DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX

(2694/2014)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

Ședința publică de la 30.09.2014

DECIZIA PENALĂ NR.1091/A

Curtea constituită din:

P_________- I_______ T____

JUDECATOR- D__ L______

GREFIER- S_____ N_____

* * * * * *

Ministerul Public - P________ de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror S____ AMARYL.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații S____ N______ și P____ V____ împotriva sentinței penale nr. 98 din data de 17.06.2014, pronunțate de Judecătoria T____ M_______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat S____ N______, personal și asistat de apărător din oficiu Balascan R_____, cu delegație la dosar și apelantul inculpat P____ V____, personal și asistat de apărător din oficiu C______ A______, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată S____ G________ – reprezentată de apărător ales M________ D_____, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorii din oficiu ai apelanților inculpați arată că apelurile declarate de aceștia vizează reindividualizarea pedepselor.

Apelanții inculpați S____ N______ și P____ V____ arată că mențin declarațiile date în cauză și că nu doresc să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelurilor declarate în cauză.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat P____ V____ solicită admiterea apelului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei, apreciind că este prea mare cuantumul amenzii aplicate de instanța de fond, solicitând diminuarea acesteia. Consideră că instanța de fond în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat S____ N______ solicită admiterea apelului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și are probleme familiale.

Apărătorul ales al intimatei parte vătămată S____ G_________ solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere consecințele faptelor inculpaților, având în vedere că o instanță s-a pronunțat în urma declarațiilor date de aceștia. Solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelurilor declarate inculpați, ca nefondate, apreciind pedepsele aplicate acestora ca fiind corect individualizate.

Apelantul inculpat S____ N______, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului declarat și reducerea cuantumului amenzii.

Apelantul inculpat P____ V____, în ultimul cuvânt, solicită, de asemenea, admiterea apelului declarat și reducerea cuantumului amenzii.

C U R T E A,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.98 din 17.06.2014, pronunțată de Judecătoria T____ M_______, în baza art.273 alin.1 N Cod penal, cu aplicarea art.5 N Cod penal, a fost condamnat inculpatul P____ V____ (fiul lui L____ și A__, născut la data de 14.07.1964 în comune Salcia, jud. Teleorman, cu domiciliul în _____________________________, posesor al CI, sera TR nr.xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, de cetățenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii 10 clase și școală profesională, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale), la pedeapsa amenzii penale, în cuantum de 5000 lei (250 zile amendă x 20 lei/zi amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 și 64 N Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, respectiv prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În baza art.273 alin.1 N Cod penal, cu aplicarea art.5 N Cod penal, a fost condamnat inculpatul S____ N______ (fiul lui I__ și A________, născut la data de 30.07.1952 în _____________________________, cu domiciliul în mun. T____ M_______, _____________________, ___________, jud. Teleorman, fără forme legale în T____ M_______, ____________________________.12, jud. Teleorman, posesor CI ________ nr.xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, de cetățenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii școală profesională, pensionar, fără antecedente penale), la pedeapsa amenzii penale, în cuantum de 4000 lei (200 zile amendă x 20 lei/zi amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 și 64 N Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, respectiv prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În baza art.397 alin.1 C. pr. pen. s-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.274 alin.2 C. pr. pen. au fost obligați inculpații, în mod egal, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 650 lei fiecare (50 lei în cursul urmăririi penale și 600 lei în faza de judecată).

În baza art.276 alin.1 C. pr. pen. au fost obligați inculpații să plătească persoanei vătămate S____ G________ suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T____ M_______ nr.1050/P/2013 din 20 ianuarie 2014 și înregistrat la Judecătoria T____ M_______ sub nr.XXXXXXXXXXXX, la data de 23 ianuarie 2014, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații P____ V____ și S____ N______, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal de la 1969.

S-a reținut că la data de 05.06.2013, partea vătămată S____ G________ a formulat plângere, penală, la P________ de pe lângă Judecătoria T____ M_______, împotriva inculpaților P____ V____ și S____ N______, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Partea vătămată S____ G________ deține în proprietate un teren intravilan, cultivat cu viță de vie, situat în tarlaua 6 ___________________ comunei Salcia, județul Teleorman, conform titlului de proprietate nr. xxxxxxx din 19.02.2003, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.

