Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:005.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 9/R/2016

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M______ F____

Judecător M_____ C______

Judecător M____ I______ M____

Grefier T______ M___

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul M_________ Sa R_____ M____ I Al României împotriva sentinței civile nr. 2157/CA 22.09.2014, pronunțată de Tribunalul B_____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului reclamant M_________ Sa R_____ M____ I al României, a intimatului pârât C___________ de R____ Silvic și Cinegetic B_____ (fost ITTSV) și a intimaților chemați în garanție M_________ M_______, Apelor și Pădurilor (prin subrogarea ope legis în drepturile și obligațiile Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură) și Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul procesual, împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și depunerea prin serviciul de registratură, în data de 23.11.2015, a adresei emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la data de 23.11.2015, prin care ne aduce la cunoștință faptul că, prin Decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunțată în dosarul nr. 1749/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel B_____ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, prin Încheierea din data de 29.04.2015 pronunță în prezentul dosar.

S-a mai învederat și faptul că urmare soluționării sesizării pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a fixat prezentul termen de judecată în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei, întrucât prin încheierea din data de 29.04.2015 pronunțată în prezentul dosar, s-a dispus suspendarea judecății conform prevederilor art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Față de adresa emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin intermediul căreia face cunoscut faptul că a soluționat sesizarea pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizare formulată de către Curtea de Apel B_____ – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din data de 29 aprilie 2015 pronunțată în prezentul dosar, instanța repune cauza pe rol, constatând că motivul suspendării nu mai persistă.

În baza art. 9 din OUG nr. 32/2015, instanța constată transmiterea calității procesuale ope legis de la C___________ de R____ Silvic și Cinegetic B_____ către Garda Forestieră B_____. De asemenea, instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu acestă parte, având în vedere că pe dovada de înmânare a citației aflată la fila 115 din dosar este aplicată ștampila Gărzii Forestiere B_____.

Față de cele constatate mai sus, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 2157/CA/22.09.2014 Tribunalul B_____ - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins în consecință cererea formulată de reclamantul M____ I în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE R____ SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B_____.

A respins excepția prematurității cererii de chemare în garanție, invocată de chemata în garanție DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____.

A respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE R____ SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B_____ în contradictoriu cu chematele în garanție DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ și M_________ M_______ ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE –DEPARTAMENTUL PENTRU APE, PĂDURI ȘI PISCICULTURĂ.

Mai exact, prin acțiunea înregistrată la sediul primei instanțe în data de 06.06.2014 sub numărul de mai sus, reclamantul M____ I în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE R____ SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B_____ a solicitat să se dispună: anularea actului administrativ nr. 2728/28.04.2014, emis de pârât privind refuzul de întocmire a decontului, acordarea compensațiilor și dobânzilor aferente anului 2010; obligarea pârâtului la plata sumei de 246.298,65 lei reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă care nu au putut fi recoltate în calitate de proprietar, pentru suprafața de pădure de 387,70 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Postăvarul-Parcul Natural Bucegi în zona/tipul funcțional T1 și T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic B_____ pe întreaga perioadă 2010, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea masei lemnoase, aferente anului 2010; plata dobânzilor legale, calculate asupra debitului principal în cuantum de 246.298,65 lei, începând cu data de 19.07.2012, data la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care Comisia Europeană a emis Decizia nr. C(2012)5166 final, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 13.09.2012, prin care Comisia Europeană a avizat favorabil continuarea acordării ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice și juridice indiferent de forma de proprietate pentru terenurile forestiere (păduri incluse în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000), cu cheltuieli de judecată.

În fapt, tribunalul a constatat că reclamantul deține în proprietate suprafața de teren forestier de 1295,01 ha pe raza ocolului Silvic B_____, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 7437/15.01.2007 întocmit de Orașul Predeal (fila 39).

Prin cererea înregistrată sub nr. 113/07.02.2014, 932/11.02.2014 (filele 28-31), reclamantul a solicitat pârâtului în temeiul art. 97 din L. nr. 46/2008 avizarea la plată a sumei de 246.298,65 lei reprezentând despăgubire destinată proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție, situate în zona/tipul de funcțional T2 pentru anul 2010 și întocmirea decontului privind aceeași sumă și dobânda legală, cu remiterea acestuia către DGRFP B_____ în vederea avizării și efectuării plății.

