Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C___

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ NR. 595/2014

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014

Instanța constituită din:

Președinte: A_______ G_______ C______

Grefier: A__ D______ G_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamant _______________ SRL LA C______ DE AVOCAT U____ C______ O_______ și pe pârât M_________ C___-N_____, pârât P_______ M___________ C___-N_____, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, av. U____ C______ O_______, lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Reprezentantul reclamantei solicită în probațiune încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind admisibilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

Se acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantei susține că în conformitate cu prevederile art. 1 alin 6 din Legea 554/2004, autoritatea publică, odată ce a emis un act administrativ, care a intrat în circuitul civil, nu poate să îl retragă, dar, dacă consideră că acesta nu este aplicabil, trebuie să solicite în instanță anularea acestuia. Autoritatea publică emitentă nu a respectat prevederile legale, astfel că nu a urmat procedura necesară prevăzută în acest scop, ci a emis un nou act administrativ care îl contrazice pe primul. În acest sens, se solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei de impunere nr. 5203/07.01.2013, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta S.C. C&C L_______ S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M_________ C___-N_____ și P_______ municipiului C___-N_____ să se dispună anularea Dispoziției nr. 1696/17.05.2013 și a Deciziei de impunere nr. 5203/07.01.2013 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de operator de transport, fiind proprietara a mai multor semiremorci și a achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent anilor 2008-2012 astfel cum a fost stabilit prin deciziile de impunere emise de către pârât. A mai arătat reclamanta că în urma controlului efectuat de către Camera de Conturi a Județului C___, s-a emis decizia de impunere nr.5203/07.01.2013 prin care s-a stabilit în sarcina obligația de plată a sumelor susmenționate. De asemenea, a învederat că împotriva acestei decizii de impunere a formulat contestație, solicitând exonerarea sa de la plata obligațiilor stabilite, iar prin Dispoziția nr.1696/2013 emisă de P_______ M___________ C___-N_____ s-a menținut decizia de impunere atacată. Reclamanta a apreciat că pentru semiremorcile în cauză, fiecare omologată individual, având carte de identitate proprie, impozitul se stabilește conform art.263 alin.6 C. fiscal și că decizia de impunere atacată a fost emisă cu încălcarea mai multor principii consacrate în legislația fiscală, și anume dreptul de a fi ascultat, lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului, securitatea juridică, precum și buna credință a reclamantei.

Pârâtul M_________ C___-N_____, prin întâmpinarea formulată (filele 39-41), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că prin decizia de impunere nr.5203/07.01.2013, reclamanta a fost încunoștințată cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art.263 lin.4 C. fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal. Pârâtul a mai arătat că petenta este decăzută din dreptul de a contesta pe cale administrativă decizia de impunere deoarece a depus contestația după expirarea termenului imperativ de 30 de zile de la comunicare.

În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:

Prin Decizia de impunere nr. 5203/07.01.2013 emisă de pârâtul M_________ C___-N_____, Direcția taxe și impozite s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. C&C L_______ S.R.L. obligația de plată a unei diferențe de impozit aferent mijloacelor de transport pentru perioada 2008-2012 în sumă de 2.367 lei și majorări de întârziere în sumă de 246,24 lei, iar pentru anul 2013 s-a stabilit un impozit în cuantum de 2.481 lei (fila 46).

Reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă ca nedepusă în termenul legal prin Dispoziția nr. 1696/17.05.2013 a Primarului municipiului C___-N_____ (fila 16), iar acum societatea atacă în contenciosul fiscal aceste acte administrative, susținând în esență că sunt nelegale.

Art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează procedura de contestare a titlurilor de creanță și a altor acte administrative fiscale, iar art. 207 alin. 1 prevede în mod expres: „Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”.

După cum reiese din dovada de comunicare depusă în copie la dosar (fila 45), Decizia de impunere nr. 5203/07.01.2013 a fost în mod legal comunicată reclamantei la data de 10.01.2013.

Cu toate acestea, contestația administrativă a fost înregistrată la data de 30.04.2013 (fila 11), cu evidenta depășire a termenului legal.

De aceea, soluția pârâtului P_______ municipiului C___-N_____ de respingere a contestației ca nedepusă în termenul legal este legală și temeinică; de altfel, reclamanta nici nu a combătut în vreun fel sub acest aspect decizia de soluționare a contestației, optând a prezenta pe larg doar argumentele care privesc fondul solicitării sale.

Pentru acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va respinge ca nefondată prezenta cerere.

În temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâții nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C&C L_______ S.R.L., CUI RO xxxxxxxx, cu sediul procesual ales în C___-N_____, _______________________ nr.76, jud. C___, în contradictoriu cu pârâții M_________ C___-N_____, CUI xxxxxxx și P_______ municipiului C___-N_____, ambii cu sediul în C___-N_____, __________________-3, jud. C___, având ca obiect contencios fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul C___, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2014.

Red.AGC/tehn.MG

5 ex. 14.02.2014