea nu a declarat și plătit la termenele de plată, respectiv 25.07.2008 și 25.10.2008, până la data de 25.04.2009, impozitul pe venit aferent trim. II și III 2008, în sumă totală de xxxxx lei, sumă pentru care s-au calculat penalități de 2297 lei;

În drept, au fost invocate dispozițiile art.119 CF potrivit cu care "pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată, se calculează majorări de întârziere".

Reclamanta a susținut că, așa cum reiese și din raportul de inspecție fiscală, la data controlului societatea plătise în plus suma de xxxxx lei, cu titlu de impozit pe profit. Așadar, baza de impunere fiind negativă, societatea nu datora impozit pe profit; la aceeași concluzie a ajuns și expertul în raportul de expertiză depus.

Concluzia este eronată, nefiind susținută de dispozițiile legale.

Este adevărat că baza de impunere este negativă, însă acest lucru a fost cauzat de cheltuielile privind diferențele de curs valutar; iar aceste diferențe de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare la data bilanțului; bilanțul se depune la 150 de zile de la încheierea exercițiilor financiare (adică pentru anul 2008 la 29.05.2009).

Conform raportului de inspecție fiscală, reclamanta a depus declarația xxxxx privind profitul pe 2008 la data de 24.04.2009 (fila 43).

Mai mult, nici la această dată reclamanta nu a luat în calcul, ca și pierdere, cheltuielile privind diferențele de curs valutar; astfel, reclamanta a declarat profit pentru care a achitat suma de xxxxx lei; este clar că suma a fost achitată după depunerea declarației din 24.04.2009 privind profitul din 2008.

Abia cu ocazia controlului (în 2011), s-a constatat că profitul fiscal pe 2008 a fost influențat de cheltuielile privind diferențele de curs valutar (pe care reclamanta le-a înregistrat în mod eronat în 2009), rezultând o pierdere fiscală de xxxxxxx lei, pentru anul 2008.

În concluzie, abia la data controlului s-a constatat că baza de impunere era negativă.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pentru impozitul aferent trim.II și III 2008, nedeclarat și neplătit până la 24.04.2009, în sumă de xxxxx lei, reclamanta datorează majorări de întârziere de 2297 lei.

Față de acestea, urmează a fi înlăturate și concluziile expertului, care sunt complet nejustificate, mai ales prin prisma calității celui ce le-a emis, de expert contabil autorizat.

Chiar dacă baza de impunere pentru 2008 a devenit negativă, acest aspect se putea cunoaște doar la data depunerii bilanțului, pentru că numai atunci se înregistrau la cheltuieli diferențele de curs valutar; acesta a fost și motivul pentru care majorările de întârziere au fost calculate doar până la data de 24.04.2009 (fila 44), dată la care reclamanta a depus declarația privind profitul anului 2008 și a făcut plata de xxxxx lei.

Expertul concluzionează că baza de impunere este negativă, dar nu ține seama nici de data la care baza de impunere ar fi devenit negativă (data depunerii bilanțului dacă reclamanta ar fi procedat la înregistrarea corectă în contabilitate a diferențelor de curs valutar) și nici de data scadenței obligațiilor de plată ale impozitului de profit aferent fiecărui trimestru. Baza de impunere a devenit negativă doar cu ocazia controlului, în 2011, când s-a constatat că cheltuielile privind diferențele de curs valutar aferente anului 2008 au fost înregistrate în mod eronat în 2009.

În ceea ce privește cuantumul sumei de xxxxx lei, stabilită cu titlu de impozit pe venit aferent trim .II și III al anului 2008, se constată că nu au fost formulate critici.

2. A doua apărare vizează suma de xxxxx lei, stabilită cu titlu de TVA de achitat suplimentar;

Cu ocazia controlului, s-a constatat că în martie 2010 reclamanta a înregistrat în roșu, în evidența contabilă, suma de xxxxx lei, cu formula contabilă 117=4423, fără a avea la bază un document justificativ; s-a constatat că societatea a corelat evidența contabilă cu fișa sintetică, însă aceasta din urmă prezenta un sold eronat față de cel real, în sensul diminuării TVA de plată cu suma de xxxxx lei, ca urmare a nescăderii sumei de rambursat de xxxxx lei, solicitată prin decontul nr. xxxxxx/24.09.2007 și descărcării pe plăți, în evidența contabilă, mai puțin suma de 698 lei.

