Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.80/R/2012

Ședința publică de la 09 Martie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE O_____ M____

Judecător F_____ F______

Judecător O_____ G____

Grefier C_____ M___

Ministerul Public reprezentat prin procuror S_____ Wood

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor

Pe rol, judecarea recursului penal declarat de inculpata recurentă S____ (fostă G____ și L___) R_____ G_______ împotriva sentinței penale nr.1604/2011 din 11.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, privind și pe partea vătămată intimată L___ G_______ - A______ - prin reprezentant legal L___ I_____ L_____, având ca obiect abandonul de familie (art. 305 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpata recurentă S____ R_____ G_______ lipsă apărătorul ales avocat V______ I___ conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, iar pentru partea vătămată intimată L___ G_______ A______, lipsă apărătorul ales avocat S_____ A_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:

Apărătorii părților și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul inculpatei recurente solicită admiterea recursului, și în principal casarea sentinței și încheierii de ședință prin care s-a respins cererea de restituire la procuror a cauzei și ca urmare restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în subsidiar solicitând ca în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.d C.p.p. sau achitarea în baza art.10 lit.b¹ C.p.p. cu referire la art.18¹ C.p., cu aplicarea unei amenzi penale cu suspendarea executării.

În ce privește cererea principală de restituire a cauzei la parchet arată că fostul soț a indicat în cuprinsul plângerii adresate parchetului o altă adresă decât cea la care domicilia inculpata deși cunoștea adevărata adresă a acesteia, motiv pentru care apreciază că urmărirea penală s-a efectuat în aceste condiții cu lipsă de procedură față de inculpată, fiind încălcate dispozițiile art. 2 și art. 200 C.p.p. acest caz atrăgând astfel nulitatea actului de sesizare a instanței conform art.300 și art.197 al.2 C.p.p.

În ce privește cererea subsidiară arată că a solicitat achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a cu ref. la art.10 lit.d C.p.p. întrucât lipsesc atât latura subiectivă cât și cea obiectivă. În motivare arată că instanța de fond, la pronunțarea hotărârii de condamnare, nu a ținut cont de faptul că inculpata a făcut mai multe plăți a pensiei către fiica sa, partea vătămată din cauză, și nu s-a ținut cont nici de faptul că aceasta mai are un copil minor din a doua căsătorie, până de curând a mai avut în grijă încă trei copii, precum și pe ultimul soț fără loc de muncă, ea fiind singura întreținătoare a unei familii formate din șapte membrii, astfel cum rezultă din probele de la dosar, situație în care reaua credință nu este dovedită, având în vedere că inculpata nu a mai putut să achite continuu pensia de întreținere pe care o datora fiicei sale din motive obiective.

Mai arată că în dosarul de urmărire penală, la fila 15, se găsește copia sentinței civile de divorț prin care fiica inculpatei a fost încredințată la tată, iar inculpata a fost obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea fiicei sale, hotărâre investită cu formulă executorie în ianuarie 2000, iar plângerea penală a fost formulată de fostul soț abia în anul 2009, motiv pentru care apreciază că întrucât de la data rămânerii definitive a hotărârii civile au trecut mai mult de trei ani, acea hotărâre civilă nu mai este un titlu apt pentru a se putea cere de către partea vătămată pensia de întreținere, din acest punct de vedere lipsește în opinia apărării și latura obiectivă.

În ce privește cealaltă cerere subsidiară privind achitarea inculpatei în baza art.10 lit.b¹cu ref. la art.18¹ C.p. arată că pe de o parte, prima instanță nu a avut în vedere circumstanțele reale și personale, respectiv situația sa materială, socială (cei 7 membrii ai familiei sale pe care îi are în întreținere), sumele mai mici pe care le realiza sporadic și practica parchetelor care dispun pentru astfel de fapte neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative. Pe de altă parte, deși exista posibilitatea aplicării unei amenzi penale, prima instanță nu a avut în considerare această posibilitate, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.72, art.74 și art.76 C.p.. Apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării este mult prea mare pentru infracțiunea de abandon de familie în raport cu alte infracțiuni mult mai grave cum ar fi conducerea sub influența băuturilor alcoolice sau omor din culpă, unde se aplică pedepse similare cu cea aplicată inculpatei Își pune întrebarea unde există acea decelare între pericolul concret și social al faptei, deși în cazul celorlalte fapte limitele de pedeapsă sunt mai mari.

