R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.177 R

Ședința publică din data de 05.02.2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE : M_____ A___ M______

JUDECĂTOR : G_____ D______ M_____

JUDECĂTOR : B________ A_______ C_______

GREFIER : M________ D___

Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta reclamantă P______ O_______ N______ B_______ împotriva deciziei civile nr.684A/21.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât ORAȘUL V________ PRIN PRIMAR, cauza având, ca obiect, „uzucapiune”.

Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2015 și, apoi, la data de 05.02.2015, când a decis următoarele:

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 16.11.2010, reclamanta P______ Ortodoxa N______ B_______ în contradictoriu cu pârâtul Orașul V________ prin Primar a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate, prin prescripția achizitiva de 30 de ani, asupra următoarelor imobile: 1) biserica N______ B_______ - reprezentând lăcașul de cult având o suprafața construita de 81 mp; clopotnița „având o suprafața construita de 4 mp; anexa 1 cu suprafața de 9 mp - anexa 2 cu suprafața de 8 mp - anexa 3 cu suprafața de 2 mp; terenul aferent bisericii si spatiilor de cult in suprafața de 463 mp, teren situat in Orașul V________, _________________, având următoarele vecinătăți: N-imobil nr.69 A.E-B- dul Dunării. S - _____________________ nr.56, conform schiței anexe la raportul de expertiza extrajudiciara a expertului D_________ M_____ D____; 2) terenul în suprafața de 11.707 mp, care reprezintă cimitirul parohial, situat in Orașul V________, jud. Ilfov, având ca vecinătăți N-rest cimitir, E-cimitir parohia Eroilor, S-__________________. Prahovei, conform celor înscrise în schița anexa la raportul de expertiza extrajudiciara a expertului D_________ M_____ D____.

În motivare reclamanta a arătat că P______ N______ B_______ este prima parohie care a deservit localitatea V________. Sfântul Lăcaș a fost inițial o casă de locuit donată Bisericii Ortodoxe Romane în anul 1946 de frații C_______ si O_______ B____ și soția lui C_______, R_______. Lăcașul a fost sfințit pentru prima data la 7 noiembrie 1946, fiind înzestrat cu toate cele necesare.

S-a precizat că în 1969 au fost întreprinse o ________ lucrări de consolidare și extindere, biserica căpătând forma actuală. Potrivit documentelor existente, procese-verbale, autorizație lucrări, precum și altor înscrisuri bisericești rezultă că P______ N______ B_______ a stăpânit în mod continuu, netulburat, neîntrerupt, în mod public și sub nume de proprietar biserica și curtea aferenta de 463 mp, cu construcțiile-anexă precum și cimitirul parohial în suprafața de 11.707 mp.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 al.2 din Legea nr.489/2006, art. 4a din Statutul Bisericii Ortodoxe Romane, aprobat prin HG nr. 53/2008, art. 2 din Legea nr. 455/2006.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul Orașul V________ prin Primar a arătat că imobilul ce constituie lăcașul de cult - Biserica N______ B_______, imobil compus din construcție, anexe si teren de 463 mp situat în _________________, oraș V________, este proprietatea reclamantei, dar nu în virtutea prescripției achizitive ci în virtutea contractului de donație încheiat cu frații C_______ si O_______ B____ și cu R_______ B____, respectiv a edificării de către reclamanta (anexele, clopotnița, etc). Ca atare, înțelege să lase la aprecierea instanței soluționarea acestui prim capăt de cerere, în condițiile în care, modul de dobândire este donația și nu uzucapiunea.

Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului de 11.707 mp reprezentând cimitir a solicitat respingerea acestei solicitări ca neîntemeiată întrucât posesia invocată de reclamantă nu este utilă, continuă liniștită, publică si sub nume de proprietar în condițiile în care în anul 1981 localitatea V________ figura ca o _______________________________ București, iar terenurile din cimitire erau proprietate de stat (art.5 din Regulamentul pentru organizarea si funcționarea cimitirelor).

A mai precizat că reclamanta nu a avut niciodată rol fiscal pentru niciunul dintre cele două terenuri, ca atare nu poate invoca o posesiune publică și sub nume de proprietar, nefiind îndeplinite cerințele art.1847 si 1852 C.civ.

Prin sentința civilă nr. 2173/21.04.2011 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și s-a constatat că aceasta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 463 mp situat in orașul V________, _________________, jud. Ilfov și prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren, respectiv lăcașul de cult (Biserica N______ Balcescu) în suprafață construită de 81 m.p., clopotnița de 4 mp, anexa 1 de 9 mp, anexa 2 de 8 mp si anexa 3 de 2 mp, imobil identificat în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert D_________ M_____ D____. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind uzucapiunea terenului de 11.707 mp, reprezentând cimitir situat in orașul V________.

