Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR.259

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 aprilie 2014

Instanța constituită din:

Președinte: - M____ M_______

Judecători : - I__ S_____

: - L_______ B_____

Grefier : - N_______ P_______

Pe rol fiind judecarea recursurilor civile promovate de recurentul reclamant pârât T_____ R___ cu domiciliul în ___________________________________, rezident în Spania, Burjassot Valencia Calle Joaquin Navarro, nr. 15, prin avocat D____ A____, titular al Cabinetului Individual de Avocatură „D____ A____”, cu sediul în Găești, _____________________. 35 A, județul Dâmbovița și recurenta-pârâtă-reclamantă M_____ V_______, cu domiciliul în comuna O_______, ____________________________, împotriva încheierii interlocutorii pronunțată la data de 21.01.2013 și a sentinței civile nr. 1114/10.10.2013, pronunțate de Judecătoria Răcari în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, dosarul având ca obiect partaj judiciar.

Recursurile sunt timbrate cu taxă judiciară de timbru în valoare de 506 lei, conform chitanței nr.xxxxxx/10.04.2014 de către recurentul-reclamant T_____ R___ și de 2183 lei conform chitanței nr.xxxxx/31.03.2014 de către recurenta-pârâtă M_____ V_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurenta-pârâtă-reclamantă M_____ V_______ asistată de avocat P______ V________ M_______ (împuternicire avocațială nr.xxxxxx/2013) și avocat D____ A____ (împuternicire avocațială nr.xxxxxx/2014), reprezentând pe recurentul reclamant pârât T_____ R___.

Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Apărătorii ambelor părți arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.

Tribunalul, nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.

Avocat D____ A____, având cuvântul pentru recurentul reclamant pârât T_____ R___, susține motivele de apel, cu precizarea că sentința atacată este nelegală doar în ce privește rezolvarea petitului ce vizează obligarea pârâtei la plata pasivului succesoral (cheltuieli de înmormântare și cu tratarea ultimei boli a defunctei), instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pârâta M_____ V_______ este unica moștenitoare a defunctei, aceasta din urmă având o relație de concubinaj cu recurentul-reclamant care a durat din anul 1989 și până la decesul acesteia, astfel că, pârâta fiind singura moștenitoare legală cu cota de 1/1, avea obligația de a suporta plata datoriilor și sarcinilor succesiunii integral, recurentul fiind doar un terț față de succesiune; cu privire la suma de 13.000 lei retrasă din contul defunctei arată că nu s-a făcut dovada că acei bani au fost folosiți la înmormântarea defunctei, însă nici pentru ce anume au fost folosiți acei bani și că, nu există nicio dovadă că pârâta ar fi participat cu vreun leu la înmormântarea defunctei, acea sumă de bani fiind în posesia și folosința familiei pârâtei, nu folosiți pentru înmormântare; singurul lucru cert este acela că recurentul este cel care s-a îngrijit de defunctă până la sfârșitul vieții acesteia, inclusiv de înmormântare; solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Cu privire la recursul declarat de partea adversă arată că, din probele administrare în cauză, respectiv interogatoriu, declarațiile martorilor rezultă în mod clar că instanța de fond a făcut o analiză completă a probelor administrate din care rezultă că veniturile dobândite au fost administrate în comun deoarece cei doi au conviețuit o perioadă îndelungată și au achiziționat bunuri în timpul concubinajului, inclusiv bani pe care i-au dobândit împreună; s-a făcut dovada unei conviețuiri de lungă durată , iar veniturile au fost dobândite și administrate împreună, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, precum și din cele susținute de pârâtă în întâmpinarea depusă la instanța de fond în care recunoaște că sora sa au avut o relație de concubinaj din anul 1989; a se avea în vedere fila 112 (dosarul de fond) unde există un borderou care dovedește că nu se poate vorbi de subrogație, câtă vreme apelantul, pentru imobilul achiziționat a achitat în anul 1999 respectiva sumă, cu chitanță iar vânzarea casei s-a făcut cu mult după această dată; cert este că la decesul unei persoane, ceilalți vin doar la moștenire, motive față de care, solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă ca nefondat și a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat P______ V________ M_______, apărătorul recurentei-pârâte-reclamante M_____ V_______, solicită admiterea recursului declarat de pârâta-reclamantă, desființarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr.1114/10.10.2013 ca fiind nelegale și netemeinice, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată; susține motivele de recurs, cu motivarea că din toate probele administrate (înscrisuri, martori, interogatorii) rezultă faptul că s-a dovedit contribuția exclusivă a defunctei la achiziționarea bunurilor rămase de pe urma acesteia; din declarațiile martorilor a rezultat că între cele două părți nu a existat colaborare, banii erau separat, martora A___ a declarat că pârâta o chema să-i dea ratele fără știrea concubinului; în perioada de concubinaj pârâta a încasat contravaloarea unui apartament vândut în București, deși niciodată reclamantul-pârât nu a fost împiedicat să fie cumpărător alături de concubină (defuncta), aceasta din urmă având o situație financiară foarte bună, astfel că s-a dovedit faptul că toate bunurile sunt bunuri obținute din fondurile exclusive ale acesteia; la întrebarea nr.10 din interogatoriu pârâtul a declarat că nu a dorit să figureze în calitate de cumpărător sau împuternicit la depozitele bancare; solicită respingerea recursului declarat de reclamantul recurent, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de partea adversă solicită respingerea acestuia; cu privire la soluția dată pentru capătul 2 al cererii aceasta este temeinică și legală, oficierea înmormântării fiind realizată cu suma de bani retrasă (13.000 lei) de defunctă înainte cu 10 zile de data decesului; a se avea în vedere că, la întrebarea ,,dacă a retras vreo sumă de bani” recurentul-reclamant a răspuns că nu știe; cu privire la afecțiunea față de defunctă, astfel cum se pretinde de către recurentul-reclamant, arată că aceasta este falsă, câtă vreme nu avea cunoștință de anul dobândirii apartamentului și a conturilor bancare, situație recunoscută de recurentul-reclamant.