Între familia părții vătămate S____ G________ și familia fraților S____ I__ și S____ M____ au existat neînțelegeri legate de suprafața de teren cultivată cu viță-de-vie care aparține părții vătămate și care se află situată în spatele curții fraților S____.

În toamna anului 2010, numitul S____ I__ a distrus o parte din cultura de viță de vie, motiv pentru care partea vătămată S____ G________ a formulat plângere penală împotriva acestuia, pentru infracțiunea de distrugere.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T____ M_______, jud. Teleorman, nr. 1574/P/2010 din 30 august 2011, inculpatul S____ I__ a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în dauna patrimoniului părții vătămate S____ G________, în fapt, reținându-se că, în ziua de 31.10.2010, S____ I__, motivat de faptul că terenul părții vătămate se află în spatele curții casei sale, a distrus, prin tăiere, via aparținând părți vătămate S____ G________, amplasată în intravilanul ___________________________, sola (tarlaua) 6, ______________________________ părții vătămate fiind în valoare de 5.000 lei.

Actul de sesizare a făcut obiectul dosarului penal nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei T____ M_______, fiind pronunțată sentința penală nr. 113/15.06.2012, definitivă prin nerecurare, prin care s-a dispus: condamnarea inculpatului S____ I__ la 500 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în dauna părții vătămate S____ G________, în baza art. 217 alin.1 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 1 an, în condițiile prev. de art. 82 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 934,36 lei, reprezentând c/v producției de struguri.

La data de 27 august 2012, numiții S____ I__ și S____ M____ au formulat, la Judecătoria T____ M_______, o cerere de chemare în judecată a pârâtelor Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a comunei Salcia și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Teleorman, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că, în calitate de moștenitori ai defunctului lor tată, S____ F_____, sunt proprietarii suprafeței de 4.054 mp și nu 2.500 mp, așa cum este înscris în titlul de proprietate nr. xxxxxxx/26.11.2002, emis de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Teleorman.

Acțiunea a făcut obiectul dosarului civil nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei T____ M_______.

Reclamanții S____ I__ și S____ M____ au chemat în judecată numai pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a comunei Salcia și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Teleorman, nu și pe partea vătămată S____ G________, care are în proprietate și lucrează terenul pentru care s-a cerut constatarea dreptului de proprietate, mai precis diferența de 1554 mp.

Astfel, partea vătămată S____ G________, deși are titlul de proprietate xxxxxxx/19.02.2013, emis de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Teleorman, pentru diferența de 1554 mp, reclamată de S____ I__ și S____ M____, nu a avut nicio calitate în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX și nu s-a putut apăra, hotărârea nefiindu-i opozabilă.

La termenul de judecată din data de 02.10.2012, inculpatul S____ N______ a declarat mincinos, în calitate de martor, în fața instanței de judecată, după depunerea jurământului și după ce i s-au pus în vedere prevederile art. 260 C. pen., cu privire la împrejurări esențiale cauzei, că este vecin cu reclamanții, în ___________________________, și, cunoscând situația, poate spune că S____ F_____, tatăl decedat al reclamanților S____ I__ și S____ M____, a primit, în anul 1972, cca. 4.000 mp iar, din anul 1972 și până în prezent nici tatăl reclamanților și nici aceștia nu au avut litigii cu vecinii imobilului proprietatea lor, litigii legate de hotarul terenului.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 02.10.2012, inculpatul P____ V____, în condițiile în care fusese martor propus și audiat la instanța de judecată, în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXX, privind săvârșirea infracțiunii de distrugere de către S____ I__, în dauna patrimoniului părții vătămate S____ G________, a declarat mincinos, în calitate de martor, în fața instanței de judecată, după depunerea jurământului și după ce i s-au pus în vedere prevederile art. 260 C. pen., cu privire la împrejurări esențiale cauzei, că este vecin cu reclamanții, în ___________________________, că S____ F_____, tatăl decedat al reclamanților S____ I__ și M____, a primit, în anul 1972, cca. 4.000 mp iar din anul 1972 și până în prezent nici tatăl reclamanților și nici aceștia nu au avut litigii cu vecinii imobilului proprietatea lor, litigii legate de hotarul terenului, iar terenul a fost în permanență împrejmuit cu gard, al cărui amplasament nu a fost niciodată modificat.