S-a concluzionat că reclamanta a înregistrat în mod eronat în contabilitate o TVA de rambursat de xxxxx lei, fapt ce a condus la o diferență de TVA de plată neevidențiată în aceeați sumă.

Organul fiscal susține că înregistrarea contabilă 117=4423 este eronată întrucât reclamata a procedat la diminuarea obligației de plată a TVA către bugetul de stat în loc să stingă obligația statului privind TVA.

Susținerile reclamantului sunt nefondate.

Astfel, reclamanta s-a apărat arătând că a corelat evidența contabilă cu fișa sintetică, însă așa cum a arătat și demonstrat pârâtul, fișa sintetică conținea erori, în sensul că suma de rambursat de xxxxx lei, solicitată prin decontul nr. xxxxxx/24.09.2007, nu era scăzută.

Așadar, reclamanta nu trebuia să coreleze evidența contabilă cu fișa sintetică, obligațiile fiscale rezultând din propriile înregistrări contabile.

Apoi, formula contabilă 117=4423 folosită de reclamantă pentru înregistrarea sumei de xxxxx lei, reprezentând TVA, este eronată.

Cu ajutorul contului 117 "Rezultatul reportat" se tine evidența rezultatului sau părtii din rezultatul exercițiului precedent a căror repartizare a fost amânată de adunarea generală a acționarilor sau asociaților.

În creditul acestui cont se înregistrează: pierderile contabile ale exercițiilor precedente acoperite din profitul exercițiului curent (129); pierderile contabile ale exercițiilor precedente, acoperite din rezerve (106); pierderile realizate in exercițiile precedente, care reduc capitalul social (101); profitul net realizat in exercițiul precedent și nerepartizat (121); rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile (411, 461, 4282);

În debitul acestui cont se înregistrează: pierderile contabile realizate în exercițiul precedent (121); profitul net realizat în exercițiile precedente, repartizat pentru rezerve, participarea salariaților la profit, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, dividende cuvenite acționarilor sau asociaților (106, 424, 446, 457); rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile (280, 281, 301 la 303, 361, 371, 401, 4281, 4381, 4481).

Soldul debitor al contului reprezintă pierderea neacoperită, iar soldul creditor, profitul nerepartizat.

Așadar, contul 117 nu poate fi niciodată în corespondență cu contul 4423, "Taxa pe valoarea adăugată de plată". Taxa pe valoarea adăugată nu are cum să afecteze rezultatul reportat.

Față de acestea, nu vor fi avute în vedere concluziile raportului de expertiză, care nu fac altceva decât să preia susținerile reclamantei din cererea introductivă, fără să explice dacă înregistrările contabile sunt corecte și dacă, raportat la evidența contabilă a reclamantei, și nu la fișa sintetică, suma este corect evidențiată.

3. Suma de xxxxx lei a fost stabilită ca TVA de plată suplimentar ca urmare a faptului că reclamanta a dedus cheltuielile cu comisioane, dobânzi, diferențe de curs valutar în baza unor facturi de leasing, pentru șase autoturisme Toyota Hilux. A reținut organul fiscal că aceste autoturisme nu au fost date în folosință către reclamantă.

Reclamanta s-a apărat arătând că deși aceste contracte de leasing nu au început să-și producă efectele, acest aspect nu trebuie să împiedice exercitarea dreptului de deducere al TVA;

Din actele prezentate, și mai ales din nota explicativă dată de administratorul reclamantei (fila 79) reiese că autoturismele nu au fost livrate către reclamantă; acesta este și motivul pentru care reclamata a procedat, în 2010, la "scoaterea de pe cheltuielile deductibile a costului cu aceste mașini" (nota explicativă din 31.05.2011). Însă la scoaterea din gestiune s-a înregistrat drept cheltuială nedeductibilă doar valoarea rămasă la data de 31.10.2010 (fila 80).

Reclamanta nu arată motivele pentru care cheltuielile cu aceste autoturisme, pentru perioada 2008-2010, au rămas înregistrate în contabilitate ca deductibile.

Mai mult, în raportul de inspecție fiscală se reține, iar reclamanta nu contestă, că facturile emise de producător au fost stornate, iar reclamanta însăși a procedat la stornarea din evidența contabilă a celor șase autoturisme (filele 126, 129,132, 135, 138 și 141).