Mai arată că un alt motiv pentru care au declarat recurs, se referă la cheltuielile judiciare mult prea mari la care a fost obligată inculpata în favoarea statului, în sumă de 1200 lei pe care o apreciază nejustificată în raport de mersul procesului penal, motiv pentru care solicită reducerea acestora având în vedere că inculpata nu are efectiv posibilități materiale. Totodată depune concluzii scrise.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat atât în ceea ce privește restituirea cauzei la parchet cât și cu privire la achitarea inculpatei.

Cu privire la cererea principală de restituire, din actele de la dosar rezultă într-adevăr că au fost efectuate numeroase demersuri pentru citarea legală a inculpatei.

Cu privire la cererile subsidiare de achitare apreciază că inculpata, chiar dacă se susține că are alți copii, chiar dacă a fost plecată în străinătate și a încercat să facă demersuri să achite pensia la care a fost obligată în favoarea fiicei minore, consideră că în calitate de mamă, cu atât mai mult trebuia să țină seama și de acest copil.

Față de aceste motive consideră că hotărârea dată de instanța de fond este legală și temeinică atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă.

Vis a vis de cheltuielile judiciare la care inculpata a fost obligată consideră că, în raport de momentul în care s-a început cauza și până la finalizarea acesteia, precum și demersurile instanței pentru a reuși să audieze inculpata și pentru a se îndeplini procedura de citare la adresa la care locuia, acestea sunt întemeiate.

Apărătorul părții civile intimate solicită respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la prima cerere de restituire a cauzei la parchet pe considerentul că în faza de urmărire penală inculpata a fost cercetată cu lipsă de procedură arată că inculpata de-a lungul timpului și-a schimbat de mai multe ori reședința. Prima instanță a efectuat numeroase demersuri pentru a identifica domiciliul inculpatei, emițând mai multe mandate de aducere către locul de muncă și la diversele adrese ale inculpatei, iar după ce a fost identificată adresa unde inculpata locuia efectiv în satul Săbolciu, instanța a dispus de asemenea citarea cu mandat de aducere și în acest fel s-a putut audia inculpata. Față de aceste motive apreciază cererea de restituire la parchet nefondată și solicită respingerea acesteia având în vedere și faptul că pe parcursul judecării cauzei pe fond inculpata a avut dreptul de a propune probe, a propus un martor care a fost audiat, fiind audiată și partea civilă la cererea inculpatei.

Cu privire la cererile subsidiare de achitare a inculpatei apreciază că prezenta speță reflectă o stare de fapt anormală, nu se poate ca o mamă să nu achite pensia de întreținere în favoarea minorei situație în care apreciază că pericolul social este mai mare decât dacă ar fi fost vorba de tată.

T R I B U N A L U L

D E L I B E R Â N D:

Asupra recursului de față constată că:

Prin sentința penală nr.1604/2011 din 11.11.2011, Judecătoria Oradea în baza art. 305 alin.1 lit. c) Cod penal, a condamnat pe inculpata S____ R_____ G_______ (fostă G____ și L___), pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, la o pedeapsă de 1an închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.81 Cod penal, art.71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei S____ R_____ G_______ asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării.

