Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 268/2015

Ședința publică de la 23 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A_______ M__

Judecător M____ Ș________

Judecător E______ P____

Grefier D____ P___

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții-reclamanți A____ J____, domiciliată în Germania, Fahrstrasse, nr. 11, xxxxx, Hanau și cu reședința în comuna Cislău, _______________________, și G______ C_______, domiciliat în Germania, Fahrstrasse, nr. 11, xxxxx, Hanau, împotriva sentinței civile nr.7832 pronunțată de Judecătoria B____ la data de 30.06.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât P________ A_____ – mun. B____, _________________, ________________, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile și prezența părților au avut loc în data de 09 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheirea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 noiembrie 2015, când, din același motiv, la data de 23 noiembrie 2015, când a hotărât astfel:

TRIBUNALUL

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria B____, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 17.12.2012, reclamanții A____ J____ și G______ C_______ au solicitat obligarea pârâtului P________ A_____ la plata sumei de 3610 lei și a sumei de 4192 euro, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocați, onorariu experți, cheltuieli de transport și alte cheltuieli, efectuate în litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. XXXXXXXXXXXX și nr. XXXXXXXXXXXXX, ale Judecătoriei Pătârlagele, precum și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată în cauza de față.

In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâtul, în calitate de executor judecătoresc, a întocmit dosarul de executare nr. 126/2007, având ca obiect executarea Deciziei civile nr. 688/2006 a Tribunalului B____, dosar în care d-lor au avut calitatea de debitori, că dat fiind că actele de executare nu au fost emise în mod legal, au fost nevoiți să promoveze contestație la executare, care a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX și care, prin Sentința civilă nr. 1198/2010, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele a fost admisă și s-a reținut că actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 126/2007 sunt nelegale pe de o parte pentru că executorul judecătoresc le-a pus în posesie pe intimatele P____ D______ pe o suprafață mai mare decât cea cuprinsă în procesul verbal din data de 18.10.2007 ( 2308 mp în loc de 1953 mp) iar pe de altă parte pentru că a pus-o în posesie pe intimată, prin același proces verbal, pe un alt amplasament ce se suprapune peste suprafața de 518 mp teren proprietatea contestatoarei A____ J____ și că, în acest mod, proprietara acestui teren A____ J____, a devenit persoană vătămată prin executarea silită, în sensul art. 399 cod procedură civilă, executarea silită asupra unui teren ce nu este cuprins în titlul executoriu fiind făcută cu nerespectarea dispozițiilor legale și, în consecință, potrivit art. 399 cpc atrage nulitatea executării silite.

În cadrul acestui dosar, pentru a-și face o apărare corespunzătoare, au arătat în continuare reclamanții, au fost nevoiți să angajeze apărător să efectueze expertiză de specialitate, să facă deplasări la instanță, la toate acestea adăugându-se cheltuielile de deplasare la executor și la teren în vederea executării. Au solicitat aceste cheltuieli intimatelor P____ D______ și R______ I____, însă nu le-au fost acordate de instanță iar recursul pe care l-au promovat împotriva Sentinței civile nr. 1198/2010, le-a fost respins prin Decizia nr. 3/2011 a Tribunalului B____, cu motivarea că pentru executarea greșită a Deciziei civile nr. 688/2006, culpa procesuală aparține executorului judecătoresc deoarece nu se poate reține reaua credință sau comportarea neglijentă a intimatelor care l-a determinat pe reclamant să formuleze contestație la executare

Au mai arătat reclamantele că executorul judecătoresc a procedat la o a doua executare silită, emițând în acest sens din nou acte de executare ilegale și anume somațiile din 13.05.2011 și din data de 23.05.2011 și procesul verbal nr. 126/20.09.2007, că și această executare silită a fost desființată de instanță prin sentința civilă nr. 1695/2011 a Judecătoriei Pătârlagele, în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX, constatându-se că nici de această dată, actele de executare nu sunt conform titlului executoriu, că din nou nu le-au fost acordate cheltuielile de judecată, reținându-se lipsa culpei personale a intimatelor P____ D______ și R______ I____, aceasta aparținând exclusiv executorului judecătoresc și că, în aceste condiții, având în vedere dispozitivul și motivarea Sentinței civile nr. 1198/2010 a Judecătoriei Pătârlagele, a Deciziei civile nr. 3/2011 a Tribunalului B____ și a sentinței civile nr. 1695/2011 a Judecătoriei Pătârlagele, hotărâri care se bucură de autoritate de lucru judecat cu privire la culpa executorului judecătoresc în întocmirea actelor de executare silită, este evident că acesta trebuie obligat la plata tuturor cheltuielilor de judecată ce au fost nevoiți să le facă din vina lui.

În drept reclamanții au invocat dispozițiile art. 1357 cod civil.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei A____ J____, în promovarea acestei acțiuni. A arătat că procura generală, pe care a depus-o reclamantul G______ C_______ pentru reprezentarea reclamantei A____ J____ nu reprezintă un mandat special, conform dispozițiilor art. 37 cod procedură civilă și art. 1216 alin. 2 cod civil.

A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în calitate de persoană fizică, întrucât actele de executare considerate ca nelegale cu consecința producerii unui prejudiciu au fost realizate de BIEJ P________ A_____, iar obligația inclusă în raportul juridic de drept substanțial născut în cadrul executării silite , vizează această persoană juridică și nu persoana sa ca și persoană fizică.

A mai invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că, cheltuielile de judecată au fost efectuate în perioada 09.01.xxxxxxxxxxxxx11, iar prima contestație a fost înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. XXXXXXXXXXXXX, iar cea de-a doua a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX la 06.06.2011 iar față de data înregistrării cererii -17.12.2012, solicită să se constate că toate cheltuielile efectuate anterior datei de 17.12.2009, nu mai pot constitui obiectul cererii de chemare în judecată. Apreciază că nu poate fi raportată data introducerii prezentei cereri după momentul soluționării irevocabile a primei contestații conform deciziei civile nr. 3/12.01.2011, pronunțată la Tribunalul B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, întrucât în cuantumul pretențiilor reclamanților, așa cum rezultă din borderourile depuse, sunt incluse și sume de bani ce nu au legătură cu cele două contestații la executare.

Pe fondul cauzei apreciază pârâtul că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt definite de dispozițiile art. 998 cod civil, dispoziții ce sunt aplicabile în cauza de față având în vedere că actele materiale de executare silită s-au realizat prin procesele verbale de executare, încheiate la 18.10.2007 și respectiv somațiile din 13.05.2011, 23.05.2011 și procesul verbal din 15.06.2011, noul cod civil intrând în vigoare la data de 01.10.2011.

