Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI – CPJ

Ședința publică din 23.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte D_________ D______

Grefier R_______ E____ M____

Decizia penală nr. 22

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Iași – procuror S____ C____

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul C________ A___ împotriva încheierii din data de 18.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX14.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul contestator C________ A___, personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales V______ A______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată.

La interpelarea instanței, apărătorul ales al inculpatului contestator C________ A___ menționează că are împuternicire avocațială și pentru Curtea de Apel, precizând că inculpatul poate confirma că este apărătorul său ales.

Instanța procedează la verificarea identității inculpatului contestator C________ A___, acesta având următoarele date: fiul lui M____ și C______, născut la data de 10.11.1995.

Interpelat fiind, inculpatul contestator C________ A___ arată că își menține contestația formulată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.

Apărătorul ales al inculpatului contestator C________ A___, având cuvântul, solicită admiterea contestației, precizând că instanța de fond a luat în considerare la momentul respingerii cererii de înlocuire faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la prelungirea acesteia nu s-au schimbat, că au fost audiați aproape toți martorii și că apărarea nu a reliefat niciun element de noutate care să determine înlocuirea măsurii preventive. S-a concluzionat că nicio altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a asigura scopul prevăzut de dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. Susține că tocmai pentru aceste motive măsura preventivă poate fi înlocuită, mai exact pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru faptul că mai sunt de audiat doar două martore minore, precizând că, inculpatul, aflându-se în arest la domiciliu, cu obligații impuse de instanță, nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Menționează că nu s-a arătat în încheierea contestată nici de ce este necesară, nici de ce este suficientă măsura arestării preventive și nici de ce nu s-ar impune o măsură preventivă mai blândă. Arată că nu înțelege cu ce s-ar împiedica buna desfășurare a procesului penal atât timp cât mai sunt de audiat doar doi martori. Arată că în încheierea contestată s-a reținut faptul că inculpatul ar fi încercat, fără a fi precizat în ce mod, să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal prin influențarea unui martor, dar nu se precizează care martor ci doar se menționează că acesta ar fi fost amenințat cu privire la ceea ce declară. Niciunul dintre martorii audiați nu a arătat că ar fi fost influențat de către inculpat, nu reiese de nicăieri că inculpatul ar fi cel care ar fi sunat și ar fi amenințat, iar prin reținerea acestuia argument se încalcă prezumția de nevinovăție, neputându-se adopta o astfel de atitudine, a da vina pe inculpat atât timp cât nu există probe concrete în acest sens. Susține că cele învederate sunt suficiente pentru admiterea contestației și că măsura arestului la domiciliu este atât necesară, cât și suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, încheierea instanței de fond fiind atât legală, cât și temeinică. Arată că instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul, prin apărător, nu a invocat niciun element de noutate față de cele învederate la un termen anterior, respectiv 02.02.2015, iar toată argumentația privind cererea de înlocuire vizează motivația avută de inculpat la săvârșirea faptei, atitudinea procesuală și circumstanțele personale. Susține că instanța de fond a avut în vedere aceste elemente atât la termenul din data de 02.02.2015, cât și la termenul la care a pronunțat încheierea atacată. Consideră că în mod corect s-a apreciat că nu s-a invocat niciun element de noutate care să atragă aplicabilitatea art. 242 Cod procedură penală. Instanța de fond și-a motivat respingerea cererii raportat la persoana inculpatului, ce a încercat o influențare a unuia dintre martori, iar din datele dosarului a rezultat riscul obstaculării de către inculpat a aflării adevărului în cauză. Pentru motivele arătate, solicită respingerea contestației.

Apărătorul ales al inculpatului contestator C________ A___ susține că nu s-a arătat cum s-a realizat influențarea și despre ce martor ar fi vorba, iar argumentul că apărarea nu a invocat elemente noi nu poate fi primit întrucât la termenul la care s-a solicitat înlocuirea măsurii erau audiați o parte dintre martori, iar ulterior au mai fost audiați și alții.

Inculpatul contestator C________ A___, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației. Precizează că nu a folosit acel cuțit pentru că ar sadic sau nebun, ci pentru faptul că două persoane au sărit pe el și de frică l-a folosit.

