ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr.6790

Ședința publică din data de 15 decembrie2015

Președinte: P____ R_____

Judecător: O____ R_____

Judecător: D___-P_______ D____

Grefier: M_____ E____

S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile formulate de reclamantul recurent A___ S_____ și de pârâtul recurent C___ județeană de asigurări de sănătate T____, împotriva sentinței civile nr. 110/23.01.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, cât și recursul reclamantului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare eroare materială/lămurire de dispozitiv pronunțată la data de 09.06.2015, toate în contradictoriu cu pârâtul intimat C___ națională de asigurări de sănătate, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Procedura este legal îndeplinită, fără citare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnat în încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, încheiere prin care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen, astfel că reține cauza spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea Tribunalului T____:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul T____ sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanta A___ S_____ a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C___ județeană de asigurării de sănătate T____ și C___ natională de asigurări de sănătate, anularea deciziei nr. 5 din 12.02.2014 emisă de pârâta C___ județeană de asigurări de sănătate T____ prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013, anularea deciziei de impunere nr. xxxxxxx din 28.03.2013 emisă de pârâta C___ județeană de asigurări de sănătate T____ prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a achita suma de 19.277 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate și anularea deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. xxxxxxx din 28.03.2013 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a achita suma de 15.413,96 cu titlu de majorări de întârziere și penalități de întârziere, restituirea sumei de 34.690, 96 lei achitată în baza actelor administrative fiscale menționate; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 110/23.01.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX:

- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei naționale de asigurări de sănătate, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul A___ S_____ în contradictoriu cu C___ națională de asigurări de sănătate ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a fost admisă acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta C___ județeană de asigurări de sănătate T____, și

- s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013, emisă de pârâta C___ județeană de asigurări de sănătate T____, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 19.277 lei cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate;

- s-a dispus anularea deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. xxxxxxx/28.03.2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de xxxxx,96 cu titlu de majorări de întârziere și penalități de întârziere.

- s-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 34.690, 96 lei achitată în baza actelor administrative fiscale menționate. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

2. Recursul pârâtei:

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta A___ S_____, cât și pârâta C___ județeană de asigurări de sănătate T____.

Prin recursul formulat, pârâtul recurent C___ de asigurări de sănătate T____ solicită admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței atacate iar pe fond, cu ocazia rejudecării litigiului, solicită respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea cererii critică hotărârea primei instanțe arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 215 din Legea nr. 95/2006 precum și a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, fiind rezultatul aplicării greșite a legii materiale, a lipsei analizării și interpretării probatoriului administrat, ceea ce echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii atacate, având în vedere că instanța de fond avea obligația de a arăta considerentele care au format propria convingere în sensul admiterii acțiunii, ceea ce implică analizarea susținerilor ambelor părți, și nu doar a celor ale reclamantului. Astfel, arată că instanța de fond a apreciat greșit că reclamantul a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor și câtă vreme a realizat venituri din salarii erau incidente dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, fără a ține cont de prevederile art. 61 alin. 2 Cod fiscal. Recurentul pârât reiterează argumentele formulate în fața instanței de fond, și precizează că obligația de plată a contribuției pentru asigurări de sănătate este distinctă pentru cei care au calitatea de salariat și cei care realizează venituri din activități independente ori, în situația când o persoană obține venituri din cedarea folosinței bunurilor din mai mult de 5 contracte, se consideră că aceste venituri provin din activități independente, nemaifiind astfel aplicabile prevederile art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, iar în situația în care se realizează în același timp venituri atât din salarii cât și din activități independente, contribuția la sănătate se calculează asupra tuturor acestor venituri. Pârâtul recurent invocă și prevederile Ordinului nr. 617/2007, care la art. 6 definește veniturile asupra cărora se calculează contribuția de sănătate, iar la art. 35 alin. 2 se arată că titlu de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. În speță, C___ județeană de asigurări de sănătate arată că penalitățile și majorările au fost stabilite conform art. 261 din Legea nr. 95/206, în condițiile Codului de procedură fiscală.

3. Recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 110/2015 pronunțată de Tribunalul T____ și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul T____ la data de 9.06.2015 în dosar nr. XXXXXXXXXXXX:

Reclamanta A___ S_____ a formulat recurs atât împotriva sentinței civile nr. 110/2015 pronunțată de Tribunalul T____, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale invocată de pârâtul intimat C___ națională de asigurări de sănătate, și pe cale de consecință, admiterea acțiunii; cu cheltuieli de judecată, cât și împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare eroare materială/lămurire dispozitiv pronunțată la data de 9.06.2015, prin care solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate și, pe cale de consecință, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii recursurilor, reclamantul recurent critică sentința recurată arătând că prima instanță nu a ținut cont de faptul că prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015 cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei naționale de ajutor de sănătate în sensul respingerii acestei excepții, și pe cale de consecință, admiterea acțiunii și față de C___ națională de asigurări de sănătate. Reclamantul recurent A___ S_____ a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul pârâtului C___ județeană de asigurări de sănătate T____, solicitând respingerea recursului formulat de C___ județeană de asigurări de sănătate T____, cu cheltuieli de judecată.

În considerente arată că prin recursul formulat intimatul recurent face referire la norme legale care nu se aplicau la data respectivă în materie de contribuții la sistemul public de asigurări sociale de sănătate, precizând că modalitatea de calcul și de plată a contribuției sociale de sănătate a fost reglementată până la data de 31.12.2013 de art. 257 din Legea nr. 95/2006, iar începând cu data de 01.01.2014, aceasta este reglementată de art. 296^21-25 Cod fiscal; menționează că obligația de plată a contribuțiilor la sistemul public de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor, indiferent dacă persoana în cauză mai obține sau nu alte venituri pentru care datorează această conribuție a fost introdusă prin OUG nr. 88/2013, începând cu data de 01.01.2014. Mai arată că pe de altă parte, ordinul de care se prevalează intimații pentru a arăta că ne aflăm în cazul în care reclamantul ar avea obligația de a achita contribuția la sistemul public de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor face referire la impozitul pe venit și se aplică strict pentru reglementarea respectivei obligații fiscale însă, în speța de față prevederile legale menționate de către intimați nu își găsesc aplicarea, existând reglementare specială în materie care face excepție de la normele legale menționate.

4. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:

Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 499 din noul Cod de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, Curtea de Apel constată următoarele:

Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că în, prezenta cauză, reclamanta A___ S_____ a solicitat:

- anularea deciziei nr. 5/12.02.2014, emisă de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013;

- anularea Deciziei de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013, emisă de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 19.277 lei, cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor obțibnute din închirirerea mai multor imobile;

- Anularea Deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. xxxxxxx /28.03.2013, prin care autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de xxxxx,96 lei, cu titlul de majorări de întârziere și penalități de întârziere;

- obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 34.690,96 lei, achitată în baza actelor administrative fiscale menționate.

În fapt, Curtea reține că pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____ a emis Decizia de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 19.277 lei cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate (file 10 dosar Tribunalul T____).

Aceasta decizie a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 257 din legea 95/2006, coroborat cu dispozițiile art. 296 ind.21 și art.296 ind.27 din Codul fiscal.

Aceeași instituție a emis decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr. xxxxxxx/28.03.2013 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 15.413,96 lei cu titlu de majorări de întârziere și penalități de întârziere (f.12 dosar).

Motivele stabilirii în sarcina reclamantei a acestei contribuții la asigurările de sănătate au constat în faptul că în perioada de referință reclamanta obținea nu numai venituri din salarii – pentru care achita contribuția la sistemul public de asigurări de sănătate – dar și venituri din cedarea folosinței bunurilor, pentru care nu a depus declarații și nu ua plătit contribuție la asigurările de sănătate, autoritatea pârâtă considerând că reclamanta datorează respectiva contribuție și pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor.

Examinând hotărârea recurată, Curtea observă – ca și instanța de fond – că părțile au opinii contrare referitor la existența obligațiilor de plată datorate de către reclamantă la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv la împrejurarea dacă, pentru perioada raportată, reclamanta – care obținea și venituri de natură salarială – avea sau nu obligația de a achita această contribuție și raportat veniturilor din cedarea folosinței bunurilor.

