Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 1168/R/2015

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M_____ R___ – judecător

Judecător Lorența B______ Judecător M_____ C______

Grefier T______ M___

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta K________ A___-M____ împotriva sentinței civile nr. 623 din data de 15 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul C______ - secția civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, având ca obiect „suspendare executare act administrativ și anulare act administrativ”.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 2015, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 noiembrie 2015 și ulterior pentru data de 18 noiembrie 2015.

C U R T E A,

Constată că prin sentința civilă nr. 623 din 15.07.2015, Tribunalul C______ – Secția civilă a respins excepția lipsei procesuale active a reclamantei invocată prin întâmpinare de pârâtele I____________ Școlar Județean C______ și Școala G_________ „B_____ Karoly” din Boroșneu M___; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I____________ Școlar Județean C______ invocată de această pârâtă prin întâmpinare; a admis excepția inadmisibilității formulării acțiunii în contencios administrativ prin raportare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, invocată de pârâte prin întâmpinare; a respins ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă acțiunea formulată de reclamanta K________ A___-M____ împotriva pârâtei I____________ Școlar Județean C______ și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta K________ A___-M____ în contradictoriu cu pârâtele Școala G_________ „B_____ Karoly” Boroșneu M___ și N___ S_____ I_____ I____ - având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale „B_____ Karoly” din data de 23.04.2014 de prelungire a contractului individual de muncă al pârâtei N___ S_____ I_____ I____ pentru anul școlar 2014-2015.

Împotriva hotărârii a declarat recurs K________ A___-M____, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea hotărârii cu reținere spre rejudecare sau trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând disp art 488 pct 5, 6, 7, 8 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor a arătat că acordul din 23.04.2014 privind prelungirea duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată în anul școlar 2014 – 2014 pentru S_____ I_____ I____ este emis de Consiliul de Administrație al Scolii gimnaziale B_____ Karoly din Boroșneul M___ pe fondul litigiului de muncă privind acest post, cu referire la sentința civilă nr 768/2014 pronunțată de Tribunalul C______.

A solicitat să se constate că pe parcursul judecării acțiunii, instanța a dispus și a urmărit în special numai apărările formulate de pârâte și nu a intrat în fondul cauzei, neadministrându-se probe în acest sens.

A apreciat că instanța de fond a încălcat drepturi procesuale și dispoziții de procedură astfel: art 6, art 8, art 14, art 16, art 20, art 22. Rolul activ al judecătorului nu poate fi exercitat în sensul obstrucționării accesului reclamantei la realizarea drepturilor sale în justiție. Instanța a dat dovadă de un formalism excesiv. Pentru a justifica excepția inadmisibilității formulării acțiunii în contencios administrativ, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, instanța a făcut referire la decizia nr 797/2007 a Curții Constituționale. Recurenta apreciază că termenul este de un an și nu de 6 luni, față de dispozițiile art 11. Termenul nu curge de la 5.05.2014 cum a reținut instanța, ci din iunie 2014, respectiv după data de 19.06.2014, dată la care a fost pronunțată hotărârea nr 768/2014 de Tribunalul C______. Cadrele didactice i-au adus la cunoștință, neoficial, că intimatei N___ S_____ I_____ – I____ i-a fost acordată continuitatea pe post, deși s-a dovedit a fi ocupat fraudulos.

A apreciat că procedura prealabilă prev de art 7 alin 1 și 3 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ, în situația analizată, contravine finalității soluționării cauzei într-o modalitate rezonabilă, finalitate statuată de art 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art 21 din Constituție.

Instanța a dispus introducerea în cauză a numitei N___ S_____ I_____ – I____, iar aceasta a refuzat să se prezinte, depunând doar întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără a invoca vreo apărare în drept.

Instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean C______ și a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a acestui acord, întrucât nu sunt întrunite condițiile legii. A solicitat să se constate că nu i s-a dat ocazia de a argumenta și justifica oportunitatea acestui demers legal. Instanța nu i-a cerut să motiveze cererea de suspendare, preocupată fiind de excepțiile invocate de pârâte. A solicitat ca în recurs să se constate că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendare a actului administrativ atacat. A mai arătat că deși prin sentința civilă nr 768/2014 s-au acordat reclamantei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite pentru perioada anului școlar 2014 – 2015, nu reiese cine a suportat cheltuielilor cu salarizarea pentru N___ S_____ I_____ – I____ și răspunde pentru decizii abuzive. O asemenea situație este de natură să creeze o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ de acordare a continuității în muncă.

Instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a constatat că justifică interesul în promovarea acțiunii, respingând excepția invocată de pârâte.

