Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8438

Ședința publică din data de 18.11.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M_______ A________ V____ (M________)

GREFIER: A____-D____ H______

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul A____ I__, în contradictoriu cu pârâta Z_________ M____, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.11.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.07.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX reclamantul A____ I__ a chemat în judecată pe pârâta Z_________ M____, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la încheierea cu reclamantul, în formă autentică, a contractului de cesiune a jumătate din dreptul pârâtei de uzufruct viager instituit asupra imobilului din comuna Comana, ___________________. G______, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5497/20.07.1994, astfel cum aceasta s-a obligat prin declarația atestată de avocat C__________ L______ sub nr. 1/6.02.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâta, prin declarația dată în data de 6.02.2013, și-a asumat obligația de a-i cesiona prin act autentic jumătate din dreptul său de uzufruct viager instituit asupra imobilului din comuna Comana, ___________________. G______, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5497/20.07.1994, după îndeplinirea de către reclamant a formalităților de înregistrare a acestei proprietăți în Cartea funciară. A mai arătat că el și-a îndeplinit obligațiile, în sensul că pe cheltuiala sa, a intabulat/înregistrat proprietatea în Cartea funciară, motiv pentru care apreciază că nu mai există nici un impediment pentru aducerea la îndeplinire a obligației asumate de pârâtă. În plus, reclamantul a încercat să soluționeze pe cale amiabilă litigiul, însă pârâta nu a dat curs invitației și nu s-a prezentat la notar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 și urm. Cod civil.

În dovedire, cererii de chemare în judecată i-au fost atașate următoarele înscrisuri: încheiere de autentificare nr. 5/ 24.04.2014, notificare și dovadă de înmânare, declarație, extras de Carte funciară, contract de vânzare-cumpărare.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 1105 lei, conform art. 3 și art. 4 alin. 2 din O.U.G. 80/2013 (f.29).

La data de 15.01.2015 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, arătând, în esență, următoarele: în anul 2013, în urma discuțiilor cu reclamantul, a fost de acord ca acesta să facă îmbunătățiri, pe cheltuiala sa, la imobilul obiect al prezentului litigiu, imobil cu privire la care urma să aibă un drept de folosință exclusivă. A mai arătat că în sarcina reclamantului incumba obligația de a îndeplini formalitățile de intabulare a imobilului și de a participa la cheltuielile de îngrijire a mamei părților, A____ M____, având în vedere starea de sănătate a acesteia, faptul că reclamantul nu a participat la îngrijirea acesteia, iar pârâta se afla în imposibilitate de a satisface toate nevoile mamei, din cauza problemelor medicale cu care s-a confruntat. În plus, a arătat că declarația nr. 1/6.02.2013 trebuia să cuprindă aceste aspecte, însă la momentul semnării nu a citit conținutul ei, fiind în eroare cu privire la cele cuprinse în declarație, întrucât nu a contestat buna credință a reclamantului, iar ulterior, observând acest lucru, nu s-a mai prezentat la notar.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205, art. 453 alin. 1 Cod.proc.civ.

În dovedire, pârâta a atașat întâmpinării copii după următoarele înscrisuri: certificat de deces, titlu de proprietate, contract de vânzare-cumpărare, înscrisuri referitoare la starea de sănătate a pârâtei și a numitei A____ M____.

La data de 3.03.2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile pârâtei sunt nefondate întrucât imobilul a fost construit în perioada 1987-1988 și nu în anul 2013, iar timp de 25 de ani a fost folosit în exclusivitate de numita A____ M____ și de pârâtă. A mai arătat că formalitățile de intabulare au fost realizate pe cheltuiala sa, iar în realitate nu a fost vorba de o obligație de îngrijire a mamei părților, având în vedere faptul că contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat fără clauză de întreținere. În plus, a arătat că pârâta și-a însușit, de-a lungul timpului, toate beneficiile ce au rezultat din bunurile aparținând familiei, fără ca el să primească ceva, după cum a arătat că nu a purtat nicio discuție cu pârâta anterior semnării declarației nr. 1/6.02.2013.

La termenul de judecată din data de 30.09.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți și a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, după cum a încuviințat pentru ambele părți proba cu interogatoriul. La termenul de judecată din data de 11.11.2015 instanța a constatat decăderea pârâtei din administrarea probei cu interogatoriul reclamantului și faptul că pârâta, în mod nejustificat, nu s-a prezentat personal pentru administrarea probei cu interogatoriu.

Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 5497 din data de 20 iulie 1994 (f.17-18), vânzătoarea A____ M____ a transmis către reclamantul-cumpărător A____ I__ dreptul de nudă proprietate, grevat cu dreptul de uzufruct viager în favoarea sa și a pârâtei Z_________ M____, asupra imobilului situat în comuna Comana, ___________________. G______. La data de 6.02.2013 pârâta Z_________ M____ a formulat o declarație (f.14) atestată de avocat, în conformitate cu art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 51/1995, având și următoarea mențiune: „Declar că sunt de acord să-i cesionez proprietarului A____ I__, jumătate din dreptul meu de uzufruct viager obținut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5497/20 iulie 1994, această cesiune se va face printr-un act notarial, după îndeplinirea formalităților de înregistrare a proprietății în cartea funciară.”