Reclamanta a susținut că modalitatea de calcul și de plată a contribuției sociale de sănătate a fost reglementată până la data de 31.12.2013 de art. 257 din Legea nr. 95/2006. Începând cu data de 01.01.2014, modalitatea de calcul și de plată a contribuției sociale de sănătate este reglementată de art. 296 indice 21-25 din Codul Fiscal.

Față de situația expusă, reclamanta apreciază că situația sa aparține cazului de excepție prevăzut de norma legală aplicabilă, respectiv, în acea perioadă reclamanta obținea venituri din salarii, pentru care achita contribuția la sistemul public de asigurări de sănătate și, deci, nu mai avea obligația de a achita această contribuție și la veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor.

La rândul său, autoritatea pârâtă a susținut că obligațiile reclamantei către FNUASS au fost stabilite în baza Legii nr. 95/2006, în conformitate cu Ordonanței de Guvern nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în funcție de cuantumul veniturilor realizate în anul în curs și anii anteriori până la termenul de prescripție, având în vedere că reclamanta realiza venituri din activități independente, devenind incidente prevederile legale referitoare la reținerea și virarea contribuției de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 257 alin. 2, lit. b din Legea nr. 95/2006.

În acest sens, pârâta a invocat dispozițiile Ordinului nr. 2333/2007, conform cărora persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor, califică aceste venituri în categoria veniturilor din activități independente.

Articolul nr. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 prevede că în cazul în care persoanele care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. 2 lit. a)-e), alin. 2 indice 1 și art. 213 alin. 2, lit. h din lege, contribuția la sănătate se realizează asupra tuturor acestor venituri.

În drept, Curtea reține că obligațiile reclamantei în materia contribuției pentru asigurări sociale de sănătate sunt reglementate de Titlul VIII al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, în prezent fiind republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015 – variantă care nu are incidență în prezenta cauză, raportat la perioada impunerii contribuției pentru asigurări sociale de sănătate din speță (2008-2013).

Cu toate acestea, în condițiile în care regimul juridic al contribuției pentru asigurări sociale de sănătate este cel al unei obligații fiscale, Curtea constată și incidența Codului fiscal, ca lege specială în materie fiscală.

În acest sens, Curtea observă și dispozițiile art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, conform cărora „angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală”.

De asemenea, conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 – text în vigoare până la 10 februarie 2014, respectiv până la abrogarea acestuia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 11 februarie 2014 – se prevedea că „în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

De asemenea, conform art. 211 alin. (2) – fostul alineat 1¹, care făcea însă referire la „creanțele bugetare” – din Legea nr. 95/2006 , „asigurații au dreptul la pachetul de bază de la data începerii plății contribuției la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile legii, inclusiv obligații fiscale accesorii datorate pentru creanțele fiscale”.

Totodată, potrivit art. 215 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011, „persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum și persoanele asimilate angajatorilor sunt obligate să depună declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, la termenele prevăzute în Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”.

De asemenea, conform art. 220 alin. 3 din aceeași lege, „CNAS comunică la ANAF, trimestrial, pe bază de protocol, datele de identificare ale persoanelor prevăzute la alin. (2) în vederea impunerii conform prevederilor Codului fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care se constată existența veniturilor asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate”.

Același regim de creanță fiscală este reglemenat și în conformitate cu dispozițiile art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014, txt potrivit căruia „colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator, precum și a contribuțiilor datorate de persoanele fizice obligate să se asigure se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF și organele fiscale subordonate acesteia, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013, „veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”, iar conform art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006, „termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale”.

Având în vedere textele legale arătate anterior, Curtea reține că regimul juridic al contribuției pentru asigurări sociale de sănătate este cel al unei obligații fiscale.

Dată fiind această natură juridică a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate – de creanță fiscală – Curtea amintește că, potrivit, conform art. 1 alin. 1 Cod fiscal, „prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite și taxe. De asemenea, autorizează Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucțiuni și ordine în aplicarea prezentului cod și a convențiilor de evitare a dublei impuneri”.