Curtea de Apel,

Deliberând asupra contestației penale de față:

Prin încheierea de ședință din 16 februarie 2015, Tribunalul Iași, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C________ A___, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul Ministerului Public – P________ de pe lângă Tribunalul Iași, dat în dosarul nr. 798/P/2014 din 21.08.2014, a fost trimis în judecată inculpatul C________ A___, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „tentativă de omor calificat” prev. de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal – art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că: în noaptea de 02/03.08.2014, în jurul orelor 02,30, în timp ce se afla pe raza satului Sîngeri, ________________________, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan generat chiar de atitudinea inculpatului care a refuzat să părăsească domiciliul martorei C________ T______, unde intrase fără drept, le-a aplicat mai multe lovituri de cuțit numiților care interveniseră în sprijinul proprietarei.

Pentru această faptă reținută în sarcina inculpatului, prin încheierea penală nr. 92/JDL din 07.08.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Iași, în baza art. 226 din noul Cod de procedură penală, rap. la art. 202 alin. 1, 3, alin. 4 lit. e din noul Cod de procedură penală, art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C________ A___, pentru o perioadă de 20 zile, începând cu data de 07.08.2014 și până la data de 26.08.2014, inclusiv, iar la sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 23.08.2014, dată în dosarul nr. XXXXXXXXXX14, judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, în procedura de cameră preliminară. De asemenea, această măsură preventivă a fost menținută și ulterior, în cursul judecății.

La termenul de judecată din data de 16.02.2015, inculpatul C________ A___, prin apărător, a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, invocând în esență aspecte de ordin social și factual, în sensul că, odată pun în libertate, inculpatul nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal, astfel cum nu a făcut-o nici până în prezent și va respecta orice obligație i se va impune.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.

Analizând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au modificat și, mai mult decât atât, materialul probator administrat în cauză nu este de natură a oferi o altă perspectivă asupra temeiurilor de fapt și de drept ce au determinat luarea unei astfel de măsuri preventive.

Astfel, este adevărat faptul că, până la acest moment, au fost audiați aproape toți martorii din lucrări însă instanța de judecată a reținut că activitatea de cercetare judecătorească s-a desfășurat într-un mod susținut, ritmic, fără a putea fi înregistrate amânări cauzate de lipsa de diligență a instanței, iar probele administrate au confirmat bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi autorul faptelor reținute în sarcina sa și pentru care s-a dispus arestarea preventivă, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

S-a mai reținut că evaluarea pe care instanța a făcut-o cu privire la probatoriul administrat în cauză de natură a justifica luarea unei măsuri preventive nu trebuie să aibă caracterul de certitudine necesar în fundamentarea unei condamnări, fiind suficient ca mijloacele de probă existente la dosar să justifice doar, pentru un observator obiectiv, bănuiala legitimă cum că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis fapta pentru care este cercetată penală.

Instanța a mai subliniat că, la acest moment procesual, nu-i este permisă o analiză amănunțită a probatoriului, a încadrării juridice date faptei, a eventualelor circumstanțe atenuante sau a unor potențiale cauze justificative.

Pe de altă parte, instanța a reținut că atitudinea inculpatului nu reprezintă unicul temei al privării de libertate a acestuia. Poziția procesuală adoptată de inculpat, indiferent dacă aceasta este una de recunoaștere ori una de negare parțială, cum este cazul în speță, nu poate fi reținută în sine ca temei pentru luarea unei măsuri preventive, după cum, nu poate constitui unic motiv de reevaluare a temeiurilor care au stat la baza luării unei măsuri preventive.

Prin urmare, în cauză nu au fost reliefate elemente noi, distincte de cele analizate de instanță la termenele de judecată anterioare, care să determine modificarea sau dispariția temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și, ulterior, la prelungirea și la menținerea acesteia, ceea ce a condus la concluzia că nicio altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a asigura scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv „în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.

Este adevărat că autoritățile trebuie să ia în considerare măsurile alternative la arestarea preventivă câtă vreme acuzatul oferă garanții în privința prezentării sale la proces (cauza C__________ c. Romaniei), însă, având în vedere persoana inculpatului, care a încercat o influențare a unuia dintre martori, datele relevate de ansamblul probator administrat până în prezent în cauză, din care se poate extrage riscul obstaculării de către inculpat a aflării adevărului în cauză, în contextul adoptării de către acesta a unei anumite poziții procesuale, instanța a considerat că cel puțin la acest moment procesual, inculpatul nu prezintă suficiente garanții că prin lăsarea sa în libertate, chiar dacă aceasta ar fi restrânsă la domiciliul în care inculpatul locuiește, cercetarea judecătorească se va putea desfășura fără riscul de a fi influențată, că s-ar mai putea preveni la fel de eficient riscul comiterii de noi infracțiuni și că ordinea publică ar fi prezervată.

