R______

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 121

-APEL-

Ședința publică de la 16 octombrie 2013

Tribunalul compus din:

Președinte - A______ L____ N_______

Judecător - C_____ Doinița

Grefier - D___ I____ G________

Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă _________________, cu sediul în C______, ___________________, județul D___, împotriva sentinței civile nr. 2581 din 21 mai 2013, pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimatele-pârâte _________________________ al _________________-Centrul de Relații cu Clienții A_________, cu sediul în A_________, _____________________, județul Teleorman, S.C. C__ Distribuție SA, cu sediul în C______, __________________________ D___ și intimata-reclamantă S______ S____, cu domiciliul în A_________, ____________________, ____________, județul Teleorman, având ca obiect - anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică intimata-reclamantă S_____ S____ a fost reprezentată de procurator S______ M______, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederând că apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 31, 5 lei conform chitanței nr. xxxxxxxxxxxx/14.10.2013, iar apelanta a depus la dosar cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât apărătorul ales nu se poate prezenta la acest termen de judecată.

Procurator S______ M______ pentru intimata-reclamantă depune la dosar concluzii scrise și totodată solicită respingerea cererii de amânare formulată de apelantă, întrucât aceasta a avut suficient timp la dispoziție pentru a-și pregăti apărarea.

Instanța, respinge cererea formulată de apelanta-pârâtă, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pe motiv că apărătorul ales se află în imposibilitate de prezentare, întrucât aceasta nu este motivată.

Totodată pune în discuție calificarea căii de atac din recurs în apel având în vedere că pârâta _________________ a declarat recus împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.

Procurator S______ M______ pentru intimata S______ S____ lasă la aprecierea instanței.

Instanța, în raport de dispozițiile art. 282 ind.1 C. proc. civ. stabilește calea de atac ca fiind apelul.

Părțile prezente arată că nu mai au cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Procuratorul intimatei reclamante solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Cu privire la considerentele conform cărora Judecătoria A_________ nu ar fi avut competența teritorială pentru a judeca prezenta cauză o apreciază nefondată , având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (2) C.pr.civ., raportat la art. 10 pct. 1 C.proc.civ.

Solicită respingerea excepțiilor invocate în fața instanței de fond ca neîntemeiate.

TRIBUNALUL:

Deliberând, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8 august 2011 sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei A_________, reclamanta S______ S____ a chemat în judecată pe pârâtele _______________________, _________________ – Centrul de Relații cu Clienții A_________, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să anuleze procesul verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx/18.07.2011, să dispună rezilierea contractului de garanție nr. xxxxxxxxxxx/21.07.2011 încheiat între părți, iar pe cale de consecință să fie obligate să restituie reclamantei S______ S____ suma de 266,10 lei (plătită cu titlu de taxă deconectare-reconectare) și suma de 383 lei (plătită cu titlu de garanție), cu cheltuieli de judecată.

A invocat și exceptia nulitătii absolute a procesului verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx/18.07.2011.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 21.07.2011 a găsit în ușa locuinței sale un ordin de serviciu emis de către C__ DISTRIBUȚIE SA și un proces-verbal de deconectare.

A mai arătat că s-a dispus deconectarea, pe motiv că nu ar fi prelungit contractul de furnizare a energiei electrice, iar rebranșarea nu s-a efectuat până când nu a plătit o taxă de deconectare-reconectare și nu a încheiat un contract de garanție.

Reclamanta a mai menționat că nu a fost rău-platnic, iar dispozițiile legale avute în vedere de către pârâți la încheierea respectivelor înscrisuri sunt aplicabile consumatorilor industriali, iar nu consumatorilor casnici.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 din Anexa 1 din Decizia 57/1999 a ANRE și art. 27, alin. 2, lit. b din Anexa 2 la aceeași decizie, art. 82, lit. a din HG 1007/2004.

La data de 18.11.2011 reclamanta și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la prelungirea contractului de furnizare a energiei electrice pe toată perioada contractului de închiriere.