În ceea ce privește raportul dintre Codul fiscal și alte legi speciale care cuprind reglementări în materie fiscală, art. 1 alin. 3 prevede că „în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal”.

Curtea observă că dispozițiile art. 1 alin. 3 Cod fiscal impun prioritatea Codului fiscal inclusiv față de dispozițiile unor legi speciale în ceea ce privește reglementările fiscale, deci inclusiv față de dispozițiile Legii nr. 95/2006 referitoare la contribuția la asigurările de sănătate.

Prin urmare, în măsura în care ar exista o eventuală contradicție între dispozițiile în materie fiscală ale Legii nr. 95/2006 – cum sunt reglementările referitoare la contribuția la asigurările de sănătate – și Codul fiscal, Curtea constată că dispozițiile Codului fiscal sunt prioritare și înlătură de la aplicare dispozițiile Legii nr. 95/2006.

Examinând fondul litigiului prin prisma reținerii priorității Codului fiscal în stabilirea obligațiilor privind contribuția la asigurările de sănătate, Curtea observă că veniturile obținute de reclamantă au provenit din mai mult de 5 contracte de închiriere, iar potrivit art. 61 al. 2 Cod fiscal – astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, în vigoare cu începere din 1 ianuarie 2010 – „persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activități independente și le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

Așadar, datorită numărului mare de contracte (mai mult de 5), veniturile obținute de contribuabil vor fi asimilate veniturilor din activități independente și vor avea regimul juridic al acestora.

Dată fiind dispoziția art. 61 al. 2 Cod fiscal, Curtea reține că autoritatea pârâtă a asimilat în mod legal veniturile obținute de reclamantă din închirierea imobilelor unor venituri din „activități independente”, în stabilirea contribuției la asigurările de sănătate datorată de reclamantă.

Astfel, potrivit art. 257 al. 1 lit. b) din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară la Fond se stabilește asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.

Totodată, potrivit art. 41 al. 1, lit. a și c Cod fiscal, categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt (a) „venituri din activități independente, definite conform art. 46” și (c) „venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 61”.

Așadar, datorită numărului mare de contracte de închiriere încheiate de reclamantă (mai mult de 5), veniturile obținute de aceasta au fost asimilate veniturilor din activități independente și le era aplicabil regimul juridic al acestora.

Excepția la care fac referire prima instanță și reclamanta (respectiv împrejurarea că nu mai plătesc contribuție suplimentară persoanele care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor în cazul în care plătesc contribuția asupra veniturilor din salarii) nu operează în cazul veniturilor obținute din activități independente.

În consecință, prima instanță a soluționat cauza cu aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce face ca în cauză să fie incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă.

În fapt, reclamanta a obținut venituri din mai mult de 5 contracte de închiriere – aspect necontestat în cauză – venituri care, potrivit textelor legale mai sus menționate, sunt asimilabile veniturilor din activități independente, motiv pentru care contribuabilul avea obligația să declare pârâtului recurent obținerea acestor venituri și să achite contribuția către Fond.

Pentru că nu și-a îndeplinit aceste obligații, în mod legal au fost emise de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____ Decizia de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013 și Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr. xxxxxxx/28.03.2013.

Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. 1 punctul 8 NCPC, conform cărora „casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, respectiv a art. 61 al. 2 Cod fiscal, a art. 41 al. 1, lit. a și c Cod fiscal, precum și a celorlalte reglementări menționate în prezentele considerente.

În aceste condiții, Curtea – în baza art. 498 alin. 1 NCPC – va admite recursul formulat de autoritatea pârâtă, va casa sentința civilă recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta reclamanta A___ S_____ în contradictoriu cu pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, având ca obiect:

- anularea Deciziei de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013, emisă de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 19.277 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate.

- anularea Deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. xxxxxxx/28.03.2013, emisă de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 15.413,96 cu titlul de majorări de întârziere și penalități de întârziere.

- obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 34.690,96 lei achitată în baza actelor administrative fiscale menționate.

În temeiul art. 451-453 din noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată la fond și în recurs.

Cu privire la recursul formulat de reclamanta A___ S_____ împotriva sentinței civile nr. 110/23.01.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Curtea observă că acesta vizează exclusiv soluția de respingere a acțiunii în justiție față de C___ Națională de Asigurări de Sănătate ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Or, conform celor arătate anterior, Curtea a reținut că au fost emise în mod legal actele contestate de reclamantă – Decizia de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013 și Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr. xxxxxxx/28.03.2013.

Or, reclamanta a chemat în judecată C___ Națională de Asigurări de Sănătate în vederea obligării acesteia la restituirea către reclamantă a sumei de 34.690,96 lei, achitată de aceasta în baza actelor contestate, menționate anterior – ca o consecință a anulării acestor acte și în condițile în care pârâta C___ Națională de Asigurări de Sănătate administra Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, fond în care reclamanta trebuia să plătească respectiva contribuție la asigurările de sănătate.

În condițiile în care Curtea a reținut netemeinicia cererii principale – de anulare a actelor contestate – Curtea reține că în mod corect se impunea respingerea cererii accesorii de obligare a pârâtei C___ Națională de Asigurări de Sănătate la restituirea sumei respective, neavând relevanță faptul că soluția respingerii s-a dispus ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a acestei pârâte.

În consecință, Curtea reține temeinicia soluției de respingere a acțiunii formulate de reclamantă față de pârâta C___ Națională de Asigurări de Sănătate, motiv pentru care va respinge recursul formulat de reclamanta A___ S_____ împotriva sentinței civile nr. 110/23.01.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Cu privire la recursul formulat de reclamanta A___ S_____ împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul T____ la data de 9.06.2015 în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Curtea reține că prin această încheiere instanța de fond a respins cererea de îndreptare a erorii materiale și cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. XXXXXXXXXXXX.

Curtea reține că prin sentința civilă nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul T____ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C___ Națională de Asigurări de Sănătate și a respins acțiunea formulată față de această instituție.

Reclamanta a solicitat îndreptarea acesteri erori materiale, apreciind că, sentința pronunțată nu ține cont de faptul că prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive pentru că s-a solicitat restituirea unei sume de către reclamantă, iar C___ Națională de Asigurări de Sănătate reprezintă instituția care aprobă restituirea sumei în discuție.

Astfel, reclamanta a susținut că încheierea din data de 13.01.2015 – prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C___ Națională de Asigurări de Sănătate – intră în categoria încheierilor interlocutorii prin care se soluționează excepții procesuale și de care instanța este legată, nemaiputând reveni asupra lor, conform art. 235 Cod de Procedură Civilă.

Soluționând cererea de îndreptare a erorii materiale, Tribunalul T____ – prin încheierea pronunțată la data de 9.06.2015 în dosar nr. XXXXXXXXXXXX – a reținut că, în acord cu susținerea reclamantei, încheierea de ședință din data de 13.01.2015, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, are caracter interlocutoriu, instanța nemaiputând reveni asupra celor dispuse. În acest context, Tribunalul T____ a reținut că abordarea prin dispozitivul sentinței a unei alte soluții asupra aceleiași excepții, valorează eroare de judecată, care nu poate fi corectată prin cererea de îndreptare a erorii materiale și nici a celei de lămurire a dispozitivului, ci doar prin intermediul căilor de atac.

Față de cele reținute, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 442 și 443 C.proc.civ., Tribunalul T____ a respins cererea de îndreptare a erorii materiale și cererea de lămurire a dispozitivului.

Examinând încheierea recurată, Curtea reamintește că, potrivit art. 442 alin. 1 din noul Cod de Procedură Civilă, „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere”. Textul reglementează procedura de remediere a unor erori materiale, iar nu de judecată, erorile de judecată neputând fi remediate decât prin intermediul căilor legale de atac. Or, art. 442 alin. 1 din noul Cod de Procedură Civilă nu reglementează o cale de atac, nefiind admisibilă cenzurarea propriei hotărâri de către instanța de fond, având în vedere inclusiv dispozițiile art. 235 Cod de Procedură Civilă, instanța nemaiputând reveni asupra unor soluții pronunțate, chiar dacă ar aprecia că sunt eronate.

