Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2015:007.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 413/2015

Ședința publică de la 28 Decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D______ D_____ A________

Grefier E____ R_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă L____ SA și pe pârâtul-reclamant N_____ M______, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile în fond asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 16 12 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timpe pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 23 12 2015 și la data de azi, 28 12 2015, când deliberând a pronunțat următoarele:

INSTANȚA

Constată că la data de 16.07.2014 reclamanta-pârâtă L____ SA a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant N_____ M______ solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului N_____ M______ la plata sumei de 71.074,64 lei, reprezentând beneficiu nerealizat pentru anul agricol 2012-2013, la plata sumei de 354.950 lei, reprezentând beneficiu nerealizat pentru anul agricol 2013-2014 și să se constate existența obligației de plată a impozitului aferent venitului obținut din arendă corespunzător anului agricol 2011-2012, în sarcina pârâtului N_____ M______, cu cheltuieli de judecată. În ce privește situația de fapt s-a arătat că prin contractul de arendă înregistrat sub nr. 160/16.09.2011 la Primăria Comunei Dragotești - jud. D___, încheiat între reclamantă, în calitate de arendaș, și N_____ M______, în calitate de arendator, s-a convenit arendarea terenului agricol în suprafață de 150 ha situat în extravilanul localității Dragotești, ___________________________.

Conform art. 5 din contract, părțile au încheiat contractul de arendă pe o durată de 7 ani, începând de la data de 15.09.2011 și până la data de 15.09.2018, orice modificare a duratei sau a altor clauze contractuale urmând a se face cu acordul scris al ambelor părți contractante.

Conform art. 7 din contract, arendatorul este obligat ,.să predea terenul agricol la termen și să nu ia nici un fel de măsuri în legătură cu exploatarea bunului arendat, de natură să-l tulbure pe arendaș", iar arendașul are dreptul de a primi și exploata terenul agricol.

Deși reclamanta și-a executat întocmai și la termen toate obligațiile contractuale pârâtul, în calitate de arendator, a întreprins o ________ acte materiale și juridice care condus la ruperea echilibrului contractual și implicit la încălcarea gravă a propriilor obligații contractuale și crearea unor prejudicii semnificative societății noastre.

În acest context, s-a arătat că în cursul anului agricol 2012-2013, reclamanta a fost privată parțial de folosința terenului agricol arendat, pârâtul împiedicându-o să cultive și să însămânțeze în cadrul campaniei de primăvară suprafață agricolă de 35 de hectare din suprafața arendată de 150 ha.

Motivul care a determinat exercitarea actelor de tulburare a folosinței terenului arendat și punerea reclamantei în imposibilitatea exploatării parțiale și apoi totale a terenului arendat 1-a constituit refuzul subscrisei de a semna actul adițional nr. 2/04.09.2012, propus de pârât, prin care se majora considerabil cuantumul arendei convenite inițial.

Întrucât reclamanta a refuzat semnarea acestui act adițional, la data de 14.01.2013 (în cursul anului agricol 2012-2013), reclamantul a solicitat instanței rezilierea contractului de arendă nr. 160/16.09.2011 și obligarea reclamantei la semnarea actului adițional respectiv, cerere ce a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX.

Prin decizia nr. 577/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, instanța a respins recursul reclamantului N_____ M______ împotriva sentinței nr. 6167/28.06.2013 ca fiind nefondat, a admis recursul reclamantei și a respins pe fond acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, menținându-se efectele contractului de arendă, respectiv drepturile și obligațiile corelative ale părților contractante. »

La data de 18.07.2013. în perioada de valabilitate a contractului de arendă nr. 160/16.09.2011, pârâtul a procedat la încheierea unui alt contract de arendă cu Rural Olteni SRL, având ca obiect același-teren-agricol - înregistrat la Consiliul Local al Primăriei Dragotești sub nr. 132/22.07.2013.

Consecința imediată a încheierii acestui nou contract de arendă a fost pierderea totală a folosinței terenului arendat, pârâtul interzicându-i accesul pe acest teren agricol și evident exploatarea acestuia pentru anul agricol următor, respectiv 2013-2014.

Încălcarea gravă a propriilor obligații contractuale ale pârâtului a condus la producerea unor prejudicii considerabile societății noastre atât la nivelul anului agricol 2012-2013, cât și la nivelul anului 2013-2014, astfel încât se impune obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând beneficiile nerealizate aferente acestor perioade.

Totodată se arătă că în anul agricol 2011-2012, pârâtul a încasat suma de 100.000 lei reprezentând arenda aferentă acestui an, fără a achita impozitul aferent acestui venit rezultat din arendă, motiv pentru care, față de alegațiile acestuia în sensul că reclamantei i-ar reveni obligația de plată a impozitului, se impune clarificarea acestei chestiuni prin stabilirea obligației de plată a impozitului în sarcina pârâtului.

