Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 56/2016

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ N_______ G_________

Judecător A____ R_____

Judecător G______ V_____

Grefier V___ P___

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta G____ A______, împotriva sentinței nr.435/03.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P_______ ORAȘULUI NOVACI.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta reclamantă G____ A______, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea, repune cauza pe rol după suspendare și, constatând că nu mai sunt cereri de formulat din partea părților, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.394(1) Noul Cod de procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza pentru soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr.435/03.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta G____ A_____, având C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Orașul Novaci, __________________, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul Primarului Orașului Novaci, cu sediul în Orașul Novaci, _______________________, județul Gorj.

Din actele și lucrările dosarului, instanta de fond a retinut următoarele:

Reclamanta G____ A______ este încadrată la Primăria Orașului Novaci în funcția publică de referent, grad profesional superior, iar prin dispoziția nr. 574/30.12.2013, i s-a stabilit salariul de bază compus din salariul de încadrare de 958 lei și spor de vechime de 240 lei, la care s-a adăugat, spor de condiții vătămătoare în cuantum de 144 lei (fila nr. 5 din dosar).

Examinând dispozițiile legale în materia salarizării personalului bugetar, aplicabile și cu privire la dispoziția nr. 574/30.12.2013 emisă de P_______ Orașului Novaci, se constată că aceasta este temeinică și legală.

Potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 284/2010, sistemul de salarizare reglementat prin acest act normativ are la bază principiul supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii;

Potrivit art. 9 alin. 2 din același act normativ, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

Pe de altă parte, potrivit art. 31 alin 1, 2 și 3 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii; salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Potrivit reglementării actuale, în domeniul salarizării personalului bugetar, reclamantul din acțiunea de față, nu beneficiază de sporurile de confidențialitate în procent de 10%, a sporului de mobilitate în procent de 15%, a sporului de fidelitate și loialitate în procent de 10% , întrucât nu sunt prevăzute de Legea nr. 284/2010.

Potrivit aceluiași act normativ, personalul bugetar beneficiază de spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază și spor pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru, conform art. 17 și 18, iar potrivit dispozițiilor cuprinse la Anexa 1 cap. 1 lit. b punctul 1 din Legea 284/2010, funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, care a fost acordat prin dispoziția contestată de către reclamant.

Așadar, față de dispozițiile legale menționate, se constată că cererea reclamantei privind acordarea sporului de confidențialitate în procent de 10%, fiind neîntemeiată.

Cu privire la sporul de dispozitiv, prin decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul ca indemnizația de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.

Or, reclamanta este angajat la Primăria Orașului Novaci, structură care face parte din administrația locală, astfel că acesta nu se încadrează în categoriile de personal care pot beneficia de sporul de dispozitiv, prin prisma celor statuate prin decizia menționată mai sus, astfel că, cererea reclamantului de acordare a acestui spor este neîntemeiată.

Sunt neîntemeiate argumentele reclamantei în sensul că, ar beneficia de sporul de confidențialitate și de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de încadrare, în baza sentinței nr. 2213/2008 a Tribunalului Gorj – Secția C_________ Administrativ și Fiscal și în baza deciziei nr. 3216/26.10.2007 a Tribunalului Gorj – Secția Comercială și C_________ Administrativ, întrucât, a intervenit o nouă situație juridică după apariția Legii nr. 284/2010, nemaiexistând suport legal pentru acordarea sporurilor menționate, în actul normativ menționat, nefiind prevăzut sporul de confidențialitate și sporul de dispozitiv solicitate prin acțiunea de față.

În acest sens nu sunt aplicabile nici dispozițiile part. 3 lit. c din Legea 330/2009, potrivit cărora luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.

Se are în vedere că, deși reclamanta a beneficiat de sporul de confidențialitate și de sporul de dispozitiv potrivit hotărârilor menționate, acestea având efect atâta timp cât aceste sporuri au avut corespondent în dispozițiile legale.

Or, potrivit Legii nr. 284/2010, sporurile solicitate de reclamantă, nu se regăsesc în acest act normativ, astfel că, în mod corect a fost emisă dispoziția nr. 574/30.12.2013 de către P_______ Orașului Novaci, în care nu s-au prevăzut alte sporuri decât cele de vechime și cele privind desfășurarea muncii în condiții vătămătoare care sunt menționate în acest act normativ.