Dispozițiile relevante sunt cuprinse în Codul Fiscal:

ART. 145 (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile;

ART. 146 Condiții de exercitare a dreptului de deducere

(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5);

Stornarea facturilor anulează dreptul de deducere al reclamantei exercitat în baza facturilor inițiale.

Ca atare, reclamanta avea obligația fiscală de a efectua ajustarea sumei deduse cu titlu de TVA în conformitate cu prevederile art. 148 lit. c) din Codul fiscal "c) persoana impozabilă își pierde dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate la momentul pierderii dreptului de deducere".

Concluziile raportului de expertiză asupra acestui aspect nu sunt concludente, dat fiind că expertul s-a limitat să menționeze doar că înregistrarea contabilă s-a făcut în baza unor facturi întocmite conform cerințelor legale, fără a preciza înregistrările contabile ce se impuneau a fi făcute și consecințele, în cazul stornării facturilor inițiale.

Apărarea reclamantei care susține că derularea contractelor este posibilă până în 2014 nu prezintă relevanță, întrucât înregistrarea cheltuielilor în contabilitate se face pe măsura efectuării lor.

În consecință, și această apărare a fost respinsă.

4. Ultima apărare se referă la suma stabilită cu titlu de impozit pe dividende și majorările aferente.

S-a constatat că reclamanta a hotărât, prin hotărârea A__ din 15.01.2007, repartizarea sumei de xxxxxx lei ca dividende cuvenite unui asociat persoană fizică; suma a fost înregistrată în contabilitate, ca de altfel și impozitul aferent, fără însă a fi declarat la organul fiscal teritorial.

Dispozițiile incidente sunt prevăzute în art.67 alin.1 CF: "(1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv".

Așadar, repartizarea sumei ca dividende și înregistrarea acesteia în contul 457 (dividende de plată) atrage automat obligația calculării și reținerii impozitului aferent, de 16% din sumă, virarea acestuia fiind scadentă la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.

În cazul concret din speță, în care dividendele distribuite nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende trebuia plătit până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Dispozițiile sunt clare și nu lasă loc de interpretare.

Reclamanta s-a apărat arătând că verificarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.101 și 105 C.pr.fiscală.

Argumentul este eronat; așa cum reiese din raportul de inspecție fiscală, perioada supusă verificării, în ceea ce privește impozitul pe veniturile din dividende distribuite, a fost 1.01.2008 – 31.12.2010, iar suma repartizată ca dividende era evidențiată în contabilitate la 1.01.2008, astfel încât nu se poate susține că a fost verificată o altă perioadă decât cea supusă avizării.

Pe de altă parte, acest aspect nici nu a mai fost verificat anterior, astfel că dispozițiile art.105 C.pr.fiscală, invocate de petentă, potrivit cu care inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă contribuție datorată, au fost respectate.

Deși cea de-a doua apărare pe acest aspect nu a fost formulată nici în contestația administrativă și nici în contestația formulată în fața instanței, instanța o va analiza, dat fiind faptul că această apărare a constituit argumentul pentru care expertul a concluzionat că suma stabilită cu titlu de impozit pe veniturile din dividende distribuite nu este datorată.

A invocat reclamanta Hotărârea A__ din 24.12.2007 prin care s-a dispus anularea deciziei din 22.12.2007 ce a hotărât ca suma de xxxxxx lei din rezervele facultative să fie destinate repartizării pe dividende cuvenite asociatului Ninulescu V_____.

Expertul a concluzionat că această hotărâre, de anulare a repartizării sumei ca dividende, face ca impozitul stabilit să nu fie datorat.

Concluziile sunt eronate.

Trecând peste faptul că această hotărâre nu a fost prezentată cu ocazia controlului, deși reprezentantul societății a declarat (fila 78) că a pus la dispoziția organelor fiscale toate documentele solicitate;

Exceptând faptul că nici cu ocazia contestației formulate în fața instanței reclamanta nu a amintit despre acest document;

Instanța a reținut că nici măcar reclamanta nu a pus în aplicare Hotărârea invocată de vreme ce la trei ani de la presupusa emitere, în 2010, suma era evidențiată tot în contul 457 dividende de plată.

Expertul a arătat că această sumă a fost corectată la 30.09.2010, dar nu precizează în ce mod.

