Dosar nr. XXXXXXXXXXXX anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 10.12.2014

Instanța constituită din:

Președinte – H________ G___

Grefier – C____ I_____

SENTINȚA NR. 1918

Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta U_______ D______ G_______ în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic M____ G_______ pentru pârâtă conform delegației depusă la dosar, lipsind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, de către pârâtă înscrisuri (filele 52-55 dosar).

În temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, la cererea părților, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Nefiind alte cereri formulate, alte excepții de invocat și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.

Consilier juridic M____ G_______ pentru pârâtă solicită admiterea excepției lipsei plângerii prealabile și respingerea acțiunii ca nefondată.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fond.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.12.2013, reclamanta U_______ D______ G_______ în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B_______ a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea măsurilor dispuse, de către pârâta intimată, referitoare la încetarea plăților efectuate, reprezentând indemnizație creștere copil până la vârsta de 2 ani, acordate pentru creșterea minorei U_______ T______, acordarea sumelor restante cuprinse în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx13 (perioada cuprinsă între data suspendării până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului minor), actualizată cu rata de inflație sau dobânda legală.

Prin cererea precizatoare din 12.06.2014, reclamanta a arătat că obiectul cererii sale îl constituie anularea Deciziei cu nr. xxxxxxxxxxxxx din 19.xxxxxx și a Deciziei cu nr. xxxxxxxxxxxxx din 02.09.2013 cu cererile accesorii de acordare a sumelor restante cuprinse în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx13, perioada cuprinsă între data suspendării până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului minor, reprezentând indemnizație creștere copil, ce trebuia să i se achite în virtutea OUG 111/2010, la suma rezultată de restituit să îi fie aplicată rata de inflație sau dobânda legală.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 35, art. 192 Cod de procedură civilă, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, OUG 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 05.01.2012, a depus o cerere întemeiată pe prevederile OUG 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, prin care a solicitat acordarea indemnizație lunare pentru creșterea minorei U_______ T______, născută la data de 15.11.2011.

La data depunerii dosarului și a actelor aferente, impozitul datorat bugetului local se afla achitat.

Prin Decizia cu nr. xxxxxxxxxxxxx din 19.04.2013 i s-a adus la cunoștință că indemnizația ce i s-a acordat pentru creșterea minorei i se suspendă, iar prin Decizia cu nr. xxxxxxxxxxxxx din 02.09.2013, că acest drept încetează.

Motivele pentru încetarea plății indemnizației au fost că pentru anul 2012 nu a achitat impozitul datorat bugetului local și astfel în temeiul art. 16, alin. 1, art. 17, alin.1 din OUG 111/2010 acest drept încetează.

Fiind în imposibilitatea de a achita integral suma restantă în perioada în care i-a fost suspendată această indemnizație, în data de 18.11.2013, a achitat suma restantă, iar în data de 19.11.2013 s-a și adresat instituției pârâte.

Prin adresa cu nr. 9.845 din 28.11.2013 i s-a refuzat acordarea plăților restante ce se datorează pentru minoră, în sarcina și patrimoniul său constatându-se astfel o pagubă de natură patrimonială.

Reclamanta a invocat în beneficiul său prevederile CEDO, arătând că drepturile solicitate sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul 1.

S-a mai invocat interesul superior al copilului.

La cerere s-au anexat înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată și a invocat excepția lipsei plângerii prealabile.

În motivarea excepției s-a arătat că, deși reclamanta se plânge de cele două decizii (de suspendare și încetare drept) , nu a formulat plângere prealabilă împotriva lor. Că s-a adresat cu o cerere în pretenții la instituția pârâtei la 19.11.2013, dar nu cu o contestație.

Cererea de reluare a plății indemnizației formulată la peste 7 luni de la emiterea Deciziei de suspendare și la peste 2 luni de la comunicarea Deciziei de încetare a dreptului nu poate fi considerată procedură administrativă.

Pe fond, s-a arătat că la data de 12.01.2012, reclamanta a depus la Primăria Municipiului B_______ cerere de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, in conformitate cu prevederile O.U.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Prin Decizia nr.xxxxxxxxxxxxx din 20.02.2012, instituția pârâta a stabilit dreptul reclamantei la o indemnizație lunara in cuantum de 600 lei, începând cu data de 05.01.2012.

Art. 2 alin.2 din OUG nr.111/2010 stabilește faptul ca începând cu anul 2012, pentru menținerea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, beneficiarii au obligația să își achite obligațiile legale față de bugetul local pentru bunurile pe care le dețin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, reclamanta a avut obligația de a face dovada achitării sumelor datorate la bugetul local atât la data depunerii cererii de acordare a dreptului la indemnizație, ca o condiție a acordării dreptului, dar si ulterior pentru a asigura menținerea acestuia.