Față de considerentele enunțate, urmează a se respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta G____ A_____, în contradictoriu cu pârâtul Primarului Orașului Novaci, județul Gorj.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta G____ A______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, în fapt, prin dispoziția Primarului Orașului Novaci nr.574/30.12.2013, i s-au stabilit drepturile salariale pe anul 2014, fiind excluse sporul de dispozitiv in procent de 25% din salariul de încadrare si sporul de confidențialitate in procent de 10 %, ceea ce a dus la diminuarea salariului fata de luna decembrie, cu peste 50%, aceasta desfășurându-și activitatea in aceleași condiții.

Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație la P_______ orașului N____, în termen legal, contestație care i-a fost respinsa.

Prin Sentința civila nr.435/2015 pronunțata de Tribunalul Gorj in Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsa acțiunea promovata de reclamantă.

Apreciază ca sentința civila pronunțata in prima instanța este nelegala, drept pentru care a înțeles sa declare prezentul recurs, pentru următoarele motive:

Drepturile salariate ce i-au fost acordate începând cu anul 2009, respectiv sporul de dispozitiv si sporul de confidențialitate, au fost obținute prin hotărâri judecătorești ramase irevocabile si nu se mai poate susține ca ar fi primit aceste drepturi în mod nejustificat.

In ceea ce privește sporul de confidențialitate, pentru care instanța de fond a reținut ca nu a dovedit ca exercită atribuții care sa îi dea dreptul la acest spor, din fisa postului - funcționar public, anexata la prezenta acțiune reiese că activitatea sa sta sub semnul confidențialității, in conformitate cu prevederile art. 46 din Legea 188/1999 republicata cu modificările si completările ulterioare „Funcționarii publici au obligația sa păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum si confidențialitatea în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștința in exercitarea funcției publice, in condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

Emiterea dispoziției contestate are drept consecința lezarea drepturilor sale, în sensul ca se încalcă prevederile art.1 si 2 din Legea nr.285/2010 ducând la diminuarea drepturilor sale salariale.

Astfel, în continuarea prevederilor Legii 330/2009 prin art.1 din legea nr. 285/2010 legiuitorul a prevăzut:

„(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%;

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte clemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din ai salariul brut solda lunara bruta /salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15% in măsura in care personalul își desfășoară activitatea in aceleași condiții";

Conform art.1 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.1 1 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.3 7/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar:

„In anul 2012, cuantumul brut al salariilor/soldelor funcției de baza/salarii lor funcției de baza/salariilor indemnizațiilor de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011".

Conform art.1 din Ordonanța de Urgenta nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal - bugetare: „ In anul 2013 se mențin in plata la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 si art.3-5 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobata cu modificări prin legea nr. 182/2012.

Mai face precizarea ca din anul 2008 salariul său de încadrare nu a fost modificat rămânând la același nivel si de-a lungul anilor succesiv i s-au luat toate sporurile de care beneficia. In prezent salariul său de baza se compune din salariul de incadrare care este cel din 2008 ia care se adaugă sporul de vechime ( spor permanent care intra in salariul de baza) si sporul pentru condiții deosebite de nepermanent care nu intra in salariul de baza). Deci după 7 ani de la ultima lege a salarizării care s-a aplicat, are un salariu cu mult mai mic ( 70%) decât cel pe care îl avea în 2008 - 2010 si crede ca nu aceasta a fost intenția legiuitorului care prin emiterea legii unice de salarizare in 2010 a prevăzut ca „in anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariu avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009” astfel:

- noul salariu de baza, solda funcției de baza sau după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege( iar in anexa nr. III a legii nr.330/2009 la nota se subsol privind salariile de baza pentru funcțiile publice locale din cadrul aparatului de specialitate al primarului se arat ca in salariul de baza sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv,iar in ce privește personalul contractual in nota de subsol a anexei 1/3 se prevede ca in salariul de baza sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv);

- sporurile prevăzute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau după caz, indemnizației lunare se vor acorda ____________________ sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie2009.

Potrivit prevederilor art. 7 alin 2 din Legea nr. 330/2009 „ Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează etapizat, astfel încât in perioada de implementare a prezentei legi nici o persoana sa nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementari".

