ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR. 204/A/2014

Ședința publică din 14 martie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : V_______ C________, judecător

JUDECĂTOR : C______ I____

GREFIER : L_______ A_______ S_____

Ministerul Public reprezentat prin V_____ G_____ – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul H____ I___ împotriva sentinței penale nr. 5 din data de 16 ianuarie 2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, privind pe inculpatul H____ I___, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuș, dat în dosar nr. 116/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul H____ I___ asistat de apărător ales, avocat I____ M___, din cadrul Baroului Cluj, cu împuterniciri avocațiale la dosar ( f. 15, 16 ), lipsă fiind persoanele vătămate H____ G_____ N___, H____ A____ I___ și H____ D_____ M_____, precum și reprezentanta legală a acestora, H____ M____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se procedează la identificarea inculpatului H____ I___, care se legitimează cu C.I. ________, nr. xxxxxx, emisă de Orașul Târgu Lăpuș, la data de 17.06.2004, având CNP – xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în ____________________ Lăpuș, nr. 132, județul Maramureș.

Președintele completului de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală și ale art. 108 Cod procedură penală aduce la cunoștința inculpatului prezent drepturile și obligațiile procesuale.

Potrivit dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală se procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 17 ) și nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.

Apărătorul ales al inculpatului H____ I___, având cuvântul, solicită admiterea apelului și, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței primei instanței și, pronunțând o nouă hotărâre, constatând că sunt incidente prevederile art. 18¹ din Codul penal anterior, prin incidența prevederilor art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului.

Apreciază că se impune a se avea în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, persoana inculpatului, precum și consecințele faptei cu privire la întreținerea minorilor. Astfel, inculpatul are apărare în sensul că nu înțelege că și-ar fi abandonat familia, pentru că soția sa a ales să plece de acasă cu cei trei copii la un concubin, moment până la care inculpatul și-a întreținut familia, contribuind la toate cheltuielile pentru întreținerea copiilor, care în prezent sunt în grija mamei și a concubinului. În acest context, inculpatul apreciază că sumele de bani pe care le-ar achita cu titlu de întreținere ar avea o altă destinație, respectiv pentru întreținerea concubinului, motiv pentru care a săvârșit această faptă, care are consecințe în sensul că lipsește trei copii minori de o întreținere, dar apreciază că, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, precum și cele ale săvârșirii faptei sunt aplicabile prevederile invocate ca lege penală mai favorabilă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de către inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare față de stat ocazionate de procedura soluționării apelului.

Susține că este criticată o hotărâre pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș prin care inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, dar nu în modalitatea unei abandonări a familiei, respectiv a unei abandonări faptice, ci în modalitatea unei neplăți a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, printr-o hotărâre judecătorească care nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Astfel, inculpatul a fost condamnat, cu reținerea de circumstanțe atenuante, la numai 400 lei amendă, cu precizarea că, în forma veche, legea prevedea pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau amenda și conținutul infracțiunii se regăsește în Noul Cod penal, în dispozițiile art. 378 alin. 1 lit. c, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni și 3 ani sau amendă. Prin urmare, apreciază că prima instanță a individualizat corect pedeapsa, aplicând doar amenda de 400 de lei, în condițiile în care inculpatul nu a plătit pensia de întreținere pentru cei trei copii minori rezultați în timpul căsătoriei cu reprezentanta legală a minorilor și sub nicio formă nu se poate accepta o soluție de achitare a acestuia pe temeiul lipsei de pericol social al infracțiuni, nu pe considerentul că nu ar putea fi aplicat în temeiul art. 5 din Noul Cod penal, ci pentru că o atare soluție nu se justifică, fapta prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul H____ I___, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și susține că soția sa este cea care l-a abandonat.

C U R T E A

Deliberând constată că,

Prin sentința penală nr.5 din 16 ianuarie 2014, Judecătoria Târgu Lăpuș în temeiul art.305 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit. f Cod penal, art.63 alin.3 Cod penal, a condamnat pe inculpatul H____ I___ - fiul lui G_____ și R______, născut la data de 09.09.1973 în Tg. Lăpuș, județul Maramureș, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetățean român, studii Școala profesională, șomer, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Tg. Lăpuș, _______________, județul Maramureș, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 63¹ Cod penal privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în caz de neexecutare cu rea credință a acesteia.