Consideră că fapta ilicită nu există, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a invocat efectuarea unor acte de executare defectuoase, atât în ceea ce privește prima contestație la executare, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX împotriva procesului verbal încheiat la data de 18.10.2007 ( în dosarul de executare 126/2007, cât și în ceea ce privește a doua contestație la executare, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX formulată împotriva somațiilor din 13.05.2011, din 23.05.2011 și a procesului verbal de executare din 15.06.2011 în dosarul de executare nr. 126/2007/P. Prin cererea de executare silită s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu, respectiv decizia civilă nr. 688/27.10.2010 pronunțată în dosarul nr. 2019/2006 de Tribunalul B____, conform dispozitivului căreia a fost admisă pe fond acțiunea celor doi creditori în revendicare promovată împotriva pârâților A____ J____ și G______ C_______ și au fost obligați aceștia din urmă să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3906 mp situată în satul Baraști, ____________________________.

În considerentele acestui titlu se face vorbire despre două suprafețe de câte 1953 mp identificate conform Sentinței civile nr. 49/2005 a Judecătoriei Pătârlagele, suprafețe atribuite lui P____ D______ și R______ I____ urmare a ieșirii din indiviziune cu alți coindivizari, la baza cărei soluții a stat raportul de expertiză topo V_____ T______.

În dispozitivul sentinței nu se regăsesc elemente de identificare ale suprafeței totale de 3906 mp ci acesta este individualizată doar prin sintagma suprafața de 3906 mp situată în satul Baraști, ____________________________.

A mai precizat că prin Decizia civilă nr. 688/27.10.2006 pronunțată de Tribunalul B____ în dosarul 2019/2006, a fost modificată în tot Sentința civilă nr. 495/21.07.2006 a Judecătoriei Pătârlagele, pronunțată în dosarul nr. 715/2005, această primă soluție a instanței de fond având la bază expertiza tehnică întocmită de expert S__________ M____.

Actele de executare finalizate conform procesului verbal din data de 18.10.2007 au fost atacate cu o primă contestație la executare, înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. XXXXXXXXXXXXX, contestație respinsă conform Sentinței civile nr. 612/16.05.2008, sentință casată prin Decizia nr. 762/14.10.2008 a Tribunalului B____, în considerentele acestei decizii s-a reținut că în îndeplinirea actelor de executare silită a respectat întocmai titlul executoriu dar că este necesară să se efectueze o expertiză pentru stabilirea corectă a situației de fapt., ce viza tocmai identificarea celor două loturi de câte 1953 mp ce alcătuiau suprafața de 3906 mp inclusă în dispozitivul titlului executoriu, față de neconcordanțele rezultate din conținutul expertizei V_____ T______, ce stă la baza sentinței nr. 49/2005, ce a vizat ieșirea din indiviziune și atribuirea celor două loturi, creditorilor P____ D______ și R______ I____.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. XXXXXXXXXXXX, s-a administrat proba cu expertiză F_____ L____ și prin Sentința civilă nr. 1198/05.10.2010 s-a admis în parte contestația la executare și s-au anulat formele de executare.

În considerentele sentinței s-a reținut că punerea în posesie de către executorul judecătoresc s-a realizat pe o suprafață mai mare de teren decât limita de 3906 mp (câte 1953mp pentru fiecare creditoare), situație posibilă față de faptul că suprafața de teren inclusă în contractul de vânzare cumpărare nr. 1569/15.10.2003 nu a formulat obiectul litigiului soluționat conform titlului executoriu decizia civilă nr. 688/27.10.2006, între aceasta și suprafețele de câte 1953 mp neexistând împrejmuire.

Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 3/12.01.2011 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului B____.

Consideră pârâtul că nu se poate reține cu valoare de lucru judecat că „ pentru executarea greșită a decizia civilă nr. 688/27.10.2006, culpa aparține executorului judecătoresc” având în vedere, în primul rând, faptul că acesta nu a fost parte în respectivele litigii.

Pe de altă parte chiar din conținutul Sentinței civile nr. 1198/05.10.2010, se reține că pentru prima dată s-au lămurit aspecte legate de linia despărțitoare dintre proprietatea contestatoarei A____ J____, dobândită conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1569/15.10.2003 și faptul că acest teren nu a făcut obiectul litigiului soluționat conform titlului executoriu decizia civilă nr. 688/27.10.2006, identificarea celor două proprietăți din titlu față de proprietatea contestatoarei, fiind realizată pentru prima oară conform raportului de expertiză F_____ L____ ce a stat la baza Sentinței civile nr. 1198/05.10.2010.

După rămânerea definitivă a Sentinței civile nr. 1198/05.10.2010 s-a format dosarul de executare nr. 126/207/P în care s-au emis somații la 13.05.2011 și respectiv la 23.05.2011, după care la 15.06.2011 s-a realizat punerea în posesie conform procesului verbal de la aceeași dată.

Împotriva executării s-a formulat o nouă contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Pătârlagele, soluționată conform sentinței nr. 1695/17.11.2011 prin care contestația la executare a fost admisă motivat de faptul că executorul trebuia să facă vorbire în actele de executare despre noua expertiză întocmită de expert F_____ L____. Cu toate acestea în conținutul sentinței se arată că executarea s-a făcut cu respectarea titlului executoriu decizia civilă nr. 688/27.10.2006.

A precizat, în final, pârâtul că lipsește vinovăția sa întrucât conținutul deciziei civile nr. 688/27.10.2006, nu identifică în concret cele două suprafețe de teren de câte 1953 mp, fiind realizate referiri doar la o suprafață compactă de 3906 mp, mai mult reclamanții au invocat contractul de vânzare cumpărare privitor la o suprafață de teren învecinată, față de care nu au realizat o împrejmuire pentru a o delimita față de celelalte două ce constituiau obiectul cererii de executare, a lipsit o grănițuire între proprietatea contestatoarei și celelalte două suprafețe de teren ce au făcut obiectul executării silite.

În cauză, prima instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri:bonuri fiscale, copie pașaport, bilete de călătorie, Sentința civilă nr. 1198/05.10.2010 a Judecătoriei Pătârlagele, Decizia civilă nr. 3/2011 a Tribunalului B____, Sentința civilă nr. 1965/17.11.2011 a Judecătoriei Pătârlagele.

S-au atașat dosarele nr. XXXXXXXXXXXX și nr. XXXXXXXXXXXXX, ale Judecătoriei Pătârlagele.