In conformitate cu prevederile OUG nr. 103/2013 si „ In anul 2014 cuantumul brut al salariilor ... de care beneficiază personalul plătit din fonduri se menține la același nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in măsura în care personalul își desfășoară activitatea in aceleași condiții si nu se aplică valoarea de referința si coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Lege cadru nr.284/2010.

Mai mult, daca în anul 2014 când își desfășoară activitatea in aceleași condiții, îndeplinind aceeași funcție, drepturile salariale ar fi rămas la fel ca in anul 2013, ar fi beneficiat de amnistia fiscala prevăzuta de Legea nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natura salariala a personalului plătit din fonduri publice.

Având in vedere cele menționate mai sus, solicită admiterea recursului, schimbarea sentinței primei instanțe in sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Analizând criticile formulate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește sporul de dispozitiv, Curtea reține că prin Legea-Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a urmărit crearea unui sistem unitar de salarizare pentru întreg personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, caracterul unitar fiind de esența reîncadrării personalului (art. 1 și 3 din Lege).

La art. 1 alin. 2 din Legea-cadru nr. 330/2009 se prevede că, de la data intrării in vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.

Drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici si ale personalului contractual din institutiile publice bugetare, inclusiv sporurile trebuie să fie expres prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal în sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora „în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009”.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

În raport de prevederile legale anterior menționate, Curtea constată că se exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare.

Aceeasi este situatia si a drepturilor salariale acordate prin hotarari judecatoresti pronuntate anterior intrarii in vigoare a Lg nr. 330/2009, hotararea judecatoreasca producandu-si efectul pana la intervenirea unii noi legi de salarizare, cum este cazul in speta.

Nefiind deci în prezența unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului, ci în baza unui act administrativ adoptat ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999, astfel cum s-a constatat prin decizia în interesul legii menționată, acordarea sporului de dispozitiv ulterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 este lipsită de suport legal.

Sporul de dispozitiv este un drept salarial care până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, aceste drepturi nu pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

De asemenea, si in ceea ce priveste anul 2011, Curtea constată că, potrivit disp. art. 1 alin.5 din legea nr. 285/2010” în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Așadar, doar in situația in care acest spor de dispozitiv ar fi fost acordat in temeiul prevederilor Legii nr. 330/2009, personalul contractual si functionarii publici din cadrul intimatei ar fi fost îndreptățiti la incasarea acestuia, or, astfel cum s-a reținut anterior, aceste drepturi salariale nu mai pot fi acordate incepând cu anul 2009.

Și pentru 2012 – 2013, angajații intimatei nu erau îndreptățiti la încasarea acestuia. Potrivit Lg nr. 283/2011, în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, însă această dispoziție instituie obligația acordării și încasării in mod legal a acestor sporuri. Or, astfel cum s-a reținut anterior, începând cu anul 2009 aceste drepturi nu se mai pot acorda.

Aceleași considerente sunt valabile și pentru anul 2013, când potrivit prevederilor art. 2 din OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal - bugetare prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013, iar potrivit art. 4, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și din cele aflate în coordonarea prim-ministrului și cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă își încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, utilizându-se coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în această anexă și valoarea de referință prevăzută la art. 10 alin. (4) din Legea - cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Toate considerentele expuse mai sus sunt valabile si pentru anul 2014, asa cum rezulta din dispozitiile art.1 si 4 din OUG nr. 103/2013.

Instanța reține că poziția constantă a Curții Constituționale cu privire la un spor salarial a fost în sensul că nu se circumscrie noțiunii de drept fundamental.

Astfel, potrivit jurisprudenței sale constante, Curtea Constituțională a reținut că „sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. (ex. deciziile nr. 108/2006, nr. 693/2006, nr. 728/2006, nr. 207/2009, nr. 337/2009, nr. 487/2009, nr. 876/2009, nr. 243/2010, nr. 1250/2010, nr. 1280/2010, nr. 1601/2010).

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a realizat o distincție esențială între dreptul salariatului de a continua să primească, pentru viitor, salariul într-un cuantum prestabilit și dreptul de a primi salariul efectiv câștigat pentru o perioadă determinată, în care munca a fost prestată (cauza Lelas vs. Croația, hotărârea din 20 mai 2010, par. 58).

Curtea nu a îmbrățișat conceptul existenței dreptului salariatului, de a continua să primească un salariu într-un anumit cuantum (Cauza Vilho Eskelinen vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007) și recunoaște dreptul statelor membre de a determina ce sume sunt sau vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (Cauza Kehchko vs Ucraina, hotărârea din 8 nov. 2005), prin măsuri legislative adecvate.

