Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 24 Februarie 2014

Președinte - E____ C_________ F________

Judecător C_____ E____ C_______

Judecător E____-C_______ P____

Grefier D______ M______ B_________

DECIZIE CIVILĂ Nr. 253/2014

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul Malaniuc V______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind A.N.V.- DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI -BIROUL VAMAL SCULENI, având ca obiect ordonanță președințială obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică , lipsesc părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 24.02.2014 când,

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. xxxxx/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamantul Malaniuc V______ în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași – Biroul Vamal Sculeni.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că potrivit disp. art. 581 Cod procedură civilă, instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Astfel, s-a reținut că, pe lângă condițiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conținutul acțiunii civile, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea anumitor condiții speciale, prevăzute de dispozițiile legale menționate.

A mai reținut instanța de fond că în speță nu sunt îndeplinite toate cele trei condiții pentru a fi dispusă ridicarea măsurii de reținere și indisponibilizare a autoturismului și restituirea autovehiculului. Astfel, dacă s-ar dispune aceste măsuri, s-ar ajunge la prejudecarea fondului, deoarece ar trebui să constate pe fond dacă măsura reținerii este una legală și temeinică. În acest sens, a reținut prima instanță că la data de 19.05.2012, organele de constatare din cadrul autorității pârâte au întocmit procese verbale de contravenție pe numele Rîbac S_____, B_____ Nelea și Sinitcaia T______, aceste persoane fiind sancționate în conformitate cu dispozițiile art. 653 lit. a din H.G. nr. 707/2006, aplicându-se și măsura tehnico-administrativă a confiscării bunurilor sustrase de la control, cât și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției. Or, motivele prezentei ordonanțe președințiale sunt apărări de fond care impun administrarea unui probatoriu mai larg în cadrul verificării legalității și temeiniciei proceselor verbale de contravenție, reclamantul având posibilitatea formulării plângerii contravenționale numai în ceea ce privește măsura confiscării sau a reținerii, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Referitor la caracterul vremelnic, instanța de fond a reținut că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți, măsurile luate fiind limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului. Or, prin ridicarea măsurii de reținere și indisponibilizare a autoturismului și restituirea acestuia s-ar încălca această cerință a vremelniciei.

Referitor la condiția urgenței, instanța de fond a reținut că disp. art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, și anume, păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. În ceea ce privește situația de fapt invocată în cerere, și anume, faptul că reclamantul se vede prejudiciat prin luarea măsurii reținerii autoturismului său, instanța de fond a constatat că nici această condiție nu este îndeplinită în cauză raportat la motivele invocate, și anume, diminuarea surselor de venit ale reclamantului, acesta putând obține despăgubire pentru lipsa de folosință a autoturismului. În consecință, în condițiile în care nu este o situație în care legiuitorul să aprecieze existența urgenței, sarcina probei acestei condiții incumbă reclamantului, care nu a făcut dovada cu privire la acest aspect.

Având în vedere faptul că neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile speciale ale ordonanței președințiale determină respingerea cererii, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul Malaniuc V______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamantul a susținut că la data de 19.05.2012, în jurul orei 11.00, se îndreptam cu autoturismul personal Kia-Rio cu nr. de înmatriculare UNAX 125 dinspre Republica M______ spre România, transportând în mașină pe numitele Sinitcaia T______, B_____ Nelea și Rîbac S_____. La trecerea frontierei spre România, la Biroul Vamal Sculeni s-a efectuat controlul specific în urma căruia s-au găsit asupra celor trei persoane pe care le transporta mai multe pachete de țigări ascunse. În urma acestui incident, s-au întocmit pe numele celor trei persoane procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor și, în mod nejustificat, s-a dispus și măsura reținerii autoturismului personal. Mai precizează reclamantul că este cetățean moldovean cu domiciliul în România, are în îngrijire copii minori cu domiciliul în Republica M______, motiv pentru care a tranzitat granița de mai multe ori, însă niciodată nu s-a reținut în sarcina sa că ar fi încălcat dispozițiile legale cu privire la transportul mărfurilor peste graniță. De asemenea, nu a avut nici un moment cunoștință de intențiile celor trei persoane, deoarece traversează ocazional granița cu autoturismul, uneori transportând și alți pasageri.

Mai susține recurentul că, potrivit proceselor – verbale de contravenție, cele trei persoane pe care le-a transportat aveau ascunse pe corp mai multe pachete de țigări, necunoscând existența acestora și intenția lor. Mai mult, nu avea posibilitatea și nici obligația de a le controla la urcarea în autoturism, bazându-se pe buna lor credință. Înțelegerea dintre părți a fost doar ca el să ofer transport până în România în schimbul achitării contravalorii drumului, necunoscând motivele pentru care cele trei persoane doreau să treacă granița. De altfel, precizează recurentul că organele de control nu au reținut în sarcina sa nici o încălcare a prevederilor legale, dovadă fiind faptul că pe numele său nu s-a întocmit nici un act prin care să i se aplice vreo sancțiune. Nu s-a reținut și nu s-a dovedit în nici un mod complicitatea la trecerea ilegală a pachetelor de țigări în România, astfel încât consideră că măsura reținerii autoturismului personal este total nejustificată și nelegală. Datorită faptului că răspunderea pentru faptele constatate la data de 19.05.2012 este doar a persoanelor pe care le transporta, doar acestea trebuie să suporte consecințele faptelor săvârșite, iar sancțiunile aplicate nu se pot răsfrânge și asupra sa din moment ce nu s-a reținut vinovăția sa în situația descrisă. De asemenea, față de situația de fapt nu se poate face aplicarea art. 65 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 invocat de către pârâtă întrucât nu se poate considera că a folosit autoturismul la săvârșirea contravenție din moment ce nu a avut reprezentarea faptului că se urmărește trecerea ilegală a pachetelor de țigări. Intenția sa era cea de a traversa granița, iar faptul că a luat și alți pasageri în mașină s-a datorat exclusiv scopului de a participa la cheltuielile privind combustibilul. Nu se poate aprecia că ar fi folosit mașina în scopul săvârșirii contravenției din moment ce nu a știut de existența acesteia. În aceste condiții, susține recurentul că reținerea automobilului apare ca o sancțiune ce i se aplică fără să fi avut o conduită contrară normelor legale, prin restrângerea nejustificată a drepturilor sale subiective și prin cauzarea unui prejudiciu constând în lipsa de folosință a bunului personal fără vreun temei legal.