Prin sentința civilă nr. 1009/21.01.2014, Judecătoria B____ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc P________ A_____ și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a admis cererea de chemare în judecată formulata de reclamanții A____ J____ și G______ C_______, în contradictoriu cu pârâtul P________ A_____, obligând reclamanții la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, a respins restul pretențiilor pârâtului cu privire la cheltuielile de judecată

Ulterior, prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 04.06.2014, Judecătoria B____ a admis în parte cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1009/21.01.2014, formulată de reclamanții A____ J____ și G______ C_______ și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1009/21.01.2014 a Judecătoriei B____, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în sensul că în dispozitivul sentinței se va scrie „Respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamanții A____ J____ cu domiciliul în Germania, Fahrstrasse nr. 11, xxxxx, Hanau și cu reședința în Comuna Cislău, ___________________________, și G______ C_______, cu domiciliul în Germania, Fahrstrasse nr. 11, xxxxx, Hanau în contradictoriu cu pârâtul P________ A_____, cu domiciliul în B____, __________________, scara B, județul B____. „ în loc de „Admite cererea de chemare în judecată formulata de reclamanții A____ J____ cu domiciliul în Germania, Fahrstrasse nr. 11, xxxxx, Hanau și cu reședința în Comuna Cislău, ___________________________, și G______ C_______, cu domiciliul în Germania, Fahrstrasse nr. 11, xxxxx, Hanau în contradictoriu cu pârâtul P________ A_____, cu domiciliul în B____, __________________, scara B, județul B____”, cum în mod eronat s-a redactat sentința, iar în loc de „Pronunțată in ședință publica astăzi, 07.10.2011” se va scrie, „Pronunțată in ședință publica astăzi, 21.01.2014.”

A menținut restul dispozițiilor din dispozitivul Sentinței civile nr. 1009/21.01.2014 a Judecătoriei B____, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Împotriva acestei soluții, modificate, au formulat recurs reclamanții A____ J____ și G______ C_______, Tribunalul B____, prin Decizia Civilă nr. 430/2014 din 08.10.2014, admițând recursul, casând sentința și încheierea atacate și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Ca urmare casării cu trimitere, cauza a fost reînregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, la data de 26.01.2015.

Părțile au fost legal citate.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat proba cu acte.

În rejudecare, Judecătoria B____ a pronunțat sentința civilă nr.7832/30.06.2015 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc P________ A_____ și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A respins, de asemenea, și cererea de chemare în judecată „pretenții – obligație de a face”, formulata de reclamanții A____ J____ și G______ C_______, ca nefondată

Prima instanță a analizat cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 al. 1 C__, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc P________ A_____ și excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând, referitor la prima excepție, că solicitarea reclamanților se întemeiază pe împrejurarea că prin Decizia nr. 3/12.01.2011 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului B____ s-a arătat că „pentru executarea greșită a decizia civilă nr. 688/27.10.2006, culpa aparține executorului judecătoresc”, că legitimarea procesuală (activă sau pasivă), rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios și că, în cauză, față de mențiunile din decizia arătată, identitatea există, neavând relevanță dacă dreptul afirmat împotriva pârâtului există sau nu, aceasta fiind o chestiune de fond.

Mai mult decât atât, potrivit art. 45 din Legea 188/2000 răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale, textul de lege referindu-se la răspunderea civilă a executorului judecătoresc ca persoană fizică și nu a biroului executorului judecătoresc.

Pentru aceste motive judecătoria a găsit neîntemeiată excepția nalizată, pe care a respins-o reținând că executorul judecătoresc P________ A_____ are calitate procesuală pasivă în cauza de față..

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită cheltuieli de judecată ce au fost efectuate în două dosare, având ca obiect contestații la executare împotriva unor acte de executare întocmite de către executorul judecătoresc, în cadrul cărora au fost admise contestațiile la executare și anulate actele de executare, iar reclamanților li s-au respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că pentru întocmirea actelor de executare nelegale nu a existat culpa intimatelor din cadrul contestațiilor la executare, motiv pentru care reclamanții le solicită pe cale separată de la executorul judecătoresc care a întocmit actele de executare.

În aceste condiții instanța a apreciat că dreptul la acțiune al reclamanților, pentru a solicita cheltuielile de judecată efectuate în dosarele nr. XXXXXXXXXXXX și nr. XXXXXXXXXXXXX, ale Judecătoriei Pătârlagele, a început să curgă, nu de la data efectuării acestor cheltuieli, cum în mod eronat susține pârâtul, ci de la data când reclamanții au constat că respectivele cheltuieli de judecată nu pot fi recuperate de la părțile ce au avut calitatea de intimate în cadrul contestațiilor la executare ce au făcut obiectul dosarelor de mai sus, respectiv de la data soluționării irevocabile a acestor dosare, adică de la data de 12.11.2011, când s-a soluționat irevocabil dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și de la data de 23.12,2011, când a rămas definitivă și irevocabilă sentința pronunțată în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, al Judecătoriei Pătârlagele.

În acest sens, judecătoria a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2528 al. 1 CC, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea.

Or, în cauză, în sensul arătat de textul de lege menționat, paguba, cât și persoana responsabilă a fost cunoscută la data de 12.11.2011, respectiv, la 23.12.2011.

Cum reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată la data de 17.12.2012, raportat la datele când s-a născut dreptul la acțiune al reclamanților respectiv 12.11.2011, și 23.12,2011, instanța a concluzionat că nu este împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2517 Noul Cod civil, prescripției extinctive fiindu-i aplicabilă legea în vigoare de la data la care termenul de prescripție a început să curgă.

Față de aceste motive a respins și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pe fondul cauzei Judecătoria B____ a observat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită cheltuieli de judecată ce au fost efectuate în dosarele nr. XXXXXXXXXXXX și nr. XXXXXXXXXXXXX, ale Judecătoriei Pătârlagele, având ca obiect contestație la executare, împotriva unor acte de executare întocmite de către executorul judecătoresc P________ A_____, în cadrul cărora au fost admise contestațiile la executare și anulate actele de executare, iar reclamanților li s-au respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că pentru întocmirea actelor de executare nelegale nu a existat culpa intimatelor din cadrul contestațiilor la executare., că obiectul executării silite a constat în punerea în executare a titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 688/27.10.2006 pronunțată de Tribunalul B____ în dosarul 2019/2006, prin care a fost modificată în tot Sentința civilă nr. 495/21.07.2006 a Judecătoriei Pătârlagele, pronunțată în dosarul nr. 715/2005 și a fost admisă, pe fond, acțiunea în revendicare promovată de reclamantele P____ D______ și R______ I____ împotriva pârâților A____ J____ și G______ C_______ și au fost obligați aceștia din urmă, să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3906 mp situată în satul Baraști, ____________________________, că în dispozitivul titlului executoriu nu este în nici un fel delimitată suprafața de 3906 mp ci doar în considerentele titlului executoriu se face vorbire despre două suprafețe de câte 1953 mp identificate conform Sentinței civile nr. 49/2005 a Judecătoriei Pătârlagele, suprafețe atribuite reclamantelor din acea cauză, P____ D______ și R______ I____ urmare ieșirii din indiviziune cu alți coindivizari, la baza cărei soluții a stat raportul de expertiză topo V_____ T______.