În baza art. 2 din Legea nr. 455/2006 s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a și într-un ziar de largă răspândire a hotărârii pronunțate (în extras din care să reiasă datele de identificare ale părților și obiectul procesului), în sarcina părții reclamante și s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din coroborarea mențiunilor înscrise în lista de inventar a bunurilor Episcopiei Bucureștilor cu cele existente în registrele agricole și de evidență fiscală ale Primăriei orașului V________, a rezultat că Patriarhia N______ B_______ figurează cu rol fiscal deschis în data de 27.09.1982 pentru clădirea situată în orașul V________, __________________, jud. Ilfov, ce are destinația de biserică – lăcaș de cult.

În evidențele de inventar se menționează că terenul de 450 mp și construcție aferentă au fost primite de Biserică în urma unei donații făcută în anul 1946 de ing. B___ C_______ si O_______, act al cărui număr nu este menționat, astfel că nu a putut fi regăsit in evidența Arhivelor Naționale.

Împrejurarea că imobilul situat pe _________________ din V________ a aparținut Parohiei N______ Balcescu și a fost folosit de această instituție din anul 1968-1969 cu destinația de biserică a rezultat atât din autorizația pentru executare de lucrări nr. 25/1969, procesul verbal de sancționare contravenționala nr.8/1970, procesul verbal din 24.09.1982, cât și din depozițiile celor doi martori audiați.

Imobilul situat in __________________ din V________, jud. Ilfov a fost identificat în cadrul raportului de expertiza topografică extrajudiciară ca fiind alcătuit din teren în suprafață de 463 mp și șase construcții – biserica în suprafață construită de 81 mp, anexa de 27 mp, clopotnița de 4 mp, anexa de 9 mp, anexa de 8 mp și anexa de 2 mp.

În condițiile în care, pe de o parte, reclamanta nu posedă contractul de donație, iar dovada acesteia nu poate fi făcută decât prin înscris încheiat în formă autentică, iar pe de altă parte, pârâtul nu dovedit că terenul de 463 mp face parte din domeniul public al unității teritorial-administrative, a fost pus la dispoziția Comisiei de fond funciar sau a fost atribuit altei persoane fizice sau juridice, instanța de fond a apreciat că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, că a deținut imobilul susmenționat mai mult de 30 de ani; că posesia sa a fost continuă si neîntreruptă, pașnică, netulburată si publică și că posesia a fost exercitată pentru sine și sub nume de proprietar.

În privința terenului de 11.707 mp aferent cimitirului parohial s-a constatat că acesta a fost identificat de expertul topograf ca1 fiind situat în orașul V________ ___________________, jud. Ilfov și că face parte din cimitirul comunal al respectivei localități, ce are o suprafața totală mai mare.

În privința acestei suprafețe instanța de fond a apreciat susținerile pârâtului ca fiind întemeiate.

Astfel, din procesele verbale de predare-primire încheiate în 1975 și 1976 a rezultat că la acea dată, Consiliul Popular al comunei suburbane V________ a predat Parohiei Uniunea Voluntarilor două suprafețe de câte 2.000 mp cu destinația de cimitir uman. În lista de inventar a instituției reclamante se face mențiunea despre cimitirul parohial fără însă a se menționa vreun act de proveniența si nici suprafața acestuia.

Chiar dacă aceasta suprafață ar fi provenit tot dintr-o donație către parohie făcuta in 1946, s-a constatat că pentru intervalul 1981-1990 posesia reclamantei a fost una precară deoarece în acea perioadă era în vigoare Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor și a crematoriului uman ce aparțin Municipiului București (inclusiv zonele suburbane precum _______________________________ locurile de înmormântare erau proprietate de stat. Mai mult, din contractul încheiat in anul 2003 a reieșit că Primăria V________ a fost cea care a achitat costul serviciilor de deszăpezire, curățenie si amenajare a cimitirului comunal.

În privința suprafeței de 11.707 mp instanța de fond a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că a posedat efectiv aceasta suprafață, că a înregistrat-o în evidențele publice, că a plătit taxe si impozite și că a efectuat lucrări de întreținere, că a exercitat o posesie care să îndeplinească cerințele impuse cumulativ de art.1847 din Codul civil, ca atare, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe reclamanta P______ O_______ N______ B_______ a declarat recurs, calificat ulterior, apel, solicitând admiterea acestuia cu consecința admiterii capătului al doilea de cerere.