A admis însă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean C______, deși între Inspectorat și școlile coordonate există raporturi de drept, ceea ce nu este întemeiat.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii a arătat că instanța a reținut greșit că avea obligația de a consulta site-ul creat în acest scop de MEN și că avea posibilitatea efectivă de a lua la cunoștință de existența actului la 5.05.2014. A arătat că spre deosebire de ce susține ministerul prin adresă, ea a luat la cunoștință de act numai în luna iunie 2014 de la colegi, și numai în septembrie 2014 a fost publicată și a devenit opozabilă terților, solicitând a proba cu martori acest fapt.

A arătat că lista cu cadrele didactice care au primit continuitatea pe post nu a fost postată pe siteul inspectoratului decât la 28.08.2014. Totodată lista despre care se spune că a fost afișată la 5.05.2014 nu a putut fi vizualizată de nimeni pentru că folderul nu putea fi deschis, decât prima pagină a acestuia.

A contestat realitatea afirmațiilor din această adresă solicitând a constatat că ministerul afirmă la a făcut afișarea pe siteul „Titularizarea 2014” la 5.05.0241, cu o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de metodologia legală. A mai solicitat să se constate că inspectorul, prin adresa nr 4453/2015 solicită confirmarea pentru codul postului în litigiu 1603, iar în adresa nr 736/DGMRS/19.06.2015 se vorbește de codul 1031, al altui post, care nu se află în jurisdicția administrativă a intimatului. A apreciat că adresa emisă de minister este întocmită pro causa, la 1 an și 2 luni de la așa-zisa afișare pe site. A mai contestat că întâmpinarea depusă de minister este semnată de C_____ M____, care nu are calitatea de consilier/avocat și nu figurează ca parte în cauză astfel că nu are dreptul de a depune întâmpinare.

Cu privire la natura termenului de 6 luni prev de art 7 alin 3 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ, a arătat că acesta este un termen de prescripție, Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal alin 7 al acestui articol.

Acest termen de 6 luni curge de la data la carte terțul a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia și de vătămarea adusă.

Dacă e adevărat că ministerul a efectuat afișarea pe site a acestei liste, a făcut-o cu o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de Calendarul mobilității, anexă la Metodologia aprobată prin OMEN nr 5451/2013. Cu alte cuvinte se prezumă faptul că ea, reclamanta, avea obligația ca în cele 24 ore cât a fost afișată această mobilitate să ia cunoștință despre aceasta. Instanța a reținut că avea îndatorirea de a consulta site-ul în acest scop. Se face o gravă confuzie între modul în care actul administrativ a fost adus la cunoștință publică și modul în care terțul a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia și de vătămarea adusă.

A mai arătat că momentul la care a luat cunoștință despre acest act este momentul pronunțării sentinței civile, prin care a fost admisă acțiunea sa și a așteptat să depună plângerea după soluționarea apelului, acesta fiind motivul justificat pentru care nu a depus plângerea, așa cum a reținut instanța. Plângerea a fost depusă la 3.11.2014 imediat după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Apel B_____. A solicitat să se aplice dispozițiile art 11 alin 2 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei a reluat starea de fapt și de drept arătate în acțiunea introductivă.

Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate, dispozițiile art 488 pct 5, 6, 7, 8 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:

Tribunalul C______ a reținut că prin acțiunea formulată la data de 13.01.2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului C______ sub nr. XXXXXXXXXXX reclamanta K________ K________ A___-M____ a chemat în judecată pe pârâtele Școala G_________ „B_____ Karoly» din Boroșneu M___ și I____________ Școlar Județean C______ solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună următoarele:

- anularea în totalitate a actului administrativ constând în Acordul din data de 23.04.2014 privind prelungirea duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată, pe anul școlar 2014-2015, numitei S_____ I_____-I____, căsătorită N___, emis de pârâta Școala G_________ „B_____ Karoly” prin Consiliul de Administrație;

- suspendarea actului administrativ mai sus arătat până la soluționarea acțiunii în anulare în contencios administrativ;

- obligarea pârâtelor la plata în solidar de daune materiale și morale în cuantum de 40.000 lei;

- obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată, în solidar.

Pârâtul I____________ Școlar Județean C______ a depus în apărare întâmpinare prin care a invocat:- excepția prescripției dreptului de a se solicita anularea Acordului și suspendarea acordului menționat,

- excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a solicita anularea acordului,

- excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, sens în care se arată că nu aceasta a emis actul administrativ atacat, ci cealaltă pârâtă căreia îi revine această competență în conformitate cu art. 57 alin.4 din Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic aprobată prin O.M.E.N. nr. 5451/2013,

- inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ prin care se solicită daune morale și despăgubiri materiale,

- pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 03.04.2015 instanța a dispus disjungerea soluționării celui de al treilea capăt de cerere având ca obiect plata daunelor materiale și morale de soluționarea primului și a celui de al doilea capăt de cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ și anularea actului administrativ, astfel că în cauza de față a rămas investită cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale „B_____ Karoly” din data de 23.04.2014 de prelungire a contractului individual de muncă al pârâtei N___ S_____ I_____ I____ pentru anul școlar 2014-2015.