A mai observat judecătoria că actele de executare finalizate conform procesului verbal din data de 18.10.2007 au fost atacate cu o primă contestație la executare, înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. XXXXXXXXXXXXX, contestație respinsă conform Sentinței civile nr. 621/16.05.2008, sentință casată prin Decizia nr. 762/14.10.2008 a Tribunalului B____, prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului cu o expertiză topo cadastrală, având ca obiectiv identificarea suprafeței de 3906 mp, menționată în dispozitivul titlului executoriu Decizia civilă nr. 688/27.10.2006 pronunțată de Tribunalul B____ în dosarul 2019/2006, că după casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. XXXXXXXXXXXX și s-a administrat proba cu expertiză F_____ L____, prin care s-a concluzionat că intimata R______ I____ a fost pusă în posesie cu suprafața de 2393 mp teren și nu pe suprafața de 1953 mp teren iar intimata P____ D______ a fost pusă în posesie cu suprafața de 2308 mp teren și nu pe suprafața de 1953 mp teren iar suprafața pe care a fost pusă în posesie P____ se suprapune cu suprafața de 518 mp teren proprietatea contestatoarei A____ J____, dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1569/15.10.xxxxx și că, prin Sentința civilă nr. 1198/05.10.2010 s-a admis în parte contestația la executare și s-au anulat formele de executare.

A apreciat judecătorul de primă instanță că este cert că executorul judecătoresc nu a pus în posesie pe reclamantele P____ D______ și R______ I____ pe suprafața de teren de 3906 mp menționată în titlul executoriu, dar acest fapt nu se datorează relei credințe a executorului judecătoresc, ci faptului că suprafața nu era delimitată în mod concret în titlul executoriu dar nici în fapt această suprafață de teren nu era împrejmuită, pentru identificarea exactă a suprafeței de teren din titlul executoriu fiind necesară efectuarea unei expertize cadastrale, chiar în cadrul contestației la executare, și doar ca urmare a efectuării expertizei s-a constatat că punerea în posesie nu a respectat suprafața menționată în titlul executoriu, că intimata P____ D______ a fost pusă în posesie cu suprafața de 2308 mp teren și nu pe suprafața de 1953 mp teren, și că suprafața pe care a fost pusă în posesie P____ D______ se suprapune cu suprafața de 518 mp teren proprietatea contestatoarei A____ J____, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1569/15.10.xxxxx.

Prin urmare instanța a concluzionat că nu există vinovăția executorului judecătoresc pentru faptul că punerea în posesie a creditoarelor R______ I____ și P____ D______ nu a fost făcută pe terenul menționat în titlul executoriu.

În ceea ce privește contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Pătârlagele, soluționată conform sentinței nr. 1695/17.11.2011, judecătoria a observat că acesta a fost admisă motivat de faptul că executorul trebuia să facă vorbire în actele de executare despre noua expertiză întocmită de expert F_____ L____, precum și de faptul că în somațiile emise executorul judecătoresc a făcut vorbire despre procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ce fusese anulat ca urmare a primei contestații la executare. A apreciat prima instanță că acestea nu reprezintă fapte ilicite, care să dea naștere răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc, ci simple omisiuni ale executorului în emiterea actelor de executare, care au avut drept consecință anularea acestora în cadrul contestației la executare.

Instanța nu a reținut „culpa” în executarea hotărârilor menționate, culpă de care se face vorbire în Decizia nr. 3/12.01.2011 dată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX de către Tribunalul B____, motivat de faptul că hotărârea nu a fost dată în contradictoriu cu acesta, drept consecință, nu îi este opozabilă.

Mai mult decât atât, instanța care a făcut aceste aprecieri nu a avut la îndemână toate elementele necesare stabilirii unei culpe, indiferent de gravitatea acesteia, în sarcina executorului.

A considerat prima instanță că hotărârile pentru care executorul judecătoresc a fost învestit au fost ele însele defectuoase și contradictorii, îndeplinirea defectuoasă a actelor de executare anulate realizându-se în condițiile în care terenul asupra căruia contestatorii au invocat un drept de proprietate nu a fost delimitat în fapt și nici în drept pe calea unei acțiuni în grănițuire de restul terenurilor care au format obiectul sentinței de ieșire din indiviziune nr. 49/2005 a Judecătoriei Pătârlagele, aceștia stăpânind ca un tot unitar, atât suprafața pe care o dețineau, dar și pe aceea care a constituit obiectul cererii în revendicare, soluționată prin sentința nr. 688/2006.

În aceste condiții, judecătoria a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 998, art.999 cod civil, dispoziții legale aplicabile cauzei întrucât erau în vigoare la data efectuării actelor de executare, neexistând în speță o faptă ilicită săvârșită de executorul judecătoresc și nici vinovăția acestuia care să antreneze răspunderea sa civilă delictuală.

Față de considerentele mai sus expuse, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 7832 din 30.06.2015, pronunțata de către Judecătoria B____, au declarat recurs reclamanții A____ J____ si G______ C_______, apreciind soluția ca nelegală și netemeinică .

Au susținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a principiilor de drept din materia puterii de lucru judecat si o apreciere eronata a probelor administrate, împrejurare ce a condus-o la respingerea în mod greșit a cererii de chemare în judecată formulată împotriva executorului judecătoresc P________ A_____.

Astfel, în hotărârile pronunțate anterior s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul ca actele de executare silita întocmite de către executorul judecătoresc în vederea executării deciziei civile nr. 688/2006 a Tribunalului B____, s-au făcut "cu nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită și în consecință potrivit art. 399 alin. 2 Cod procedura civila, atrage sancțiunea anulării actului nelegal. Urmează deci, ca in baza acestor texte legale, instanța sa dispună anularea actelor de executare ".

Conform deciziei civile nr. 3 /2011 a Tribunalului B____, pronunțată în recursul împotriva sentinței civile 1198 din 05.10.2011 și a sentinței civile nr. 1695/2011 a Judecătoriei Patarlagele, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că "pentru executarea greșită a deciziei civile nr. 688/2006, culpa procesuală aparține executorului judecătoresc și nu intimatelor. "

Ori, este evident că aceste considerente, în măsura în care explică, lămuresc dispozitivul, au putere de lucru judecat. În acest sens, decizia nr.727/2012, pronunțata de Curtea Constituționala in care se statuează : "Curtea reamintește ca puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijină acesta".