Suma în litigiu rezultă din centralizatorul calculului compensațiilor cuvenite proprietarilor de pădure reprezentând contravaloarea produselor pe care aceștia nu le recoltează/datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, conform HG nr. 861/2009 (OM 715/2008, 01.01.xxxxxxxxxxxxx10, adică 273 zile cu 86 lei/mc; OM 1343/2010: 01.10.xxxxxxxxxxxxx10, adică 92 de zile cu 74 lei/mc) înregistrat sub nr. 5185/24.03.2014 de RNP ROMSILVA-DS B_____-Ocolul Silvic B_____ (filele 14-23).

Prin adresa nr. 1528/11.03.2014, pârâtul a restituit reclamantului documentația înaintată (filele 35-36) întrucât fișele inițiale de calcul au fost întocmite de __________________________ SRL Oradea, iar nu de ocolul silvic care administra suprafața de teren forestier, cu avizul structurii teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, iar ajutorul de stat solicitat nu se putea acorda până la publicarea în Monitorul Oficial a Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție, stabilite prin amenajamentele silvice.

Față de această adresă, reclamantul a revenit cu cererea nr. 286/03.04.2014 (filele 32-34) însoțită de documentația completată și precizarea că pentru calculul compensațiilor se aplică legislația în vigoare, conform adresei nr. xxxxx/26.02.2014 emisă de M_________ M_______ și Pădurilor.

Prin adresa nr. 2728/28.04.2014 (filele 37-38), pârâtul și-a menținut poziția exprimată prin adresa nr. 1528/11.03.2014, cu precizarea că documentația înaintată a fost întocmită cu respectarea metodologiei de calcul prevăzută de HG nr. 1071/2006, HG nr. 861/2009, care nu prevăd însă metodologii de calcul pentru păduri incluse în T1 și T2 în cadrul siturilor Natura 2000.

Această adresă are natura juridică a unui act administrativ, concretizând refuzul pârâtului de a da curs cererii formulate de reclamant cu privire la avizarea la plată a sumei de 246.298,65 lei reprezentând despăgubire destinată proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție, situate în zona/tipul de funcțional T2 pentru anul 2010 și întocmirea decontului privind aceeași sumă și dobânda legală, cu remiterea acestuia către DGRFP B_____ în vederea avizării și efectuării plății.

În consecință, tribunalul a analizat în ce măsură refuzul pârâtului este sau nu unul justificat, față de dispozițiile legale incidente în speță, reținând din această perspectivă și faptul că prin întâmpinare a fost invocată excepția prematurității cererii.

Din examinarea adresei contestate în cauză, tribunalul a constatat că două motive au stat la baza respingerii solicitărilor reclamantului, anume lipsa normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție, stabilite prin amenajamentele silvice și în consecință lipsa de fundamentare legală a calculului acestor compensații prezentat de reclamant.

Pârâtul nu a contestat prin răspunsul menționat, dreptul reclamantului la plata ajutorului de stat ori încadrarea suprafeței de 387,70 ha pentru care a fost efectuat calculul compensațiilor de către Ocolul Silvic B_____ în zona de protecție T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000.

În examinarea temeiniciei refuzului pârâtului, tribunalul a reținut că trebuie să se raporteze la motivarea cuprinsă în adresa nr. nr. 2728/28.04.2014, aceasta fiind actul administrativ atacat.

În consecință, invocarea unor alte motive decât cele expuse reclamantului și care vin în suplimentarea refuzului de soluționare favorabilă a cererii, precum neîncadrarea suprafeței forestiere în zona T1 și T2 din cadrul sitului Natura 2000 nu mai au relevanță în speță.

Tribunalul a reținut că potrivit art. 6 alin. 1 și alin. 2 din HG nr. 861/2009, formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 , cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008 vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Prevederile art. 6 ale H.G. nr. 861/2009 nu anulează acordarea compensațiilor, ci se referă doar la momentul la care acestea se acordă, după data de 1 ianuarie 2010, determinat de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Așadar în cauză nu se pune problema îndreptățirii reclamantului la plata compensațiilor ci a momentului de la care i se pot acorda aceste compensații.