Prin întâmpinarea depusă la data de 04.11.2011, pârâta __________________ a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, în esență, că respectivul contract de furnizare a energiei electrice nu a fost reziliat unilateral de pârâtă, ci acesta a ajuns la termen. Ca o consecință a acestui fapt s-a dispus deconectarea reclamantei. Contractul de garanție este legal și a fost încheiat în baza art. 44, alin. 2 din HG 1007/2004.

S-au invocat, de asemenea, excepțiile necompetenței teritoriale și a prematurității/inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 567 din 27 ianuarie 2012, Judecătoria A_________ a respins excepția nulității absolute a procesului verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx/ 18.07.2011.

A respins excepția prematurității și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

A admis cererea formulată de reclamanta S______ S____ A_________, ___________________ 1, _________________________________, prin procurator S______ M______ , domiciliată în A_________, _____________________ _______________, _________________________, in contradictoriu cu parații _____________________ cu sediul în C______, __________________, județul D___ și _________________ – Centrul De Relații Cu Clienții A_________ cu sediul în A_________, _____________________, județul Teleorman.

A dispus anularea procesului verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx/18.07.2011. A dispus rezilierea contractului de garanție nr. xxxxxxxxxxx/21.07.2011 încheiat între părți.

A obligat parații _____________________ și _________________ – Centrul De Relații Cu Clienții A_________ să restituie reclamantei S______ S____ suma de 266,10 lei (plătită cu titlu de taxă deconectare-reconectare) și suma de 383 lei (plătită cu titlu de garanție).

A obligat parații _____________________ și _________________ să prelungească reclamantei S______ S____ contractul de furnizare a energiei electrice pe toată perioada valabilității contractului de închiriere nr. xxxxx/05.07.2011. A obligat parații să plătească reclamantei S______ S____ suma de 113 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâtele S.C. C__ V______ SA și S.C. C__ Distribuție SA, fiind criticată ca netemeinică și nelegală.

Tribunalul, analizând apelul declarat de pârâte, a reținut următoarele:

Prin acțiunea introductivă, intimata-reclamantă S______ S____- prin mandatar S______ M_____, a chemat în judecată pe pârâtele _________________ și _________________ Filiala A_________.

La data de 18 noiembrie 2011 (f. 99- 100 Dosar fond) intimata-reclamantă și-a completat acțiunea introductivă, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei _________________ prin _________________ Filiala A_________, la prelungirea contractului de furnizare a energiei electrice.

În cauză, întâmpinare a formulat, în calitate de pârâtă, _________________ (f.58-63 Dos. Fond)

La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2011 (f.125 dosar fond) intimata-reclamantă a precizat că a chemat în judecată, în calitate de pârâte, pe _________________, _____________________ și _________________ în calitate de mandatar al ______________________ A_________.

Urmare a acestor precizări, prin încheierea din aceeași dată, prima instanță, sub aspectul cadrului procesual, a constatat că au calitatea de pârâte: _________________, _____________________ și _________________, cea din urmă în calitate de mandatar al ______________________ A_________,

În practicaua sentinței apelate sunt menționate ca pârâte: _________________, _________________ - în calitate de mandatar al _________________ și _____________________.

Or, în mod greșit în dispozitivul și considerentele sentinței apelate, sunt menționate ca pârâte numai: _____________________ și _________________ - Centrul de Relații cu Publicul A_________.

Este de necontestat că apelanta _________________ a avut calitatea de pârâtă la judecata în primă instanță, față de cadrul procesual stabilit de către intimata-reclamantă prin cererea introductivă și cea completatoare.

Or, în aceste condiții, în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâta _________________.

Mai mult decât atât, deși în considerentele sentinței, prima instanță a analizat apărările pârâtei _________________ (singura care a formulat întâmpinare), sentința apelată nu este pronunțată în contradictoriu cu această parte.

A mai motivat că există contrarietate, sub aspectul părților, între practicaua sentinței, în care este menționată _________________, în calitate de pârâtă, și considerentele, respectiv, dispozitivul sentinței în care nu se face nici o referire la această parte.

