Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI F_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 25/2015

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ D_________

Grefier M_______ B_______ V______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamant C_______ A_____ și pe pârât S________ F_____ MUNICIPAL T_____, chemat în garanție A__ BUCUREȘTI, având ca obiect ,,anulare act administrativ RESTITUIRE TAXĂ POLUARE”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură precizări; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;

Instanța potrivit disp. art. 248 alin. 4 NCPC, unește excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului G_____, inadmisibilității, tardivității și prematurității invocate de pârâtă prin întâmpinare cu fondul cauzei.

Instanța rămâne în pronunțare pe excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului G_____, inadmisibilității, tardivității și prematurității invocate de pârâtă prin întâmpinare și pe fondul cauzei.

TRIBUNALUL

Prin acțiunea înregistrata sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului G_____ reclamanta C_______ A_____ a solicitat instanței obligarea paratei Administrația Finanțelor Publice T_____ (actualul S________ F_____ Municipal T_____) la restituirea sumei de 1.193 lei achitata cu titlul de taxa de poluare, plus dobânda legală până la data restituirii integrale și efective a sumei.

Reclamanta si-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism marca Toyota. Pentru înmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamanta a fost obligată sa achite o taxa de poluare de 1.193 lei.

Reclamanta consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.

Legal citata, parata Administrația Finanțelor Publice T_____ (actualul S________ F_____ Municipal T_____) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata si a invocat totodată excepția inadmisibilității față de disp. art. 11 din OUG nr. 50/2008 , care instituie o procedura administrativa de restituire a taxei, precum și excepțiile tardivității și prematurității promovării acțiunii, arătând că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

De asemenea, pârâta a invocat necompetența materială a Tribunalului G_____, arătând că dacă se consideră că ar fi vorba de o plată nedatorată, acțiunea pentru restituirea sumei ar fi de competența Judecătoriei.

Totodată, parata a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care parata ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.

In motivarea cererii de chemare in garanție, parata a arătat ca taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat , ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu București in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului .

Legal citata, chemata in garanție A__ BUCURESTI nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele :

Cu privire la excepțiile invocate în cauză, se rețin următoarele:

Cauza de față are ca obiect un litigiu privind o taxă fiscală, astfel încât, potrivit art.10 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004 și art.2 pct.1 lit.d din C.proc.civ., competența de soluționare revine Tribunalului G_____ – Secția de contencios administrativ, excepția necompetenței materiale urmând a fi respinsă .

Asupra excepțiilor inadmisibilității, tardivității si prematuritatii, se retine ca problema care se pune în cauză este dacă există discriminare intre autoturismele second-hand achiziționate ________________ comunitar si înmatriculate pentru prima oara in Romania și autoturismele deja înmatriculate în România, pentru care la o revânzare nu se mai aplică această taxă.

Art. 110 (fost 90) parg.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a Curții de Justiție a Comunității Europene că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de l ianuarie 2007, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.

Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa dovedită contrara normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.

Curtea Europeană de Justiție prin Decizia in cauza C____/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar și in fata dreptului național ulterior.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), Curtea Europeană de Justiție a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, in mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.

Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor sarcina de a elimina această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Tribunalul ca instanță de fond este obligat așadar să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât sa i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România are competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa se conchide că plata taxei de poluare este incompatibilă cu dispozițiile dreptului comunitar.

În aceste condiții se impune aplicarea directă a dreptului comunitar, fiind înlăturate normele contrare acestuia prevăzute de dreptul intern, indiferent dacă acestea din urmă sunt de natură substanțială ori procedurală.

A admite că dispozițiile dreptului comunitar se aplică numai în măsura în care sunt respectate normele procedurale interne, înseamnă a recunoaște doar ipotetic libertatea de circulație a mărfurilor.

Pentru aceste considerente, excepțiile inadmisibilității, tardivității si prematuritatii se privesc drept nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Pe fond, față de înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele :

În cursul anului 2010, reclamanta a achiziționat din România, un autoturism nou, neînmatriculat în stat UE, marca Toyota, pentru înmatricularea căruia a achitat ulterior o taxă de poluare de 1.193 lei.

Articolul 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".

Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism nou produs în România sau în alte state membre UE se percepe la înmatriculare o taxă de poluare.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal, ea nefiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme noi produse într-un alt stat membru, ci ea se plătește, în cazul autoturismelor noi, indiferent de proveniența autovehiculului.

Pentru aceste considerente, acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.

Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța, întrucât acțiunea principală va fi respinsă, va respinge și cererea de chemare în garanție ca nefondată, întrucât pârâta nu va cădea în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului G_____, inadmisibilității, tardivității și prematurității invocate de pârâtă ca nefondate.

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C_______ A_____ domiciliată în T_____, ________________________. 45, jud. G_____ în contradictoriu cu pârâtul S________ F_____ MUNICIPAL T_____ cu sediul în T_____, _____________________, nr. 43, jud. G_____.

Respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu cu sediul în București, _______________________________. 294, corp A, sector 6, formulată de pârâtă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Sub sancțiunea nulității, recursul se depune la Tribunalul G_____.

Pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.

	Președinte, V_______ D_________
	Grefier, M_______ B_______ V______

Red.V.D.

Tehnored. M.B.V. 5ex/13.02.2015