În temeiul art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul nr.116/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Lăpuș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H____ I___, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin.1 lit. c Cod penal.

În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că, în perioada februarie 2012-februarie 2013, cu rea credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită în favoarea părților vătămate minore, H____ D_____ M_____, H____ A___ I___ și H____ G_____ N___ stabilită prin sentința civilă nr. 27/19.01.2012 a Judecătoriei Tg. Lăpuș pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX rămasă definitivă și irevocabilă la data de 28.02.2012.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, fiind dispus să achite pensia de întreținere la momentul stabilirii faptului că este tatăl biologic al celor trei minori.

În cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Trecând la soluționarea cauzei în baza probatoriului, instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul H____ I___ s-a căsătorit cu partea vătămată H____ M____ în cursul anului 1999, căsătorie în urma căreia au rezultat minorii H____ G_____ N___ născut la data de 12.07.2004, H____ A___ I___ născut la data de 10.08.2006 și H____ D_____ M_____ născut la data de 18.07.2010.

În cursul anului 2011, datorită unor neînțelegeri apărute între părți, partea vătămată a intentat o acțiune civilă la instanța de judecată, respectiv Judecătoria Tg.Lăpuș, având ca obiect pensie de întreținere.

Prin sentința civilă nr. nr. 27/19.01.2012 a Judecătoriei Tg. Lăpuș pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX rămasă definitivă și irevocabilă la data de 28.02.2012, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reprezentanta părților vătămate, iar inculpatul H____ I___ a fost obligat să plătească lunar părții vătămate cu titlu de întreținere, suma de 120 lei pentru minorul H____ G_____ N___, suma de 100 lei pentru minorul H____ A___ I___ și suma de 80 lei pentru minorul H____ D_____ M_____, începând cu data de 20.12.2011 și până la majoratul acestora sau noi dispozițiuni ale instanței.

După pronunțarea sentinței, inculpatul nu a achitat niciodată pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească, pe motiv că partea vătămată „trebuie să-i dovedească că cei trei minori sunt copiii lui” și că o asemenea pensie de întreținere o să le achite minorilor doar în acel moment.

Fiind audiat de către organele de cercetare penală, inculpatul a recunoscut fapta comisă, fiind dispus să achite pensia de întreținere la momentul stabilirii faptului că, este tatăl biologic al celor trei minori.

Starea de fapt menționată și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu proba testimonială administrată în ambele faze ale procesului penal și proba cu înscrisuri.

Potrivit dispozițiilor art.305 alin. l lit. c Cod penal, neplata cu rea-credință timp de 2 luni a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească reprezintă o modalitate alternativă de lăsare fără ajutor a minorului îndreptățit la întreținere, având caracterul unei infracțiuni continue omisive care durează până când făptuitorul plătește pensia de întreținere sau se pronunță hotărârea de condamnare.

Sub aspect obiectiv, norma incriminatoare prevede două cerințe esențiale, și anume: să fie vorba de o pensie de întreținere stabilită pe cale judecătorească și să nu se fi făcut plata acesteia timp de 2 luni, condiții pe care instanța le constată ca fiind îndeplinite, prin raportare la situația de fapt rezultată din administrarea probatoriului.

Instanța a reținut că sentința civilă în materia stabilirii pensiei de întreținere este executorie de drept, potrivit art.278 din vechiul Cod de procedură civilă și se bucură de putere de lucru judecat relativă. In acest context, singura împrejurare pe care o putea invoca inculpatul pentru a justifica neplata pensiei datorate trebuia să fie imposibilitatea obiectivă de executare, ceea ce presupune inexistența mijloacelor materiale și/sau financiare precum și imposibilitatea de a presta muncă pentru obținerea veniturilor necesare pentru executarea obligației de întreținere.

În urma audierii martorilor T____ V_____ și V_____ A____ – I___ a reieșit faptul că inculpatul H____ I___ este angajat, fără forme legale, la o stână de ovine din localitatea C_______, din luna aprilie 2013, fiind plătit lunar cu o sumă de bani cuprinsă între 800-1.200 lei.

Sub aspect subiectiv, ne aflăm în prezența unei omisiuni cu rea-credință.