S-a concluzionat că, procedând în acest mod, prima instanță nu a făcut o analiză reală a fondului pricinii, astfel că, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă _________________, s-a desființat sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, conform art. 297 Cod procedură civilă.

După rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX^*, iar în ședința publică din data de 19 martie 2013, reclamanta a depus în copie conformă cu originalul următoarele înscrisuri: aviz tehnic de racordare pentru consumatori casnici nr. xxxxxxxxxxxx din 15.06.2012, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr. M/1/xxxxxxxxxx din data de 11 iunie 2012; anexe la contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici.

În ședința publică din data de 14 mai 2013 pârâta S.C. Distribuție S.A. a depus în copie contractul pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. 2786/15.03.2007.

După rejudecare, prin sentința civilă nr. 2581 din 21 mai 2013, Judecătoria A_________ a respins excepțiile invocate de părți, a admis în parte cererea, astfel cum a fost completată, a dispus anularea procesului verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx din 18 iulie 2011 emis de către pârâta ______________. prin mandatar _________________ și executat de către _______________________________________ de garanție nr. xxxxxxxxxxx din 21 iulie 2011 încheiat între reclamantă și pârâta ________________.A. prin mandatar, a obligat pârâta ________________ restituie reclamantei S______ S____ suma de 266,10 lei (plătită cu titlu de taxă deconectare-reconectare) și suma de 383 lei (plătită cu titlu de garanție), a respins capătul de cerere privind prelungirea contractul de furnizare a energiei electrice pe toată perioada valabilității contractului de închiriere, ca fiind rămas fără obiect și a obligat pârâtele să plătească reclamantei S______ S____ suma de 63,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta S______ S____ locuiește într-un apartament din municipiul A_________, ____________________, ____________, județul Teleorman, în baza contractului de închiriere nr. xxxxx/16.05.2012 încheiat cu municipiul A_________, pentru termenul de închiriere de 1 an, cu începere de la data de 01.07.2012 până la data de 01.07.2013(fila 32 - dosar recurs).

A mai reținut că în data de 21.07.2011, angajați ai pârâtelor au deconectat apartamentul folosit de reclamantă de la rețeaua electrică, fără nici un fel de preaviz, încheindu-se un proces verbal cu o dată anterioară.

Ulterior, la data de 22.07.2011, reclamanta S______ S____ a fost reconectată după ce în prealabil a încheiat un nou contract de furnizare a energiei electrice și un contract de garanție, plătind o taxă de reconectare și o sumă cu titlu de garanție.

În ceea ce privește excepțiile invocate de către părți, s-a apreciat că sunt nefondate, motiv pentru care au fost respinse de către prima instanță.

Excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A_________, s-a reținut că este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 7 alin. 2 Cod procedură civilă coroborate cu disp. art. 10 alin. 1 Cod procedură civilă, în cauza de față fiind vorba de o competență alternativă, iar potrivit art. 12 Cod procedură civilă, reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În ceea ce privește excepția nulității absolute a procesului verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx/18.07.2011 invocată de către reclamantă prin acțiunea introductivă, instanța a reținut că nulitatea unui act juridic intervine doar în cazul în care există motive de ordine publică sau o prevedere legală expresă în acest sens. Motivele reclamantei S______ S____ nu se numără printre cele de ordine publică și, neexistând un text de lege expres care să prevadă nulitatea absolută în situația de față, a fost respinsă și această excepție.

Referitor la excepția prematurității introducerii acțiunii, instanța a constatat că este nefondată, având în vedere că reclamanta a solicitat pârâtelor, prin diverse memorii aflate la dosarul cauzei, să remedieze situația creată, fără nici un rezultat.

Pe de altă parte, scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea art. 720 indice 1 Cod procedură civilă este acela de soluționare pe cale amiabilă a litigiilor dintre profesioniști, or, în speța de față, este evident că o asemenea încercare din partea reclamantei nu ar fi avut finalitatea dorită, și, având în vedere stadiul și perioada scursă de la data introducerii acțiunii în fața instanțelor judecătorești, aceasta nu este prematur formulată și nici inadmisibilă, acțiunea în justiție fiind singura cale a reclamantei de a obține desființarea actelor și restituirea sumelor plătite fără temei.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că procesul verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx/18.07.2011 a fost încheiat cu încălcarea normelor care reglementează astfel de situații.