Tribunalul, socotindu-se lămurit, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre deliberare și soluționare.

T R I B U N A L U L

Asupra recursurilor civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul T_____ R___, în contradictoriu cu pârâta M_____ V_______, a solicitat a se dispune: sistarea stării indivize existentă între reclamant și pârâtă creată ca urmare a decesului concubinei sale, Ș_____ V_______, obligarea pârâtei, în calitate de unică moștenitoare a defunctei la restituirea către reclamant a tuturor cheltuielilor legate de ultima boală a defunctei precum și pe cele legate de înhumarea acesteia și instituirea unui sechestru judiciar asupra bunurilor supuse ieșirii din indiviziune.

În fapt, reclamantul a arătat că din anul 1989 a întreținut cu defuncta Ș_____ V_______ o relație notorie de concubinaj care a presupus existența unui buget comun, că din 1989 și până în 2003, când au plecat împreună în Spania, au locuit atât în locuința defunctei din O_______, __________________ în T___, că în anul 1992, cei doi au dobândit, prin contribuție financiară comună un apartament în T___ pentru care s-a emis TP 1379/1999, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat pe numele defunctei, întrucât apartamentul a fost dobândit prin efectul Decretului 61/1990, iar defuncta era titulara contractului de închiriere.

A mai arătat că bunul a fost dobândit în cote de ½, fiecare, că în perioada de concubinaj defuncta a deschis un cont la BCR –Sucursala T___, alimentat din surse comune, că din 2003, numai reclamantul a lucrat permanent și a întreținut familia, că înainte de deces, în contul respectiv existau sumele de 4.782 lei și 2542,62 euro, că în Spania defuncta a beneficiat de internări in spital în baza asigurării sale, aceasta suferind patru intervenții chirurgicale la ficat și că, ocupându-se de îngrijirea defunctei, a intrat pentru o perioadă de timp în șomaj, suferind pierderi materiale estimate între 1500-2000, respectiv 6.300 – 8.400 lei.

Întors în țară, reclamantul a mai cheltuit, inclusiv cu înmormântarea defunctei, restul sumei până la cei 15.000 lei solicitați prin prezenta acțiune.

Reclamantul a justificat calitatea procesuală a pârâtei prin aceea că este unica moștenitoare a defunctei. A solicitat instituirea sechestrului judiciar dat fiind că există riscul ca apartamentul să fie înstrăinat de pârâtă.

Prin înscrisul denumit „întâmpinare și cerere reconvențională” depus la 08.03.2011, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar prin cererea reconvențională a solicitat a se constata că este unica moștenitoare a defunctei Ș_____ V_______, invocând excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. A mai solicitat obligarea reclamantului la restituirea bijuteriilor de aur ale defunctei, în greutate de aprox. 100 g, însușite fără drept de acesta.

