R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECTIA CIVILA

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1403/2015

Ședința publica din data de: 18 mai 2015

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: U___ G_______ M____ – judecător

Grefier: M_______ G_______

Pe rol fiind pronunțarea în cauza civile formulată de reclamanta ________________________________ VIENNA INSURANCE GROUP SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA HUNEDOARA în contradictoriu cu pârâții M_________ D___ PRIN PRIMAR, C________ L____ D___, având ca obiect acțiune in regres

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi 18.05.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Prin acțiunea formulată la data de 27.05.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta _______________________________ Vienna Insurance Group SA, prin Sucursala Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții M_________ D___ prin Primar și C________ L____ D___, obligarea acestora la plata sumei de 1.151,92 lei reprezentând despăgubiri, precum și a dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în data de 30.03.2011, numitul T__ N______ a condus autovehiculul marca Volvo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea ___________________ IFN SA pe DN7 din M_________ D___, iar în dreptul Magazinului Plus, întrucât circulația era deviată pe partea dreaptă de mers, a fost nevoit din cauza aglomerației să efectueze manevra de mers cu spatele, context în care conducătorul auto a agățat cu apărătoarea de noroi de la roata stângă spate o groapă din carosabil, împrejurare care a determinat ruperea acesteia. În continuare, reclamantul a precizat că vehiculul în cauză era asigurat CASCO, potrivit Contractului de asigurare ________ nr.xxxxxx/25.06.2010, evenimentul rutier fiind sesizat de asigurat conform prevederilor art. 79 alin.2 lit.b din OUG nr. 195/2002, fiind întocmit dosarul de daună nr. xxxxxxxx, în soluționarea căruia ASIROM a achitat asiguratului ___________________ IFN SA prin documentul de plată din 05.07.2011 suma de 1.151,92 lei.

Reclamanta a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr.136/1995 în vigoare la data producerii evenimentului, în limita indemnizației achitate, asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului față de cei răspunzători de producerea pagubei. În considerarea circumstanțelor producerii avariei, reclamantul asigurator a subliniat faptul că porțiunea de carosabil de pe DN 7 din M_________ D___ unde a avut loc evenimentul rutier se află în proprietatea Municipiului D___ și în administrarea Consiliului L____ D___, iar culpa pârâților derivă din neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cuprinsul art. 20, 21 alin.1, 2, art. 36 alin.1 pct.13, art. 62, art. 63 alin.5 lit.c din Legea nr. 215/2001 precum și a celor stabilite în OG nr. 43/1997 și OUG nr. 195/2002.

În drept, s-au invocat disp. art. 998 și urm. C.civ., art. 22 din Legea nr. 136/1995, Legea nr. 215/2001, OG nr. 43/1997 și OUG nr. 195/2002.

În probațiune, reclamanta a anexat cererii înscrisuri (f.7-23).

La data de 30.06.2014, pârâții a formulat întâmpinare (f.32) în cuprinsul căreia au solicitat în esență, respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dosarul de daună a fost întocmit de reclamantă exclusiv în baza declarației dată de conducătorul auto, fără alți martori sau alte acte eliberate de Poliția Rutieră. De asemenea, nici inspectorul de daune nu s-a deplasat la fața locului, reparația fiind efectuată fără o autorizație de reparație eliberată de IPJ. Pârâții au mai precizat că înscrisul în temeiul căruia reclamanta a achitat despăgubirea nu are forță probantă suficientă pentru a dovedi elementele atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția. De asemenea, pârâții au explicat că nu există un act normativ care să stabilească sancțiuni pentru administrarea defectuoasă a carosabilului.

În drept, pârâta a invocat prevederile OUG nr. 195/2002, RA OUG nr. 195/2002, OG nr. xxxxxx și Legea nr. 215/2001.

La data de 17.07.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.37) în cuprinsul căruia a solicitat în esență, respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de pârâți. Astfel, cu privire la inexistența unei autorizații de reparație eliberată de IPJ Hunedoara, reclamanta a explicat că, potrivit art. 79 alin.2 lit.b din OUG nr. 195/2002, în cauză nu era necesară autorizarea reparațiilor deoarece în urma evenimentului rutier a rezultat doar avarierea propriului vehicul, situație exceptată de lege de la obligația conducătorului auto de prezentare la unitatea de poliție. De asemenea, conform art. 80 ind.1 din același act normativ, documentul de constatare eliberat de societatea de asigurare ține loc de autorizație de reparație.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 85,63 lei taxă judiciară de timbru, anulată la dosar (f. 27).

În cauză au fost administrate și s-au încuviințat probe cu înscrisuri, proba testimonială (fila 66) și interogatoriul pârâților (fila 56).

Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

În prealabil, instanța reține că la data producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, respectiv 30 martie 2011, sub aspectul dreptului material, angajarea răspunderii civile delictuale era reglementată de Codul civil de la 1864. La data de 01 octombrie 2011 a intrat în vigoare Codul civil (Legea 287/2009), iar potrivit art. 103 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil – „ răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite”. Raportat la dispozițiile legale tranzitorii menționate anterior, urmează ca solicitările formulate de părți în prezenta procedură să fie analizate în conformitate cu dispozițiile Codului civil de la 1864 și a Legii 136/1995, acte normative aplicabile în cauză.