Depozițiile martorilor S____ N______ și P____ I__ au făcut să fie pronunțată sentința civilă nr. 1726/26.10.2012, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a dispus admiterea acțiunii civile formulate de reclamanții S____ F. I____ și S____ F. M____ în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Salcia, județul Teleorman și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, s-a constatat că reclamanții, în calitate de succesori ai autorului lor, S____ F_____, sunt proprietarii și ai diferenței de 1.554 mp teren categoria de folosință curți construcții, arabil și vii, teren situat în intravilanul comunei Salcia, județul Teleorman, în tarlaua 6, ___________________________ (pentru întreaga suprafață de 4054 mp): N - B_______ M____, E - drum de exploatare, S - D_____ V_______ și P____ L____ și V- drum județean.

S-a stabilit că fapta inculpaților care, la termenul de judecată din data de 02 octombrie 2012, a fondului cauzei civile, au declarat mincinos, în calitate de martori, cu privire la împrejurările esențiale cauzei, declarații ce au stat la baza pronunțării sentinței civile nr.1726/26 octombrie 2012 a Judecătoriei T____ M_______, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal de la 1969.

Prin încheierea din 20 martie 2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza dispozițiilor art.346 alin.2 C. pr. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței, cu rechizitoriul nr.1050/P/2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria T____ M_______, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

În ședința publică din data de 29 aprilie 2014, instanța a luat act de declarația părții vătămate S____ G________, potrivit căreia nu se constituie parte civilă.

Audiat fiind de către instanță, inculpatul S____ N______ nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.

În ședința publică din data de 20 mai 2014, inculpatul P____ V____ a refuzat să dea declarație în fața instanței, rezervându-și dreptul la tăcere, învederând însă că nu recunoaște învinuirea ce i se aduce.

La cererea inculpaților, instanța a dispus audierea martorilor R_____ Rița și S____ A________.

Inculpații nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale.

P________ de pe lângă Judecătoria T____ M_______ a depus, la dosar, sentința penală nr.5/24 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria T____ M_______.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut că partea vătămată S____ G________ în calitate de succesoare a soțului său decedat, defunctul S____ G_______, deține în proprietate suprafața totală de 1,82 ha teren, pe teritoriul cadastral al comunei Salcia, jud. Teleorman, din care 0,20 ha teren intravilan, situat în sola 6, ___________________________: N D______ M____, E- drum, S- B_______ F______ și V- drum, conform procesului-verbal de punere în posesie nr.1720 și titlul de proprietate nr.xxxxxxx/19.02.2003, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.

Între familia părții vătămate și familia fraților S____ I__ și S____ M____ au existat neînțelegeri legate de această suprafață de teren, cultivată în parte cu viță-de-vie, de familia părții vătămate, și care se află în spatele curții fraților S____.

În toamna anului 2010, S____ I__ a distrus o parte din cultura de viță-de-vie a părții vătămate S____ G________, motiv pentru care partea vătămată a formulat plângere penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

Prin sentința penală nr.113/15 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria T____ M_______, inculpatul S____ I__ a fost condamnat la pedeapsa de 500 lei amendă cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal de la 1969. Prin aceeași sentință, s-a dispus obligarea inculpatului S____ I__ și la plata sumei de 934,36 lei, reprezentând prejudiciul cauzat părții vătămate (producția de struguri).

La data de 27 august 2012, numiții S____ I__ și S____ M____ au formulat, la Judecătoria T____ M_______, acțiune civilă, prin care au solicitat instanței să constate că, în calitate de moștenitori ai defunctului S____ F_____, sunt proprietarii suprafeței de 4054 mp teren, și nu de 2500 mp, așa cum s-a menționat în titlul de proprietate, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.

Deși diferența de 1554 mp teren, solicitată de cei doi reclamanți era și este proprietatea părții vătămate S____ G________, în calitate de succesoare a defunctului său soț S____ G_______, conform titlului de proprietate nr.xxxxxxx/19.02.2003, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, acțiunea civilă a fost formulată de cei doi reclamanți doar în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Salcia și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.