Prin întâmpinare și cererea reconvențională s-a arătat că Ș_____ V_______ a decedat la data de 24.12.2010 în _______________________________, că între pârâtă și reclamant nu există o stare de indiviziune, bunurile ce compun masa succesorală a defunctei fiind proprietatea exclusivă a acesteia, că relația de concubinaj dintre defunctă și reclamant, începută în 1989, nu a presupus existența unui buget comun, că de această relație a profitat material reclamantul, care, deși avea o proprietate în __________________________ cu defuncta în _____________________ T___ și că apartamentul în litigiu a fost bun propriu al defunctei, nefiind dobândit prin contribuție financiară cu reclamantul, întrucât în 1987, defuncta a moștenit un apartament situat în cartierul D________ din București, în urma decesului fratelui său, apartament închiriat lunar pentru sute de euro, și care a fost vândut in 1994 cu aproximativ 25.000 USD. Cu această sumă de bani, defuncta a cumpărat și ulterior revândut 3 apartamente în București, cu un profit de 31.000 euro.

S-a mai precizat că defuncta a fost permanent angajată în muncă, beneficiind ulterior de pensie in suma de 680 lei/lună, că a obținut 20.000 lei din vânzarea casei din _____________________________________ încasa pensiile părinților ei (500 lei/lună) și numeroase sume de bani obținute din comercializarea cerealelor și legumelor cultivate la Ziduri, iar în Spania, până să se îmbolnăvească, a lucrat fără forme legale, obținând un venit de 175-200 euro/lună, a subînchiriat locuința altor persoane din veniturile cărora acoperea aproximativ 75% din cheltuielile de întreținere.

De asemenea, defuncta a primit ajutor de la statul spaniol în suma de 380 euro, a primit de la Primăria din Spania la fiecare trei luni, suma de 500 euro cu titlu de ajutor, precum și ajutoare (alimente, bani, medicație gratuită) de la o fundație.

Anterior decesului, defuncta a fost dusă în căruț cu rotile de către reclamant și o verișoară a pârâtei și defunctei, la bancă, de unde a ridicat suma de xxxxx lei, folosită la înmormântare. Reclamantul a încasat ajutorul de înmormântare de 1800 lei.

La baza relației îndelungate dintre reclamant și defunctă a stat teama permanentă indusă de reclamant acesteia, defuncta adresându-se în nenumărate rânduri poliției întrucât fusese lovită de reclamant întrucât refuza să-i dea bani.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională depusă la dosar la 01.04.2011, reclamantul a precizat că obiectul acțiunii îl constituie partajul bunurilor coachizite, a solicitat respingerea excepția lipsei calității procesual active și a invocat excepțiile lipsei calității sale procesual pasive și lipsei de interes pe capetele de cerere privind constatarea calității de unic moștenitor a defunctei.

Prin cererea modificatoare a cererii reconvenționale depusă la dosar la 14.06.2011, pârâta a solicitat a se constata că apartamentul în litigiu și depozitele bancare sunt bunuri proprii ale defunctei. În subsidiar, a solicitat a se constata că reclamantul are doar un drept de creanță asupra bunurilor și a i se atribui acesteia, bunurile, în natură.

Prin întâmpinarea la cererea modificatoare, reclamantul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată și arată că este îndreptățit a obține bunurile din masa de împărțit, în natură.

La termenul din 06.03.2012, la interpelarea instanței pârâta-reclamantă prin apărător, a precizat că nu își menține cererea de constatare a calității de unic moștenitor, susținere în raport de care reclamantul – pârât nu a mai menținut excepțiile invocate prin întâmpinarea la cererea reconvențională inițială. La termenul din 11.06.2012, pârâta reclamantă a arătat că nu menține excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, invocată prin cererea reconvențională inițială.

La termenul din 15.10.2012 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a pârâtei pe cererea reconvențională, unită cu fondul la termenul din 14.01.2013.

Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2013 Judecătoria Răcari a admis în principiu și în parte acțiunea formulata de reclamantul pârât T_____ R___ împotriva pârâtei reclamante M_____ V_______, a constatat că reclamantul - pârât și defuncta Ș_____ V_______ au dobândit în timpul concubinajului, în cote de ½ fiecare, următoarele bunuri: apartament situat în orașul T___, județul Dâmbovița, evidențiat în contractul de vânzare cumpărare nr. 729/07.10.1992, suma de 74.782 lei aflată în contul RO11RNCBxxxxxxxxxxxx0001, suma de 13.000 lei retrasă din contul RO11RNCBxxxxxxxxxxxx0001, a constatat că reclamantul pârât are un drept de creanță asupra contravalorii cotei de ½ din apartament și asupra cotei de 50 % din sumele de bani, a respins cererea reclamantului pârât de obligare a pârâtei reclamante la plata sumei de 15.000 lei, a admis în principiu excepția lipsei de interes a pârâtei reclamante față de cererea reconvențională și a respins în principiu cererea reconvențională formulată de parata-reclamanta.

Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul și defuncta Ș_____ V_______, decedată la 23.12.2010, au avut o relație de concubinaj care a durat în perioada 1989 – 2010, că în perioada 2003-2010, cei doi au locuit în Spania și că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 729/07.10.1992, defuncta a dobândit apartamentul în litigiu, ulterior fiind eliberat titlul de proprietate nr. 1379/30.01.1999 pe numele acesteia.

A reținut instanța de fond că deși pârâta susține că apartamentul a fost cumpărat de defunctă, exclusiv din veniturile sale, probele administrate infirmă această ipoteză. Până la plecarea în Spania, defuncta a dobândit venituri din muncă, fiind angajată, aspect necontestat de reclamant.

Instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada că defuncta a obținut venituri consistente din activitățile agricole, exclusiv pe baza muncii sale, fără contribuția reclamantului. Martorii audiați au arătat că suprafața de teren din localitatea Ziduri era lucrată cu oameni angajați de defunctă și că aceasta comercializa produsele agricole (martora M______ A___).

Pe de altă parte, martorii T_____ M______ (vecină cu defuncta și reclamantul în localitatea Ziduri) și N________ I____ (care a ridicat pensia defunctei pe perioada cat aceasta era plecată în Spania și care se ocupa de plata utilităților la apartamentul din T___), care, potrivit relației lor cu defuncta, ar fi putut avea cunoștință despre aceste aspecte, au arătat că nu au cunoștință despre cultivarea terenurilor, respectiv, despre veniturile obținute.

În acest context, instanța de fond a apreciat că declarația generală a martorei M______ A___, necoroborată cu nici o altă probă, nu dovedește că defuncta ar fi obținut venituri din cultivarea terenurilor agricole din localitatea Ziduri, venituri care ar fi putut fi folosite pentru alimentarea conturilor deschise de defunctă.

Nu au fost dovedite nici susținerile pârâtei referitoare la vânzarea unui apartament din București, banii obținuți din vânzarea acestuia fiind folosiți de defunctă pentru achitarea apartamentului din orașul T___, și nici cele referitoare la obținerea, de către defunctă, a unor sume de bani de ordinul a sute de euro lunar, din închirierea acestui apartament, anterior vânzării.

Pârâta a dovedit, prin declarațiile martorilor audiați, că defuncta a înstrăinat un apartament în București, fără a demonstra însă că vânzarea a avut loc anterior cumpărării imobilului din T___. De altfel, reclamantul a recunoscut în cadrul interogatoriului că defuncta a înstrăinat un apartament din București, dar în anul 2004, după cumpărarea celui din T___.

Din probele administrate la solicitarea pârâtei nu a reieșit nici că defuncta ar fi primit bani de la părinții săi pentru cumpărarea apartamentului din T___.

Înscrisurile depuse la dosar (cartea de muncă a reclamantului), infirmă susținerile pârâtei în sensul că reclamantul nu ar fi avut venituri care să fi fost folosite la cumpărarea imobilului în litigiu.

A mai reținut instanța de fond că din coroborarea faptului că reclamantul era angajat în perioada în care a fost cumpărat apartamentul cu aspectele rezultate din declarațiile martorilor G_______ D______ (care arată că apartamentul a fost cumpărat când cei doi erau împreună, defuncta era casieră, reclamantul avea o funcție de conducere în T___ – f. 94), N________ I____ (care arată că apartamentul a fost achitat în perioada în care cei doi erau împreună și că îmbunătățirile la apartament au fost efectuate tot in perioada concubinajului - f. 96), M______ S_____ (care precizează că în prezența sa, reclamantul și defuncta au arătat că inițial au plătit câteva rate după care „au dat toți banii grămadă”, că de la aceștia cunoaște că la vremea respectivă reclamantul avea un salariu bun, lucrând ca șef de bază în T___ – f. 101-102) și prezumția administrării comune a veniturilor, reținută potrivit argumentației mai jos expuse, instanța de fond a reținut că reclamantul a participat financiar la cumpărarea apartamentului din T___ în cotă de 50%, cotă de altfel necontestată de pârâtă prin capătul de cerere subsidiar formulat prin cererea modificatoare depusă la dosar la 14.06.2011, prin care solicită a se constata că reclamantul are doar un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra apartamentului.

