R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE Nr. 1042/2013

Ședința publică de la 10 Decembrie 2013

Completul constituit din:

Președinte A____ A______-B____

Judecător A_____ B_______

Judecător R___ I____

Grefier C______ Simineț

Pe rol judecarea recursului formulată de recurenta P___ R_____ cu domiciliul în comuna B_____, ___________________, jud.M____, împotriva sentinței civile nr.347 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr..XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 26 noiembrie 2013, 03 decembrie 2013, respectiv 10 decembrie 2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.347/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosar nr.XXXXXXXXXXXX a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei P___ R_____ invocata de catre instanta din oficiu si in consecinta a fost respinsă cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta AF H____ L____ in ceea ce priveste primul capat de cerere- servitutea de trecere, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

A fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei cu privire la al doilea capat de cerere, obligatia de “a face”.

A fost admisă acțiunea reclamantei A.F. H____ L____ împotriva pârâtei P___ R_____ cu privire la al doilea capat de cerere și, în consecință pârâta a fost obligată la demolarea gardului edificat nelegal la _____________________ 194 prin care a blocat accesul reclamantei la ferma inscrisa in CF nr.1/N- Bernadea, nr.top 256/1/1 si terenul aferent in suprafata de 5660 mp.

A mai fost obligată parata sa-i permita reclamantei accesul la ferma pe drumul DS 194.

Reținându-se culpa procesuala a pârâtei, aceasta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 2800 lei reprezentand cuantum onorariu expert

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei invocata din oficiu, cu privire la primul capat de actiune, privind servitutea de trecere a fost admisă, la data de 12.02.2013 raportat la disp. art.631 C.civ., din care rezulta ca actiunea in servitute de trecere se promoveaza numai in contradictoriu cu proprietarul fondului aservit, ceea ce nu este cazul paratei din speta de fata, deoarece in expertiza topo efectuata in dosar, la punctul 7-Concluzii, se mentioneaza ca terenul pe care se solicita instituirea unei servitutii de trecere de catre reclamant, nu apartine paratei. S-a avut în vedere raportul de expertiza intocmit in dosarul nr.xxxxx/1991, de unde rezultă că frontul stradal al terenului asupra caruia mama paratei era proprietar, avea numai 37,50 mp ori prin imprejmuirea realizata, parata ocupa un front de 61,42 mp in mod nelegal iar terenul care revenea mamei paratei in urma cumpararii de la Statul Român nu cuprindea si drumul de acces la fosta curte a CAP-ului pe care se solicita instituirea unei servitutii de trecere.

În privința celui de-al doilea capăt de cerere privind obligatia de a face, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calitatii procesuale active invocata de catre parata pe care a respins-o, motivat de faptul ca nu este necesar ca AF H____ L____ sa fie proprietar asupra terenului pe care doreste sa ajunga la ferma pentru a putea promova prezenta actiune si de asemenea poate solicita demolarea gardului construit nelegal de catre parata, atata timp cat acesta obstructioneaza fara temei legal accesul sau la ferma, pe DS 194.

Din raportului de expertiza întocmit de expert topo Merutiu F______, la punctul 7-Concluzii, s-a reținut că terenul pe care se solicita instituirea unei servituții de trecere de către reclamant, nu aparține paratei, având in vedere raportul de expertiza întocmit in dosarul nr.xxxxx/1991. S-a mai reținut că terenul care revenea mamei paratei in urma cumpărării de la Statul R____ nu cuprindea si drumul de acces la fosta curte a CAP-ului pe care se solicita instituirea unei servituții de trecere, iar imprejmuirea realizata de catre parata ocupa si cei 840 mp care reprezinta teren aferent drumului de acces la imobilul înscris in CF- xxxxx Bernadea sub nr.1 cad, proprietatea reclamantului, teren care in realitate reprezintă fostul DS 194.

La cele aratate mai sus, nici reclamantul si nici parata nu au avut obiectiuni in sensul sustinerii ca terenul imprejmuit ar apartine in mod legal paratei, astfel incat instanta a avut in vedere asa cum s-a mentionat anterior ca terenul pe care reclamantul doreste sa ajunga la ferma nu apartine paratei, acesta fiind in mod nelegal folosit si imprejmuit de aceasta si mama sa.

La data de 17.04.2013, instanta a efectuat o cercetare la fata locului, unde a putut constata ca terenul pe care reclamantul doreste sa ajunga la ferma sa este fostul DS 194, imprejmuit si folosit in mod nelegal de catre parata si mama sa, asa cum a concluzionat si expertiza efectuata in cauza.

Mai mult de atat, din schita topo a satului Bernadea depusa la dosar la fila 9, se observa si aici in mod foarte clar ca terenul imprejmuit si folosit in mod nelegal de catre parata reprezinta DS 194.

Faptul ca reclamantul mai are si alte cai de acces la ferma, insa anevoioase, foarte inguste, impracticabile pe timp de ploi, cu alunecari de teren, nu a fost reținut de instanță în favoarea paratei, atata timp cat aceasta fara nici un titlu valabil ocupa fara drept DS 194, astfel incat nimeni nu-si poate invoca drept aparare propria culpa.

Avand in vedere aceste aspecte, instanta a admis acțiunea reclamantei A.F. H____ L____ împotriva pârâtei P___ R_____ cu privire la al doilea capat de cerere și, în consecință a obligat-o la demolarea gardului edificat nelegal la _____________________ 194 prin care a blocat accesul reclamantei la ferma inscrisa in CF nr.1/N- Bernadea, nr.top 256/1/1 si terenul aferent in suprafata de 5660 mp, obligand parata sa-i permita reclamantei accesul la ferma pe drumul DS 194.