La termenul de judecată din data de 02 octombrie 2012, în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei T____ M_______, inculpatul S____ N______, în calitate de martor în fața instanței de judecată, după depunerea jurământului și după ce i s-a pus în vedere că dacă nu spune adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă, a declarat că părinții săi sunt vecini cu imobilul moștenit de reclamanți de la tatăl lor S____ F_____, și cunoaște că acesta a primit o suprafață de teren, de circa 4000 mp, în urma inundațiilor din 1972, pe care, ulterior, și-a construit o casă.

Inculpatul a mai declarat că din anul 1972 și până în prezent, nici tatăl reclamanților și nici aceștia din urmă nu au avut litigii cu vecinii imobilului proprietatea lor, litigii legate de hotarul terenului.

La același termen de judecată inculpatul P____ V____, în calitate de martor în fața instanței civile, după depunerea jurământului și după ce i s-au pus în vedere prevederile art.260 Cod penal de la 1969, a declarat că este vecin cu imobilul moștenit de reclamanți, de la tatăl lor; că terenul aferent casei de locuit a fost atribuit autorului reclamanților, în urma inundațiilor din anul 1972, că terenul are o suprafață de peste 4000 mp și că a fost, în permanență, împrejmuit cu gard, al cărui amplasament nu a fost niciodată modificat.

Inculpatul a mai a declarat că, din anul 1972 și până în prezent, nici tatăl reclamanților și nici aceștia din urmă nu au avut litigii cu vecinii imobilului proprietatea lor, litigii legate de hotarul terenului.

Declarațiile inculpaților, coroborate și cu raportul de expertiză topografică, dispus a se întocmi în cauză, de instanță, pentru individualizarea terenului, prin amplasament și întindere, au stat la baza pronunțării sentinței civile nr.1726/26 octombrie 2012, a Judecătoriei T____ M_______, în motivarea hotărârii, instanța făcând referire la declarațiile celor doi inculpați.

Conform sentinței, instanța a constatat că reclamanții, în calitate de succesori ai autorului lor, S____ F_____, sunt proprietarii și ai diferenței de 1554 mp teren, categoria de folosință curți construcții, arabil și vii, teren situat în intravilanul comunei Salcia, jud. Teleorman, în tarlaua 6, ___________________________ (pentru întreaga suprafață de 4054 mp): N- B_______ M____, E- drum de exploatare, S- D_____ V_______ și P____ L____ și V- drum județean.

Se mai arată că infracțiunea de mărturie mincinoasă, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art.260 Cod penal de la 1969, constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martorii, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Elementul material al infracțiunii constă fie în acțiunea de a face afirmații mincinoase, fie în omisiunea de a opune tot ce știe, ambele cu privire la împrejurările esențiale.

Așa cum s-a reținut în rechizitoriu Parchetului, diferența de 1554 mp teren, ce a format obiectul sentinței civile nr.1726/26 octombrie 2012, a Judecătoriei T____ M_______, la momentul administrării probei cu martori, era proprietatea părții vătămate S____ G________, în calitate de succesoare a soțului său, defunctul S____ G_______, conform titlului de proprietate nr.xxxxxxx/19.02.2003, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.

Terenul este amplasat în spatele curții fraților S____, a fost cultivat cu viță-de-vie, încă din anul 1990, și nu a fost niciodată împrejmuit cu gard, așa cum a declarat în cursul urmăririi penale martorul B_______ M____. Frații S____ dețin de la tatăl lor, defunctul S____ F_____, 0,25 ha teren intravilan, categoria de folosință curți construcții și arabil, situat în sola 6, ___________________________ N- B_______ F, E- drum, S- P____ L____ și V- drum județean, conform titlului de proprietate nr.xxxxxxx/26.11.2002, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, iar terenul a fost, în permanență împrejmuit cu gard, așa cum a declarat martorul Vergelea C_________, în cursul urmăririi penale.

Instanța de fond a respins apărarea inculpaților potrivit căreia nu cunoșteau realitatea și că la momentul luării declarațiilor de către instanța civilă, nu cunoșteau că partea vătămată era în litigiu cu frații S____.