Instanța a mai reținut că reclamantul și defuncta Ș_____ V_______ și-au administrat împreună veniturile, probatoriul conturând imaginea unui cuplu care a conviețuit împreună pentru o perioadă de 21 de ani, atât în România cât și în Spania, țară în care defuncta, contrar susținerilor pârâtei, nu a dobândit venituri ci a fost întreținută de reclamant, inclusiv pe perioada în care a fost bolnavă și a necesitat intervenții chirurgicale și un regim special de viață.

Declarațiile martorilor propuși de pârâtă, care afirmă că au aflat, indirect, de la rudele defunctei sau chiar de la defunctă, că aceasta din urmă obține în Spania venituri de la o fundație în sumă de aprox. 500 euro lunar, că aceasta avea grijă în Spania de copii, că subînchiria acolo o locuință, nu combat declarația martorului M______ S_____ (f. 101-102), care a arătat că defuncta nu a lucrat în Spania, că aceasta a beneficiat de asigurare medicală în baza contractului de muncă al reclamantului, că a suferit mai multe intervenții chirurgicale, fiind internată de mai multe ori, că reclamantul și-a redus programul de lucru pentru a avea grijă de ea. Același martor a arătat că în Spania, reclamantul obținea venituri de 1500 eur/lună. Instanța a apreciat ca fiind credibile declarațiile acestui martor dat fiind că acesta a locuit împreună cu reclamantul și defuncta timp de un an, la venirea acestora in Spania, iar după aceea în imediata lor apropiere și a lucrat împreună cu reclamantul în Spania. Declarațiile acestuia se coroborează și cu înscrisurile medicale privind defuncta depuse la dosarul cauzei din care reiese că aceasta suferea de o boală incurabilă.

Reclamantul a solicitat însă a se constata că are drept de proprietate în cotă de 50% asupra apartamentului în litigiu.

Cu privire la această solicitare a reclamantului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1294, art. 1295 raportat la art. 1171 – 1173 Cod civil, bunurile sunt proprietatea cumpărătorului astfel cum este dovedit prin actul de dobândire. De la această regulă este consacrată expres o singură excepție, cea referitoare la modul de dobândire a bunurilor în timpul căsătoriei între soți, care, ca orice excepție, este de strictă interpretare, fiind inaplicabilă concubinilor.

Fiind depus un înscris în formă autentică la dosar (contractul de vânzare cumpărare) acesta face dovada in condițiile art. 1173 Cod Civil asupra mențiunilor cuprinse în acest înscris „în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată”. Ca atare, atâta timp cât în contract este menționată o singură persoană, doar aceasta este cumpărător.

Concubinii au obligația de a face dovada proprietății indivize cu privire la fiecare bun. D__ fiind că în cauză contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat numai pe numele defunctei, în calitate de cumpărătoare, nefiind răsturnată prezumția de care se bucură înscrisul autentic, numai aceasta a avut drept de proprietate asupra imobilului, drept ce s-a transmis pârâtei, în calitate de unică moștenitoare a defunctei.

In baza probelor administrate s-a reținut si că cei doi au dobândit în timpul relației de concubinaj, în cote egale, sumele de 74.782 lei aflate în contul RO11RNCBxxxxxxxxxxxx0001 și de 13.000 lei retrasă la data de 13.12.2010 din același cont la solicitarea numitei Ș_____ V_______, (conform extrasului de cont nr. 2/13.12.2010 - f. 26 și ordinului de încasare numerar nr. xxxxxxxxxxxxxxxx din 07.09.2009 – f. 40).

Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanță a avut în vedere faptul că depozitul a fost constituit în 2009, în timp ce defuncta se afla cu reclamantul în Spania, nefiind dovedit că pârâta ar fi obținut venituri cu excepția pensiei din România. Instanța a constatat ca reclamantul are un drept de creanță asupra contravalorii cotei de 1/2 din apartament și asupra cotei de 50 % din sumele de bani mai sus menționate.

Proba cu înscrisuri a confirmat faptul că anterior decesului, deși bolnavă și greu deplasabilă, defuncta a retras suma de 13.000 lei, infirmându-se astfel susținerile reclamantului. Declarațiile martorilor confirmă de asemenea faptul că pomana de înmormântare cu tot ce implică aceasta a necesitat cheltuieli relativ mari, apropiate de această sumă. Coroborând aceste declarații cu susținerile martorilor care afirmă că defuncta avea economii în eventualitatea unui asemenea eveniment, cu amploarea cheltuielilor și cu atitudinea nesinceră a reclamantului care deși susține că a fost tot timpul lângă defunctă de la venirea în România și până la deces, nu a recunoscut faptul retragerii sumei de 13.000 lei, a reținut instanța că cheltuielile de înmormântare și cheltuielile legate de spitalizare, transport, alte obiceiuri religioase, au fost acoperite din această sumă de bani și nu din contribuția exclusivă a reclamantului.