În cauză, reclamantul a solicitat plata compensațiilor ca efect al anulării adresei nr. 2728/28.04.2014, dovadă întreaga motivare în fapt în fapt și în drept a cererii iar nu ca despăgubiri pentru lipsa cadrului normativ privind calculul acestor compensații.

Tribunalul a fost astfel investit cu o acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu ITRSV iar nu cu o acțiune în răspunderea statului pentru neîndeplinirea în termen rezonabil a obligației de a pune în aplicarea decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final, astfel cum a încercat să acrediteze reclamantul prin notele de ședință (răspuns la întâmpinare), atașate la f. 199 dosar.

În consecință, în speță se pune problema dacă dreptul de a obține efectiv suma în litigiu, așadar realizarea acestuia, prin constituirea unui titlu executoriu este ori nu actual în patrimoniul reclamantului.

Art. 6 din HG nr. 861/2009 a instituit, pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2010 o condiție suspensivă privind plata compensațiilor, respectiv primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Compensațiile aferente perioadei de după data de 01.01.2010 nu intră astfel sub incidența metodologiei de calcul stabilită prin Anexa 2 la HG nr. 861/2009, cum susține reclamantul.

O dovadă în acest sens sunt și prevederile pct. 6 din Decizia CE –C(2012) 5166 final care fac referire la elementele formulei de calcul cu referire la datele extrase din „S_________ activităților din silvicultură în 2010”.

În acest sens, conform pct. 5 din Decizia CE –C(2012) 5166 final (fila 166) rezultă că temeiul juridic al schemei notificate comisiei a constat în proiectul de hotărâre a guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor gestionării durabile a pădurilor.

Pct. 7 din aceeași decizie stabilește că ajutorul în discuție se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000, domeniul de aplicare fiind dezvoltat la pct. 10.

În ceea ce privește durata schemei, instanța a reținut că potrivit pct. 11 din decizie aceasta a expirat la data de 31.12.2013 dar ______________________ a fost supusă necesității îndeplinirii a două condiții suspensive, respectiv aprobarea Comisiei și publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii de guvern care cuprinde schema de ajutor notificată comisiei.(fila 166 verso).

Comisia a decis să considere ajutoarele prevăzute în cadrul schemei notificate ca fiind compatibile cu piața internă.

Așadar, prima condiție suspensivă a fost îndeplinită în speță.

În ceea ce privește a doua condiție suspensivă, tribunalul a constatat că în cauză nu s-a dovedit realizarea acesteia întrucât din adresa nr. xxxxx/26.02.2014 a MSC-DAPP (fila 164) rezultă că proiectul hotărârii de guvern a fost transmis spre publicare la Monitorul Oficial iar nu și faptul că până la data pronunțării prezentei hotărâri, publicarea actului a avut loc.

În absența publicării normelor metodologice cuprinzând modul de calcul al ajutoarelor, aprobat de Comisia Europeană, tribunalul a apreciat că nu se poate verifica corectitudinea calculului realizat de reclamant în baza Anexei 2 a H.G nr. 861/2009 iar plata sumei în litigiu nu poate fi realizată legal de către pârât.

În consecință, excepția prematurității cererii a fost în mod întemeiat invocată de către pârât, aceasta fiind admisă de instanță pentru a nu afecta cu autoritate de lucru judecat dreptul reclamantului la plata compensațiilor, după realizarea celei de –a doua condiții suspensive.

Față de aceste considerente, refuzul exprimat de pârâtă prin adresa atacată în cauză este unul justificat, neconfirmându-se un exces de putere în condițiile art. 2 lit. i din L. nr. 554/2004.

Lipsa cadrului normativ privind calculul compensațiilor nu este imputabilă pârâtului chemat în judecată iar în aceste condiții examinarea încălcării dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului invocată de reclamant este de prisos.

În acest context, față de soluția dată cererii principale, tribunalul a respins excepțiile invocate de chemata în garanție DGRFP B_____ prin întâmpinare și a respins cererile de chemare în garanție formulate de pârât ca lipsite de obiect.