Deci, se bucura de autoritate de lucru judecat considerentele citate, pentru ca ele vin în mod necesar să sprijine, să explice soluția adoptată de instanță.

Consecința faptului ca aceste considerente se bucură de autoritate de lucru judecat este aceea ca nu mai există posibilitatea contestării celor stabilite anterior și a reluării verificării jurisdicționale a aspectelor litigioase tranșate deja. Ori, în prezenta cauză, Judecătoria B____ a dat o soluție contrară celei pronunțate in dosarele anterioare, practic contrazice ceea ce s-a stabilit prin hotărârile anterioare.

Cu alte cuvinte, finalitatea instituției autorității de lucru judecat nu constă doar în interzicerea reluării acelorași litigii cât și în evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești prin respectarea statuărilor instanței în legătură cu aspecte litigioase deduse judecații anterior, care, urmare a verificării jurisdicționale realizate, au intrat in puterea lucrului judecat, impunându-se ca atare într-un proces ulterior.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza și aceleași părți, ci si contrazicerea între doua hotărâri judecătorești, infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.

Puterea de lucru judecat urmărește un scop legitim, anume garantarea securității raporturilor juridice in materie civilă.

Prezumția de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești (care nu trebuie confundată cu excepția autorității de lucru judecat, ce presupune identitate de acțiuni, sub aspectul părților, obiectului și cauzei juridice) impune consecventa în judecată și anume : ceea ce s-a constatat si s-a statuat printr-o hotărâre irevocabilă, nu trebuie sa fie contrazis printr-o alta.

De altfel, arată în continuare recurenții, in acest sens este si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca și element al patrimoniului comun al statelor semnatare. Unul din elementele fundamentale ale acestuia este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (cauza Brumarescu contra României).

Recent, în cauza Amuraritei contra României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeana a mers mai departe arătând că instanțele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, finalizate prin hotărâri definitive și sa nu le mai repună în discuție într-o noua procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, constatările din hotărârile anterioare să poată fi opuse chiar și terților.

Ca urmare, în jurisprudența sa, instanța europeană concluzionează, fără excepție, ca autorităților judiciare nu le este permis ca, prin acțiunile sau inacțiunile lor, să împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv ci și din motivare.

Ori, instanța de fond tocmai aceasta a făcut, a contrazis hotărâri judecătorești anterioare definitive și irevocabile .

In plus, chiar daca nu se punea problema prezumției de lucru judecat, oricum instanța nu putea pronunța o soluție de respingere, având în vedere materialul probator.

Din acesta a reieșit că punerea în executare a decizii civile nr. 688/2006 a Tribunalului B____ s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor privitoare la executarea silită.

Executorul judecătoresc a pus în posesie pe intimata P____ D______ pe o suprafața mai mare decât cea cuprinsă în procesul verbal din 18.10.2007 (2308 mp în loc de 1953 mp) și a pus-o în posesie pe un alt amplasament care se suprapunea peste suprafața de 518 mp, teren proprietatea contestatoarei A____ J____ .Și a doua executare silita a fost desființată de către instanța de judecata constatându-se că actele de executare nu sunt conforme titlului executoriu.

Motivarea instanței din prezenta cauză, în sensul că în această a doua executare este vorba doar de niște omisiuni ale executorului judecătoresc, nu poate fi reținută. Daca ar fi fost doar simple omisiuni, instanța nu ar fi anulat actele de executare în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

De asemenea, motivarea instanței din prezenta cauză în sensul că executarea defectuoasă a deciziei civile 688/2006 are drept cauză faptul că suprafața nu era delimitată în mod concret în titlul executoriu și că hotărârea ce reprezintă titlu executoriu este contradictorie, nu poate fi reținută.

Dacă suprafața nu era delimitată în mod concret în titlul executoriu, executorul judecătoresc avea obligația sa îndrume părțile să clarifice acest aspect, inclusiv efectuarea unei expertize, nu să procedeze imediat la executare . Pornind la executarea silită, executorul judecătoresc și-a asumat riscul de a realiza o punere în executare greșită, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Este de reținut că în civil se răspunde și pentru culpa cea mai ușoară conform art. 998,999 Cod civil.

Mai mult, arată în final recurenții, judecătorul de fond se referă la hotărârile anterioare, inclusiv decizia Tribunalului B____ nr.688/2006, ca la niște hotărâri defectuoase și contradictorii, în condițiile în care, așa cum se poate observa, acestea sunt și hotărâri pronunțate de instanța ierarhic superioară.

Consideră că aceasta atitudine a instanței de fond este inadmisibila și că s-au dovedit toate elementele răspunderii civile delictuale executorului judecătoresc motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond să fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 și următoarele. Cod procedura civila.

La data de 24.08.2015, recurenții A____ J____ și G______ C_______ au depus la dosar o dezvoltare a motivelor de recurs arătând că instanța de fond a încălcat o hotărâre care este definitivă și irevocabilă și anume sentința civilă 1009 din 21.01.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de către Judecătoria B____, conform căreia s-a admis cererea de chemare în judecată formulata de către aceștia în contradictoriu cu pârâtul P________ A_____. Întrucât pârâtul nu a formulat recurs în termen legal, hotărârea poarta mențiunea definitivă și irevocabilă.

Singurul aspect care trebuia rezolvat era legat de suma pe care pârâtul trebuia să o plătească, ca o consecință a admiterii cererii de chemare în judecată.

Practic s-a ajuns în situația ca prin sentința Judecătoriei B____ nr.7832/2015 să se desființeze o hotărâre care este definitivă și irevocabilă, cu toate ca instanța nu avea altceva de făcut decât să precizeze suma pe care debitorul trebuia să o achite conform dovezilor de la dosar .

In această situație, instanța de fond a consfințit încheierea de îndreptare a erorii materiale din 04.06.2014, o încheiere nelegală, care de altfel a fost desființată de către Tribunalul B____, în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, constatându-se ca nu poate fi vorba de o eroare materială. O modificare a hotărârii care are ca rezultat schimbarea sentinței, din admiterea cererii în respingere, nu se poate face pe calea prevăzută de art. 281 Cod procedura civilă, mai ales că soluția de admitere era definitivă și irevocabilă. În raport de dispozițiile legale și de jurisprudența Curții Europene, o soluție definitivă și irevocabilă nu mai poate fi repusă în discuție.

Intimatul nu a formulat întâmpinare însă, prin apărător, cu ocazia dezbaterii pe fond a căii de atac a pus concluzii de respingere a recursului conform celor reținute în încheierea de ședință de la acel termen.

Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată , a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat

Înainte de a trece la verificarea motivelor de recurs Tribunalul apreciază că se impune o scurtă prezentare a situației de fapt, în raport de cronologia evenimentelor cu însemnătate asupra cauzei de față.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 831/07.06.1999 recurenta reclamantă A____ J____ a cumpărat de la numitul Gâlmeanu D______ un imobil casă de locuit cu anexe împreună cu suprafața de 1000 mp teren aferent, imobile situate în ______________________ jud B____. Așa cum rezultă din mențiunile contractului de vânzare cumpărare vânzătorul a declarat că imobilele au fost dobândite prin moștenire de la def. Soican M____. Aceasta a justificat dreptul de proprietate asupra terenului cu procesul verbal de punere în posesie nr 515/02.08.1993, ce îi fusese emis în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate demarată în baza Legilor fondului funciar, de pe urma autoarei amintite.

La data de 26.07.2000, recurenta reclamantă A____ J____, prin contractul de vânzare cumpărare aut sub nr 1002 de BNP F____ N______, a cumpărat tot de la numitul Gâlmeanu D______ un imobil casă de locuit împreună cu suprafața de 5096 mp teren aferent, imobile situate în ______________________ jud B____, în contract făcându-se mențiunea că vânzătorul a dobândit imobilele prin moștenire de la def. Soican M____ iar cu privire la teren s-a arătat că l-a primit în baza procesului verbal de punere în posesie nr 515/02.08.1993, ce i-a fost emis în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate demarată în baza Legilor fondului funciar, de pe urma autoarei amintite.

La data de 15.10.2003 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1569 de BNP F____ N______, recurenta reclamantă cumpără și suprafața de 518 mp teren împreună cu construcțiile existente pe aceasta, de data acesta de la vânzătoarea C________ A__________ care și-a justificat dreptul de proprietate asupra terenului cu titlul de proprietate nr xxxxx/89/11.02.2003.

Așa cum rezultă din expertiza F_____ L____, efectuată în dosarul nr XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Pătârlagele, cele două suprafețe de teren formează un trup comun și nu sunt separate între ele prin niciun fel de semne exterioare.

La data de 26.04.2004, de pe urma autoarei Șoican- C______ M____ se emite titlul de proprietate nr xxxxx/42 în care moștenitori sunt înscriși, alături de vânzătorul Gâlmeanu D______, și numitele P____ D______ și R______ I____.

În atare condiții, între cei trei moștenitori are loc un proces de ieșire din indiviziune finalizat prin sentința civilă nr 49/25.01.2005 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, definitivă și irevocabilă la data de 07.03.2005, prin care se dispune partajarea prin omologarea raportului de expertiză întocmit în respectiva cauză de către expert V_____ T______ și se atribuie coindivizarului Gâlmenu D______ suprafața de 694 mp + 1000 mp teren (vândut) identificată conform planului A al raportului de expertiză, suprafața de 1953 mp teren coindivizarei P____ D______ identificată potrivit planului A anexă la raportul de expertiză și coindivizarei R______ I____ suprafața de 1953 mp teren identificată conform aceluiași plan A, anexă la raportul de expertiză.

Așa cum rezultă tot din expertiza F_____ L____, atunci când s-a efectuat expertiza de ieșire din indiviziune de către expert V_____ T______ s-a inclus în terenul supus partajării și suprafața de 518 mp teren cumpărat de recurenta A____ J____ de la C________ A__________ deși acest teren, fără discuție, nu făcea parte din suprafața totală de 5600 mp teren reconstituită în proprietate de pe urma defunctei Șoican- C______ M____ în tarlaua care interesează, tarlaua 138 intravilan, și, deci, nu trebuia să facă obiectul ieșirii din indiviziune. Eroarea care s-a produs a fost posibilă ca urmare a faptului că această suprafață, așa cum arată expert F_____ L____, forma un fapt un trup comun cu cea asupra căreia Gâlmeanu D______, P____ D______ și R______ I____ se aflau în indiviziune, și nu era delimitată în niciun fel de această suprafață.

Așa se face că, în urma partajului dispus prin sentința civilă nr 49/25.01.2005 a Judecătoriei Pătârlagele, cei 518 mp teren proprietatea recurentei reclamante A____ J____ au fost incluși în lotul atribuit numitei P____ D______.

Pentru că P____ D______ și R______ I____ nu au putut intra în stăpânirea terenurilor ce le primiseră prin partaj, au promovat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu recurenții reclamanți de astăzi, A____ J____ și G______ C_______, acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr 715 din 13.04.2005 și care, prin sentința civilă nr 495/21.07.2006 a fost respinsă .Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P____ D______ și R______ I____ ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B____ sub nr 2019/2006 și care a fost admis prin decizia civilă nr 688/27.10.2006 a Tribunalului B____, prin care recurenții reclamanți de astăzi au fost obligați să lase acestora, în deplină proprietate și pașnică posesie, cele două suprafețe de teren totalizând 3906 mp, astfel cum au fost identificate de raportul de expertiză V_____ T______, deci inclusiv suprafața de 518 mp dobândită de A____ J____ de la vânzătoarea C________ A__________ prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1569/15.10.2003, inclusă, așa cum s-a arătat, prin sentința de partaj nr 49/25.01.2005, în lotul lui P____ D______.

Pentru că aspectele disputate de părți în acțiunea în revendicare nu vizau întinderea sau amplasamentul terenului revendicat ci doar compararea titlurilor de proprietate pe care acestea le dețineau, Tribunalul fiind atunci chemat să dea preferință titlului de proprietate nr xxxxx/42 din 26.04.2004, emis de pe urma defunctei Șoican- C______ M____ unit cu sentința civilă de partaj nr 49/25.01.2005 de care se prevalau P____ D______ și R______ I____, sau contractelor de vânzare cumpărare nr 831/07.06.1999 și nr 1002/26.07.2000 opuse de pârâții de atunci, A____ J____ și G______ C_______, nu s-a mai efectuat o altă expertiză de identificare a terenurilor, ci s-a făcut trimitere la expertiza V_____ T______.

Nici în sentința nr 495/21.07.2006 și nici în decizia civilă nr 688/2006 a Tribunalului B____ nu se menționează că A____ J____ și G______ C_______ ar fi invocat vreodată că în terenul identificat de expert V_____ T______, și, implicit, partajat prin sentința civilă nr 49/2005, s-ar fi inclus și suprafața de 518 mp care nu provenea de la autoarea Șoican- C______ M____ ci fusese dobândit de A____ J____ prin cumpărare de la C________ A__________.