Astfel, așa cum s-a arătat reclamantei prin adresa noastră nr. 9845 (răspunsul la petiție), neachitarea obligațiilor legale fata de bugetele locale pana la data de 5 aprilie conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni (01.04.xxxxxxxxxxxxxxx13) a drepturilor prevăzute de OUG nr.111/2010, începând cu drepturile aferent lunii aprilie. In situația in care in perioada de suspendare nu sunt achitate obligațiile fata de bugetul local, drepturile prevăzute de OUG nr.111/2010 încetează începând cu data de 01.09.2013.

Conform prevederilor legale, in baza tabelului centralizator transmis de Primăria Municipiului B_______ prin adresa nr. 12,272 din data de 05.04.2013 (anexa nr.3), pârâta a procedat, prin Decizia nr. xxxxxxxxxxxxx din 19.04.2013, la suspendarea dreptului reclamantei la indemnizația pentru creșterea copilului începând cu data de 01.04.2013. Întrucât pe perioada suspendării dreptului (pana la 31.08.2013) nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de achitare a datoriilor către bugetul local, in mod corect și legal prin Decizia nr.xxxxxxxxxxxxx din 02.09.2013, s-a dispus încetarea plații indemnizației.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta însăși precizează ca nu a achitat obligațiile legale fata de bugetele locale in perioada de suspendare a dreptului, anexând in dovedire Certificat de atestare fiscala privind impozitele si taxele locale nr.xxxxx/22 din 18.11.2013 si Chitanța pentru creanțele bugetelor locale ___________ nr. xxxxxxx, acte din care rezulta evident ca plata acestor obligații s-a efectuat la data de 18.11.2013.

La întâmpinare s–au anexat înscrisuri.

La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar dovada comunicării celor două decizii contestate (fila 52 și următoarele dosar).

Instanța a admis proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

La data de 12.01.2012, reclamanta a depus la Primăria Municipiului B_______ cerere de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, in conformitate cu prevederile O.U.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Prin Decizia nr.xxxxxxxxxxxxx din 20.02.2012, pârâta a stabilit dreptul reclamantei la o indemnizație lunara in cuantum de 600 lei, începând cu data de 05.01.2012.

La data de 05.04.2013, pârâta primește din partea Primăriei Municipiului B_______ adresa xxxxx prin care reclamanta era enumerată ca având restanțe la bugetul local.

Prin Decizia xxxxxxxxxxxxx/19.04.2013, pârâta procedează la suspendarea dreptului la alocație.

Ulterior, la data de 02.09.2013, pârâta procedează la încetarea acestui drept.

Pârâta nu a făcut dovada comunicării celor două decizii după ce au fost emise, către reclamantă.

La data de 18.11.2013 reclamanta achită datoriile către bugetul local și i se eliberează un certificat de atestare fiscală în acest sens (filele 8-9 dosar).

La data de 19.11.2013 reclamanta înregistrează o cerere la instituția pârâtă prin care solicită reluarea plății indemnizației de creștere a copilului (fila 31 dosar).

La această cerere, i se răspunde prin adresa 9845/28.11.2012 în sensul că plata nu se poate relua pentru că nu a făcut dovada că a plătit sumele datorate în termenul prevăzut de lege, respectiv la 31.03.2013. În finalul adresei s-a menționat „întrucât nu ați făcut dovada până la data de 31.08.2013 că ați îndeplinit obligația de achitare a datoriilor către bugetul local, instituția noastră a emis în mod corect și legal Decizia nr. xxxxxxxxxxxxx din 02.09.2013 de încetare a dreptului”.

Excepția lipsei procedurii prealabile nu este dată întrucât instanța constată că reclamanta a solicitat, într-o manieră corespunzătoare nivelului său de pregătire juridică, revenirea din partea autorității a măsurilor de încetare a plății indemnizației. Plângerea prealabilă nu trebuia făcută într-o manieră formalistă. Din cuprinsul său trebuia să rezulte doar care este obiectul său și care sunt măsurile/actele autorității ce îl nemulțumește pe cetățean, chiar dacă acesta nu se referă în mod expres cu privire la numărul și data actului contestat. În plus, constatăm că în cazul de față reclamanta nici nu avea cunoștință de numărul și data deciziilor prin care i s-a sistat plata indemnizației, pentru că nu i-au fost comunicate. Mai mult, ultimul paragraf din adresa de răspuns a contestației, denotă faptul că pârâta a apreciat că reclamanta contestă decizia prin care i s-a încetat dreptul la indemnizație și a respins cererea reclamantei, apreciind că decizia a fost legal emisă. Ca atare, instanța apreciază că procedura plângerii prealabile a existat.

Pe fond, instanța constată că cele două decizii au fost justificate de art. 12 și 38 din OUG 111/2010.