A respins ca inadmisibile pretențiile civile formulate de partea vătămată L___ G_______ A______, privind obligarea inculpatei la plata pensiei de întreținere restante.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpata să plătească statului 1200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3950/P/2009 din 13.04.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 21.04.2010, a fost trimisă in judecată inculpata S____ R_____ G_______ (fostă G____ și L___) sub acuzația comiterii infracțiunii prev. de art.305 lit.c Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatei că începând cu luna mai 2006 nu a achitat decât sporadic pensia de întreținere în cuantum de 25% lunar din venitul minim pe economie în favoarea fiicei sale minore L___ G_______ A______, pensie la care a fost obligată prin sentința civilă nr. xxxxx/1999 a Judecătoriei Oradea, iar din aprilie 2007 și până în aprilie 2009 nu a mai achitat nimic, totalizând o restanță de 3625 lei la finalizarea urmăririi penale.

Audiată fiind în fața instanței inculpata a declarat că avea cunoștință de sentința civilă xxxxx/1999 a Judecătoriei Oradea, prin care a fost obligată la plata pensiei de întreținere de 25% din venitul minim pe economie pentru fiica sa L___ G_______ A______, însă a invocat faptul că de la data pronunțării sentinței respective a mai născut un copil și de asemenea, a mai avut în plasament pe cei trei frați minori ai soțului său, condiții în care i-a fost greu să plătească pensia mai având încă 4 copii în întreținere. A mai susținut că a plătit pensia de întreținerea atunci când a avut banii necesari plătind în acest sens în total cca. 1400 lei.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța reține în fapt următoarele:

În fapt instanța de fond a reținut că inculpata S____ R_____ G_______ (fostă G____ și L___) a fost căsătorită din anul 1992 cu L___ I_____ L_____, căsătorie din care a rezultat minora L___ G_______ A______, născută la 27.06.1993. În urma unor neînțelegeri intervenite în cursul anului 1996, cei doi s-au despărțit iar L___ I_____ L_____ a introdus acțiune de divorț la Judecătoria Oradea.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/1999 a Judecătoriei Oradea, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți, iar minora L___ G_______ A______ a fost încredințată spre creștere și educare tatălui L___ I_____ L_____. Totodată inculpata a fost obligată la plata pensiei de întreținere în cotă de 25% lunar din venitul minim pe economie, în favoarea minorei, începând cu 08.04.1999 până la majoratul minorei.

În cursul anului 2000 inculpata s-a recăsătorit devenind astfel S____ R_____ G_______.

Începând cu luna mai 2006 inculpata nu a mai achitat pensia de întreținere pentru fiecare lună, iar din luna aprilie 2007 și până în luna aprilie 2009 inclusiv, (s-a formulat plângerea prealabilă la 07.05.2009), inculpata nu a mai achitat nimic din pensia de întreținere totalizând o restanță de 3625 lei.

Pentru recuperarea sumei restante inculpata a fost notificată prin executorul judecătoresc să se prezinte la sediul biroului executorului și să achite pensia restantă dar aceasta nu s-a conformat.

Din adresa _________________ 24.07.2009 instanța de fond a reținut că inculpata a fost angajata societății în perioada 16.07.xxxxxxxxxxxxxxx08, realizând venituri între 632 și 740 lei net/lună conform adeverinței de la fila 31 dosar u.p.

De asemenea, inculpata a fost angajată la _________________________ SRL, în perioada 14.05.xxxxxxxxxxxxxxx09, realizând venituri nete între 404 lei și 1232 lei/lunar, conform adresei de la fila 33 dosar u.p.. Din aceeași adresă se reține că începând cu 12.06.2009, contractul de muncă al inculpatei la această unitate a încetat prin concediere în urma absențelor nemotivate.

Conform adresei nr. xxxxxx/31.08.2009 Casei Județene de Pensii Bihor rezultă că inculpata a fost angajată la ______________ Oradea începând din luna iulie 2009 iar din adresa nr. xxxxx/05.04.2011 a aceleiași instituții rezultă că din luna octombrie 2010 și până în luna februarie 2011 inculpata a fost angajată la ______________ Oradea.

Din declarațiile inculpatei a rezultat că în perioada iulie – octombrie 2009 a lucrat în Italia ca menajeră la diferite familii.