Astfel, art. 27, alin. 1, lit. a din Anexa 2 la Decizia ANRE nr. 57/1999 prevede că „Furnizorul va întrerupe furnizarea energiei electrice consumatorului în următoarele cazuri: a)consumul de energie electrică cu contract expirat;” iar alin. 2 al aceluiași articol stipulează că „Întreruperea furnizării energiei electrice se realizează: fără preaviz, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), f), g), h), k), l) și m); b) cu preaviz de 5 zile calendaristice, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d), e), i), j) și n).”

Din interpretarea textului de lege, s-a reținut că reclamanta, înainte de a fi debranșată, trebuia să primească un preaviz de 5 zile, ceea ce nu s-a întâmplat din culpa exclusivă a pârâtelor.

Instanța a mai motivat că prin încălcarea acestor dispoziții s-a produs o vătămare reclamantei, întrucât în termenul de preaviz de 5 zile, avea posibilitatea să solicite prelungirea contractului de furnizare a energiei electrice făcând dovada prelungirii contractului de închiriere. Din această cauză reclamanta a fost nevoită să plătească în mod nejustificat taxa de deconectare-reconectare.

Fiind vorba de o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, instanța a admis acest capăt de cerere și a dispus anularea procesului verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx din 18 iulie 2011 emis de către pârâta ______________., prin mandatar _________________ și executat de către ____________________, în consecință, a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 266,10 lei plătită cu titlu de taxă deconectare-reconectare.

Întrucât suma de 266,10 lei a fost achitată în contul pârâtei S.C. C__ V______ S.A. astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 24 din dosar, în baza facturii fiscale nr. xxxxxxxxxx/21.07.2011, instanța a obligat doar această pârâtă la restituirea sumei încasate neîntemeiat.

Art. 82 lit. a din HG 1007/2004 dispune că „Pentru încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice este obligatorie depunerea următoarelor documente de către orice consumator casnic: a) actul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul locativ asupra spațiului care face obiectul locului de consum respectiv (documentul se prezintă în original și se depune în copie). În situațiile în care consumatorul nu posedă un astfel de document sau documentul respectiv nu are caracter definitiv, furnizorul poate percepe o garanție de la respectivul consumator sau poate încheia un contract de furnizare a energiei electrice pe durată limitată de timp, de cel mult un semestru;”

Sub acest aspect, s-a reținut că reclamanta nu deține un titlu locativ cu caracter definitiv, având un contract de închiriere pe perioadă determinată, situație în care furnizorul poate percepe o garanție sau poate încheia un contract de furnizare a energiei electrice pe durată limitată de timp, așa cum prevăd normele legale amintite.

La data încheierii contractului de garanție, acesta îndeplinea cerințele legale, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. xxxxxxxxxx-000 din data de 21 iulie 2007 – fila 65 dosar inițial – fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată.

În prezent, se află în derulare un nou contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici cu nr. M/1/xxxxxxxxxx din data de 11.06.2012 (fila 20), acesta fiind încheiat pe o perioadă determinată, respectiv până la data de 01.07.2013, motiv pentru care, s-a considerat că nu se mai impune menținerea contractului de garanție, întrucât posibilitățile furnizorului prevăzute de art. 82 din H.G. nr. 1007/2004 în cazul în care consumatorul casnic are un titlu locativ provizoriu sunt alternative, nu cumulative.

Așa fiind, instanța a dispus rezilierea contractului de garanție nr. xxxxxxxxxxx din 21 iulie 2011 încheiat între reclamantă și pârâta ________________.A. prin mandatar, și în consecință, a dispus și restituirea sumei de 383 lei plătită cu titlu de garanție.