Motivația inculpatului pentru neachitarea pensiei de întreținere, în condițiile în care acesta a recunoscut neîndeplinirea obligației stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a fost înlăturată pe următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind noul Codul civil, ,,stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după _______________________’’.

Astfel că în ceea ce privește minorii H____ D_____ M_____, H____ A___ I___ și H____ G_____ N___, instanța a reținut că în favoarea acestora operează dispozițiile art. 53 alin. (1) din Codul familiei (Legea nr.4/1953, în prezent abrogată), prin care este stabilită prezumția de paternitate pentru copilul născut în timpul căsătoriei.

Conform textului legal mai sus arătat, copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Așa cum s-a apreciat în doctrina de specialitate precum și în practica judiciară, prezumțiile legale de paternitate fac parte din categoria prezumțiilor legale intermediare sau mixte care se deosebesc atât de prezumțiile legale absolute - care sunt irefragabile - prin posibilitatea de a fi combătute, cât și de prezumțiile legale relative - care pot fi înlăturate fără restricții dovedindu-se contrariul - prin restrângerea posibilității de a fi combătute numai de anumite persoane sau în anumite condiții ori prin anumite mijloace de probă.

Prezumțiile legale de paternitate pot fi combătute de oricare dintre soți sau - în cazul prezumției instituită de alin.2 din art. 53 C. fam. - de fostul soț al mamei, prezumat a fi tatăl copilului, prin acțiunea în tăgăduirea paternității, în condițiile speciale prevăzute de art. 54-55 C. fam.

Până la înlăturarea aplicării prezumției prin admiterea unei acțiuni în tăgăduirea paternității, prezumția de paternitate se aplică în temeiul legii, de plin drept, indiferent de împrejurarea că, în actul de naștere al copilului s-a trecut mențiunea că tatăl copilului este nerecunoscut sau că el este alt bărbat sau indiferent că un alt bărbat l-ar recunoaște ca al său, căci copilul din căsătorie nu poate fi recunoscut, el având paternitatea stabilită prin prezumțiile legale de paternitate (A. I______, M. M______, M. N. C_____. V. U___. Filiația și ocrotirea minorilor, Editura "Dacia" Cluj-N_____, 1980, p. 45-46.)

Prezumția de paternitate prevăzută de art. 53 alin. (1) C. fam. poate fi răsturnată printr-o acțiune în tăgăduirea paternității, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului și nu poate fi înlăturată prin stabilirea unei alte filiații față de tată, câtă vreme nu a fost răsturnată prin acțiunea în tăgăduire. Acțiunea în contestarea filiației față de tată poate fi formulată de orice persoană interesată, numai în condițiile art. 58 C. fam. (art. 420 NCC) sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 53 C. fam. pentru a opera prezumția de paternitate în favoarea soțului mamei, adică părinții copilului nu au fost niciodată căsătoriți sau copilul a fost născut anterior căsătoriei ori după 300 de zile de la încetarea căsătoriei sau desfacerea căsătoriei ori în cazul în care copilul s-a născut în timpul căsătoriei, dar este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl acestuia. În acest din urmă caz, simplele referiri la perioada legală de concepție nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de paternitate, trebuind făcută dovada faptului că este imposibil ca soțul mamei să fie tatăl copilului. Potrivit art. 53 alin. (3) C. fam., dispozițiile art. 51 sunt aplicabile și situațiilor prevăzute de prezentul articol. Or, potrivit art. 51 alin. (2) C. fam., nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naștere (C.A. București, s. a lll-a civ., min. și fam., dec. nr. 1602/2008).

Cum inculpatul nu a justificat promovarea și confirmarea unei acțiuni în tăgada paternității pentru a răsturna prezumția de paternitate ce operează în favoarea minorilor H____ D_____ M_____, H____ A___ I___ și H____ G_____ N___, instanța a reținut că obligația legală de plată a pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. nr. 27/19.01.2012 a Judecătoriei Tg. Lăpuș pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX rămasă definitivă și irevocabilă la data de 28.02.2012, subzistă în continuare, iar debitorul/inculpat H____ I___ se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abandon de familie în forma prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

În drept, fapta inculpatului H____ I___, așa cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, infracțiune prevăzută de art. 305 alin.1 lit. c Cod penal.