La data de 30.03.2011, numitul T__ N______ a condus autovehiculul marca Volvo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea ___________________ IFN SA pe DN7 din M_________ D___, iar în dreptul Magazinului Plus, întrucât circulația era deviată pe partea dreaptă de mers, a fost nevoit din cauza aglomerației să efectueze manevra de mers cu spatele, context în care conducătorul auto a agățat cu apărătoarea de noroi de la roata stângă spate o groapă din carosabil, împrejurare care a determinat ruperea acesteia. Autoturismul în cauză era asigurat cu poliță CASCO ________ nr.xxxxxx (fila 18) încheiată la data de 25.06.2010, cu valabilitate până la data de 24.03.2012 și care acoperea riscurile de avarii petrecute pe teritoriul României și al Spațiului Economic European.

Din ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține că evenimentul rutier suferit de ___________________ IFN SA constituie un risc asigurat acoperit de polița de asigurare CASCO astfel încât în mod corect societatea de asigurare a procedat la despăgubirea avariilor suferite. Din înscrisurile depuse la dosar și necontestate de părți rezultă că reclamanta, în calitate de asigurător a achitat asiguratului contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat în cuantum de 1.151,92 lei (fila 15-16). Din coroborarea înscrisurilor cu declarația conducătorului auto (f.66), instanța apreciază ca fiind dovedite pretențiile reclamantei. Astfel, conducătorul auto se bucură de o prezumție de bună-credință, iar nu de una de intenție de fraudare. Reaua credință trebuie dovedită. De altfel, este extrem de puțin probabil ca un conducător auto să indice un alt loc de producere a evenimentului rutier, interesul său fiind acela de a-i fi reparat prejudiciului, fiindu-i indiferent dacă în final despăgubirea va fi suportată de consiliul local, consiliul județean sau C.N.A.N.D.R. Esențială este probarea faptului că paguba s-a produs în urma impactului cu o groapă, ceea ce s-a dovedit în speță.

În continuare, în baza art. 1003 C.civ. și a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, instanța reține că asiguratorul se poate subroga în toate drepturile asiguratului față de cei răspunzători de producerea pagubei. În speță, răspunderea pârâtului Mun. D___ devine incidentă prin raportare la prevederile art. 8 din OG nr.43/1997, care stabilește că „străzile sunt drumurile publice din interiorul localităților și aparțin proprietății publice a unității administrative-teritoriale în a cărei rază se află”. Întrucât porțiunea de carosabil de pe DN 7 unde a avut loc evenimentul rutier se află în raza municipiului D___ fiind în proprietatea publică a acestuia, instanța reține că pârâtul M_________ D___ este responsabil pentru prejudiciul cauzat, în temeiul art. 1000 alin.1 C.civ.

Totodată, potrivit art. 36 alin.2 lit.c din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, C________ local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului. De asemenea, art. 40 din OG nr. 43/1997 prevede că drumurile trebuie să fie întreținute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță, iar art. 22 din OG nr.43/1997 prevede că administrarea drumurilor se asigura de către consiliile locale.

În calitate de administrator al drumului public, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin.1 si 2 din OUG nr.195/2002, C________ L____ al Municipiului D___ are obligația de a menține în stare corespunzătoare și de a semnaliza corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneste sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.

În consecință, prin raportare la dispozițiile art. 998 C.civ., instanța și-a format convingerea că fapta ilicită a pârâtului C________ L____ al Municipiului D___ constă în neîndeplinirea obligațiilor sus menționate. Deopotrivă, conform art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Instanța apreciază că avariile autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX au fost produse ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public aferent DN7 din municipiul D___, fiind astfel întrunită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat.

Cu privire la dobânda legală, conform art. 1535 N.C.civ. “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”

Potrivit prevederilor art. 1522 al. 1 N.C.civ. “Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată”, astfel că de la data introducerii prezentei acțiuni, acesta datorează și dobânda legală ce se va calcula asupra debitului principal de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului.

Raportat la cele de mai sus, instanța apreciază întemeiată acțiunea reclamantei, urmând a fi admisă, așa cum a fost formulată.

În temeiul art. 453 al. 1 C.proc.civ, va obliga pârâții în solidar să-i achite reclamantei suma de 85,63 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A_________ R_________ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. BUCUREȘTI prin Sucursala Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, ___________________. 21, județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții M_________ D___ prin PRIMAR și C________ L____ D___, ambii cu sediul în municipiul D___, Piața Unirii, nr.4, județul Hunedoara și, în consecință:

Obligă pe pârâți în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1.151,92 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 27 mai 2014 și până la plata efectivă a debitului.

În temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, obligă pârâții în solidar la plata sumei de 85,63 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D___.

Pronunțarea soluției s-a făcut prin punerea acesteia la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi data de 18.05.2015.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ M_______ G_______

Red./Thred

UGM/MG

4 ex./18.08.2015