Cererea completatoare prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. C__ V______ S.A. la prelungirea contractului de furnizare a energiei electrice pe perioada valabilității contractului de închiriere a fost respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că între părți s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici cu nr. M/1/xxxxxxxxxx din data de 11.06.2012 (fila 20), acesta fiind încheiat pe o perioadă determinată, respectiv până la data de 01.07.2013, în conformitate cu avizul tehnic de racordare pentru consumatori casnici nr. xxxxxxxxxxxx din 15.06.2012.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 63,15 lei, reprezentate de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar – fila 64 dosar inițial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta _________________, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate.

Prin primul motiv de recurs, a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A_________, deși, potrivit art. 7 alin.1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revenea instanței în raza căreia pârâta are sediul principal, respectiv, Judecătoria C______, iar competența alternativă nu a fost invocată de reclamantă în fașa instanței de fond..

Prin motivul doi de recurs, recurenta a susținut că instanța de fond a fost în eroare, considerând că reclamanta nu mai avea obligația să respecte dispozițiile imperative ale art. 720 ind.1 C. proc. civ, pe considrentul că litigiul este pe rol de o perioadă lungă de timp și părțile nu au ajuns la o înlelegere până la dat pronunțării.

În cadrul motivului trei de recurs, recurenta a susținut că instanța de fond trebuia să respingă ca inadmisibilă acțiunea formulată, nefiind calea în justiție prin care reclamanta urmărește neobligarea sa la plata sumei de bani meționată în facturile fiscale.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a mai menționat că facturile fiscale neînsușite de cel căruia i se adresează, nu pot fi considerate acte juridice unilaterale, deoarece nu sunt rezultatul unei voințe juridice cu intenția de a produce efecte juridice, reprezentând doar înscrisuri constatoare, astfel încât, cererea de anulare a acestora nu este admisibilă.

Prin motivul patru de recurs, recurenta a susținut că instanța de fond a fost în eroare, considerând că s-a reziliat unilateral contractul, deși acesta a încetat prin ajungerea la termen, motiv pentru care s-a dispus deconectarea de la rețeaua de energie electrică, măsură care putea fi luată nu numai în caz de neplată, astfel cum s-a reținut.

Sub același aspect, a mai arătat că reclamanta a încheiat un nou contract de furnizare a energiei electrice cu pârâta, care a avut la bază contractul de închiriere încheiat cu municipiul A_________, și nu l-a prelungit pe cel vechi, care ajunsese la termen.

În fine, în ce privește contractul de garanție a învederat că este încheiat în condiții legale, instanța de fond invocând dispoziții legale care nu sunt incidente, respectiv, art. 44 alin.2, și nu prevederile art. 82 lit.a din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr. 1007/2004, potrivit cărora la încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice cu persoane fizice/juridice care au valitatea de chiriași este obligatorie garantarea acestora.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Intimata reclamantă a depus note scrise la termenul de judecată din 16 octombrie 2013, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

La termenul de judcată din 16 octombrie 2013, instanța a pus în discuție calificarea căii de atac exercitată în cauză, stabilind că aceasta este apelul, în raport de dispozițiile art. 282 ind.1 C. proc. civ.

Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.

În ce privește primul motiv de apel, prin care s-a susținut că instanța de fond a respins nejustificat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoria A_________, se apreciază că este neîntemeiat.

Instanța de fond, în mod corect, a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A_________, invocată de pârâtâ, având în vedere disp. art. 7 alin. 2 Cod procedură civilă coroborate cu disp. art. 10 alin. 1 Cod procedură civilă, în cauză fiind vorba de o competență alternativă.

Potrivit art. 12 Cod procedură civilă, reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta depunând acțiunea la Judecătoria A_________, ca instanță a locului prevăzut în contract pentru executarea contractului de furnizare a energiei electrice, fără să fie necesar ca acesta să invoce în vreun fel competența alternativă.

Referitor la motivul doi de apel, se constată, de asemenea, că este neîntemeiat.

Prima instanță a respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, apreciind justificat că reclamanta a solicitat pârâtelor, prin diverse memorii aflate la dosarul cauzei, să remedieze situația creată, fără nici un rezultat, ceea ce se circumcrie încercării de soluționare pe cael amiabilă prevăzută de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă.

