DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. 288

ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 18.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D____ C_______ D______

GREFIER: M______ A_____

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta E__ K__ România SRL, în contradictoriu cu pârâta I_____ D___ Telecom SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedura civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 1027 Cod procedură civilă și ale art. 107 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 238 Cod procedura civilă, estimează durata procesului la o lună.

În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri.

Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.

INSTANȚA

Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2015, reclamanta E__ K__ România SRL, în contradictoriu cu pârâta I_____ D___ Telecom SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1328.96 lei, reprezentând valoarea obligației principale, la plata penalităților de întârziere și a dobânzii legale calculată de la 26.01.2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând taxă de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange România SA (fostă Mobil Rom SA) și pârâtă, s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate (telefonie mobilă și trafic de date de tip GPRS) (contract atașat prezentei cereri), în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat xxxxxxxxxx. Compania Orange Romania SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturi care însă nu au fost achitate integral de către pârâtă.

Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități conform contractului până la concurența cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale conform OG nr.13/2011.

Reclamanta a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului intervenit cu clientul său, prin notificări și apeluri telefonice adresate pârâtei, însă demersurile nu au avut rezultatul așteptat, în aceste condiții, reclamanta a înțeles să se adreseze instanței, considerând îndeplinite condițiile cerute de art. 1.025 din Noul Cod de procedură civilă privind procedura cererilor cu valoare redusă.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.025 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, privind procedura cererilor cu valoare redusă, Vechiul Cod civil al României: art. 969 și urm., art. 1073, art. 1084, Titlul VI, Capitolul I privind Cesiunea de creanță - Noul Cod civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, contractul de abonament încheiat între Orange România SA și pârâtă, facturile restante emise, modul de calcul al debitului, extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare pentru dovada cesiunii, fișă RECOM.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 09.12.2010, între ORANGE ROMANIA S.A. și pârâtă în calitate de client, s-a încheiat contractul seria xxxxxxxx, având ca obiect prestarea serviciilor de telefonie mobilă de către reclamantă în beneficiul pârâtei (contract – fil. 19-20).

Potrivit contractului încheiat, durata minimă a acestuia era de 24 luni, cu posibilitatea prelungirii pe perioade succesive egale cu perioada minimă contractuală, în cazul în care niciuna dintre părți nu notifica în prealabil celeilalte părți intenția de a înceta contractul la expirarea perioadei minime contractuale (art. 3 din clauzele contractuale de bază).

Contractul pentru serviciile de telefonie mobilă a fost însușit de ambele părți prin semnare și ștampilare.

Prin art. 1 din contract, ORANGE ROMANIA S.A s-a obligat să presteze serviciile de comunicații, iar prin art. 5 din contract, pârâtul s-a obligat să plătească tariful pentru aceste servicii, în termen de 14 zile de la emiterea facturilor. De asemenea, s-a convenit că transmiterea facturii către client se va face prin postarea acesteia în format electronic într-o aplicație disponibilă online, și că factura va fi transmisă prin poștă numai la solicitarea expresă a clientului.

În urma furnizării serviciilor, în temeiul contractului mai sus menționat, ORANGE ROMANIA S.A. a emis facturile JAFxxxxxxxxx/12.12.2012 în cuantum de 1.326,12 lei și JAGxxxxxxxxx/12.01.2013 în cuantum de 120,76 lei (fil. 15-18) pentru care pârâta nu a făcut dovada plății.

Prin actul adițional nr. 4 din data de 11.10.2013 la contractul cadru de cesiune de creanțe din data de 17.09.2010, ORANGE ROMANIA S.A. a cedat reclamantului din prezenta cauză creanțele pe care le avea împotriva pârâtului (extras Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare – fila 44).

Totodată, instanța reține că pârâta nu a contestat aceste facturi sau faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații.

Instanța reține și faptul că termenele de plată a sumelor cuprinse în facturile menționate mai sus au expirat, având în vedere dispozițiile art. 5 din contract prin care au fost stabilite termenele de plată.