Cu toate că din această sumă de bani s-au achitat cheltuielile cu înmormântarea, alte sarcini religioase, cu spitalizarea, scoaterea defunctei din spital, transport si altele asemenea, este de reținut că reclamantul are drept de creanță în cuantum de 50% din suma de 13.000 lei, pasivul succesoral rămânând a fi suportat de unica moștenitoare a defunctei, pârâta din cauza de față.

Reținând ca nu s-a dovedit plata de către reclamant a cheltuielilor legate de boala defunctei și de cele legate de înhumarea acesteia, cuantificate de reclamant la suma de 15.000 lei, instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata acestor cheltuieli.

Instanța a admis în principiu excepția lipsei de interes a pârâtei în legătură cu cererea reconvențională așa cum a fost modificată la 14.06.2011, prin care a solicitat a se constata că apartamentul în litigiu și depozitele bancare sunt bunuri proprii ale defunctei, cu argumentul că aceste bunuri sunt deja evidențiate în Certificatul de moștenitor nr. 31/2011 eliberat de BNP G_______ I__ cu sediul în Răcari, județul Dâmbovița, emis de pe urma defunctei, ca bunuri proprii ale acesteia. În consecință, instanța a respins cererea reconvențională așa cum a fost modificată la termenul din 14.06.2011, ca lipsită de interes.

În temeiul art. 673 ind. 1 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea evaluare construcții pentru identificarea imobilului apartament și evaluarea acestuia.

Prin sentința civilă 1114/10.10.2013 Judecătoria Răcari a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul pârât T_____ R___ împotriva pârâtei reclamante M_____ V_______ cu domiciliul în _____________________________________________, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 30.508 lei reprezentând contravaloarea cotei de 50% din apartament, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 37.391 lei reprezentând jumătate din suma totală de xxxxx lei aflată în contul RO11RNCBxxxxxxxxxxxx0001, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.500 lei reprezentând jumătate din suma totală de 13.000 lei retrasă din contul RO11RNCBxxxxxxxxxxxx0001, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de xxxxx lei, a admis excepția lipsei de interes a pârâtei față de cererea reconvențională și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții întocmit de expert I______ A____ s-a stabilit că apartamentul în litigiu are valoarea de circulație de 61.016 lei, astfel că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a jumătate din această sumă, respectiv a sumei de 30.508 lei. În raport de dispozițiile date prin încheierea interlocutorie a obligată pârâta la plata către reclamant a jumătate din sumele de 74.782 lei, respectiv de 13.000 lei.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii interlocutorii din data de 21.01.2013 au declarat recurs atât pârâta-reclamantă M_____ V_______ cât și reclamantul-pârât T_____ R___.

Recurenta M_____ V_______ a susținut prin recursul formulat că hotărârile instanței de fond sunt nelegale, întrucât, deși concubinii nu pot beneficia de prezumția de comunitate asupra bunurilor, nimic nu împiedică să se constate că la baza convenției lor, expresă sau tacită, bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în raport de contribuția fiecăruia, oricare dintre concubini fiind îndreptățit a face această dovadă, ori, prin probele administrate, respectiv înscrisuri, interogatorii și martori reiese că între părți nu a existat o convenție de administrare în comun a bunurilor și că părțile aveau bugete separate.

Față de probele administrate, recurenta apreciază că în încheierea interlocutorie instanța nu a motivat judicios care au fost argumentele în baza cărora a înlăturat apărările sale, spicuind depozițiile martorilor și extrăgând numai ce se dorea a fi reținut ca motivare, fără a arăta în concret argumentele pe care se sprijină încheierea interlocutorie prin care s-a constatat că reclamantul a avut o contribuție de 50% la achiziționarea bunurilor, în condițiile în care tot instanța a arătat că cel interesat poate face dovada proprietății indivize cu privire la fiecare bun, prima instanță mărginindu-se la a da eficiență unei singure depoziții a martorului M______.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9, Cod procedură civilă, rap. la art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă.

Recurentul T_____ R___ a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii și a sentinței și pe fond admiterea în tot a acțiunii, în sensul admiterii și a capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 15 000 lei reprezentând cheltuieli cu înhumarea și ultima boală a defunctei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de fond a nesocotit faptul ca pârâta M_____ V_______ este unica moștenitoare legală a defunctei Ș_____ V_______ cu care recurentul a avut o relație de concubinaj până la data decesului acesteia, încălcând dispozițiile art. 774 Cod civil care statuează că moștenitorii vor contribui la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii în proporție cu ceea ce le-ar fi revenit. Cum aceasta este singura moștenitoare legală, cu cota de 1/1, în mod corect ar fi trebuit să suporte toate aceste cheltuieli.