În recunoașterea suveranității statelor membre, jurisprudența CEDO consacră o marjă largă de apreciere a statului, asupra oportunității și intensității politicilor sale în domeniul salarizării (cauza Wieczorek vs Polonia, hotărârea din 8 decembrie 2009), cu consecința imposibilității reținerii unei ingerințe de tipul privării de proprietate, reglementată în teza a doua din art. 1 Protocolul Adițional nr. 1 CEDO, rezultată din scăderea cuantumului salariului.

Astfel, în privința sporului de dispozitiv, in ceea ce priveste anul 2014, se constată că recurenta reclamanta nu este indreptatita la acordarea acestui spor, criticile acesteia fiind nefondate.

În privința sporului de confidențialitate, Curtea reține că anterior adoptării legii unice de salarizare acesta a fost prevăzut de art. 13 din OG nr. 10/2007, modificată prin OG nr. 10/2008 care prevăd că „(1) Se acorda un spor de confidențialitate in cuantum de pana la 15% din salariul de baza personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului, personalului contractual din instituțiile si autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor, precum si personalului preluat de către autorități si instituții publice de la Ministerul Integrării Europene, care in cursul anului 2007 si-a încetat activitatea. (2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului de confidențialitate si condițiile de acordare se stabilesc, in limitele prevăzute de reglementările in vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea in cheltuielile de personal prevăzute in bugetul aprobat”.

Conform art. 15 din OG nr. 6/2007 modificată prin OG. nr. 9/2008 „(1) Sporul de confidențialitate se acorda funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului in cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum si funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei si Comerțului, Consiliului Legislativ. (2) Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate si condițiile de acordare se stabilesc, in limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea in cheltuielile de personal prevăzute in bugetul aprobat”.

Fiind dispoziții legale speciale, acestea sunt de strictă aplicare, neputând fi aplicate prin analogie la alte categorii de personal. De asemenea, dispozițiile speciale se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale de drept comun.

Sporul de confidențialitate nu se regăsea în legislația privind salarizarea personalului din sectorul bugetar aplicabilă până la 31 decembrie 2009 și nu se regăsește nici în Legea-cadru nr. 330/2009 și nici in actele ulterioare privind salarizarea. Având în vedere art. 1 alin. 2 din lege și art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, acest spor nu se acordă.

Legiuitorul a stabilit posibilitatea acordării unor sume compensatorii numai pentru ipoteza în care drepturile salariale stabilite potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 sunt mai mici decât cele stabilite prin lege sau hotărâri ale Guvernului.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, aceste drepturi nu pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009, sporul de confidențialitate nefiind prevăzut într-un act normativ.

Faptul că, sporul de confidențialitate a fost acordat până la data de 31.12.2009 in temeiul unei sentințe judecătorești care nu limitează in timp acordarea acestuia nu este de natură a concluziona că, pot beneficia în continuarea de acest drept, dreptul acestuia nefiind unul absolut iar pe de altă parte acestea își produc efectele cât timp subzista temeiul legal avut în vedere de instanța de judecată la pronunțarea lor, așa cum rezultă și din cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 1601/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În speță, _____________________ Legii nr. 330/2009 a constituit o cauză legală de modificare sau stingere a obligației autorității reclamante privind plata acestui spor.

Prin urmare, o dată cu _____________________ Legii – cadru nr. 330/2009, hotărârile judecătorești nu mai pot fi luate în considerare pentru acordarea sporului de confidențialitate atâta vreme cât prin lege nu era prevăzut sporul de confidențialitate pentru personalul din cadrul autorităților aparținând administrației publice locale.

Astfel, în privința sporului de confidentialitate, in ceea ce priveste anul 2014, se constată că recurenta reclamanta nu este indreptatita la acordarea acestui spor, criticile acesteia fiind nefondate.

Curtea, având în vedere aceste considerente, în temeiul art.496 alin.1 din Codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta G____ A______, împotriva sentinței nr.435/03.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P_______ ORAȘULUI NOVACI.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2016.

Președinte, C_______ N_______ G_________	Judecător, A____ R_____	Judecător, G______ V_____
	Grefier, V___ P___

Red.jud.CNG/28.01.2016

Tehnred.VP/4 ex.

J.f.OCS