În ceea ce privește conținutul cererii de înlocuire formulate la acest termen, din punct de vedere al motivelor sale de fapt și de drept, instanța a reținut că inculpatul C________ A___, prin apărător, nu a indicat niciun element de noutate față de cele învederate instanței prin cererea formulată la termenul din data de 02.02.2015, adică în urmă cu mai puțin de o lună. Astfel, cum însuși Reprezentantul Ministerului Public a surprins în concluziile sale, apărarea se raportează la motivația avută de inculpat în săvârșirea acestor fapte, la atitudinea sa procesuală și la circumstanțele familiale. Or, astfel cum instanța a subliniat și anterior, toate aceste aspecte nu au reprezentat temeiuri suficiente care să formeze convingerea că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi asigurată și cu inculpatul aflat sub o măsură mai puțin restrictivă, cum este măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Față de toate aceste argumente, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu există motive pentru a considera că măsura arestului la domiciliu ar fi aptă la acest moment procesual pentru a asigura atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. proc. pen., instanța a respins ca nefondată cererea de înlocuire formulată de inculpatul C________ A___, prin apărător.

În termenul legal prevăzut de art. 206 alin. 1 Cod procedură penală încheierea primei instanțe a fost contestată de inculpatul C________ A___.

Inculpatul contestator a criticat soluția instanței de fond, susținând că gradul de pericol concret al infracțiunii presupus a fi săvârșite este destul de redus, nefiind pusă în pericol viața niciuneia dintre persoanele vătămate, starea de provocare pe fondul căreia a fost săvârșită fapta, traumele psihice severe suferite în urma incidentului în care a fost înjunghiat cu un an în urmă, lipsa antecedentelor penale și situația sa familială dificilă constituie elemente ce justifică alegerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv cea a arestului la domiciliu ce va fi de natură a asigura realizarea scopului procesului penal.

Curtea, verificând încheierea contestată și actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Fiind învestită cu soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul C________ A___, prima instanță a verificat măsura preventivă luată față de inculpat în acord cu dispozițiile art. 242 Cod procedură penală, raportat la împrejurările concrete ale cauzei și la persoana inculpatului și a apreciat corect că o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice în sensul art. 202 Cod procedură penală care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul C________ A___ ar putea fi autorul infracțiunii de tentativă de omor calificat pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată.

În același timp, prima instanță a reținut corect că în cauză necesitatea protejării ordinii publice este demonstrată de probatoriul administrat până la acest moment procesual ce conturează împrejurările și modalitatea în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională imputată inculpatului, gravitatea faptei bănuit a fi săvârșită de acesta, natura și importanța deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală, impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte și datele concrete privind conduita inculpatului de a încerca o influențare a martorului N______ I____.

Aspectele legate de faptă, dar și cele privind persoana inculpatului au fost apreciate în mod corespunzător de către prima instanță și avute în vedere în justificarea concluziei că interesul public impune măsura privării de libertate pentru a se asigura protecția împotriva comiterii unor astfel de fapte, fiind necesară riposta fermă a societății în scopul prevenirii unor alte acte asemănătoare și a descurajării persoanelor tentate să abordeze conduite similare celor prefigurate în speță.

În considerarea celor expuse, Curtea reține ca fiind corectă aprecierea primei instanțe că o altă măsură preventivă la acest moment procesual nu ar fi eficientă pentru protejarea ordinii publice, dar și pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

În consecință, legalitatea și temeinicia încheierii contestate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, Curtea, în baza art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C________ A___ împotriva încheierii de ședință din 18 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul C________ A___, fiul lui M____ și C______, născut la data de 10.11.1995, împotriva încheierii din data de 18.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX14, pe care o menține.

Obligă inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.

Președinte,Grefier,

D_________ DanielaRoznovăț E____ M____

Red. D.D.

Tehnored. R.E.M.

2 ex. + 3 ex./06.03.2015

Tribunalul Iași

Judecător T______ L_____