Este, așadar, de observat că proprietara A____ J____ nu numai că nu a cerut desființarea titlului obținut în mod greșit de către P____ D______ cu includerea suprafeței de 518 mp teren proprietatea sa dar nici măcar nu s-a apărat în acțiunea în revendicare pornită împotriva d-ei în baza respectivului titlu în sensul că acesta cuprinde și o suprafață de teren ce nu ar fi trebuit să facă obiectul partajului și care îi aparține în baza contractului de vânzare cumpărare nr 1569/15.10.2003.

Mai remarcă Tribunalul că acțiunea în revendicare a fost pornită și împotriva recurentului reclamant de astăzi, G______ C_______, chiar dacă d-lui nu era proprietar al terenului, astfel că, faptul că revendicarea a fost admisă și împotriva d-lui a făcut să devină debitor al obligației de a lăsa în deplină proprietate și pașnică posesie terenul revendicat de P____ D______ și R______ I____ iar executarea silită să poarte și în contradictoriul cu d-lui.

Acest lucru a fost posibil pe de o parte pentru că acțiunea în revendicare se pornește, de regulă, de către persoana care se pretinde proprietar, dar care nu are și posesia bunului său, împotriva celui care are posesia fără a fi proprietar, deci nu se cere ca pârâtul să aibă și calitatea de proprietar, ci din contră, iar pe de altă parte pentru că, din verificarea sentinței civile 495/21.07.2006 și a deciziei civile nr 688/2006 nu rezultă că G______ C_______ ar fi pus în discuție calitatea sa procesuală pasivă și ar fi arătat că nu este nici proprietar și nici posesor al terenului revendicat de P____ D______ și R______ I____.

Așa se explică de ce d-lui, chiar dacă nu este proprietar al terenului pe care și l-au disputat părțile, a ajuns să fie parte în dosarele de executare silită instrumentate de către B__ P________ A_____ și în contestațiile la executare ce au urmat.

P____ D______ și R______ I____ au solicitat punerea în executare silită a deciziei civile nr 688/2006 a Tribunalului B____ astfel că s-a format dosarul execuțional nr 126/2007 pe rolul B__ P________ A_____ care a procedat la executarea hotărârii judecătorești în sensul că a pus în posesie pe creditoarele de mai sus cu terenurile primite în urma partajului, astfel cum acestea erau identificate prin expertiza V_____ T______, deci inclusiv cu suprafața de 518 mp ce aparținea recurentei reclamante A____ J____ în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1569/15.10.2003.

Abia la acest moment debitorii A____ J____ și G______ C_______ au reacționat și au promovat contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr XXXXXXXXXXXXX susținând că punerea în posesie s-a făcut și asupra unei suprafețe de teren ce aparține recurentei A____ J____ în baza contractului mai sus menționat

În cadrul contestației la executare s-a dispus efectuarea unei expertize cadastrale, lucrare întocmită de către expert F_____ L____, care a relevat faptul că în suprafața partajată prin sentința civilă nr 49/2005, urmare a omologării raportului de expertiză V_____ T______, s-a inclus și suprafața de 518 mp teren proprietatea A____ J____ dobândită de la C________ A__________.

În atare condiții, prin sentința civilă nr 1198/05.10.2010 a Judecătoriei Pătârlagele s-a admis contestația la executare și s-a dispus anularea actelor de executare efectuate de B__ Porojniocu A_____ în dosar execuțional nr 126/2007.

Prin aceiași hotărâre instanța de fond a respins cererea contestatorilor, recurenții reclamanți de astăzi, de obligare a intimatelor din cauza respectivă, P____ D______ și R______ I____ la plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că nu se poate reține o culpă a acestora, culpa pentru efectuarea unor acte de executare greșite aparținând executorului judecătoresc. Soluția a fost menținută de instanța de recurs prin decizia nr. 3/12.01.2011 a Tribunalului B____.

Ulterior, respectiv la data de 13.05.2011 și la data de 23.05.2011, pentru că cele două creditoare au insistat în executarea silită, B__ P________ A_____ emite somații în dosar execuțional nr. 126/207/P, după care la 15.06.2011 s-a realizat punerea în posesie conform procesului verbal de la aceeași dată.

Recurenții reclamanți de astăzi formulează o nouă contestație la executare ce a fost admisă în parte de către Judecătoria Pătârlagele prin sentința civilă nr 1695/17.11.2011 și au fost anulate actele de executare amintite cu motivarea că cele două somații fac trimitere la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare ce a fost anulat prin sentința civilă nr 1198/05.10.2010 iar procesul verbal de punere în posesie face vorbire de expertiza V_____ T______ în loc să facă vorbire de expertiza F_____ leana efectuată în dosarul nr XXXXXXXXXXXXX . De asemenea, se respinge cererea contestatorilor A____ J____ și G______ C_______ de obligare a intimaților cu motivarea că „nu s-a dovedit vreo culpă procesuală a intimatelor în prezenta cauză”

Această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.

Revenind la cauza de față, Tribunalul constată că se cere obligarea executorului judecătoresc la plata sumei de 3610 lei și a sumei de 4192 euro reprezentând tocmai cheltuielile efectuate de recurenții reclamanți A____ J____ și G______ C_______ în cadrul celor două contestații la executare de care s-a vorbit mai sus.

Într-un prim motiv de critică recurenții susțin că instanța de fond, prin sentința astăzi recurată, a făcut o greșită interpretare a principiilor de drept din materia puterii de lucru judecat de vreme ce, în hotărârile pronunțate anterior, și anume decizia civilă nr. 3/2011 a Tribunalului B____, pronunțată în recursul împotriva sentinței civile 1198 din 05.10.2011, și sentința civilă nr. 1695/2011 a Judecătoriei Patarlagele, se statuase cu autoritate de lucru judecat faptul că "pentru executarea greșită a deciziei civile nr. 688/2006, culpa procesuală aparține executorului judecătoresc și nu intimatelor. "

Pretind recurenții că aceste considerente, în măsura în care explică și lămuresc dispozitivul celor două hotărâri, au putere de lucru judecat și nu mai există posibilitatea contestării celor stabilite anterior și a reluării verificării jurisdicționale a aspectelor litigioase tranșate deja. Ori, consideră recurenții, prin sentința civilă nr.7832 din 30.06.2015 Judecătoria B____ a dat o soluție contrară celei pronunțate in dosarele anterioare, practic contrazicând ceea ce s-a stabilit prin hotărârile anterioare.

Tribunalul nu-și poate însuși acest punct de vedere.

Mai întâi, instanța de recurs observă că recurenții operează atât cu noțiunea de autoritate de lucru judecat cât și cu cea de putere de lucru judecat.

În raport de dispozițiile art. 1201 Cod civil, în vigoare la data promovării litigiului de față „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele în contra lor în aceeași calitate”.