În final, tribunalul a mai reținut că cererea dedusă judecății nu a fost coroborată cu solicitările reclamantului cuprinse în plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 113/07.02.2014, aspect care trebuie avut în vedere de reclamant în valorificarea drepturilor sale, dar nu se impune analizei raportat la admiterea excepției prematurității cererii.

Împotriva acestei soluții, reclamantul, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. xxxxxxx a declarat recurs, cerând casarea ei în tot și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea judecării ei în fond, susținând că s-a dat o greșită interpretare normelor aplicabile litigiului, cât timp reclamantul era îndreptățit să pretindă și să dobândească compensațiile solicitate pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere aflate în proprietatea sa, situate fiind într-o arie naturală protejată.

Arată că condiția unică și esențială prevăzută în art. 6 alin. 2 din HG nr. 861/2009 pentru continuarea plăților ajutoarelor de stat rezidă doar în emiterea unui aviz favorabil a CE, și nu și în emiterea unor noi norme metodologice, altele decât cele prevăzute de HG nr. 861/2009. Normele metodologice aplicabile proprietarilor de teren forestier eligibili conform Legii nr. 46/2008 în vederea obținerii ajutoarelor de stat cuvenite acestora pentru anii 2009-2014, sunt, spune recurentul, cele prevăzute de HG nr. 861/2009. Or, prima instanță nu a aplicat prevederile acestui act normativ care își produc efectele în plenitudinea lor, fiind în vigoare la data promovării acțiunii introductive, nefiind abrogate.

De asemenea, reiterează încă o dată faptul că prin Adresa nr. xxxxxx/24.10.2012 și Dispoziția bugetară nr. 185/17.04.2013 emise de MMSC cât și prin Referatul din 12.02.2013 semnat de ministrul delegat al DAPP și ministrul MMSC, însăși organele superioare ITRSV-ului au recunoscut cu subiect și predicat faptul că și în prezent HG nr. 861/2009 cuprinde norme metodologice de acordare a ajutoarelor de stat cuvenite proprietarilor aflați în situația reclamantului recurent.

În replică, DGRFP B_____, prin întâmpinarea formulată cu respectarea prescripțiilor legale pune concluzii pe respingerea ca nefondată a recursului dedus judecății, susținând că în mod corect două motive au stat la baza respingerii solicitărilor reclamantului, anume lipsa normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat și lipsa de fundamentare legală a calcului acestor compensații invocate de reclamant.

Susține că instanța a fost sesizată cu o acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu ITRSV iar nu cu o acțiune în răspunderea statului pentru neîndeplinirea în termen rezonabil a obligației de a pune în aplicare Decizia Comisiei Europene nr. CE(2012)5166 cum încearcă reclamantul a puncta. Potrivit punctului 11 din această decizie, ______________________ a fost supusă necesității îndeplinirii a două condiții suspensive, respectiv aprobarea Comisiei și publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii de guvern care cuprinde schema de ajutor notificată Comisiei. Prima condiție suspensivă a fost îndeplinită în cauză, însă în ceea ce privește a doua condiție nu s-a dovedit realizarea acesteia, întrucât proiectul hotărârii de guvern deși a fost transmis spre publicare în Monitorul Oficial, până la pronunțarea hotărârii atacate nu a fost publicat. Or, în absența publicării normelor metodologice ce să cuprindă modul de calcul al ajutoarelor, aprobat de Comisia Europeană, nu se poate verifica corectitudinea calculului realizat de reclamant, motiv față de care, spune intimata, corect a fost admisă excepția prematurității invocată în cauză de către pârât.

Privitor la chemarea sa în garanție, DGRFP B_____ arată că deși ea este abilitată a analiza și aviza decontul justificativ privind alocarea compensațiilor constând în contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, practic ea nu a fost sesizată de către ITRSV B_____ cu privire la avizarea documentelor întocmite de reclamant pentru plata sumei de 246.298,65 lei raportată la anul 2010.Or, atâta timp cât pârâtul nu a întocmit decontul justificativ prevăzut de lege, ea nu avea ce să analizeze și să avizeze, considerent față de care cererea de chemare în garanție nu este admisibilă, garanția nerezultând din lege ori din convenția părților, cu atât mai mult cu cât prin acțiunea introductivă nu se cere obligarea pârâtului a purcede la întocmirea decontului justificativ conform HG nr. 861/2009.