Reținând culpa procesuala a paratatei aceasta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in cuantum de 2800 lei reprezentand cuantum onorariu expert.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pâârta P___ R_____ solicitând modificarea hotărârii date în prima instanță în sensul respingerii acțiunii formulate; cu cheltuieli de judecată.

Arată recurenta că instanța în mod întemeiat a considerat că obiectul acțiunii introductive constă în instituirea unei servituți de trecere. Apreciază recurenta că cel de-al doilea petit prin care se solicită obligarea sa la demolarea gardului este accesoriu primului petit. În considerarea principiului accesorium sequitur principale se impunea respingerea petitului accesoriu, ca o consecință a respingerii petitului principal.

Consideră recurenta că soluția pronunțată este nelegală, deoarece prima insatnță a concluzionat că folosește fără drept terenul împrejmuit, concluzie care este contrazisă de probele adminsitrate în cauză.

În condițiile în care este proprietar al terenului din CF Bernadea cu nr. Top 48, 49 iar între acest top și următoarele, cu nr.50, 51 nu mai există alt topografic, se întreabă recurenta retoric, al cui este totuși terenul împrejmuit?

Mai arată și faptul că demolarea unui gard presupune o autorizație de demolare care se eliberează la solicitarea proprietarului.

În drept se invocă prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei în data de 14.10.2013 solicitând respingerea recursului declarat ca neîntemeiat.

Arată intimatul că soluția primei instanțe este corectă, în raport de probele administrate în cauză, din care a rezultat că pârâta a ocupat nelegal suprafața de 840 mp drum public îngrădind astfel posibilitatea de acces a reclamantului la proprietățile pe care le deține în mod legal.

Mai arată intimatul că instanța de fond, cu ocazia deplasării la fața locului a constatat că acesta nu mai are o altă cale de acces cu utilajele, decât prin locul împrejmuit de către recurentă.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca fondat, pentru următoarele cosndierente:

Acțiunea introductivă a avut două capete de cerere: primul, prin care se solicită instituirea unui drept de servitute pe terenul proprietate privată a pârâtei, și cel de-al doilea, cu caracter accesoriu prin care se cere demolarea gardului în vederea exercitării dreptului de servitute.

Reclamanta nu a investit instanța de fond cu o acțiune având capete de cerere cu finalitate distinctă sau alternativă, acțiunea sa având un caracter unitar, temeiul juridic al cererii fiind dreptul de servitute pe care l-a pretins de la cel considerat proprietarul terenului în litigiu.

Așadar, pârâta a fost chemată în judecată în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

În condițiile în care instanța de fond a apreciat că reclamanta nu este proprietara respectivei porțiuni de teren, o obligă totuși să o pună la dispoziția rcelamantei, fără însă să stabilească cine are calitatea de proprietar al terenului respectiv.

În acest mod instanța nu numai că a schimbat cauza și temeiul acțiunii introductive, dar a și pronunțat o soluție cu încălcarea prevederilor art.129 al.6 Cod de procedură civilă în conformitate cu care “în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății”.

Întinderea dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului pe care îl are în folosință, teren îngrădit de aceasta, nu a făcut nici un moment obiectul prezentului litigiu și nici eventualele inadvertențe constatate între suprafața înscrisă în cartea funciară și suprafața de teren efectiv folosită de aceasta.

Cu toate acestea instanța, în considerentele hotărârii atacate reține concluziile raportului de expertiză referitoare la faptul că pârâta ocupă cu 840 mp mai mult decât i se cuvine, suprafața ocupată reprezentând drumul de acces la imobilul proprietatea reclamantului.

În condițiile în care instanța a reținut că pârâta nu este propietarul terenului în litigiu, nu era posibil să stabilească în sarcina acesteia obligații față de pârât, care la rândul lui nu poate invoca vreun drept asupra respectivului teren.

În situația în care s-ar stabili că proprietarul drumului de acces ar fi UAT B_____ (în condițiile O.G. nr.43/1997), atunci administrația publică locală are posibilitatea, la solicitarea reclamantului, de a lămuri toate aspetele legate de accesul pe acest drum.

În contextul celor anterior expuse, tribunalul constată că instanța de fond a dat o greșită calificare capătului accesoriu de acțiune, tratându-l în mod eronat ca pe un capăt de cerere principal, în condițiile în care soluția dată primului capăt de cerere trebuia să se răsfrângă asupra întregii acțiuni.

În consecință, în temeiul prevederilor art.312 Cod de procedură civilă, reținând incidența în cauză a motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă va admite recursul declarat , împotriva sentinței civile nr. 347 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, pe care o modifică în parte în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta A.F. H____ L____ având ca obiect obligarea pârâtei P___ R_____ la demolarea gardului și la permiterea accesului la fermă pe drumul DS 194.

Pe cale de consecință tribunalul va înlătură și dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, neputând fi reținută culpa procesuală a acesteia.

Reținând însă culpa procesuală a reclamantei atât în etapa judecății în primă instanță cât și în calea de atac, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă o va obliga să plătească pârâtei recurente suma de 1651,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și sumei de 1.515,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, sume reprezentând taxe de timbru și onorarii avocațiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurenta P___ R_____, cu domiciliul în comuna B_____, ____________________, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 347 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni și în consecință:

Modifică în parte hotărârea recurată în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta A.F. H____ L____ având ca obiect obligarea pârâtei P___ R_____ la demolarea gardului și la permiterea accesului la fermă pe drumul DS 194.

Înlătură dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1651,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 1.515,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013

Președinte, A____ A______-B____	Judecător, A_____ B_______	Judecător, R___ I____
	Grefier, C______ Simineț

Red./Tehred. A.B.A

Listat C.S./22.04.2014/ 2 ex.