În sfârșit, din adresa nr.xxxxx/02.09.2009 a Primăriei Oradea se reține că inculpata figurează în evidențele fiscale cu două autoturisme Dacia 1310 dobândite în anul 2005, respectiv în anul 2009.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că inculpata a fost de rea credință atunci când nu a plătit lunar și constant pensia de întreținere în cotă de 25% lunar din venitul minim pe economie, în favoarea fiicei sale minore, începând cu luna mai 2006, având conform declarației tatălui părții vătămate restanțe la plată de 7 luni pentru anul 2006, 9 luni restante pentru anul 2007, tot anul 2008 și 4 luni pe anul 2009, plângerea fiind înregistrată la 07.05.2009.

Reaua-credință a inculpatei a rezultat din aceea că, deși a realizat venituri lunare fiind angajată la mai multe societăți comerciale, muncind o perioadă de timp și în Italia, nu a plătit mai mult de două luni consecutiv pensia de întreținere stabilită de instanța civilă la un sfert din venitul minim pe economie, în favoarea fiicei sale minore, cuantumul pensiei fiind unul rezonabil raportat la veniturile lunare ale inculpatei, astfel cum rezultă din actele de la dosar.

Împrejurarea că inculpata a mai dat naștere între timp unui copil, respectiv L___ A______ S________, născut la 26.10.1999 nu scutea inculpata de obligația de plată a pensiei de întreținere pentru cealaltă fiică minoră. Reducerea cuantumului pensiei de întreținere ca urmare a nașterii celui de-al doilea copil trebuia solicitată instanței de judecată care putea hotărî în consecință, însă inculpata nu poate invoca că s-a redus cuantumul pensiei datorate fiicei minore la 16,5 % din veniturile nete în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună în acest sens.

De asemenea, instanța de fond nu a putut primi apărarea inculpatei în sensul că i-au fost încredințați în plasament cei trei frați minori ai soțului său, situație care a avut drept consecință și întreținerea acestora, pentru că obligația de plată a pensiei în favoarea fiicei sale minore a subzistat și în aceste condiții. Din acest punct de vedere nu a avut relevanță faptul că soțul său nu avea loc de muncă iar inculpata afirmativ întreținea 7 persoane, în condițiile în care pentru cei trei minori luați în plasament inculpata primea lunar sume de bani destinați întrețineri acestora. Așa cum s-a arătat mai sus, pensia de întreținere stabilită în favoarea fiicei sale minore a fost într-un cuantum rezonabil de 25% din venitul minim pe economie, situație în care prima instanță a apreciat că inculpata trebuia și putea să găsească resursele financiare necesare pentru a plăti constat și lunar pensia de întreținere.

Deși în cursul cercetării judecătorești, inculpata a declarat că este de acord să plătească pensia de întreținere până la zi și apoi și în continuare, în realitate inculpata nu a plătit această pensie restantă până la zi și nici măcar nu a făcut dovada că ar fi plătit o parte din această pensie, după sesizarea instanței.

În aceste condiții nu s-a putut reține lipsa relei credințe a inculpatei așa cum s-a invocat de către apărare. Pe de altă parte, față de perioada lungă de timp în care inculpata nu a plătit pensia restantă (cca. 32 luni până la data sesizării organelor judiciare - 07.05.2009), instanța de fond a apreciat că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind nici într-un caz aplicabile prevederile art. 18/1 Cod penal invocate în subsidiar de apărare.

În drept, fapta inculpatei S____ R_____ G_______ (fostă G____ și L___), care nu a plătit cu rea – credință începând cu luna mai 2006, mai mult de două luni consecutiv pensia de întreținere în favoarea fiicei sale minore L___ G_______ A______ a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art.305 al.1 lit.c C.p.

Constatând vinovăția inculpatei, prima instanță în baza art. 305 alin.1 lit. c C.pen., a condamnat-o pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 c.pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) c. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere fapta comisă de inculpată și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, inculpata având și alte persoane în întreținere, ceea ce nu o scutea însă de plata pensiei pentru fiica minoră iar pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpata este fără antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, astfel că s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special.

Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatei, cunoscută fără antecedente penale, cu posibilități reale de îndreptare și considerând că este în interesul fiicei inculpatei ca aceasta, în libertate fiind, să muncească și să plătească pensia restantă până la zi, instanța de fond, în baza art.81 C.pen., art.71 alin. 5 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 c.pen.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 c.pen. privind revocarea suspendării.

Cu privire la constituirea de parte civilă, din cursul urmăririi penale (fila 13 dosar u.p.), prima instanță a respins ca inadmisibile pretențiile civile formulate de partea vătămată L___ G_______ A______, privind obligarea inculpatei la plata pensiei restante, întrucât aceasta beneficiază deja de un titlu executoriu împotriva inculpatei, privind plata pensiei. Acest titlu beneficiază de o procedură de punere în executare simplificată, astfel că inculpata nu a mai putut fi obligată încă o dată, în procesul penal, la îndeplinirea unei obligații civile, stabilită printr-o sentință civilă definitivă și executorie. A apreciat că partea vătămată are la îndemână calea unei acțiuni civile pentru stabilirea exactă a cuantumului pensiei restante și a modalității de recuperare a acesteia.

În baza art. 191 alin. 1 c.pr.pen. a obligat inculpata să plătească statului 1200 lei cheltuieli judiciare.

Recursul declarat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata S____ R_____ G_______, solicitând în principal restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, în subsidiar achitarea inculpatei în temeiul art 10 lit d C.pr.pen. ori art 10 lit b ind 1 C.pr.pen., ori aplicarea unei amenzi penale cu suspendare, solicitând de asemenea reducerea cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată de instanța de fond.

Asupra recursului declarat.

În ceea ce privește cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, datorită nelegalei citări a inculpatei în faza de urmărire penală, aceasta a fost în mod legal și temeinic respinsă de Judecătoria Oradea prin încheierea din 11.02.2011 (f. 56 dosar fond).

În mod corect Judecătoria Oradea a apreciat că motivul invocat nu se circumscrie niciunui caz dintre cele prevăzute de art. 332 alin. 2 C.pr.pen., în condițiile în care inculpata a fost citată în cursul urmăririi penale la adresa cunoscută, existentă în evidențele DEP – Oradea, ___________________ 14 A, ________________________________, iar omisiunea efectuării formalităților privitoare la schimbarea domiciliului/reședinței, în evidențele oficiale, îi este imputabilă inculpatei.

De altfel, în doctrină și jurisprudență s-a apreciat în mod constant că omisiunea prezentării materialului de urmărire penală chiar datorită nelegalei citări a învinuitului/inculpatului, nu constituie o cauză de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale (cu excepția cazurilor în care prezența învinuitului/inculpatului și asistarea sa de către apărător sunt obligatorii), sancțiunea unei astfel de omisiuni fiind nulitatea relativă care se acoperă, în condițiile art 197 alin 1, 4 C.pr.pen., prin citirea actului de sesizare a instanței și ulterior prin posibilitatea inculpatului de a combate probele administrate în cursul urmăririi penale, atât prin propunerea și administrarea de probe în apărare cât și prin readministrarea probelor în acuzare, în condiții de publicitate, contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul reține în fapt că prin sentința civilă nr. xxxxx/1999 a Judecătoriei Oradea s-a desfăcut căsătoria încheiată în anul 1992 de inculpată cu L___ I_____ L_____, iar minora L___ G_______ A______, născută la 27.06.1993 în timpul căsătoriei celor doi, a fost încredințată prin aceeași sentință, spre creștere și educare tatălui L___ I_____ L_____, inculpata fiind obligată la plata pensiei de întreținere în cotă de 25% lunar din venitul minim pe economie, în favoarea minorei, începând cu 08.04.1999 până la majoratul minorei.