Prin întâmpinarea depusă prin consilier juridic, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură arată că prima instanță a analizat atât aspectele semnalate de părți prin cererile formulate, cât și actele existente la dosar, neaplicând un text de lege străin situației de fapt, nedând o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.

În probațiune, recurentul, prin apărător ales, a solicitat proba cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată de instanță în temeiul dispozițiilor art. 492 raportat la art. 255 din NCPC.

Cererea de recurs a fost timbrată corespunzător dispozițiilor art. 24 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.

În ședința publică din data de 27.02.2015, Curtea de Apel B_____ – Secția contencios administrativ și fiscal a constatat că, în baza art. 1 din OUG nr. 86/2014, M_________ M_______ și Schimbărilor Climatice s-a reorganizat și și-a schimbat denumirea în M_________ M_______ Apelor și Pădurilor și că M_________ M_______, Apelor și Pădurilor se substituie în toate drepturile și obligațiile Departamentului pentru Ape Păduri și Piscicultură, instituție care nu mai are personalitate juridică. Mai exact, prin OUG nr. 86/2014, s-a dispus reorganizarea Guvernului României, astfel că Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură nu mai are personalitate juridică, iar potrivit art. 3 din HG nr. 38/2015, în drepturile acestei instituții se substituie M_________ M_______, Apelor și Pădurilor care de altfel a fost și citat în cauză.

Curtea, raportând sentința atacată la probatoriul administrat în cauză, la cazul de casare invocat, respectiv dispozițiile art. 488 punct 8 din NCPC, reține următoarele aspecte:

Dacă reclamantul susține că potrivit O.G. nr. 57/2007 îi este interzisă orice formă de exploatare/utilizare a resurselor naturale precum și orice formă de folosire a terenurilor incompatibilă cu scopul de protecție/conservare a suprafeței de 387,70 ha și că pentru acordarea compensațiilor aferente anului 2010 a fost creat cadrul legislativ prin dispozițiile art. 97 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic și Anexa 2 a H.G. nr. 861/2009, tocmai din considerentul compensării restricțiilor aduse proprietății prin instituirea unui regim de arie naturală protejată, în replică, pârâtul susține că metodologia de calcul pentru pădurile cu funcții de protecție T1 și T2 situate în Siturile Natura 2000 nu a fost publicată în Monitorul Oficial.

Art. 6 din HG nr. 861/2009 a instituit, pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2010 o condiție suspensivă privind plata compensațiilor, respectiv primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Dar, potrivit pct. 11 din Decizia CE – C(2012)5166 final, ______________________ a fost supusă necesității îndeplinirii a două condiții suspensive, respectiv aprobarea Comisiei și publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii de guvern care cuprinde schema de ajutor notificată comisiei (fila 166 verso). Deși Comisia a decis să considere ajutoarele prevăzute în cadrul schemei notificate ca fiind compatibile cu piața internă, proiectul hotărârii de guvern transmis spre publicare la Monitorul Oficial a fost retras, nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție suspensivă stabilită de legiuitorul comunitar.

În timp ce reclamantul arată că la data de 19.07.2012 Comisia Europeană a emis Decizia nr. C(2012)5166 publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 13.09.2012, prin care a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice și juridice, indiferent de forma de proprietate asupra terenurilor forestiere, îndeplinindu-se astfel condiția impusă de prevederile art. 6 din H.G. nr. 861/2009, pârâtul a invocat printre altele și excepția prematurității cererii, învederând că schema de ajutor urmează a intra în vigoare numai după aprobarea ei de către Comisia Europeană și publicarea sa în Monitorul Oficial al României, ultima condiție suspensivă nefiind îndeplinită în cauză. Arată că compensațiile aferente perioadei de după data de 01.01.2010 nu intră astfel sub incidența metodologiei de calcul stabilită prin Anexa 2 la H.G. nr. 861/2009, cum susține reclamantul.