În drept s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, întrucât acesta este încheiat anterior intrării în vigoare a noului cod civil, fiind incidente art. 970,973, 1084 Cod civ. de la 1864, art. 7, art. 8 lit. a) și lit. b)din CAP. VI din contract și art. 8 din Legea nr. 16/1994.

În ceea ce privesc sumele calculate ca reprezentând beneficiu nerealizat s-a arătat că pentru suma de 71.074,64 lei aferentă perioadei 2012-2013 s-a avut în vedere imposibilitatea de exploatare a terenului în suprafață de 35 ha sumă ce a fost calculat ca diferență între veniturile care ar fi fost obținute prin vânzarea recoltei de porumb iar pentru suma de 354.950 lei aferentă perioadei 2013-2014 s-a avut în vedere profitul care ar fi fost obținut din exploatarea celor 150 ha prin vânzarea recoltei de grâu (conform precizării de la fila 125) precum și subvenției de la APIA.

Referitor la cel de al treilea capăt de cererea s-a susținut că pentru anul agricol 2011-2012, reclamanta a achitat pârâtului-reclamant suma ele 100.000 lei cu titlu de arendă, conform art. 6 din contractul nr. 160/16.09.2011.

Suma de 100.000 lei achitată cu titlu de arendă are natura unui venit brut obținut de arendator care generează implicit obligația fiscală privind plata impozitului aferent către bugetul de stat, conform art. 22 Cod proc. fiscală, care stabilește în sarcina contribuabililor care obțin venituri (indiferent de categoria acestora) ..obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat".

Întrucât dispozițiile art. 23 Cod proc. fiscală stabilesc expres că „Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit Iezii, se constituie baza de impunere care le generează". rezultă că obligația fiscală a pârâtului în ceea ce privește achitarea impozitului pe venitul obținut din arendă s-a născut la momentul încasării acestui venit, respectiv la data încasării sumei de 100.000 lei.

In consecință, obligația fiscală privind achitarea impozitului corespunzător sumei de 100.000 lei reprezentând arendă, revine exclusiv pârâtului în calitate de arendator care a obținut acest venit din cedarea folosinței terenului agricol în suprafață de 150 ha.

Anexat cererii s-au depus înscrisuri aflate la filele 86-108.

Pârâtul N_____ M______ a depus la data de 15.09.2014 întâmpinare și cerere reconvențională.

În ceea ce privește întâmpinarea s-a susținut, în esență, respingerea cererii principale invocându-se că nu a impus niciodată reclamantei să semneze actul adițional nr.2 acesta fiind doar o propunere a sa în legătură cu modificarea contractului de arendare încheiat între părți și în strânsă legătură cu dispozițiile legale privind plata impozitului pentru veniturile realizate din arendă, încercându-se în acest fel respectarea acestora.

S-a invocat că înțelege să invoce excepția de neexecutare a contractului ca urmare a neexecutării obligațiilor privind plata arendei de către reclamantă pentru anul agricol 2012-2013 prin neemiterea scrisorii de garanție bancară și efectuarea plății arendei de 100.000 lei.

În ceea ce privește nelucrarea celor 35 ha pentru anul agricol 2012-2013 s-a susținut că vina aparține în totalitate reclamantei care din propria inițiativă nu a cultivat suprafața în cauză fără a exista vreo împiedicare din partea sa.

Referitor la anul agricol 2013-2014 și la beneficiul nerealizat culpa aparține tot reclamantei care prin unul din reprezentanți i-a comunicat că nu va mai cultiva terenul începând cu vara anului 2013 întrucât societatea a ieșit pe pierderi condiții în care acesta a încheiat un alt contract de arendă cu o altă societate, respectiv ____________________.

Prin cererea reconvențională formulată s-a solicitat să se constate existența obligației de plată a impozitului aferent venitului obținut din arendă corespunzător anului 2011-2012 în sarcina reclamantei fiind aduse în susținere aceleași argumente cu cele din cadrul întâmpinării.

Anexat s-au depus înscrisuri aflate la filele 140-185.

În cauză s-au încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba cu expertiză de specialitate în raport de care urmează a se reține următoarele:

Prin contractul de arendă înregistrat sub nr. 160/16.09.2011 la Primăria Comunei Dragotești - jud. D___, încheiat între reclamantă, în calitate de arendaș, și N_____ M______, în calitate de arendator, s-a convenit arendarea terenului agricol în suprafață de 150 ha situat în extravilanul localității Dragotești, ___________________________, pe o durată de 7 ani, începând de la data de 15.09.2011 și până la data de 15.09.2018 cuantumul arendei pentru un an agricol fiind de 100.000 lei.