Apărarea a fost contrazisă de declarațiile date de inculpații, în cursul urmăririi penale, cei doi inculpați cunoșteau realitatea, respectiv că diferența de teren, de 1554 mp, a fost și era exploatată, și la momentul luării depozițiilor lor, în calitate de martori, de partea vătămată, și nu de frații S____.

Astfel, inculpatul S____ N______ a declarat că partea vătămată a muncit terenul în litigiu încă din anii 1974-1975, și că îl muncește și la ora actuală; că lângă via cultivată și muncită de partea vătămată a cultivat viță-de-vie și S____ F_____, pe care, ulterior, acesta a scos-o, rămânând numai via părții vătămate.

Inculpatul P____ V____ a declarat că știe că atât partea vătămată și soțul ei, cât și S____ I____ cu fratele său au avut câte un teren intravilan, pe care se află cultivată viță-de-vie și că, în anul 1990, aceștia din urmă și-au scos via, rămânând numai via părții vătămate.

Conform declarației, inculpatul cunoștea și amplasamentul celor două suprafețe de teren, ca și suprafața terenului deținut de partea vătămată, respectiv „în jur de 15-20 ari”, pe care acesta avea via în litigiu și terenul cultivat cu porumb.

Apărarea potrivit căreia el nu știa de existența litigiului între partea vătămată și frații S____ nu poate fi primită de instanță, în condițiile în care inculpatul P____ V____ fusese audiat ca martor în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXX, privind săvârșirea infracțiunii de distrugere de către S____ I__ în dauna patrimoniului părții vătămate S____ Ghergina.

Instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor R_____ Rița și S____ A________, motivat de faptul că acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză și necontestat de către inculpați.

S-a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de art.260 Cod penal de la 1969, cu închisoare de la 1 la 5 ani. Aceeași faptă, săvârșită de inculpați, este reglementată de dispozițiile art.273 alin.1 N Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Potrivit art.5 alin.1 N Cod penal, „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Făcând aplicare, in concreto, a legii penale mai favorabile, astfel cum a fost pusă în discuția părților, instanța constată, potrivit art.5 N Cod penal, că este mai favorabilă pentru inculpați noua lege penală, cu privire la cuantumul, dar și la natura pedepsei prevăzute de lege, existând și posibilitatea aplicării pedepsei amenzii penale.

De asemenea, instanța a constatat că nu există niciun caz de cele prevăzute de art.16 N Cod procedură penală, care să constituie impedimente la exercitarea acțiunii penale.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele speciale ale acesteia, gradul de pericol social concret al faptei (declarațiile inculpaților stând la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești, rămase definitive), de faptul că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, inculpatul S____ N______ nefiind cunoscut cu antecedente penale, în timp ce inculpatul P____ V____, figurează cu 3 condamnări anterioare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații S____ N______ și P____ V____, care au solicitat desființarea hotărârii și reindividualizarea pedepselor aplicate.

Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., apreciază că acestea sunt nefondate pentru argumentele arătate în continuare.

Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză (plângerea și declarațiile părții vătămate S____ G________; declarații inculpaților P____ V_____ și S____ N______; adresele nr. 88/14.01.2014 și nr. 1484/22.08.2011, emise de Primăria comunei Salcia; adresa nr. II/38 din 08.12.2013 a Instituției Prefectului Județului Teleorman; declarațiile martorilor B_______ M____ și Vergelea C_________; decizia penală nr. 38/09.04.2013 a Tribunalului Teleorman; sentința penală nr. 113/15.06.2012 a Judecătoriei T____ M_______, definitivă prin nerecurare; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; sentința civilă nr. 1726/23.10.2012 a Judecătoriei T____ M_______, definitivă prin nerecurare; Titlurile de proprietate nr. xxxxxxx/19.02.2003 și nr. xxxxxxx/26.11.2002, emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman; procesele-verbale de punere în posesie), instanța de fond a reținut corect situația de fapt care, în esență, constă în următoarele:

La data de 27.08.2012, numiții S____ I__ și S____ M____ au introdus la Judecătoria T____ M_______ o cerere de chemare în judecată a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate și a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, solicitând să se constate că, în calitate de moștenitori ai defunctului lor tată, S____ F_____, sunt proprietarii suprafeței de 4.054 mp (și nu de 2.500 mp, așa cum este înscris în titlul lor de proprietate emis de

Comisia Județeană), teren situat pe raza comunei Salcia, județul Teleorman.