În conformitate cu art. 131 alin. 1 NCPC. instanța a constatat la primul termen la care părțile au fost legal citate competența generală, materială și teritorială a Tribunalului C______ de soluționare a pricinii, pentru considerentele cuprinse în încheierea interlocutorie pronunțată la data de 27.03.2015.

Prin încheierea din data de 27.03.2015 instanța a dispus introducerea în cauză în conformitate cu art. 16/1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ a numitei N___ S_____ I_____ I____, având în vedere că actul administrativ atacat o vizează nemijlocit pe aceasta.

Ulterior, pârâta de mai sus a depus în apărare la dosar la data de 23.04.2015 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 15 mai 2015 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată prin întâmpinare de pârâtele I____________ Școlar Județean C______ și Școala G_________ „B_____ Karoly” din Boroșneu M___ și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I____________ Școlar Județean C______ invocată de această pârâtă prin întâmpinare, pentru motivele expuse în considerentele respectivei încheieri.

În dovedirea acțiunii și respectiv în apărare instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

În ședința publică din data de 26.06.2015 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I____________ Școlar Județean C______, excepția inadmisibilității formulării acțiunii în contencios administrativ prin raportare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile (excepție care a fost invocată în cadrul susținerilor iterate cât privește excepția prescripției) și excepția prescripției dreptului de a formula acțiunea în contencios administrativ, reținând concluziile părților prezente și rămânând în pronunțare asupra acestora și asupra fondului cauzei.

Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut că din sentința civilă nr. 768/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX rezultă că reclamanta a fost suplinitoare calificată, în anul școlar 2012-2013, pe post de educatoare la unitatea de învățământ Grădinița din Dobolii de Sus, având încheiat contract individual de muncă înregistrat sub nr. 258/01.09.2011, durata contractului individual de muncă al reclamantei fiind prelungită prin actul adițional nr. 39/2012 pe o perioadă de încă 12 luni, între 01.09.xxxxxxxxxxxxx13.

Inițial, la ședința Consiliului de administrație al pârâtei Școala G_________ „B_____ Karoly”, desfășurată în data de 18.04.2013 s-a hotărât acordarea continuității pe post în favoarea reclamantei, pentru anul școlar 2013-2014, însă la începutul lunii septembrie 2013, când trebuia semnat actul adițional la contractul individual de muncă, în vederea prelungirii duratei contractului și pentru anul școlar 2013-2014, reclamanta a luat cunoștință că postul său de educatoare de la Grădinița Dobolii de Sus a fost ocupat de un alt cadru didactic, anume pârâta N___ S_____ I_____ I____.

Astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin sentința de mai sus, ocuparea postului de către N___ S_____ I_____ I____ a avut loc în condițiile în care reclamanta era beneficiară a avizului consiliului de administrație al școlii pârâte pentru acordarea continuității pe postul de educatoare-suplinitoare în anul școlar 2013-2014 la grădinița Dobolii de Sus și titulară, astfel, a dreptului la prelungirea contractului său individual de muncă pe perioada de timp indicată, manifestarea de voință a angajatorului Școala G_________ „B_____ Karoly” de prelungire a raportului de muncă concretizându-se prin adoptarea Hotărârii Consiliului de administrație din 18.04.2013.

Reținându-se aceste considerente, prin sentința de mai sus s-a dispus obligarea pârâților la respectarea Hotărârii Consiliului de administrație a Școlii Gimnaziale „B_____ Karoly” privind acordarea continuității pe post în favoarea reclamantei, pentru anul școlar 2013-2014, respectiv la prelungirea duratei contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta pe perioada anului școlar 2013-2014, aceștia fiind de asemenea obligați la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite acesteia pentru perioada anului școlar 2013-2014, aceste sume fiind între timp achitate reclamantei, astfel cum rezultă din cele arătate expres de părți în ședința publică din data de 15 mai 2015.

Totodată, prin sentința de mai sus a fost respins capătul de cerere formulat de reclamantă prin care aceasta solicitase reintegrarea efectivă pe post, reținându-se că postul de educator era ocupat de o altă persoană, respectiv de actuala pârâtă S_____ I_____ I____, care nu a fost parte în procesul anterior, iar anul școlar 2013-2014, cu perioada acestuia de studiu s-a finalizat la data pronunțării sentinței (rămânând doar perioada vacanței școlare).

Tribunalul reține că în cursul procesului anterior, înainte de soluționarea acestuia în primă instanță, la data de 23 aprilie 2014, în ședința Consiliului de administrație al pârâtei Școala G_________ „B_____ Karoly” s-a hotărât acordarea continuității pe post în favoarea pârâtei N___ S_____ I_____ I____, pentru anul școlar 2014-2015, acordul pârâtei - care are natura juridică a unui act administrativ – concretizându-se în cuprinsul Procesului Verbal al ședinței din data de 23.03.2015, fiind de observat, în acest context, că, asupra legalității contractului individual de muncă pentru anul anterior 2013-2014 al acestei pârâte, nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de constatare a nulității.