Începând cu luna mai 2006 inculpata nu a mai achitat lunar pensia de întreținere, totalizând o restanță de 3625 lei, fiind notificată, prin executor judecătoresc, să se prezinte la sediul biroului executorului și să achite pensia restantă, fără însă ca această să se conformeze.

Prin urmare, inculpata nu a plătit mai mult de două luni consecutiv pensia de întreținere stabilită de instanța civilă la un sfert din venitul minim pe economie, în favoarea fiicei sale minore, fiind realizată astfel latura obiectivă a infracțiunii prev dea art 305 alin.1 lit. c C.pen., care incriminează neplata cu rea-credință, timp de doua luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.

Și condiția relei credințe a inculpatei pentru neplata în întregime și lunară a pensiei de întreținere la care a fost obligată față de fiica sa minoră (potrivit sentinței civile, până la majoratul acesteia, respectiv până la data de 27.06.2011), este îndeplinită.

Astfel, din adresa _________________ 24.07.2009, rezultă că inculpata a fost angajata societății în perioada 16.07.xxxxxxxxxxxxxxx08, realizând venituri între 632 și 740 lei net/lună, ulterior, a fost angajată la _________________________ SRL, în perioada 14.05.xxxxxxxxxxxxxxx09, realizând venituri nete între 404 lei și 1232 lei/lunar și că începând cu 12.06.2009, contractul de muncă al inculpatei la această din urmă unitate a încetat prin concediere în urma absențelor nemotivate.

În continuare, conform adresei nr. xxxxxx/31.08.2009 Casei Județene de Pensii Bihor, inculpata a fost angajată la ______________ Oradea începând din luna iulie 2009, iar din adresa nr. xxxxx/05.04.2011 a aceleiași instituții rezultă că din luna octombrie 2010 și până în luna februarie 2011 inculpata a fost angajată la ______________ Oradea.

Din declarațiile inculpatei a rezultat că în perioada iulie – octombrie 2009 a lucrat în Italia ca menajeră la diferite familii.

Din cuprinsul acestor probe rezultă faptul că inculpata a lucrat aproape fără întrerupere în perioada iulie 2004-februarie 2011, obținând venituri lunare, însă cu toate acestea nu a plătit lunar și constant pensia de întreținere în cotă de 25% lunar din venitul minim pe economie, în favoarea fiicei sale minore, începând cu luna mai 2006, având conform declarației tatălui părții vătămate restanțe la plată de 7 luni pentru anul 2006, 9 luni restante pentru anul 2007, tot anul 2008 și 4 luni pe anul 2009 (plângerea fiind înregistrată la 07.05.2009).

Împrejurarea că inculpata a mai dat naștere între timp unui copil, respectiv L___ A______ S________, născut la 26.10.1999 nu scutea inculpata de obligația de plată a pensiei de întreținere pentru cealaltă fiică minoră.

De altfel, această împrejurare nu a împiedicat-o pe inculpată, până în anul 2006, deci timp de aproape 7 ani, să achite și pensia de întreținere în favoarea minora L___ G_______ A______.

Nici faptul că inculpatei i-au fost încredințați în plasament alți trei minori - cei trei frați minori ai noului ei soț cu care s-a căsătorit în anul 2000 - ori că noul ei soț nu a mai avut un loc de muncă, nu pot să reprezinte împrejurări de natură să înlăture reaua credință a acesteia în ceea ce privește neplata pensiei de întreținere față de minora L___ G_______ A______.

În primul rând, Tribunalul reține că cei trei frați minori ai noului ei soț i-au fost dat în plasament începând cu 01.01.2004, atât ei cât și soțului ei S____ I_____, că subsecvent acestui moment inculpata a continuat să achite pensia de întreținere față de minora L___ G_______ A______ până în anul 2006 și că, de altfel, pentru cei trei frați minori primea indemnizații aferente.