Astfel, art. 12 prevede că „începând cu anul 2012, pentru menținerea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel puțin 6 luni au obligația să își achite impozitele și taxele locale față de bugetul local pentru bunurile pe care le dețin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. 38 prevede procedura de verificare a îndeplinirii acestei obligații si masurile pe care agențiile teritoriale sunt obligate sa le ia in cazul neachitării obligațiilor legale față de bugetele locale: „Verificarea îndeplinirii obligației prevăzute la art. 12 alin. (2) se realizează anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru obligațiile de plată către bugetul local aferente anului anterior.

(2) Pentru verificarea îndeplinirii obligației în condițiile alin. (1), agențiile teritoriale transmit primăriilor, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, tabelul centralizator cuprinzând beneficiarii drepturilor prevăzute la art. 2, art. 7, art. 31 alin. (1) și (2) și art. 32 alin. (1) lit. c) și d) existenți în plată la această dată și ale căror drepturi sunt stabilite de cel puțin 6 luni.

(3) Pe baza tabelului centralizator prevăzut la alin. (2) primarii verifică dacă persoanele au achitat pentru anul anterior obligațiile de plată către bugetul local și întocmesc situația centralizatoare cu persoanele care nu au respectat această condiție, pe care o transmit agențiilor teritoriale până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

(4) Pentru beneficiarii prevăzuți la alin. (2) care nu și-au achitat impozitele și taxele locale până la data prevăzută la alin. (3), serviciul de specialitate al primarului are obligația să comunice acestora suma de plată, iar în cazul în care prin hotărâre a autorității administrației publice locale s-a stabilit eșalonarea, reducerea sau scutirea obligațiilor legale de plată, se va comunica și termenul scadent pentru acestea.

(5) La data de 31 martie primarii verifică dacă persoanele beneficiare ale drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență cuprinse în situația centralizatoare prevăzută la alin. (3) și-au achitat impozitele și taxele locale și transmit agențiilor județene o nouă situație centralizatoare actualizată cu persoanele care nu și-au îndeplinit această obligație, până la data de 5 aprilie.

(6) Neachitarea obligațiilor legale față de bugetele locale în termenul prevăzut la alin. (5) conduce la suspendarea pe o perioadă de 5 luni a drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență începând cu drepturile aferente lunii aprilie.

(7) Achitarea obligațiilor legale față de bugetul local în perioada prevăzută la alin. (6) atrage reluarea plății drepturilor, începând cu luna următoare celei în care s-a achitat obligația, inclusiv pentru drepturile cuvenite în perioada suspendării.

(8) În vederea aplicării prevederilor alin. (7), beneficiarii drepturilor transmit agenției teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administrației publice locale prin care se face dovada achitării obligațiilor de plată către bugetul local.

(9) În situația în care, până la sfârșitul perioadei prevăzute la alin. (6), nu sunt achitate obligațiile față de bugetul local, drepturile prevăzute la art. 2, art. 7, art. 31 alin. (1) și (2) și art. 32 alin. (1) lit. c) și d) încetează.

(10) În situația în care în perioada de suspendare prevăzută la alin. (6) dreptul încetează, iar persoana îndreptățită aduce în această perioadă dovada prin care se confirmă plata obligațiilor față de bugetul local, plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsă între data suspendării drepturilor și data încetării acordării acestora.

(11) Suspendarea, reluarea și încetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agenției teritoriale.”

Văzând dispozițiile legale citate mai sus, Tribunalul constată că primul pas pe care trebuia să-l facă pârâtă atunci când sesiza că reclamanta nu a achitat taxele și impozitele legale, era acela de a emite o decizie de suspendare a dreptului la plata indemnizației.

Această decizie trebuia să fie și comunicată reclamantei, mai ales că potrivit Legii 554/2004, destinatarul unui act administrativ are posibilitatea de formula plângere prealabilă/respectiv acțiune în contencios administrativ într-un anumit termen de la comunicare.

În plus, a suspenda dreptul la indemnizație fără a atenționa reclamanta că suspendarea s-a datorat faptului că nu a plătit impozitele și taxele datorate bugetului local aferente anului 2012 și fără a-i pune în vedere obligația prevăzută de lege de a achita într-un anumit termen aceste obligații pentru reluarea plății indemnizației este o măsură excesivă, din punctul de vedere al instanței.

În plus, la soluționarea cererii de reluare a indemnizației, calificată de pârâtă ca o cerere de contestare a celor două decizii, pârâta nu a avut în vedere că nu i-a comunicat reclamantei cele două Decizii.

Formal, pârâta a respectat pașii din O.U.G. 111/2010, dar având în vedere că cele două Decizii nu au fost comunicate și că la data comunicării lor (prin adresa din 28.11.2012), respectiv data când ar fi trebuit să producă efecte, potrivit legii, reclamanta achitase impozitele și taxele aferente anului 2012, Tribunalul apreciază că cele două Decizii sunt nelegale.