În privința naturii juridice a acestor cheltuieli legate de înmormântarea defunctei, ÎCCJ a reținut că acestea reprezintă sarcini ale moștenirii, ce sunt asimilate datoriilor moștenirii, în consecința fiind suportate de moștenitori in condițiile expuse mai sus.

Sub aspectul întinderii acestor cheltuieli și al probațiunii acestora, instanța în mod greșit a reținut că recurentul nu ar fi suportat în mod exclusiv toate cheltuielile, bazându-se doar pe o simplă prezumție, anume : pornind de la împrejurarea ca defuncta a scos la un moment dat de la bancă o suma de 13 000 lei, se presupune că aceasta a avut economii, probându-se în opinia instanței «atitudinea nesinceră a reclamantului care...nu a recunoscut faptul retragerii sumei de 13.000 lei ». Instanța de fond a motivat bazându-se pe o prezumție simplă, anume că « martorii au confirmat faptul ca pomana de înmormântare cu tot ce implica aceasta a necesitat cheltuieli relativ mari, apropiate de această sumă ». Or, pentru a folosi o prezumție, instanța trebuie sa pornească de la o probă directa, certă, în speța nici unul dintre martori neconfirmând că aceste cheltuieli s-ar fi făcut din suma scoasă de defunctă.

Recurentul a susținut că din toate probele administrate a rezultat că a suportat în totalitate cheltuielile de înmormântare, cele de pomenire, precum și cheltuielile cu ultima boală a defunctei.

Recursul a fost întemeiat de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, avându-se în vedere totodată și dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă

Recurentul T_____ R___ a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de M_____ V_______, susținând că instanța a făcut o analiză completă a aspectelor privind conviețuirea părților, administrarea bunurilor și sumelor de bani, precum și a contribuțiilor acestora la dobândirea lor.

Recurenta M_____ V_______ a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de T_____ R___, susținând că soluția de respingere a capătului 2 al cererii este una corectă și legală, din probele administrate rezultând că recurentul are o atitudine nesinceră, având ca scop o îmbogățire fără just temei.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă 1114/10.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Răcari a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul pârât T_____ R___ împotriva pârâtei reclamante M_____ V_______, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 30.508 lei reprezentând contravaloarea cotei de 50% din apartament, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 37.391 lei reprezentând jumătate din suma totală de xxxxx lei aflată în contul RO11RNCBxxxxxxxxxxxx0001, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.500 lei reprezentând jumătate din suma totală de 13.000 lei retrasă din contul RO11RNCBxxxxxxxxxxxx0001, a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de xxxxx lei, a fost admisă excepția lipsei de interes a pârâtei față de cererea reconvențională și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă.

Cu privire la situația de fapt tribunalul constată că aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond, în conformitate cu probele administrate și cu susținerile coroborate cu înscrisuri existente la dosarul cauzei. Ambele părți au recunoscut că între reclamantul recurent T_____ R___ și defuncta Ș_____ V_______, autoarea pârâtei recurente M_____ V_______, a existat o relație de concubinaj notoriu ce a durat pe toată perioada 1989 – 2010. Ceea ce s-a contestat de către recurenta pârâtă M_____ V_______ a fost punerea în comun de către cei doi concubini a sumelor obținute de aceștia în timpul concubinajului, respectiv cumpărarea cu bani comuni a unui apartament situat în T___ care în actul autentic figurează doar pe numele defunctei și alimentarea unor conturi bancare ce figurează tot pe numele defunctei.

Tribunalul apreciază, analizând actele și lucrările dosarului, că instanța de fond a apreciat corect situația de fapt și a ajuns la singura concluzie ce se desprinde din ansamblul probelor coroborate (martori, interogatorii, înscrisuri), anume aceea că între cei doi concubini relațiile au fost similare celor de căsătorie inclusiv în ceea ce privește gospodărirea în comun și punerea banilor împreună. Astfel cum reține și instanța de fond, cei doi concubini au cumpărat cu banii obținuți împreună, fără a se putea distinge vreo contribuție sporită a vreunuia dintre ei, apartamentul din orașul T___ și au realizat tot împreună lucrările de îmbunătățire a lui.