Recurentul învederează și faptul că măsura reținerii este una vremelnică, astfel cum rezultă din adeverința de reținere a bunurilor nr. 444/19.05.2012 emisă de Biroul Vamal Sculeni, autoturismul urmând a fi reținut până la achitarea amenzii. Or, din moment ce nu este vinovat pentru faptele constatate, motivul reținerii nu este unui valid. Măsura reținerii apare ca o garanție pentru plata amenzii, însă răspunderea sa nu este solidară cu a contravenientelor astfel încât este nejustificată garantarea cu bunul personal a îndeplinirii unor obligații de către alte persoane, obligații cu care el nu are nici o legătură. Din moment ce nu a fost sancționat, nu are nici o obligație de plată a vreunei amenzi pentru care să garanteze cu bunul propriu și nu există nici un temei pentru garantarea unei obligații impuse unei alte persoane în baza unei răspunderi personale.

Recurentul mai susține și faptul că, în lipsa autoturismului, este lipsit de posibilitatea de a lucra în vederea întreținerii celor doi copii minori, copii care se încadrează în categoria persoanelor cu handicap și necesită asistența sa permanentă. Astfel, menținerea măsurii ar produce grave prejudicii familiei sale.

Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului.

În dovedirea recursului, recurentul a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu.

Intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași (continuatoare a intimatei Direcția Regională pentru Accize și Operațuni Vamale Iași) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, susținând că în mod corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ordonanța președințială.

Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

La data de 19.05.2012 au fost încheiate procesele – verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 71, nr. 72 și nr. 73, prin care s-a dispus sancționarea contravențională a numiților Rîbac S_____, B_____ Nelea și Sinițcaia T______. Totodată, s-a dispus confiscarea bunurilor sustrase de la control și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției, respectiv a autoturismului marca Kia – Rio cu nr. de înmatriculare UNAX 125, proprietatea recurentului, până la achitarea amenzilor contravenționale.

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, ridicarea măsurii de reține și indisponibilizare a autoturismului proprietate personală marca Kia – Rio cu nr. de înmatriculare UNAX 125 și restituirea acestui autoturismul.

Potrivit disp. art. 581 din Codul de procedură civilă, „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

În consecință, față de disp. art. 581 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține că pentru admisibilitatea ordonanței președințiale trebuie să fie îndeplinite cumulativ trei condiții: să existe urgență, măsura solicitată a se lua pe această cale să aibă un caracter vremelnic și prin măsura luată să nu prejudece fondul.

În ceea ce privește urgența, aceasta urmează a fi apreciată de către instanță, în mod concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei. Potrivit legii, se caracterizează prin urgență următoarele situații generale: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor care s-ar putea ivi cu prilejul unei executări. De asemenea, este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății.

Referitor la cea de-a doua condiție, instanța de recurs reține faptul că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri care să rezolve în fond litigiul dintre părți, ci doar unele măsuri cu caracter vremelnic, apreciate ca necesare pentru conservarea dreptului sau prevenirea pagubei.

Cea de-a treia condiție de admisibilitate o constituie neprejudecarea fondului. Astfel, instanța nu cercetează fondul dreptului discutat de părți, însă, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, este necesar să fie cercetată aparența acestui drept.

Or, în speță, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.

Astfel, instanța de recurs constată că motivele invocate de către reclamantul – recurent, atât prin cererea de recurs, cât și prin cererea de chemare în judecată, sunt apărări de fond, ce vizează legalitatea măsurii adoptate de organul constatator și care nu pot fi analizate în cadrul procedurii ordonanței președințiale. În cadrul ordonanței președințiale instanța nu cercetează fondul dreptului discutat de părți, nu poate dispune măsuri care să prejudece fondul, cercetând doar aparența acestui drept.

De asemenea, instanța de recurs constată că măsura solicitată a se lua de către reclamant, respectiv ridicarea măsurii de reține și indisponibilizare a autoturismului proprietate personală și restituirea acestui autoturismul, nu este o măsură vremelnică, ci o măsură definitivă. Or, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua decât măsuri vremelnice, nu și măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți.

Referitor la cea de-a treia condiție, a urgenței, instanța de recurs constată că nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, reclamantul nefăcând dovada urgenței dreptului reclamat, respectiv iminenței producerii unei pagube care nu s-ar mai putea repara.

Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ordonanței președințiale.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge recursul formulat de reclamantul Malaniuc V______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21.02.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

F.E.C. C.C.E. P.E.C. B.D.M.

Red./tehnored. C.C.E.

2 ex., 27.02.2014

Judecător fond: D_______ L_____ M____ Ș_______