În subsidiar, considerând că pârâta în mod corect și legal a emis cele două Decizii pe care nu ar fi trebuit să le comunice reclamantei pentru a produce efecte, Tribunalul constată că reclamanta a solicitat analizarea situației sale și din perspectiva practicii CEDO.

Practica CEDO este constantă în a considera că instanțele naționale sunt primele ce au obligația de a aplica prevederile Convenției, care reglementează drepturi efective și concrete și nu iluzorii.

Ori, având în vedere criteriile de analizate ce se regăsesc în Hotărârile Brumărescu, A______, Monory, S_____, P_______, M______, T____, V____, V____ toate împotria României, Tribunalul constată că prin măsurile dispuse de pârâtă s-a încălcat în mod categoric art. 1 din Protocolul nr. 1 referitor la dreptul de proprietate.

Astfel, reclamanta era titulara unui drept de creanță suficient de bine caracterizat, constatat prin decizia de acordare a indemnizației de creștere a copilului. Această indemnizație trebuia acordată până când copilul îndeplinea vârsta de 2 ani.

Prin cele două Decizii contestate s-a produs o privare a reclamantei de acest drept. Privarea de drept, pentru a fi conformă practicii CEDO trebuie să îndeplinească mai multe condiții: trebuie să fie prevăzută de lege (condiție îndeplinită prin faptul că a fost prevăzută de art. 38 din O.U.G. 38/2011), să fie justificată de un interes legitim (condiție ce ar putea fi justificată, într-o oarecare măsură, prin faptul că măsura avea ca scop colectarea taxelor și impozitelor la bugetul local pentru ca autoritățile locale să-și îndeplinească obligațiile ce le revin ). Măsura trebuie să fie și proporțională, adică să existe un just echilibru între privarea dreptului reclamantei de a mai încasa indemnizația de creștere a copilului și scopul de a asigura resursele bugetare. Ori, în condițiile în care reclamanta și-a achitat obligația de a plăti taxele și impozitele locale, cu tot cu majorările de întârziere calculate de DITL B_______, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală de la fila 8 dosar, Tribunalul apreciază că nu mai trebuia menținută măsura suspendării indemnizației. Cu atât mai mult, nu trebuia să fie constatat încetat definitiv dreptul la indemnizație pe perioada dintre suspendare și până la împlinirea vârstei de 2 ani de către copilul reclamantei. Este excesivă măsura de a-i nega reclamantei dreptul la indemnizație, în condițiile în care scopul acestei măsuri a fost atins. Aceasta cu atât mai mult cu cât indemnizația ce a fost suspendată și încetată reprezintă o măsură de protecție a statului în primul rând prin raportare la copilul a cărei mamă primește indemnizația. Însăși denumirea acestei indemnizații, aceea de „creștere copil”, sugerează că beneficiarul final al măsurii este copilul care nu are nici o vină că părintele său nu-și achită taxele și impozitele locale. Ori, astfel cum este reglementat art. 38 din lege, rezultă că scopul ascuns al legii este acela de a „confisca” părinților și copiilor dreptul la indemnizația de creștere a copilului.

În speță putem vorbi și de o încălcare a art. 8, din CEDO prin faptul că măsura a afectat dreptul copilului de vârstă foarte fragedă să stea în compania mamei sale, dar față de încălcarea stabilită în raport cu art. 1 din Protocolul1, Tribunalul nu va mai analiza acest lucru, față de faptul că și practica CEDO este în același sens.

În temeiul art. 18 din Legea 554/2004, având în vedere că instanța a anulat actele administrative contestate, va dispune și recuperarea pagubei sens în care obligă pârâta la acordarea sumelor restante cuprinse în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx13 reprezentând indemnizația creștere copil, sumă actualizată cu indicele de inflație. Având în vedere că cererea de acordare a dobânzii a avut un caracter subsidiar față de acordarea actualizării cu indicele de inflație, instanța nu se pronunța pe cererea subsidiară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei plângerii prealabile.

Admite acțiunea formulată de reclamanta U_______ D______ G_______ cu domiciliul în mun. B_______, ___________________. 4, ____________, _____________________ în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B_______ cu sediul în mun. B_______, ________________________. 85, jud. B_______.

Anulează Decizia xxxxxxxxxxxxx/19.04.2013 și Decizia xxxxxxxxxxxxx/02.09.2013 și, în consecință, obligă pârâta la acordarea sumelor restante cuprinse în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx13 reprezentând indemnizația creștere copil, sumă actualizată cu indicele de inflație.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul B_______.

Pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2014.

Președinte, Grefier,

Red. HG /7.04.2015

Tehnored. CI /HG 7.04.2015

Ex. 4