Din copia cărții de muncă a reclamantului rezultă că acesta era angajat în perioada în care a fost cumpărat apartamentul cum de altfel, angajată era și defuncta sa concubină. Acest aspect se coroborează cu declarațiile martorilor G_______ D______, N________ I____, M______ S_____. Cu declarațiile martorilor C____ E_____, A___ M______ și Tasica M______ nu s-a dovedit situația contrară chiar dacă acești martori au susținut că defuncta realiza venituri din comercializarea produselor agricole. De asemenea nu s-a dovedit că în timpul tratamentului efectuat în Spania, defuncta ar fi primit sume de bani cu titlu de ajutor social.

În aceste condiții, tribunalul apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamantul recurent a dovedit contribuția sa la achiziționarea bunurilor, corect stabilindu-se și că, în condițiile concubinajului, acesta are un drept de creanță de 50% din apartament și de 50% din banii aflați în cont.

Tribunalul apreciază că recursul declarat de către M_____ V_______ este nefondat. Instanța de fond a apreciat în mod corect probele, a pronunțat o încheiere interlocutorie în acord cu ansamblul acestor probe și a dezlegat corect problema dedusă judecății. Recurenta pârâtă prin motivele de recurs citează din declarațiile martorilor în mod trunchiat fără a ține cont de ansamblul declarațiilor și de înțelesul de ansamblu al acestora. Sentința pronunțată a fost corect motivată, criticile formulate de recurenta pârâtă fiind lipsite de suport probatoriu. D____ urmare, recursul declarat de către M_____ V_______ urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.

De asemenea nefondat este și recursul declarat de către recurentul reclamant. Instanța de fond nu a nesocotit faptul că pârâta recurentă M_____ V_______ este unica moștenitoare a defunctei Ș_____ V_______ ci, în opinia tribunalului, a plecat de la această realitate juridică pentru a pronunța sentința recurată. Recurentul reclamant nu a dovedit că ar fi deținut separat o sumă de bani de 15.000 lei cu care să se ocupe de defunctă și de înmormântarea acesteia. Cum el nu a recunoscut că defuncta a ridicat de la bancă suma de 13.000 lei, dar s-a dovedit cu înscrisuri că suma a fost ridicată, în mod corect instanța de fond a ajuns la concluzia că această sumă a fost în realitate suma din care s-au făcut toate cheltuielile. Apreciază și tribunalul că, din moment ce reclamantul recurent a făcut afirmația, necontestată de pârâtă sau de probe, că a fost permanent cu defuncta în ultima perioadă a vieții acesteia, acesta a însoțit-o și când a retras de la bancă, dintr-un cont cu depuneri comune, suma de 13.000 lei. Cum alte persoane nu au realizat cheltuieli pentru înmormântare iar recurentul reclamant nu a adus nici un document că deținea o altă sumă similară în posesie, în mod corect s-a ajuns la concluzia că această sumă a fost cea folosită pentru ultima boală și pentru cheltuielile de înmormântare. Această prezumție se pliază și caracterului recurentului reclamant conturat de depoziția martorului M______ S_____ care susține că reclamantul recurent nu avea asupra sa bani lichizi.

D____ urmare tribunalul consideră că, în mod corect, instanța de fond a reținut că suma de 13.000 lei a fost ridicată de defunctă din banii comuni și a fost consumată de recurentul reclamant pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare. Ținând cont de faptul că aceștia au fost bani comuni, în mod corect, unica moștenitoare a defunctei Ș_____ V_______, numita M_____ V_______ a fost obligată să plătească recurentului reclamant jumătate din această sumă, anume 6500 lei. Această sumă reprezintă în realitate partea sa din banii obținuți împreună cu defuncta, restul de 6500 lei reprezentând banii defunctei, respectiv moștenirea recurentei pârâte.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge ambele recursuri și a menține ca legală și temeinică, sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursurile promovate de recurentul reclamant pârât T_____ R___ cu domiciliul în ___________________________________, rezident în Spania, Burjassot Valencia Calle Joaquin Navarro, nr. 15, prin avocat D____ A____, titular al Cabinetului Individual de Avocatură „D____ A____”, cu sediul în Găești, _____________________.35 A, județul Dâmbovița și de recurenta-pârâtă-reclamantă M_____ V_______, cu domiciliul în comuna O_______, ____________________________, împotriva încheierii interlocutorii pronunțată la data de 21.01.2013 și a sentinței civile nr. 1114/10.10.2013, pronunțate de Judecătoria Răcari în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2014 .

Președinte Judecători Grefier

M____ M_______ I__ S_____ L_______ B_____ N_______ P_______

JF F_____ E________

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

Judecătoria Răcari

Red.M.M./A.G.

2 ex/06.06.2014