Împotriva acestui act administrativ, al cărei beneficiar este pârâta S_____ I_____ I____, reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 21 noiembrie 2014, înregistrată sub nr. xxxxx/21.11.2014 aceasta fiind respinsă prin adresa nr. 1479/22.12.2014 emisă de pârâta Școala G_________ „B_____ Karoly”, sens în care a fost promovată prezenta acțiune în contencios administrativ.

Soluționând cu precădere excepția lipsei procesuale active a reclamantei invocată prin întâmpinare de pârâtele I____________ Școlar Județean C______ și Școala G_________ „B_____ Karoly” din Boroșneu M___, instanța a avut în vedere că, pentru exercițiul acțiunii civile - respectiv al dreptului la acțiune – precum și al oricăror forme procedurale concrete ce intra in conținutul acțiunii civile, este necesară îndeplinirea anumitor condiții, condiții identice cu cerințele necesare pentru a fi parte în proces, una dintre acestea - alături de afirmarea unei pretenții, interesul si capacitatea procesuală - vizând existenta calității procesuale, in lipsa acesteia persoana neputând avea calitate de parte in proces.

S-a avut în vedere că cerința calității procesuale vizează legitimitatea părții de a figura în proces în calitate de reclamantă sau pârâtă, instanța stabilind existența sau lipsa calității procesuale active sau pasive a părții prin raportare la raportul juridic dedus judecății.

În acest sens, s-a avut în vedere că, potrivit art. 1 alin.1 din Legea 554/2004, are legitimare procesuală activă într-un proces în contencios administrativ “Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim …. printr-un act administrativ”, iar conform art. 1 alin.2 - „Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”, reclamanta prevalându-se în cauză de acest text legal.

Reținând că primul alineat nu este incident în cauză, având în vedere că reclamanta nu este titularul actului atacat, instanța a analizat ipoteza reglementată de alineatul 2, respectiv cea în care actul administrativ poate fi atacat de un terț, iar în acest sens s-a avut în vedere că textul conferă calitate procesuală activă persoanei vătămate într-un drept sau într-un interes legitim prin respectivul act administrativ.

Ca atare, pentru a-și legitima calitatea procesuală activă, terțul trebuie să dovedească faptul că a fost vătămat într-un drept sau într-un interes legitim prin actul administrativ atacat.

În speța de față, având în vedere motivele pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, reclamanta, invocând faptul că prin emiterea acordului pentru pârâtă, arată că aceasta a ocupat locul la care reclamanta ar fi fost îndreptățită, instanța constată că reclamanta justifică în cauză un interes în promovarea prezentei acțiuni în contencios administrativ, considerente față de care excepția urmează a fi respinsă.

În continuare, soluționând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I____________ Școlar Județean C______ invocată de această pârâtă prin întâmpinare, instanța a avut în vedere că într-un litigiu în contencios administrativ are calitate procesuală pasivă emitentul actului administrativ atacat, raportul juridic de drept administrativ fiind legat între persoana vătămată prin actul administrativ – titular sau terț vătămat și emitentul respectivului act administrativ.

Or, în speța de față, actul administrativ atacat, respectiv Hotărârea din data de 23.04.2014 de prelungire a contractului individual de muncă al pârâtei N___ S_____ I_____ I____ pentru anul școlar 2014-2015, a fost emis de pârâta Școala G_________ „B_____ Karoly” din Boroșneu M___, aceeași pârâtă soluționând și plângerea prealabilă prin adresa nr. 1479/22.12.2014, considerente față de care tribunalul constată în speță calitatea procesuală revine acestei pârâte, iar nu I____________ Școlar Județean C______, astfel că această excepție a fost admisă, iar pe cale de consecință cererea îndreptată împotriva acestei pârâte a fost respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În continuare, în ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării acțiunii în contencios administrativ, tribunalul a avut în vedere că pârâtele își fundamentează această excepție pe neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de a formula plângere prealabilă, o primă observație vizând faptul că excepția a fost invocată de pârâte în condiții procedurale prin întâmpinările depuse la dosar, în cadrul susținerilor arătându-se expres faptul că reclamanta nu a formulat plângerea prealabil în termenul legal de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de actul administrativ atacat, acest din urmă aspect vizând inadmisibilitatea formulării acțiunii, iar nu prescripția dreptului la acțiune.

Analizând excepția, tribunalul a avut în vedere că, potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, alineatul 3 al aceluiași articol stipulând că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. 7.

În ceea ce privește alineatul 7 la care trimite textul de mai sus, acesta prevede că plângerea prealabilă se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1) – adică peste termenul de 30 de zile - dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termenul de 6 luni fiind termen de prescripție.