Cu privire la procedura aplicabilă, dispozițiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.

Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.

În drept, potrivit art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.

Conform art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și, întrucât pârâta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâta la achitarea contravalorii debitului principal solicitat de reclamantă, în cuantum de 1328,96 lei.

Sub aspectul capătului de cerere privitor la plata de dobânzi penalizatoare calculate până la concurența debitului principal, instanța reține că prin punctul 1.9 alin. (4) din Termenii și Condițiile Generale, care fac parte integrantă din contractul cesionat, pârâtul s-a obligat ca, pentru facturile neplătite la termen, să plătească penalități de întârziere în cuantum 0,5%, pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, până la data achitării integrale a sumelor datorate. De asemenea, în același articol s-a prevăzut că sumele datorate de client cu titlu de penalități pot depăși cuantumul sumelor asupra cărora sunt datorate.

Clauza contractuală menționată are natura juridică a unei clauze penale prin care părțile au înțeles să stabilească anticipat prejudiciul suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor contractuale.

Pentru aceste motive, constatând că pârâta nu a făcut dovada achitării debitului principal, instanța constată că în cauză este aplicabilă clauza penală prevăzută în contract, urmând a obliga pârâta și la plata sumei de 1.328,96 lei, reprezentând penalități de întârziere.

În ceea ce privește cererea reclamantului privind acordarea dobânzii legale, după data la care penalitățile au ajuns la concurența debitului principal, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar conform art. 2 din același act normativ, în cazul în care, potrivit prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi penalizatoare și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Așadar, potrivit dispozițiilor legale anterior arătate, creditorul unei obligații bănești poate solicita plata dobânzii legale numai în măsura în care în conținutul clauzei penale nu s-a prevăzut nivelul penalității de întârziere la care se obligă debitorul. În acest sens, instanța constată și dispozițiile art. 6 din același act normativ.

În speță, părțile au convenit, punctul 1.9 alin. (4) din Termenii și Condițiile Generale, atât cu privire la curgerea penalităților de întârziere în caz de neplată la termen, cât și cu privire la cuantumul acestora. În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta nu are posibilitatea cumulării penalităților de întârziere stabilite prin clauza penală cu dobândă legală eferentă debitului principal.

În consecință, având în vedere că reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale penalizatoare aferente prețului serviciilor de telefonie mobilă, deși în contractul de furnizare servicii au fost stipulate penalități de întârziere, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește taxa de reziliere solicitată de către reclamant, instanța reține că, potrivit punctului 1.16. din Termenii și Condițiile Generale, contractul poate înceta, în anumite situații, la inițiativa ORANGE ROMANIA S.A., fără punere în întârziere, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea vreunei formalități, la data menționată în declarația scrisă de reziliere trimisă de către ORANGE ROMANIA S.A., pentru neplata sumelor datorate de către client în termen de 25 zile de la emiterea facturii.

În cazul în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va fi obligat la plata unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.

Cum, în cauză, pârâta nu a făcut dovada achitării sumelor solicitate de către reclamant cu titlu de debit principal, constatând intervenirea rezilierii contractului, instanța va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 5.256,24 lei, reprezentând taxă reziliere, calculată prin raportare la numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale și la valoarea lunară a abonamentului.

În temeiul art. 451 rap. la art. 1031 C.p.c., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (ordin de plată – fila 2).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta E__ K__ ROMÂNIA SRL,cu sediul în București, ______________________. 10A, sector 2, înregistrată la Oficiul Comerțului sub nr. J40/xxxxx/2002, cod unic de înregistrare xxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta I_____ D___ Telecom SRL, cu sediul în București, Șoseaua Virtuții nr.5, ________________, apartament 15, sector 6.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.328,96 lei, reprezentând contravaloare servicii, precum și a sumei de 1.328,96 lei, reprezentând penalități de întârziere, precum și a sumei de 5.256,24 lei, reprezentând taxă reziliere.

Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.DD/Thred.MV

4 ex./08.02.2016