Anterior între părți a mai avut loc un litigiu ce a format obiectul dosarului cu nr. XXXXXXXXXXXX ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.XXXXXXXXXXXXX, în cadrul căruia reclamantul N_____ M______, în contradictoriu cu pârâta ______________ solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de arendare nr.160/16.09.2011 și obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un act adițional la contractul de arendă, pentru anul agricol 2011 – 2012, prin care să stabilească de comun acord modalitatea de impozitare a venitului rezultat din arendă, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria P______ prin sentinta civilă nr. 6176/28 iunie 2013 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N_____ M______ si a dispus rezilierea contractului de arendare nr.160/16.09.2011fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.776 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 577/6.03.2014 Tribunalul Argeș a respins ca nefondat recursul reclamantului N_____ M______ și a admis recursul pârâtei ________________ S_____ ALES LA C.AV. C_____ R_______ P______, împotriva sentinței civile nr 6176/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria P______, în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX intimat reclamant fiind N_____ M______ fiind modifică sentinta în sensul că respinge actiunea ca neîntemeiată.

Din considerentele deciziei de mai sus urmează a se reține că reclamantul a propus semnarea actului aditional nr. 2 /04.09.2012 ce avea ca obiect modificarea cuantumului arendei si stabilea în sarcina pârâtei o obligatie suplimentară , conditie cu care aceasta nu a fost de acord asa încât nu se poate pune problema în acest context a unei neexecutări culpabile a contractului din partea pârâtei recurente devreme ce astfel cum se constată echilibrul contractual a fost modificat de reclamant stiut fiind că numai neexecutarea unei obligatii contractuale poate atrage rezilierea contractului ceea ce în spetă nu este cazul iar pe de altă parte în ceea ce priveste neexecutarea unei obligatii esentiale , se retine că aceste obligatii au fost stabilite în mod distinct la capitolul VI din contract „ drepturile si obligatiile părtilor.”

Părtile au înteles să stabilească un termen limită pentru emiterea scrisorii de garantie bancară doar pentru anul agricol 2011-2012 mentiune expresă în act , astfel încât în cazul în care intentia părtilor ar fi fost în sensul fixării unui termen pentru emiterea scrisorii de garantie si pentru anii următori , această mentiune ar fi fost mentionată expres în contract .

S-a mai reținut totodată că , obligația de a se plăti de către arendaș impozitul datorat de către arendator, câtă vreme nu s-a stabilit prin contract , această obligație nu poate fi impusă de instanță care nu are competenta de a modifica raporturile contractuale dintre părți.

Față această situație se constă că cel de al treilea capăt de cerere din acțiunea principală cât și cel ce face obiectul cererii reconvenționale a fost deja soluționat intrând în puterea lucrului judecat astfel că nu se mai poate formula o nouă cerere față de acesta motiv pentru care va fi respins.

În ceea ce privește anul agricol 2012-2013 urmează a se reține pe de o parte că până în prezent reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada că ar fi plătit vreo sumă privind plata în totalitate ori parțială a arendei iar pe de altă parte nu rezultă din materialul probator administrat așa cum se va arăta în continuare că a fost împiedicată de pârâtul-reclamant să cultive cele 35 ha.

Astfel din declarația martorului C_______ A____ a relatat că are cunoștință că reclamanta nu a cultivat toată suprafața arendată însă nu poate preciza motivul, neavând cunoștință dacă pârâtul-reclamant a împiedicat-o în vreun fel pe reclamanta-pârâtă să cultive.

Aceeași situație de fapt au susținut și martorii G________ I___ și A_____ Ș_____ care au relatat că nu au cunoștința dacă pârâtul-reclamant a împiedicat-o în vreun fel pe reclamanta-pârâtă să cultive cele 35 ha anul agricol 2012-2013.

Așadar față de această situație de fapt instanța va concluziona în lipsa unor probe care să releve că pentru anul agricol 2012-2013 că pârâtul-reclamant nu a împiedicat-o în vreun fel pe reclamanta-pârâtă să cultive cele 35 ha iar drept consecința beneficiul nerealizat nu poate să îi fie imputat.

În ceea ce privește anul agricol 2013-2014 instanța urmează a reține că în condițiile în care relațiile dintre părți au devenit tensionate, în principal ca urmare a lipsei plății arendei aferente perioadei 2012-2013 a fost încheiat de către reclamantul-pârât contractul de arendare cu nr.132/22.07.2013 cu ____________________ pe o durată de 7 ani respectiv pentru perioada 1.08.2013-1.08.2020 ce a avut ca obiect aceeași suprafață de 150 de ha ce făcea obiectul contractului de arendă nr.160/16.09.2011 încheiat cu reclamanta-pârâtă.