Mai mult, prin Hotărârea A__ din 24.12.2007 s-a dispus anularea deciziei din 22.12.2007 (nedepusă la dosar) ce a hotărât ca suma de xxxxxx lei din rezervele facultative să fie destinate repartizării pe dividende cuvenite asociatului Ninulescu V_____.

Or, suma repartizată ca dividende și avută în vedere de organul fiscal a fost stabilită prin Hotărârea din 15.01.2007 care a statuat că, din profitul obținut la finele exercițiului financiar 2006, suma de xxxxxx lei se repartizează ca dividende cuvenite asociatului Ninulescu V_____ (fila 81). Iar asupra acestei hotărâri nu s-a revenit de vreme ce la 27.10.2010, printr-o altă hotărâre s-a constatat prescrisă suma repartizată ca dividende domnului Ninulescu V_____ (fila 157).

Toate aceste elemente coroborate susțin constatările organului fiscal potrivit căreia repartizarea sumei ca dividende și înregistrarea în contabilitate, a sumei și impozitului aferent, obligă automat la calcularea și reținerea impozitului aferent, de 16% din sumă, precum și la virarea acestuia până la data de 31 decembrie; neplata la scadență a acestui impozit a atras aplicarea de penalități de la data de 1.01.2008.

Întrucât în sarcina contestatoarei a fost reținut debitul de xxxxx lei de natura impozitului pe veniturile din dividende, iar prin contestație nu se prezintă alte argumente privind modul de calcul al majorărilor de întârziere, aceasta datorează și suma de xxxxx lei cu titlu de majorări de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta _________________, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că, în ceea ce privește capătul de cerere privind contestarea sumei de 2297 lei, reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit, organul fiscal reținând ca societatea nu a declarat si nu a plătit la termenele de plata, respectiv 25.07.2008 si 25.10.2008, pana la data de 25.04.2009, impozitul pe venit aferent trim II si III 2008,in suma totala de xxxxx, pentru care s-au calculat penalitățile acum contestate, motivarea instanței de fond este cel puțin bizara. Pe de o parte, a înlăturat concluziile expertului desemnat în cauza, ca fiind nejustificate si motivează faptul că pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată, se calculează majorări și penalități, aspect general valabil. Iar instanța de fond. pe lângă faptul ca si-a arogat calități de expert contabil, a si constatat o pierdere fiscala in anul 2008 a societății noastre in valoare de xxxxxxx lei, dar a apreciat ca, in mod corect, datoram penalități aferente impozitului de 2.297 lei. 2. In ceea ce privește suma de 22.572 lei, stabilita cu titlu de TVA de achitat suplimentar, instanța de fond s-a rezumat a motiva lacunar, prin respingerea concluziilor raportului de expertiza. Prin decizie de impunere organele de control au motivat ca subscrisa a înregistrata eronat in contabilitate TVA de rambursat in suma de 22.572 lei, fapt ce a condus la o diferența de plata neevidențiata si nedeclarata in același cuantum. Aceleași organe de inspecție fiscala au reținut ca in luna martie s-a înregistrat in contabilitate in roșu suma de 23.270, fără a avea la baza un document justificativ, aceasta datorându-se corelării de către societate a evidentei contabile cu fisa sintetica pentru TVA a D___ D___, fisa care prezintă un sold eronat fata de cel real.

Legal citat intimatul pârât D.G.F.P. D___, nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.

La termenul de judecată din data de 28.02.2012 Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului, excepție pe care urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs a fost depusă la instanța a cărei hotărâre s-a atacat la data de 29.11.2012, iar sentința a fost comunicată reclamantului la data de 12.11.2012, așa cum reiese din dovada existentă la fila 288 dosar fond.

Dovada de comunicare și procesul verbal de predare sunt întocmite de agentul procedural, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.100 Cod pr.civilă.

Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.

În speță, acest termen a fost nesocotit, recursul fiind depus la instanța de fond, peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței Tribunalului D___.

Recursul reclamantei fiind soluționat pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de recurs care vizează celelalte aspecte ale cauzei, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Având în vedere aceste considerente, urmează a se respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul ca tardiv formulat de reclamanta _________________ împotriva sentinței nr. 4880 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.F.P. D___.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2013

Președinte, C______ G________	Judecător, G______ D____ C________	Judecător, A____ C_______
	Grefier, J___ V_____

Red.jud. C.G.

Tehnored.J.V.

2 ex./06.03.2013

Jud.fond:C.E.I.