Interpretând declarația dată de pârâta Z_________ M____ în ansamblul său, potrivit regulilor prevăzute de art. 1266-1269 Cod civil, instanța apreciază că această clauză, având conținutul redat anterior nu reprezintă o obligație de a face asumată printr-un antecontract, în temeiul căreia pârâta să fie obligată la executarea în natură. O asemenea concluzie este fundamentată pe împrejurarea că, în ceea ce privește construcția, având 2 camere și destinația de pătul, situată pe terenul de 2232 mp din imobilul, obiect al prezentului litigiu, pârâta a declarat expres faptul că este de acord ca reclamantul să o amenajeze și să aibă un drept de folosință exclusivă asupra acesteia, fără să aibă o pretenție în schimb. În opoziție, cu privire la cesiunea a jumătate din dreptul său de uzufruct, pârâta nu a precizat dacă acordul său este în sensul unei cesiuni cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Or, în aceste condiții, instanța apreciază că, în cauza dedusă judecății, părțile nu au încheiat un antecontract, care să prefigureze contractul cu privire la care reclamantul solicită obligarea pârâtei la încheierea sa în formă autentică, ținând cont de faptul că nu s-au pus de acord asupra elementelor esențiale ale acestuia în sensul art. 1182 alin. 2 Cod civil și nu au stabilit prestațiile la care se obligă fiecare din ele. De altfel, inclusiv pârâta, a arătat prin întâmpinare, faptul că declarația nr. 1/6.02.2013 nu a cuprins toate clauzele asupra cărora părțile au fost de acord, în urma discuțiilor purtate. Premisa de la care pornește art. 1516 alin. 1 și art. 1527 alin. 1 din Codul civil, în temeiul căreia reclamantul solicită obligarea pârâtei la încheierea contractului de cesiune în formă autentică, este reprezentată de existența unei obligații valabil asumate, urmată de o neexecutare imputabilă debitorului. Or, în cazul de față, părțile nu au parcurs întreg mecanismul de formare al unui contract, în sensul dispozițiilor art. 1182-1203 Cod civil, cel mult, acestea aflându-se într-o etapă precontractuală, a negocierilor, urmând să stabilească ulterior conținutul concret al acordului lor. Pentru identitate de rațiune, instanța face trimitere la condițiile prevăzute de art. 1279 Cod civil, în baza cărora instanța suplinește consimțământul unei părți la încheierea contractului, pronunțând o hotărâre care să țină loc de contract, care reprezintă, în fapt, o altă formă de executare în natură a obligației de a face. Astfel, promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea și trebuie să respecte cerințele legii pentru validitatea contractului. Nicidecum aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cauză, pentru considerentele arătate anterior: pârâta nu și-a asumat în mod valabil o promisiune de vânzare a jumătate din dreptul său de uzufruct viager asupra imobilului în litigiu, cu determinarea concretă a conținutului său și cu stipularea condițiilor de încheiere în viitor a contractului, inclusiv a prețului/contraprestației din partea reclamantului, motiv pentru care instanța apreciază că în sarcina pârâtei nu incumbă o obligație de face, respectiv de a încheia un contract de cesiune cu titlu oneros cu reclamantul.

Pe de altă parte, instanța nu poate deduce din declarația pârâtei intenția de a dona jumătate din dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, astfel cum a susținut reclamantul în timpul dezbaterilor asupra fondului cauzei. Având în vedere că intenția de a gratifica nu se prezumă, simplul acord cu privire la o cesiune, fără a indica explicit că aceasta se realizează cu titlu gratuit, nu poate dovedi o eventuală intenție de a dona în sensul art.985 Cod civil. Declarația nr. 1/2.06.2013 nu poate fi considerată de instanță ca fiind o promisiune de donație valabilă, întrucât, în afara faptului că nu dovedește intenția de gratificare, aceasta nici nu este încheiată în formă autentică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1014 alin. 1 Cod civil coroborate cu dispozițiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi redactate numai de notarii publici. În orice caz, față de dispozițiile art. 1014 alin. 2 Cod civil, neexecutarea unei promisiuni de donație din partea promitentului, chiar valabil încheiată, nu ar putea duce la obligarea acestuia la încheierea contractului de donație, beneficiarul putând pretinde, în anumite condiții, doar daune interese.

Având în vedere aspectele arătate anterior, instanța va respinge solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la încheierea contractului de cesiune a jumătate din dreptul său de uzufruct în formă autentică, ca neîntemeiată, cu consecința respingerii și a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceasta din urmă nu a căzut în pretenții.

În ceea ce privește cererea pârâtei privitoare la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că acestea nu au fost dovedite, deși sarcina probei în acest sens revenea pârâtei, conform art. 249 și art. 452 C__, motiv pentru care o va respinge, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge cererea formulată de reclamantul A____ I__, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în București, _____________________. 170, ___________, ____________, sector 1 formulată în contradictoriu cu pârâta Z_________ M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în București, sector 5, _________________________. 2, ___________, _____________, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A________ M_______ V____ (M________) A____-D____ H______

Red. si th. red. M.A.V./A.D.H.

4 ex/22.12.2015