Deși pârâtul-reclamant a invocat că de existența acestui contract au avut cunoștință ambele societăți ce aveau calitatea de arendași așa cu rezultă din probatoriul administrat urmează a se reține că o astfel de susținere nu poate fi reținută de către instanță.

În acest sens din înscrisurile de la 147-163 se constată că ____________________ nu a avut cunoștință la momentul încheierii contractului de existența contractului de arendă nr.160/16.09.2011 iar procesul verbal nr. 4777/29.07.2013 din care ar rezulta că această societate avea cunoștință de existența contractului de arendare încheiat cu _____________________ în posesia suprafeței de 150 ha urmând a se face în funcție de achitarea arendei nu va putea fi avut în vedere în condițiile în care persoana ce a semnat acest proces verbal, respectiv C_____ Ș_____, nu a fost împuternicită în acest sens de către ____________________.

Prin încheierea acestui contract, în condițiile în care pârâtul-reclamant avea încheiat cu reclamanta-pârâtă contractul de arendă nr.160/16.09.2011 iar acest contract era în vigoare, neputându-se considera reziliat, arendatorul a încălcat obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere exercitării dreptului de folosință al arendașului asupra terenului arendat nerespectându-și obligațiile asumate la art. 7 lit. a) și lit. b)din CAP. VI din contract.

Pentru a se ajunge la această concluzie se va avea în vedere că nu se îndeplinise la momentul încheierii celui de al doilea contract de arendă termenul în care trebuia achitată suma de 100.000 lei reprezentând arenda aferentă anului 2012-2013 astfel că pârâtul-reclamant nu avea un motiv întemeiat în acest sens iar procesul în care se solicitase rezilierea contractului în cadrul dosarului cu nr. XXXXXXXXXXXX nu se soluționase în mod irevocabil.

Nu se poate reține întemeiată nici susținerea că reclamanta-pârâtă avea obligația de a emite scrisoarea de garanție bancară anterior plății arendei întrucât o astfel de obligație nu fusese prevăzută în mod expres pentru anul agricol xxxxx-2013, aspect lămurit de altfel în mod irevocabil prin decizia civilă mai sus menționată.

Aceste considerente îndreptățesc instanța să constate că excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtul-reclamant nu este întemeiată motiv pentru care se va respinge.

Nu au relevanță susținerile pârâtului-reclamant conform cărora un reprezentant al ______________ comunicase că nu va mai lucra terenul ca urmare a piederilor suferite de societate ori faptul că de încheierea noului contract de arendă reclamanta-pârâtă a aflat abia la data de 20.03.2014 prin răspunsul comunicat de Primăria Dragotești, sau faptul că noul arendaș nu a fost împiedicat să lucreze terenul de reclamantă iar prin această ultimă susținere se încearcă să se acrediteze ideea că nelucrarea terenului s-ar datora exclusiv voinței arendașului. Esențial, este așa cum s-a reținut mai sus, că prin încheierea contractului de arendare cu nr.132/22.07.2013 cu ____________________ pârâtul-reclamant își încalcă obligația asumate constând în aceea de a nu împiedica în vreun fel pe reclamanta-pârâtă să folosească terenul.

În cauză în vederea stabilirii întinderii prejudiciului solicitat prin cererea de chemare în judecată s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea agricultură fiind numit expert Serafimescu I__.

Conform raportului de expertiză, așa cum a fost completat ulterior, în toate variantele propuse se relevă că societatea reclamantă dacă ar fi procedat la exploatarea terenului în suprafață de 35 ha în perioada 2012-2013 și a suprafeței de 150 ha în perioada 2013-2014 ar fi înregistrat pierderi.

Față de acest aspect respectiv că societatea-reclamantă nu a suferit niciun prejudiciu constând în nelucrarea suprafețelor de teren în perioadele mai sus menționate instanța constată că aceste două capete de cerere sunt neîntemeiate urmând a fi respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea principală precizată ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională privind pe reclamanta-pârâtă L____ SA cu sediul în Târgu J__, _____________________, cu sediul ales în București, ________________, ____________, _______________ în contradictoriu cu pârâtul-reclamant N_____ M______, domiciliat în Pitești, ________________________________.5, jud. Argeș.

Cu apel în termen de 30 de zile.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Decembrie 2015.

	Președinte, D______ D_____ A________
	Grefier, E____ R_____

Red.D.D.A./dact. E.N.

4 ex./22.01.2016