Relativ la această prevedere legală și la aplicabilitatea sa în ceea ce privește dreptul terților de a formula plângere instanța a avut în vedere că, prin decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a statuat că textul de lege de mai sus este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.

În sensul celor de mai sus, s-a reținut în considerentele deciziei Curții că neconstituționalitatea rezidă în aceea că termenul de 6 luni - până la care poate fi depășit termenul de 30 de zile în care poate fi formulată plângerea prealabilă conform art. 7 alin.1 – nu poate fi calculat începând de la data emiterii actului administrativ, deoarece, prin ipoteză, actul respectiv nu se comunică terțului, astfel că acesta se poate găsi în situația de a lua cunoștință de existența actului vătămător după expirarea termenului maxim legal în care ar fi putut formula plângerea prealabilă, caz în care i-ar fi încălcat în mod evident liberul acces la justiție statuat de art. 21 din Constituție.

Din interpretarea corelată a alineatelor 1, 3 și 7 ale art. 7 din Legea 554/2004, în lumina deciziei Curții Constituționale, instanța a reținut că atât titularul actului administrativ cât și terțul vătămat pot depune plângerea prealabilă în termen de 30 de zile, pentru cel dintâi termenul începând să curgă de la data comunicării actului, având în vedere că acestui i se comunică actul, iar cel de al doilea de la data la care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului, având în vedere că, prin ipoteză, acestuia nu i se comunică actul administrativ.

Regula fiind cea enunțată mai sus, instanța a reținut că, pentru motive temeinice, titularul actului poate depune plângerea prealabilă și după împlinirea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului – ale cărui efecte se poate prezuma că le cunoaște, iar pe de altă parte terțul vătămat poate la rândul său depune plângerea prealabilă după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de existența actului.

Concluzia de mai sus se impune în privința terțului cât privește momentul de început al termenului de 6 luni având în vedere decizia Curții Constituționale care reflectă faptul că, în privința terțului, momentul emiterii actului nu prezintă relevanță, cât timp acestuia nu i se comunică actul respectiv, singurul moment relevant pentru terț fiind cel la care acesta a luat cunoștință de existența actului administrativ vătămător.

Este de observat că, prin efectul admiterii excepției de neconstituționalitate relativ la alin. 7 cât privește aplicabilitatea acestuia față de terț, textul art. 7 alineatul 3 - care trimitea la textul analizat de Curtea Constituțională – poate primi două interpretări, și anume, pe de o parte, s-ar putea considera că plângerea prealabilă poate fi formulată în 30 de zile de la data luării la cunoștință ori pentru motive temeinice în termen de maxim 6 luni de la data luării la cunoștință sau, într-o altă posibilă interpretare, plângerea prealabilă ar putea fi formulată de către terț oricând.

Or, sub acest aspect, sens instanța a avut în vedere că termenele instituite de legiuitor vizează securitatea raporturilor juridice, dreptul de contestare a actului fiind limitat în timp pentru a se asigura stabilitatea efectelor actului administrativ care se bucură de forță executorie, posibilitatea de contestare trebuind analizată corelat și cu împrejurarea că actul administrativ este susceptibil a fi pus în executare (de exemplu în ipoteza unei autorizații de construire, cum este cazul în speță, construcția fiind finalizată) înlăturarea efectelor acestuia – după un interval îndelungat de la emiterea sa, reprezentând un demers costisitor pentru toate părțile în cauză.

Pe de altă parte, instanța a observat că, în măsura în care s-ar reține că actul administrativ poate fi contestat oricând de către terț față de momentul când l-a cunoscut, o astfel de soluție conduce la un tratament diferențiat și preferențial față de beneficiarul direct al actului, care îl poate ataca doar într-un anumit termen, o astfel de soluție fiind lipsită de fundament și, în mod cert, neputând fi desprinsă din considerentele deciziei Curții Constituționale.

Prin prisma celor de mai sus, tribunalul reține că actul administrativ poate fi atacat de către terț, simetric față de beneficiarul actului, în termen de 30 de zile de la data când i-a cunoscut existența, iar în măsura în care invocă și probează existența unor motive temeinice, în cel mult 6 luni de la același moment, adică data când a luat cunoștință de emiterea sa.

Raportând considerentele de mai sus la speța de față, instanța reține că actul administrativ atacat a fost adus la cunoștință publică la data de 5 mai 2014, fiind publicat pe site-ul public „Titularizare 2014” în conformitate cu Calendarul mobilității personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2014-2015, anexă la Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2014-2015, aprobată prin O.M.E.N. nr. 5451/2013, împrejurare ce rezultă din adresa nr. 736/19.06.2015 emisă de Ministerul Educației și Cercetării Științifice, din extrasul fiind depus la dosar rezultând că s-a adus la cunoștința publicului „Prelungirea duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată, candidat cu def. cu nota/media cel puțin 7” pentru educatorul pentru învățământul preșcolar S_____ I_____ I____ la Școala G_________ „B_____ Karoly” Boroșenu M___.