Acțiunea a format obiectul dosarului civil nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei T____ M_______, în cadrul căruia inculpații S____ N______ și P____ V____ au avut calitatea de martori.

În această calitate, la termenul de judecată din data de 02.10.2012 cei doi inculpați au declarat mincinos că S____ F_____ a primit în anul 1972 cca 4.000 mp, iar de atunci și până în prezent nici tatăl reclamanților și nici aceștia nu au avut litigii legate de hotarul terenului cu vecinii.

Mai mult, inculpatul P____ V____ (care fusese martor și în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXX, unde numitul S____ I__ a avut calitatea de inculpat, fiind condamnat pentru infracțiunea de distrugere în dauna părții vătămate S____ G________) a susținut că terenul a fost în permanență împrejmuit cu gard, al cărui amplasament nu a fost niciodată modificat.

În baza acestor declarații a fost pronunțată sentința civilă nr.1726/26.10.2012, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a admis acțiunea reclamanților, instanța constatând că aceștia sunt proprietari și ai diferenței de 1.554 mp (asupra căreia era proprietară partea vătămată S____ G________, care nu fusese chemată în judecată).

Afirmațiile inculpaților în sensul că nu cunoșteau realitatea sunt nesincere, fiind în mod justificat înlăturate de către instanța fondului. De asemenea, nu pot fi primite declarațiile martorilor R_____ R___ și S____ A________, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Indubitabil, inculpații cunoșteau despre situația litigioasă dintre S____ G________ și frații S____ I__ și S____ M____ (cu atât mai mult cu cât inculpatul P____ V____ fusese martor și în procesul penal), precum și despre situația diferenței de teren pretinsă în instanță, și cu toate acestea, au declarat mincinos, determinând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care nu corespunde realității.

Cum vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus condamnarea acestora.

Cât privește încadrarea juridică, la data săvârșirii infracțiunii aceasta era incriminată de art.260 alin.1 C. pen. de la 1968, fiind sancționată cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Întrucât ulterior a intervenit o lege penală nouă devin incidente dispozițiile art.5 alin.1 Cod penal, potrivit cărora: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

În prezent, fapta are corespondent în art.273 alin.1 C. pen., fiind sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Se constată astfel că este mai favorabilă pentru inculpați legea nouă, în baza căreia aceștia au fost condamnați.

Dând eficiența cuvenită criteriilor de individualizare prevăzute de lege, în mod temeinic instanța fondului i-a condamnat pe aceștia la 5.000 lei amendă penală (în cazul inculpatului P____ V____) și 4.000 lei amendă penală (în cazul inculpatului S____ N______), pedepse proporționalizate corespunzător, ce au aptitudinea de a realiza scopurile prevenției speciale și ale celei generale.

Dată fiind atitudinea nesinceră manifestată de către inculpați, precum și faptul că inculpatul P____ V____ a mai fost condamnat de 3 ori, Curtea apreciază că nu este întemeiată solicitarea acestora de reducere a cuantumului amenzii penale.

Și celelalte aspecte ale cauzei au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare ale hotărârii care să fie invocate din oficiu.

Așa fiind, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p, va respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții S____ N______ și P____ V____. În baza art. 275 alin. 2, 4) C.p.p., vor fi obligați apelanții la plata a câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

În baza art. 276 alin. 6 C. pr. pen. vor fi obligați inculpații la câte 1000 de lei fiecare cheltuieli judiciare către intimata S____ G________.

Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p, respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții S____ N______ și P____ V____ împotriva sentinței penale nr. 98 din data de 17.06.2014, pronunțate de Judecătoria T____ M_______

În baza art. 275 alin. 2, 4) C.p.p., obligă apelanții la plata a câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

În baza art. 276 alin. 6 C. pr. pen. obligă inculpații la câte 1000 de lei fiecare cheltuieli judiciare către intimata S____ G________.

Onorariile cuvenite avocaților din oficiu în cuantum de câte 300 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I_______ TocanDan L______

GREFIER,

S_____ N_____

Red. D.L.

Dact. A.L. 2 ex./27.10.2014

Jud. Tr. M_______ – jud.: D____ R.