La justa individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, urmările acesteia, dar și datele despre persoana inculpatului față de care nu se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret prin atitudinea inculpatului de nesocotire a normelor de drept, pentru neachitarea obligației de plată pe a pensiei de întreținere pe o perioadă îndelungată de timp pericolul social concret al faptei agravându-se, instanța, față de aceste aspecte, alegând din pedepsele alternative prevăzute pentru această infracțiune, pedeapsa amenzii, și având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale a reținut în favoarea lui circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit a C. pen.

Faptul că inculpatul H____ I___ nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligația de întreținere a rezultat și din aceea că de la data formulării prezentei plângeri inculpatul nu a achitat sumele datorate către părțile vătămată minori; în declarația dată în fața instanței acesta recunoaște că nu a respectat obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească pe aprecierea personală că nu este tatăl natural al minorilor, iar în acest sens consideră că până la dovedirea paternității față de minori nu este obligat în nici un fel față de aceștia .

Văzând împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, observând că inculpatul recunoaște fapta în materialitatea ei, nu și sub aspect subiectiv, iar probatoriul dovedește vinovăția sa, instanța a aplicat o pedeapsă corespunzătoare stării de fapt.

Față de toate considerentele arătate anterior, instanța a condamnat pe inculpatul în temeiul art.305 alin.1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit. f Cod penal, art.63 alin.3 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul H____ I___ la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, apreciind că scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal vor fi atinse prin aplicarea unei astfel de pedepse.

Totodată, i s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 63¹ Cod penal privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în caz de neexecutare cu rea credință a acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul H____ I___ solicitând desființarea acesteia și judecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza prev.art.19 din Legea nr.255/2013 apreciind că sunt incidente prev.art.18¹ din C.pen.anterior, raportat la circumstanțele săvârșirii faptei, persoana inculpatului, împrejurarea că acesta nu are reprezentarea că și-a abandonat familia deoarece soția sa a ales să plece de acasă împreună cu cei trei copii la un alt bărbat, iar sumele pe care le-ar plăti cu titlu de întreținere ar avea o altă destinație.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță a stabilit pe baza probelor administrate în mod corespunzător starea de fapt, în sensul că în perioada februarie 2012-februarie 2013, cu rea credință, inculpatul nu a achitat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorilor D_____ M_____, A___ I___ și G_____ N___ prin sentința civilă nr.27 din 19.01.2012 a Judecătoriei Tg.Lăpuș, împrejurare pe care inculpatul o recunoaște, precum și vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie reglementată în vechiul C.pen.în art.305 lit.c , iar în actualul C.pen.în dispoz.art.351 lit.c.

În ceea ce privește aplicarea dispoz.art.19 din Legea nr.255/2013 cu referire la art.18¹ C.pen.anterior, Curtea apreciază că raportat la circumstanțele în care fapta s-a comis, consecințele acesteia și persoana inculpatului, care și în prezent susține că nu este dispus să achite pensia de întreținere în favoarea minorilor decât atunci când se va stabili că este tatăl acestora, nu se poate aprecia că aceasta este în mod vădit lipsită de importanță pentru a se reține că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și prin urmare, nu se justifică achitarea sa.

Referitor la individualizarea pedepsei, având în vedere că instanța s-a orientat spre amendă, care este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii și în vechiul C.pen și în N.C.pen., chiar în condițiile în care legea nouă prevede o limită minimă a pedepsei închisorii mai redusă decât cea veche, respectiv de la 6 luni la 3 ani față de 1 la 3 ani, nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile și admiterea apelului, întrucât pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei este corect individualizată și corespunde tuturor criteriilor prevăzute de lege, respectiv gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului.

Pentru aceste considerente, apelul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., iar în baza art.274 pct.4 alin.2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

În baza art. 421 pct.1 lit.b Cod proc.penala, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H____ I___, împotriva sentintei penale nr. 5 din 16 ianuarie 2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.

Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului in apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 14 martie 2014 .

PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER

V_______ C________ C______ I____ L_______ A_______ S_____

red.C.I./A.C.

3 ex. – 18.03.2014

jud.fond. A___ M_____