În absența unei definiții legale a noțiunii de „eroare materială”, instanța apreciază că aceasta vizează exclusiv acele erori determinate – cu prilejul examinării cauzei – de nesesizarea, neobservarea de către instanța de recurs a unor înscrisuri atașate la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii, iar nu eventuala neobservare a unora din argumentele părților litigante sau unor alte măsuri dispuse chiar de către instanță anterior pronunțării hotărârii.

Astfel, adjectivul „materială” desemnează ceea ce aparține materiei, realității obiective, perceptibilă prin simțuri și independentă de conștiință. Prin urmare, o eroare materială implică o eroare asupra unui aspect perceptibil prin simțuri, iar nu o eroare de raționament, de judecată – această din urmă eroare ținând de modul în care o persoană gândește, iar nu de perceperea prin simțuri a unui anumit aspect al realității.

Totodată, necesitatea interpretării restrictive a noțiunii de „eroare materială”, – utilizată în textul art. 442 alin. 1 din noul Cod de Procedură Civilă – exclude din sfera acesteia eventualele greșeli în interpretarea sau aplicarea normelor juridice, astfel încât o interpretare eronată sau contestabilă a dispozițiilor legale de către instanță nu poate constitui o eroare materială în sensul utilizat de art. 442 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.

Or, în prezenta cauză, instanța de fond a pronunțat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei C___ Națională de Asigurări de Sănătate prin sentința civilă nr. XXXXXXXXXXXX, ignorând faptul că a analizat aceeași excepție și a soluționat-o prin încheierea din data de 13.01.2015, ignorând efectele dispozițiilor art. 235 Cod de Procedură Civilă. Astfel de erori vizează raționamentul instanței de fond, iar nu ignorarea unor înscrisuri

Prin urmare, Curtea reține că, în speță, respingerea acțiunii față de pârâta C___ Națională de Asigurări de Sănătate nu a fost consecința unei omisiuni a instanței de fond de a lua în considerare toate înscrisurile depuse la dosar, ci a unui raționament juridic, raționament care nu poate fi cenzurat sau remediat pe calea procedurii prevăzute de art. 442 NCPC.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea reține că în mod corect a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulate în cauză.

În consecință, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, recursul formulat de recursul formulat de reclamanta A___ S_____ împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul T____ la data de 9.06.2015 în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 496 al. 1 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____ împotriva sentinței civile nr. 110/23.01.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Casează sentința civilă nr. 110/23.01.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamanta A___ S_____ în contradictoriu cu pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, având ca obiect:

- anularea Deciziei de impunere nr. xxxxxxx/28.03.2013, emisă de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 19.277 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate.

- anularea Deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. xxxxxxx din 28.03.2013, emisă de pârâta C___ Județeană de Asigurări de Sănătate T____, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 15.413,96 cu titlul de majorări de întârziere și penalități de întârziere.

- obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 34.690,96 lei achitată în baza actelor administrative fiscale menționate.

Respinge recursul formulat de reclamanta A___ S_____ împotriva sentinței civile nr. 110/23.01.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Respinge recursul formulat de reclamanta A___ S_____ împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul T____ la data de 9.06.2015 în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15.12.2015.

Președinte Judecător Judecător

P____ R_____ O____ R_____ D___ P_______ D____

Grefier

M_____ E____

Red.R.P.- 06.01.2016

Tehnored/E.M. 06.01.2016/ ex. 5.-

Primă instanță:TribunalulTimiș

Judecător - I____ I______

Se comrecl-rec. A___ S_____ - dom proc ales - Timișoara, ___________________, __________________>

„ pârât-rec.C___ județeană de asigurări de sănătate T____-Timișoara, ___________________ - TM

„ pârât-int.C___ națională de asigurări de sănătate - București, Cl. Călărașilor nr. 248, _________________

3 ___________________________>