Prin urmare, având în vedere că actul administrativ a fost făcut public, reclamanta a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de existența acestuia la data de 5 mai 2014, partea interesată având totodată îndatorirea de a consulta site-ul creat în acest scop,obligație ce se subscrie unei minime diligențe în conservarea intereselor sale, această modalitate de comunicare fiind creată tocmai pentru ca toate persoanele interesate să poată lua cunoștință în mod facil și eficient de emiterea actului administrativ.

În consecință, tribunalul reține că reclamanta avea posibilitatea de a formula plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la data de 5 mai 2014 or, în speță, reclamanta a formulat plângere prealabilă doar după 6 luni și 16 zile, și anume la data de 21 noiembrie 2014, cu depășirea evidentă a termenului legal de 30 de zile.

Totodată, dincolo de faptul că reclamanta nu a invocat și nici nu a probat existența unor motive temeinice care ar fi împiedicat-o să depună plângerea în termenul legal, instanța constată că plângerea a fost depusă și cu depășirea termenului de 6 luni calculat de la data când a aflat de existența actului administrativ atacat.

Prin raportare la aceste considerente, făcând totodată distincția între prescripția dreptului la acțiune (adică depunerea acțiunii în termenul stabilit de legiuitor) și admisibilitatea acțiunii raportat la obligativitatea depunerii (în termen) a plângerii prealabile, sub acest din urmă aspect reținându-se că, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, depunerea cu întârziere a plângerii prealabile echivalează cu lipsa acesteia, consecința fiind aceea a inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, luând considerare că reclamanta nu s-a adresat în termen legal organului administrativ cu plângere prealabilă, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, excepția fiind invocată de pârâtă prin întâmpinare cu respectarea art. 193 NCPC., sens în care aceasta a fost admisă conform art. 248 NCPC. raportat la art. 7 alin.1, 3 și 7 din Legea 554/2004, iar acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Analizând motivele de recurs, instanța constată că primul motiv a fost cel prev de art 488 pct 5 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă și privește situația când instanța, prin hotărârea dată, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurenta a arătat că instanța de fond a încălcat reguli de procedură enumerând următoarele situații: s-au analizat numai apărările pârâtelor și nu s-a intrat pe fondul cauzei, nu s-au administrat probe în acest sens; s-au încălcat art 6, 8, 14, 16, 20, 22, cu consecința obstrucționării accesului reclamantei la realizarea drepturilor sale în justiție; a dispus introducerea în cauză a altei persoane, care nu s-a prezentat, formulând doar întâmpinare, fără a invoca vreo apărare; a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a inspectoratului și nu i s-a dat ocazia de a argumenta și justifica oportunitatea acestui demers legal; a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii; nu i s-a cerut să motiveze cererea de suspendare a actului administrativ atacat.

Instanța de recurs constată că instanța de fond a analizat mai întâi excepțiile procesuale invocate de pârâte, această conduită fiind obligatorie față de dispozițiile art 248 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Astfel, tribunalul s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I____________ Școlar C______ și asupra excepției inadmisibilității acțiunii. Toate aceste excepții procesuale puneau în discuție anumite neregularități care făceau inutilă analizarea cauzei în fond și era obligatoriu ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra lor. Faptul că acestea au fost admise și cauza nu a mai fost analizată în fond nu conduce la concluzia că reclamantei i-a fost obstrucționat accesul la justiție atât timp cât nu s-au încălcat dispozițiile procedurale aplicabile în speță, iar acțiunea civilă trebuie să îndeplinească condițiile de exercitare stabilite în art 33 din Cod, precum și cerințele art 7 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurenta a mai arătat că i-au fost încălcate dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil; i-a fost încălcată exercitarea drepturilor procesuale, deși egalitatea este garantată de lege; că instanța a încălcat dispoziția legală potrivit căreia este obligată să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt și de drept invocate, precum și cea care obligă la administrarea nemijlocită a probelor; că judecătorul nu a respectat principiile fundamentale ale procesului civil, ceea ce este sancționat de lege; că nu a fost exercitat rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului astfel încât să nu îi obstrucționeze accesul liber la justiție; nu i s-a cerut să își motiveze cererea de suspendare formulată.

Actele și lucrările dosarului dovedesc însă că instanța de fond a procedat procedural în toate situațiile invocate de recurentă ca fiind pasibile de sancțiune. Recurenta a apreciat drept formalism excesiv aplicarea regulilor de procedură de instanță, critică ce nu este susținută de lucrările speței și de obligația legală a judecătorului de a aplica dispozițiile procedurale specifice, ceea ce s-a și realizat în speță.

Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile a fost invocată de pârâte prin întâmpinare, iar instanța s-a pronunțat asupra acesteia în mod legal, cu respectarea cerințelor Legii nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Instanța a dispus în mod legal introducerea în cauză a altei persoane, față de cerința impusă de art 78 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă și art 16 indice 1 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ, iar faptul că acea persoană, care a dobândit calitate procesuală pasivă, nu s-a prezentat în instanță sau nu a făcut apărări în sensul așteptărilor recurentei reprezintă conduita procesuală proprie a acesteia, exercitată în limitele permise de lege.

Instanța de recurs constată că toate aceste principii fundamentale ale procesului civil, pe care recurenta arată că au fost încălcate, au fost respectate de instanța de fond și nu s-a identificat vreo situație în care să se fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Următorul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art 488 pct 6 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă și se referă la situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Față de motivele dezvoltate în fapt și de cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, sunt expuse exhaustiv de instanță motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția dată.

Instanța de recurs nu a identificat situații de contradictorialitate între motivele reținute în considerentele hotărârii și nici reținerea unor motive străine de natura cauzei.

În realitate criticile recurentei se încadrează cu ușurință în motivul prev de art 488 pct 8, ce va fi analizat mai jos.

Următorul motiv de recurs privește dispozițiile art 488 pct 7 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Pentru a se reține incidența art 431 alin 1 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă cu privire la efectele lucrului judecat este necesară întrunirea cumulativă a trei condiții pentru a se constata identitatea de acțiuni civile: același obiect, aceeași cauză, aceleași părți.

Se constată că sentința civilă nr 768/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul C______, definitivă prin decizia civilă nr 762/____________ pronunțată de Curtea de Apel B_____, a fost admisă în parte cererea reclamantei K________ A___ M____ în contradictoriu cu pârâții Scoala G_________ B_____ Karoly și I____________ Școlar C______ și au fost obligați pârâții la respectarea Hotărârii Consiliului de administrație al Școlii gimnaziale B_____ Karoly privind acordarea continuității pe post în favoarea reclamantei, pentru anul școlar 2013 – 2014, respectiv la prelungirea duratei contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta pe perioada anului școlar 2013 – 2014; au mai fost obligați pârâții la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cu venite acesteia pentru perioada anului școlar 2013- 2014.

În prezenta cauză se regăsesc unele din părțile din cauza susmenționată, respectiv reclamanta și pârâții Scoala G_________ B_____ Karoly și I____________ Școlar C______.

Obiectul și cauza prezentei acțiuni sunt anularea Acordului din data de 23.04.2014 privind prelungirea duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată, pe anul școlar 2014-2015, numitei S_____ I_____-I____, căsătorită N___, emis de pârâta Școala G_________ „B_____ Karoly” prin Consiliul de Administrație; suspendarea actului administrativ mai sus arătat până la soluționarea acțiunii în anulare în contencios administrativ; obligarea pârâtelor la plata în solidar de daune materiale și morale în cuantum de 40.000 lei; obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată, în solidar.

Se constată astfel că, deși se invocă o excepție procesuală privind judecata, nu există identitatea de cauză – temeiul de drept pe care se fundamentează pretenția formulată - și obiect – pretenția concretă - cerută de lege pentru a se putea reține întrunirea cumulativă a condițiilor privind excepția arătată.

Excede cadrului procesual critica recurentei privind stabilirea răspunderii pentru decizia a cărei nelegalitate s-a constatat prin sentința civilă nr nr 768/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul C______.

Cu privire la motivul de recurs reglementat de art 488 pct 8 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, se constată că acesta privește situațiile în care hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, recurenta arată că condiția îndeplinirii procedurii prealabile contravine finalității soluționării cauzei într-o modalitate rezonabilă, astfel cum prevăd art 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art 21 din Constituție.

De asemenea, cu privire la procedura prealabilă a arătat că nu avea obligația de a consulta siteul creat în acest scop de MEN. A luat la cunoștință de existența actului administrativ a cărui anulare o solicită în luna iunie 2014 de la colegi, iar lista despre care se spune că a fost afișată la 5.05.2014 nu a putut fi vizualizată de nimeni pentru că folderul nu putea fi deschis, ci numai prima pagină a acestuia. A contestat realitatea afirmațiilor conținute în adresa MEN în care se afirmă că afișarea listei cu cadrele didactice care au primit continuitatea pe post s-a realizat prin afișarea pe siteul „Titularizarea 2014”, precum și modul de întocmire a acesteia. A contestat faptul că s-a afișat această listă pe siteul MEN cu o zi înainte de expirarea perioadei stabilite în metodologie. A cerut să se constate că se face o gravă confuzie între modul în care actul administrativ a fost adus la cunoștință publică și modul în care terțul a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia și de vătămarea adusă. A mai arătat că momentul la care a luat cunoștință despre acest act este momentul pronunțării sentinței civile, prin care a fost admisă acțiunea sa și a așteptat să depună plângerea prealabilă după soluționarea apelului, acesta fiind motivul justificat pentru care nu a depus plângerea, așa cum a reținut instanța, iar de la această dată curge termenul de 6 luni. Plângerea a fost depusă la 3.11.2014, imediat după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Apel B_____. A solicitat să se aplice dispozițiile art 11 alin 2 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ.