Pe de altă parte, nașterea unui nou copil și primirea în plasament a altor trei (cunoscând obligația de plată față de fiica sa până la majorat) nu a înlăturat obligația de întreținere pe care inculpata o are față de copilul născut din căsătoria anterioară, inculpată care nu a solicitat în justiție nici cel puțin diminuarea, potrivit Codului familiei, a cuantumului acestei obligații.

De asemenea, aceleași împrejurări - nașterea unui nou copil, primirea în plasament a altor trei și lipsa unui loc de muncă a noului soț (apărare care nu a fost probată) – nu au împiedicat-o pe inculpată să-și achiziționeze două autoturisme Dacia 1310, în anul 2005, respectiv în anul 2009 (potrivit adresei nr.xxxxx/02.09.2009 a Primăriei Oradea), atitudine care nu face decât să confirme reaua credință a acesteia.

Reaua credință a inculpatei rezultă și din atitudinea sa pe parcursul procesului, în sensul că deși în fața instanței de fond, a declarat că este de acord să plătească pensia de întreținere până la zi și apoi și în continuare, ulterior nu a făcut dovada să fi dat curs acestei obligații asumate, mai mult, arătând (prin apărător) că nici nu mai putea fi obligată la întreținere din moment ce s.pen. xxxxx/1999 a Judecătoriei Oradea și-a pierdut puterea executorie conform art 405 C.pr.civ. (apărare care de altfel ignoră prev art 405 ind 1 și art 405 ind 2 C.pr.civ., care reglementează cazurile de suspendare respectiv întrerupere a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită).

În sfârșit, elocventă în ceea ce privește reaua credință a inculpatei este și declarația minorei – audiată în fața instanței de fond - , declarație din care rezultă și efectele pe care o astfel de atitudine din partea unei mame o poate avea asupra copilului ei.

L___ G_______ A______ (devenită majoră la momentul audierii în fața instanței de fond), a arătat că este elevă în clasa a XII – a, că din clasa a VI/VII nu a mai văzut-o pe mama sa decât o dată, când, în clasa a IX-a fiind, a fost vizitată la internatul liceului (când mama ei i-a adus un suc și o ciocolată). A mai arătat că deși tatăl ei nu i-a interzis să țină legătura cu mama sa, mama ei nu a căutat-o când avea nevoie de ea și nici nu a fost lângă ea când a fost mică.

Toate acestea nu fac decât să confirme temeinicia instanței de fond, inclusiv în ceea ce privește pedeapsa stabilită și să infirme motivele de recurs invocate de inculpată.

De altfel, atitudinea inculpatei față de fiica sa minoră, L___ G_______ A______, rămasă în îngrijirea tatălui de la vârsta de 6 ani (desfacerea căsătoriei dispunându-se din vina aceleiași inculpate, pârâtă în procesul de divorț), de nesocotire a obligației de întreținere, de o totală nepăsare față de creșterea și educarea fiicei sale, minoră lipsită de grija mamei în cea mai mare parte a copilăriei, alături de celelalte elemente care dovedesc cu prisosință reaua credință a inculpatei, ar fi justificat în prezenta cauză o altă modalitate de individualizare judiciară a pedepsei de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond, Tribunalul fiind însă ținut de principiul non reformatio in pejus, prevăzut de art 385 ind 8 C.pr.pen.

Nici motivul de recurs legat de cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpata a fost obligată de instanța de fond nu este unul fondat, având în vedere actele procesuale și procedurale efectuate pe parcursul celor 12 termene de judecată stabilite în perioada 04.06.xxxxxxxxxxxxx11.

Față de toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpată împotriva sentinței penale nr.1604/2011 din 11.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va menține în totul, obligând pe recurentă să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art.385/15 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpata S____ R_____ G_______ împotriva sentinței penale nr.1604/2011 din 11.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în totul, obligând pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi 09.03.2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

O_____ M____ F_____ F______ O_____ G____

Grefier,

C_____ M___

Red. fond jud. I.M.R______

Tehnored. recurs jud. O.M./gref. C.M.

2 exem./19.03.2012