Cod ECLI ECLI:RO:TBILF:2016:007.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILĂ nr. 399

Ședința publică de la data de 16.02.2016

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE E______ M_____ O_____

Grefier M_____ M___

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul K_____ M____ în contradictoriu cu pârâții P________ JUDEȚULUI ILFOV, C______ L_____ DE APLICARE A LEGII 18/1991 VOLUNTARI, C______ JUDEȚEANĂ ILFOV DE APLICARE A LEGII nr. 18/1991, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că la data de 16.02.2016, prin Serviciul Registratura s-a depus de catre reclamant cerere de repunere a cauzei pe rol cu indicarea valorii imobilului teren.

Tribunalul ia act ca se solicita judecarea cauzei in lipsa.

Față de cererea de repunere pe rol, tribunalul reține că nu mai subzista motivele suspendării, întrucât reclamantul a indicat valoarea imobilului teren, motiv pentru care dispune repunerea pe rol a cauzei in baza art. 242 alin. 2 C. proc. civ.

Tribunalul pune in discuție competența si rămâne în pronunțare asupra acesteia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 25.08.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul K_____ M____ în contradictoriu cu pârâții P________ JUDEȚULUI ILFOV, C______ L_____ DE APLICARE A LEGII 18/91 VOLUNTARI, C______ JUDEȚEANĂ ILFOV DE APLICARE A LEGII 18/91, a solicitat obligarea paraților la emiterea ordinului Prefectului pentru suprafața de teren de 300 m.p., teren situat în Voluntari, ___________________, Județul Ilfov.

În motivarea cererii reclamantul arată că se consideră îndreptățit să i se elibereze Ordinul Prefectului prin care să se constate că este proprietarul suprafeței de 300 mp. teren, situat în Voluntari, ___________________, Județul Ilfov, teren aferent construcției locuință care a fost stăpânită în fapt de anetcesoarea sa din anul 1966, iar din anul 2005 de către el.

In susținerea cererii s-au depus înscrisuri, respectiv filele 4-11 și s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiza topo extrajudiciară.

Reclamantul și-a întemeiat cererea în drept, pe dispozițiile art. 23 rap la art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Pârâta C______ L_____ DE APLICARE A LEGII 18/91 VOLUNTARI, la data de 23.01.2015, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Codul de procedură civilă, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile atașate.

La termenul din data de 02.03.2015, instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B_____.

Analizând materialul probator, prin prisma excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea paraților la emiterea ordinului Prefectului pentru suprafața de teren de 300 m.p., teren situat în Voluntari, ___________________, Județul Ilfov.

Întrucât temeiul juridic al cererii reclamantului rezidă din legile speciale în materie, dosarul a fost înregistrat cu obiectul „fond funciar”.

Codul de procedură civilă de la 1865 reglementa la art. 2 pct. 1 lit. b faptul că nu intră în competența tribunalului „cererile în materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii, sau după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”. Urmare a acestei dispoziții, interpretarea generală era aceea că, cererile în materia fondului funciar, indiferent de natura lor, erau de competență judecătoriei, întrucât aceasta era instanța de drept comun care judeca, potrivit art. 1 pct.1 „în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altei instanțe”.

Singura normă de competență prevăzută în legile speciale în materia fondului funciar este cea de la art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 care stabilește că, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 zile de la comunicare. Competența instanței este stabilită prin trimitere la acest articol și în cazul plângerii împotriva refuzului comisiei locale de înmânare a titlului de proprietate sau de punere efectivă în posesie, după cum prevede art. 64 din Legea 18/1991.

De la _____________________ codului de procedură civilă nou, respectiv la data de 15 februarie 2013, judecătoriei îi revin spre soluționare numai cererile expres prevăzute de lege, în vreme ce tribunalul a devenit instanță de drept comun, art.95 statuând că tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altei instanțe.

Întrucât în noua reglementare cererile în materia fondului funciar, cu excepția celor întemeiate pe art. 53 și 64 din Legea 18/1991, nu mai sunt date de legiuitor în competența expresă a unei instanțe, iar instanța de drept comun este tribunalul, concluzia este că acestea trebuie judecate în primă instanță de tribunal.

Față de aspectele de fapt și de drept învederate, instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale, și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Ilfov, ca instanță de drept comun.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.08.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX.

La termenul de judecată din data de 24.11.2015, tribunalul a suspendat cauza in temeiul art.242 C__, avand în vedere faptul că reclamantul nu a complinit lipsurile ce au condus la măsura suspendării cauzei, în temeiul art. 242 Cod proc. civilă, în sensul de a preciza valoarea imobilului teren.

La data de 07.01.2015, reclamantul a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la data de 16.02.2016 a indicat valoarea imobilului teren.

La termenul de judecată din data de 16.02.2016, tribunalul a reținut cauza în pronunțare asupra competenței materiale de soluționare a cauzei..

Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov, se rețin următoarele:

Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.

Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, tribunalul constată următoarele:

Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.

În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul retine că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.

De asemenea, tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.

Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizată, constată că reclamanții au solicitat obligarea paraților la emiterea ordinului Prefectului pentru suprafața de teren de 300 m.p., teren situat în Voluntari, ___________________, județul Ilfov.

Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Astfel, sub aspectul patrimonial al cererii deduse judecății, tribunalul constată că aceasta are un asemenea caracter, dat fiind faptul că dreptul subiectiv ce intră în conținutul raportului juridic litigios poate fi exprimat valoric. Or, dreptul subiectiv litigios este însuși dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 300 mp.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, caracterul evaluabil al acestuia, precum și valoarea astfel cum a fost indicată de reclamant (103.122,9 lei), în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.

Pentru aceste motive, avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si, in temeiul dispozitiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de solutionare a cererii în favoarea Judecatoriei B_____.

În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul constată ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care va suspenda din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va înainta dosarul Curții de Apel București in vederea soluționării conflictului de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE

Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov, în cauza formulată de către reclamantul K_____ M____, cu dom. în Voluntari, ____________________ si în B_____, cu domiciliu ales în _________________ în contradictoriu cu pârâții P________ JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul in cu sediul in sector 3, București, __________________, C______ L_____ DE APLICARE A LEGII 18/1991 VOLUNTARI, cu sediul în Voluntari, ____________________, C______ JUDEȚEANĂ ILFOV DE APLICARE A LEGII nr. 18/1991, cu sediul in sector 3, București, ___________________.

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B_____.

Constată ivit conflictul negativ de competență.

Suspendă din oficiu judecata.

Dispune înaintarea dosarului Curtii de Apel București pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

Pronunțată în sedință publică, azi, 16.02.2016.

Președinte, Grefier,

Judecător E______ M_____ O_____ M_____ M___

Red. E.M.O.

Tehnored. M.M.

Ex. nr. /

Comunicat ex, azi _________

Grefier,