Nici motivul trei de apel, prin care se critică faptul că instanța de fond nu a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată, nefiind calea în justiție prin care reclamanta urmărește neobligarea sa la plata sumei de bani meționată în facturile fiscale și că facturile nu pot fi anulate, nu este întemeiat.

Prin acțiunea formulată, reclamanta nu a solicitat anularea unor facturi fiscale, astfel cum a susținut recurenta, ci anularea procesului-verbal de deconectare și rezilierea contractului de garanție, cereri care fiind admise, legal s-a dispus restuirea sumelor plătite în temeiul acestora.

Pe de altă, parte, nu se poate reține că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, atâta vreme cât acesta urmărește valorificarea unor drepturi ocrotite de lege și pentru care, calea justițției este garantată, nu numai de legea fundamentală, dar și de legislația și jurisprudența CEDO.

Privitor la motivul patru de apel, se constată că susținerile apelantei, nu sunt întemeiate.

Verificând considerntele sentinței atacate, se observă că, instanța de fond nu a considerat că a fost reziliat unilateral contractul de furnizare a energiei electrice, ci s-a reținut că fiind ajuns la termen, apelanta în calitate de furnizor, avea obligația potrivit art. 27 alin.2 din Anexa 2 la Decizia ANRE nr. 57/1999, ca înainte de a proceda la debranșare să trimită intimatei reclamante un preaviz de 5 zile, ceea ce nu s-a întâmplat din culpa exclusivă a pârâtelor.

Prin urmare, în mod corect a dispus instanța de fond, anularea procesului verbal de deconectare nr. xxxxxxxxxxxx din 18 iulie 2011 emis de către pârâta ______________., prin mandatar _________________ și executat de către ____________________, în consecință, a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 266,10 lei plătită cu titlu de taxă deconectare-reconectare.

Nici ultimul motiv de apel declarat în cauză, nu este întemeiat.

Instanța de fond a reținut în mod just că la data încheierii contractului de garanție, acesta îndeplinea cerințele legale, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. xxxxxxxxxx-000 din data de 21 iulie 2011 (fila 65 dosar fond), fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată.

La data pronunțării sentinței instanței de fond, se afla în derulare un nou contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici cu nr. M/1/xxxxxxxxxx din data de 11.06.2012 (fila 20), acesta fiind încheiat pe o perioadă determinată, respectiv până la data de 01.07.2013, motiv pentru care, s-a considerat că nu se mai impune menținerea contractului de garanție, întrucât posibilitățile furnizorului prevăzute de art. 82 din H.G. nr. 1007/2004 în cazul în care consumatorul casnic are un titlu locativ provizoriu sunt alternative, nu cumulative.

Sub acest aspect, se observă că, instanța de fond a făcut referire la dispozițiile art. 82 lit. a din H.G. nr. 1007/2004, contrar celor susținute de apelantă, în raport de care, a apreciat că posibilitățile furnizorului în ce privește încheierea unui contract de garanție, în cazul în care consumatorul casnic are un titlu locativ provizoriu sunt alternative, nu cumulative.

Față de considerentele expuse, în baza art. 296 C. proc.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă _________________, cu sediul în C______, ___________________, județul D___, împotriva sentinței civile nr. 2581 din 21 mai 2013, pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimatele-pârâte _________________________ al _________________-Centrul de Relații cu Clienții A_________, cu sediul în A_________, _____________________, județul Teleorman, S.C. C__ Distribuție SA, cu sediul în C______, __________________________ D___ și intimata-reclamantă S______ S____, cu domiciliul în A_________, ____________________, ____________, județul Teleorman.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2013.

Președinte, Judecător, Grefier,

A______ L____ N_______ C_____ Doinița D___ I____ G________

Red.th.red.C.D. 6 ex./ 28.10.2013

D.f. XXXXXXXXXXXXXX

Jud. A_________

J.f. P____ S_____ E____

_____________________________