Mai exact, dacă recurentul-reclamant M_________ Sa R_____ M____ I al României, susține că lipsa unor norme metodologice nu constituie un impediment la stabilirea și achitarea compensațiilor solicitate, întrucât un astfel de act normativ există deja în cadrul legislativ național, respectiv H.G. nr. 861/2009, pârâtul ITRSV (actualmente Garda Forestieră B_____) arată că modalitatea de calcul stabilită prin H.G. nr. 861/2009 nu se aplică compensațiilor solicitate pentru funcțiile de protecție ale pădurilor incluse în rețeaua de Situri Natura 2000 și ca atare este necesară emiterea unui act normativ care să reglementeze acordarea de astfel de compensații.

Instanța, față de poziția părților și practica neunitară sub aspectul interpretării dispozițiilor legale aplicabile în cauză, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea sesizării ÎCCJ în condițiile prevăzute de art. 520 din NCPC.

Prin încheierea de ședință din 29.04.2015 instanța a constatat admisibilă sesizarea ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

Interpretarea dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. b) din Codul silvic coroborat cu art. 6 alin. 2 din H.G. nr. 861/2009 prin raportare la art. 4 lit. s) punct 4 coroborat cu art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 14/2010 este în sensul că pentru acordarea, după 01.01.2010, a compensațiilor prevăzute de Codul silvic, singura condiție de acordare este existența deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat sau dacă, pe lângă avizul Comisiei Europene, este necesară adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010?

Mai precis, sesizarea s-a raportat la aspectul dacă pentru acordarea compensațiilor prevăzute de Codul silvic, aferente anului 2010, singura condiție este existența deciziei favorabile a Comisiei Europene pentru ajutoarele de stat, normele metodologice aplicabile rămânând cele prevăzute de HG nr. 861/2009 sau dacă, pe lângă avizul Comisiei Europene, este necesară adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din OG nr. 14/2010.

Instanța, până la pronunțarea hotărârii prealabile, a dispus suspendarea judecății conform prevederilor art. 520 alin. 2 din Codul de proc. civilă.

Prin decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX al ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel B_____ prin încheierea din data de 29.04.2015 și s-a stabilit că pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 și de art. 4 lit. s punct 4 din OG nr. 14/2010, începând cu anul 2010, deci după data de 01.01.2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din OG nr. 14/2010.

Urmare a pronunțării acestei decizii, publicată și pe site-ul ÎCCJ, s-a purces la repunerea pe rol a cauzei, precum și la citarea părților implicate.

În raport de dezlegarea dată acestei chestiuni de drept, obligatorie pentru instanță în temeiul dispozițiilor art. 521 alin. 3 din NCPC, Curtea, apreciază a fi legală și temeinică soluția atacată, cât timp, în absența publicării normelor metodologice cuprinzând modul de calcul al ajutoarelor aprobate de Comisia Europeană, nu se poate verifica corectitudinea calculului realizat de reclamant, iar lipsa cadrului normativ privind calculul compensațiilor nu este imputabilă pârâtului chemat în judecată. Ajutoarele de stat se acordă pentru excluderea oricăror forme de exploatare a resurselor naturale și a folosinței terenului doar în măsura în care sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute în Decizia CE nr. C(2012)5226 final/19.07.2012. Or, metodologia de calcul pentru pădurile cu funcții de protecție T1 și T2 situate în Siturile Natura 2000 nu a fost publicată în MO.

Ținându-se cont că refuzul exprimat de pârât prin adresa atacată în cauză este unul justificat, neconfirmându-se un exces de putere în condițiile art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, sesizând că excepția prematurității a fost corect admisă pentru a nu afecta cu autoritate de lucru judecat dreptul reclamantului la plata compensațiilor, după realizarea celei de-a doua condiții suspensive, Curtea, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 496 alin. 1 din NCPC respinge ca nefondat recursul dedus judecății, menținând în tot sentința atacată. Apreciază că în cauză nu asistăm la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, la aprecierea eronată a probelor, judecătorul fondului arătând, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, precum și cele pentru care a înlăturat cererile reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant M_________ Sa R_____ M____ I al României împotriva sentinței civile nr. 2157/CA/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul B_____-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2016.

Președinte, Judecător, Judecător

M______ F____ M_____ C______ M____ I______ M____

Grefier,

T______ M___

Red.: M.F./12.01.2016

Tehnored.: T.M./ 15.01.2016/6 ex.

Jud.fond: C.O.S_____