R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C___

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1703/A/2015

Ședința publică din data de 04 septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I___-D_____ C___

JUDECĂTOR: M____-C_____ V____

GREFIER: R_____-R_____ L______

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta A____ M________ împotriva sentinței civile nr. 111 din 20 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, privind și pe pârâții intimați M_________ C___-N_____ PRIN PRIMAR și P_______ M___________ C___-N_____, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta apelantă A____ M________, asistată de avocat Kapcza Mikolt Krisztina, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâților intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, pârâții intimați depunând întâmpinare în data de 18 iunie 2015, iar la data de 09 iulie 2015 reclamanta apelantă a depus răspuns la întâmpinare.

Reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar factura privind cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.

Nemaifiind cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea, în baza art. 482 coroborat cu art. 392 Cod pr. civ., constată cauza în stare de judecată, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și stabilirea unui termen pentru judecarea în fond a acestei cauze.

În opinia sa, motivul de amânare este unul evident, dat fiind că sentința este extrem de contradictorie și în mod vădit nelegală.

În preambulul sentinței instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii, motivând că nu are la bază art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, iar apoi în considerentele sentinței instanța de fond reia aceeași idee și menționează, însă, de această dată, că dispoziția ar fi trebuit atacată în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

În opinia sa este evident că prin apariția Legii nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/2013 s-a creat o nouă posibilitate de compensare prin restituire în natură a bunurilor care au fost preluate în mod abuziv. Orice altă interpretare ar însemna, că o procedură administrativă care există chiar potrivit reținerii din sentință, să scape cenzurii justiției, ceea ce în mod vădit ar însemna încălcarea principiului dreptului la un tribunal în accepțiunea art. 6 CEDO.

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și stabilirea unui termen pentru judecarea fondului cauzei.

Curtea, în baza art. 482, coroborat cu art. 394 alin. 1 Cod pr. civ., închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 111 din 20.02.2015 a Tribunalului C___, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A____ M________, în contradictoriu cu pârâtul P_______ municipiul C___-N_____, având ca obiect anulare dispoziție și obligare la restituire în natură.

S-a respins cererea față de M_________ C___-N_____ reprezentat prin Primar, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a învestit instanța cu prezenta cerere de chemare în judecată având ca obiect modificarea parțială a dispoziției nr. 6421/20.12.2010 a Primarului municipiului C___-N_____, apreciind că în temeiul art. II din Legea nr. 368/2013 și art. 42 din Legea nr. 165/2013 în patrimoniul beneficiarilor dreptului la despăgubire stabilit în condițiile Legii nr. 10/2001, s-a născut un drept la acțiune, în virtutea căruia au dreptul de a opta din nou pentru restituirea în natură a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.

Instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 6421 din 20 decembrie 2010, emisă de P_______ municipiului C___-N_____, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2001, având în vedere despăgubirile declarate, primite la expropriere, pentru construcțiile expropriate și demolate, precum și pentru terenul aferent în suprafață de 451 mp., înscrise în C.F. individuală nr. xxxxx C___ și C.F. colectivă nr. xxxxx C___, cu nr. top. xxxxx și xxxxx/1, situate în C___-N_____, _____________________.

Față de împrejurarea că reclamanta nu a contestat dispoziția emisă în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, neuzând de etapa jurisdicțională de contestarea a acesteia, dispoziția și dosarul aferent au fost înaintate la fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Ulterior, prin Adresa nr. 6682/30.11.2011, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Instituției Prefectului Județului C___ ca, în urma analizării dosarului întocmit în baza dispoziției, să lămurească situația juridică actuală a imobilului teren pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, dat fiind faptul că din cuprinsul dispoziției emise rezultă că terenul în suprafață de 36 mp. este ocupat de garaje cu caracter provizoriu și demontabil.

Contrar susținerilor reclamantei, retrimiterea dosarului constituie parte a procedurii administrative, așa cum a fost reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar în prezent a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, nefiind de natură să dea naștere la un nou drept la acțiune.

Prin Legea nr. 165/2013 au fost adoptate măsuri pentru accelerarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Scopul adoptării legii este clar definit, motiv pentru care nu cuprinde nici dispoziții de repunere în termen a persoanelor care nu au formulat notificări sau cereri de restituire în natură și nici nu reglementează căi de atac împotriva dispozițiilor/deciziilor prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.

Din analiza actului normativ citat nu rezultă că beneficiarii Legii nr. 10/2001 au un „nou drept la acțiune” așa cum susține reclamanta în motivele cererii de chemare în judecată.

Or, reclamanta a avut dreptul de a ataca dispoziția emisă potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Reclamanta nu a uzat de procedura jurisdicțională de contestare a dispoziției emise, cu toate că, față de cele statuate prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța învestită cu plângerea, în virtutea plenitudinii de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, avea posibilitatea să cenzureze dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care s-ar fi constatat că aceasta nu corespundea cerințelor legale și de a dispune, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat.

Tribunalul a constatat de asemenea că în jurisprudența sa constantă, inclusiv în cauzele soluționate împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 din Convenție garantează fiecărei persoane dreptul la un tribunal, adică dreptul ca o instanță judiciară să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile. Curtea a admis însă că acest drept nu este absolut, că este compatibil cu limitări implicite și că statele dispun în această materie de o anumită marjă de apreciere.