În ce privește condiția îndeplinirii procedurii prealabile se constată că condiția prev de art 7 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ a fost analizată în practica Curții
Constituționale. Cu titlu de exemplu, prin decizia nr 121/2010 „Curtea a reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic. În plus, s-a arătat că dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiționări. Prin urmare, Curtea a statuat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești”.

Instanța de recurs reține că actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită a se examina îl reprezintă cel emis la 23.04.2014 de Școala G_________ „B_____ Karoly” Boroșneu M___ privind posibilitatea de acordare a continuității pe post a pârâtei N___ S_____ I_____ I____, pentru anul școlar 2013 – 2014, comunicând ierarhic această hotărâre. I____________ Școlar C______ a reținut această propunere de prelungire a contractului individual de muncă, conform art 74 alin 8 din Ordinul MEN nr 5451/2013 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2014 – 2015.

Instanța de fond a apreciat în mod legal că reclamanta, în calitate de terț, trebuia să depună plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la data când a cunoscut existența actului administrativ cărui anulare o solicită, iar după acest termen, plângerea poate fi depusă în maxim 6 luni de la emiterea sa, cu condiția existenței unor motive temeinice, acest termen fiind de prescripție.

În speță plângerea prealabilă formulată de reclamantă a fost înregistrată la registratura pârâtei Școala G_________ „B_____ Karoly” Boroșneu M___ sub nr xxxxx/21.11.2014, la mai mult de 6 luni de la emiterea actului, în 23.04.2014, comunicat inspectoratului școlar și publicat pe siteul MEN „Titularizare 2014” la 5.05.2014, cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea acestei conduite specifice.

Față de critica recurentei potrivit căreia nu avea obligația de a consulta siteul ministerului, instanța constată că din analiza Ordinului MEN nr 5451/2013 rezultă că toate datele privind etapele mobilității personalului didactic din învățământul preuniversitar erau aduse la cunoștința tuturor persoanelor interesate prin afișare la inspectoratul școlar și/sau portalul MEN și subzista obligația pentru orice persoană să ia cunoștință în această modalitate de datele puse la dispoziție.

Potrivit anexei 19 la ordin, privind Calendarul mobilității personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2014-2015, pct 9 lit c, verificarea și publicarea listei finale reactualizate cu posturile didactice/catedrele vacante/rezervate pentru concurs, a centrelor de concurs și a graficului de desfășurare a probelor la unitățile de învățământ și la inspectoratele școlare, avea termen de realizare la 5 mai 2014.

În speță se constată că publicarea acestei liste, care includea postul în discuție, a fost afișată, conform procedurii.

Recurenta a mai arătat că nu a putut accesa pagina de web, fiind încărcată doar prima pagină, că a luat la cunoștință de la colegi despre această listă și doar în luna iunie 2014, că a formulat plângerea după rămânerea definitivă a sentinței civile, respectiv după data de 3.11.2014. Toate aceste situații invocate de recurentă au drept scop indicarea unei alte date de la care începe să curgă termenul de prescripție mai sus arătat însă ele nu produc efecte în sensul urmărit, întrucât legea prevede că plângerea poate fi depusă în maxim 6 luni de la emiterea sa, cu condiția existenței unor motive temeinice. Or, în speță acest termen este depășit și operează sancțiunea procesuală sub forma admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, care este o excepție de fond (întrucât privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare), peremptorie (tinde la respingerea acțiunii) și absolută (întrucât privește încălcarea unor norme de ordine publică, prin care se stabilesc în mod obligatoriu o conduită a părții și nu este permisă derogarea).

Ca urmare, se constată că recursul formulată de reclamantă este nefondat și se va respinge, conform art 496 alin 1 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Față de împrejurarea că intimata pârâtă N___ S_____ I_____ I____ a solicitat în recurs obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu angajarea unui avocat, dovezile administrate (fila 33), față de dispozițiile art 451 – 453 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, față de soluția dispusă în cauză, va fi admisă cererea și va fi obligată recurenta reclamantă K________ A___ M____ să plătească suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă K________ A___ M____ împotriva sentinței civile nr. 623/15.07.2015 pronunțată de Tribunalul C______.

Obligă recurenta reclamantă K________ A___ M____ să plătească intimatei N___ S_____ I_____ I____ suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

M_____ R___ Lorența B______ M_____ C______

Grefier,

T______ M___

Red.: M.R./8.01.2016

Tehnored.: MT/11.01.2016/6ex.

Jud.fond: A.D.B______