Rezultă din textul redat că, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită cerința triplei identități de obiect, cauză și părți între cauza de față și cele soluționate definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 3 /2011 a Tribunalului B____ și sentința civilă nr. 1695/2011 a Judecătoriei Patarlagele.

Această cerință nu este îndeplinită, însă, în cauză, de vreme ce pârâți în demersul judiciar finalizat prin decizia civilă nr. 3 /2011 a Tribunalului B____ au fost numitele P____ D______ și R______ I____ în timp, în cauza de față, pârât este executorul judecătoresc P________ A_____. Așadar, nu există autoritate d elucru judecat.

Pe de altă parte, puterea lucrului judecat derivă din forța obligatorie a hotărârilor judecătorești și semnifică faptul că cele statuate definitiv de către instanță cu prilejul unei judecăți, nu pot fi contrazise într-o altă judecată. Numai că hotărârile judecătorești se opun cu forță obligatorie celor ce au fost părți în dosarul respectiv în virtutea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești și a faptului că forța obligatorie a celor statuate de către instanță derivă tocmai din judecarea litigiului în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului părților de a–și proba pretențiile și apărările.

Or, atât timp cât P________ A_____ nu a fost parte în prima contestație la executare, finalizată prin decizia civilă nr. 3 /2011 a Tribunalului B____, evident că nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărări și să-și probeze nevinovăția astfel că nu i se poate opune, de plano, cu putere de lucru judecat, concluzia instanțelor cum că este culpabil și trebuie să răspundă pentru cheltuielile făcute de recurenții reclamanți de astăzi în litigiul amintit.

Cele statuate de către instanță în privința culpei executorului judecătoresc au valoarea doar a unei prezumții simple, ce poate fi răsturnată de către pârâtul de astăzi în actualul demers judiciar, în care este parte.

De aceea, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a analizat apărările pârâtului intimat și nu preluat de plano concluziile hotărârilor judecătorești anterioare pe care să le opună pârâtului de astăzi fără a-i da posibilitatea să-și formuleze propriile apărări și probatorii, iar faptul că sentința astăzi recurată a ajuns la o altă concluzie decât cea la care ajunseseră instanțele anterioare nu înseamnă o încălcare a puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 3 /2011 a Tribunalului B____ și, cu atât mai puțin, a autorității de lucru judecat care, așa cum s-a arătat, nu există.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 1695/2011, pronunțată de Judecătoria Patarlagele în a doua contestație la executare, Tribunalul constată că de data aceasta litigiul s-a purtat și în contradictoriu cu B__ P________ A_____ și, cu toate acestea, instanța a respins cererea recurenților de astăzi, contestatori în respectivul dosar, de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Cu alte cuvinte, instanța nu a identificat vreo culpă procesuală nici în sarcina B__ P________ A_____ de vreme ce, deși era parte în dosar, nu l-a obligat la cheltuieli de judecată. A____ J____ și G______ C_______ au achiesat la această concluzie atât timp cât nu au promovat calea de atac pe care o aveau la dispoziție. Așa fiind, această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat sub aspectul că B__ P________ A_____ nu datorează cheltuieli de judecată în dosarul XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Pătârlagele.

Pe fondul cauzei, Tribunalul reține în primul rând că sumele pretinse astăzi reprezintă cheltuieli de judecată efectuate de cei doi recurenți reclamanți în litigii anterioare.

De esența cheltuielilor de judecată, atât sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865 cât și sub imperiul Codului de procedură civilă aprobat prin Legea 134/2010, este faptul că ele cad în sarcina părții care a pierdut procesul, la baza lor stând tocmai cupla prezumată de către legiuitor că, de vreme ce o parte a pierdut procesul, trebuie să o despăgubească pe cealaltă parte pentru cheltuielile pe care a fost nevoită să le facă în respectiva procedură judiciară.

Or, de vreme ce P________ A_____, ca persoană fizică, așa cum s-a arătat deja, nu a fost parte în cele două litigii anteriore, în care s-au făcut cheltuielile de judecată ce se pretind astăzi el nu poate fi obligat la plată în primul rând pentru că nu are statutul de parte căzută în pretenții.

În al doilea rând, Tribunalul apreciază că nu poate fi obligat la plată nici în temeiul art 45 alin 1 din Legea 188/2000 potrivit căruia „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale”.

După cum se poate observa, acest text de lege instituie răspunderea civilă delictuală în sarcina executorului judecătoresc pentru pagube pricinuite cu prilejul unei executări, fiind o aplicare particulară a art 998-999 Cod civil de la 1864 aplicabil în cauză în raport de data săvârșirii pretinselor fapte ilicite de către executorul judecătoresc.

Textul de lege își găsește aplicare în primul rând situațiilor în care, cu ocazia aducerii la îndeplinire, în mod defectuos, a dispozițiilor unui titlu executoriu, executorul judecătoresc ar produce prejudicii unei persoane.

În speță, este vorba, însă, de cheltuieli de judecată care au alt regim și care sancționează culpa procesuală a unei părți în proces.

Chiar dacă ar fi să extindem dispozițiile art 45 alin 1 din Legea 188/2000 și cu privire la cheltuielile de judecată Tribunalul constată că nu se poate reține o culpă în sarcina executorului judecătoresc în ceea ce privește modul de aducere la îndeplinire a prevederilor deciziei civile ar 688/2006 a Tribunalului B____.

În condițiile în care chiar titlul executoriu pe care îl avea de pus în executare silită cuprindea inclusiv terenul ce aparține recurentei reclamantei A____ J____ în baza contractului nr 1569/15.10.2003 încheiat cu C________ A__________, nu se poate imputa executorului judecătoresc faptul că l-a adus la îndeplinire întocmai.

Atât timp cât, însuși recurenții reclamanți de astăzi, împotriva cărora s-a formulat acțiunea în revendicare finalizată cu pronunțarea deciziei civile nr 688/2006 ce constituie titlul executoriu în dosar execuțional 126/2007, nu s-au apărat și nu au făcut cunoscut instanței că se revendică și un teren ce nu aparține reclamantelor de atunci, P____ D______ și R______ I____, nu se poate imputa executorului judecătoresc o lipsă de diligență pe care partea însăși nu a manifestat-o.

Așa fiind, chiar dacă contestația la executare promovată în dosarul nr 2019/2006 a fost admisă cu consecința anulării actelor de executare, Tribunalul consideră că nu se poate reține vreo culpă în sarcina executorului judecătoresc, astfel că nu poate fi primită cererea recurenților reclamanți de instituire a răspunderii sale sub forma obligării la plata cheltuielilor de judecată făcute de d-lor în cadrul contestației la executare.

Cât privește cheltuielile de judecată făcu