Or, așa cum rezultă din considerentele expuse, reclamanta nu și-a exercitat în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, dreptul de a ataca dispoziția emisă sub aspectul măsurii reparatorii propuse, iar Legea nr. 165/2013, cu modificările ulterioare nu reglementează o asemenea cale de atac.

În lumina considerentelor expuse și în baza prevederilor legale examinate, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A____ M________ în contradictoriu cu pârâtul P_______ municipiul C___-N_____, având ca obiect obligare la restituire în natură.

Față de M_________ C___-N_____ reprezentat prin Primar cererea a fost respinsă ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ca urmare a admiterii excepției corespunzătoare.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta A____ M________, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței, iar în urma judecării acțiunii și evocării fondului, admiterea acțiunii în sensul modificării parțiale a dispoziției nr. 6421 din 20.10.2010 a Primarului municipiului C___-N_____ în sensul restituirii în natură a suprafeței de teren de 451 mp, înscrisă în cartea funciară xxxxx cu nr. top xxxxx și xxxxx/I, situat în C___-N_____, _____________________ sau în subsidiar a suprafeței de 421 mp din același teren.

În motivarea apelului reclamanta a arătat următoarele:

Pe de o parte, tribunalul a respins excepția tardivității acțiunii, pe motiv că temeiul de drept nu este art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, iar pe de altă parte, a reținut că reclamanta avea dreptul de a ataca dispoziția potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001.

În aceste condiții, reclamantei îi este greu să înțeleagă care este de fapt opinia instanței de fond.

În opinia reclamantei, art. II alin. 1 din Legea nr. 368/2013 coroborat cu art. 42 din Legea nr. 165/2013 au creat dreptul persoanei îndreptățite de a obține restituirea în natură sau compensarea pentru un bun, chiar dacă anterior aceasta a obținut o dispoziție pentru despăgubire.

Retrimiterea dosarului constituie o parte a procedurii administrative, însă dacă ea nu se finalizează, persoana îndreptățită are dreptul de a se adresa justiției pentru a obține recunoașterea dreptului său.

O altă interpretare ar însemna ca o procedură administrativă existentă să scape cenzurii justiției, ceea ce, în mod vădit ar însemna încălcarea principiului prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Totodată reclamanta solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M_________ C___-N_____, având în vedere că terenul a cărui restituire o solicită este în proprietatea acestuia.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice judiciare.

Prin întâmpinarea formulată (f. 14-15), intimații P_______ municipiului C___-N_____ și M_________ C___-N_____ au solicitat respingerea apelului, arătând în esență că motivul referitor la existența unor eventuale dispoziții contradictorii nu poate fi invocat pe calea apelului, ci doar în condițiile art. 442 – 444 Cod pr. civ., potrivit art. 445 Cod pr. civ.

Critica referitoare la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M_________ C___-N_____, este nefondată, raportat la dispozițiile art. 68 din Legea nr. 215/2001, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie modificarea parțială a unei dispoziții emise de P_______ municipiului C___-N_____.

Cu privire la probațiunea solicitată, intimații au solicitat respingerea cererii, expertiza nefiind utilă cauzei.

Prin răspunsul la întâmpinare (f. 21), reclamanta apelantă a arătat că art. 443 Cod pr. civ. nu este aplicabil în cauză, iar proba cu expertiza este utilă, pentru a demonstra că restituirea în natură a terenului, solicitată de reclamantă, este posibilă.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În ce privește incidența art. 443 Cod pr. civ., raportat la motivul de apel vizând contradictorialitatea considerentelor sentinței, curtea constată că într-adevăr, acest text legal nu este aplicabil.

Dispoziția menționată vizează înlăturarea eventualelor dispoziții contradictorii, or, reclamanta a criticat existența unor considerente contradictorii în conținutul hotărârii primei instanțe.

Pe de altă parte însă, nici susținerea reclamantei potrivit căreia există contrarietate, întrucât, pe de o parte, instanța a respins excepția tardivității acțiunii, iar pe de altă parte, a respins acțiunea pe motiv că reclamanta avea posibilitatea contestării dispoziției în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, nu este fondată.

În mod corect prima instanță, raportându-se la temeiul de drept al acțiunii – art. II din Legea nr. 368/2013 coroborat cu art. 42 din Legea nr. 165/2013 – a respins acțiunea, statuând în mod just că prin aceste dispoziții legale persoanele îndreptățite nu au un nou drept la acțiune, respectiv nu sunt repuse într-un nou termen de contestare a dispozițiilor/deciziilor emise în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 26 alin. 3 din acest act normativ păstrându-și aplicabilitatea și în prezent.

Întrucât reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, excepția tardivității a fost în mod corect respinsă, instanța procedând la analizarea cererii de chemare în judecată prin prisma temeiurilor de drept pe care aceasta a fost întemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M___________ C___-N_____, aceasta de asemenea a fost corect reținută, întrucât dispoziția nr. 6421 / 20.12.2010 a fost emisă de P_______ municipiului C___-N_____, iar contestația împotriva acesteia se judecă în contradictoriu cu emitentul, potrivit dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 215/2001, coroborat cu art. 21 alin. 4 din Legea nr.10/2001.

Constatând așadar că solicitarea reclamantei de anulare a hotărârii primei instanțe nu este fondată, aceasta fiind legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod pr. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta A____ M________ împotriva sentinței civile nr.111 din 20.02.2015 a Tribunalului C___, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 4.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER

I___ D_____ C___ M____ C_____ V____ R_____-R_____ L______

Red. MV dact. GC

5 ex/9.09.2015

Jud.primă instanță: E____ L___