În motivare a arătat, în esență că prima instanță nu a făcut o distincție clară între cimitirele mănăstirești și cimitirele comunale, orășenești și municipale. Astfel, potrivit disp. art. 28 alin.1 din Legea nr. 489/2006 și art. 186 și urm. din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, fiecare parohie și mănăstire are dreptul să dețină sau să înființeze cel puțin un cimitir care este proprietatea parohiei sau a mănăstirii. În cauza dedusă judecății s-a dovedit prin depozițiile celor doi martori audiați că cimitirul aparținând Parohiei N______ B_______, funcționează încă din anii 1938 fiind constituit pe un teren ce a fost dat în acest scop Parohiei din M____ Negropontes. Instanța de fond a confundat cimitirul parohial al Parohiei N______ B_______ cu Cimitirul Parohie Uniunea Voluntarilor, cu care se învecinează și care s-a constituit în anii 1975 - 1976, din două parcele de câte 2000 m.p. .

Apelantul a mai arătat că prima instanță trebuia să constate că la înființarea sa, cimitirului parohial îi erau aplicabile dispozițiile art. 9 din Decretul nr. 177/1948 și art.1 din Regulamentul cimitirelor parohiale și mănăstirești.

De asemenea, a mai învederat că odată stabilit regimul juridic aplicabil cimitirului Parohiei N______ B_______, acela de cimitir parohial, instanța de fond trebuia să analizeze îndeplinire condițiilor prescripției achizitive de 30 de ani din această perspectivă și, în consecință se impunea să constate că acestea erau îndeplinite. Sub acest aspect, în mod eronat a apreciat că posesia a devenit precară în perioada 1981-1990, față de faptul că prin regulament se stabilea că locurile de înmormântare din cimitire sunt proprietate de stat, întrucât cimitirul în discuție, ca cimitir parohial s-a înființat conform prevederilor legale în vigoare la acea dată, iar nu prin Hotărâre a CGMB. În perioada menționată, posesia s-a exercitat sub nume de proprietar, nefiind una precară.

Pentru toate argumentele expuse și apreciind că în cauză sunt realizate condițiile legale pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, apelantul a solicitat admiterea apelului formulat și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii și celui de al doilea capăt de cerere, urmând a se constata că a reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 11.707 m.p.., ce reprezintă cimitirul Parohiei N______ B_______.

În apel, tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Prin decizia civilă nr. 684 A/21.06.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat, apelul reclamantei P______ O_______ N______ Balcescu împotriva sentinței civile nr.2173/21.04.2011 pronunțată de Judecătoria B_____, în contradictoriu cu pârâtul Orașul V________ prin Primar.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul nu a putut primi critica apelantului referitoare la faptul că prima instanță nu a făcut o distincție clară între cimitirele mănăstirești și cimitirele comunale, orășenești și municipale.

Tribunalul a avut în vedere că simpla susținere a apelantei că regimul juridic al suprafeței de teren în litigiu, este de cimitir parohial nu poate fi reținută, în condițiile în care apelanta nu a făcut dovezi sub acest aspect, respectiv, că la momentul începerii posesiei terenul avea un asemenea regim.

Adresa nr. 8425/2012 emisă de Arhiepiscopia Bucureștilor nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, relevant fiind doar dacă la momentul începerii posesiei, terenul constituia cimitir parohial.

Cum în cauză nu s-a probat de către apelantă că la momentul la care pretinde că a început să posede terenul în suprafață de 11.707 m.p, această suprafață de teren figura cu destinația de cimitir parohial, argumentele sale sunt neîntemeiate.

De asemenea, tribunalul a înlăturat și susținerea apelantei referitoare la faptul că la înființarea sa, cimitirului parohial îi erau aplicabile dispozițiile art. 9 din Decretul nr. 177/1948 și art. 1 din Regulamentul cimitirelor parohiale și mănăstirești.

În ceea ce privește incidența dispozițiile art. 9 din Decretul nr. 177/1948, conform cu care părțile componente locale ale cultelor religioase recunoscute pot avea și întreține, singure sau în asociație cu altele, cimitire pentru credincioșii lor, tribunalul a considerat că prevederile evocate pot fi reținute numai în măsura în care apelanta ar fi dovedit că la momentul la care a început a poseda terenul avea regimul juridic de cimitir parohial, iar posesia s-a exercitat în acest regim. Cum o asemenea dovadă nu a fost făcută, tribunalul a constatat că și acest argument este neîntemeiat.

Totodată, din examinarea probatoriului, tribunalul a constatat că apelanta reclamantă nu a probat nici faptul că a exercitat o posesie sub nume de proprietar asupra terenului, în condițiile în care Primăria V________ a încheiat în anul 2003 contractul de prestări servicii nr. xxxxx, achitând costul serviciilor de deszăpezire, curățenie si amenajare a cimitirului comunal din ___________________________, are în vedere și faptul că pentru acest imobil nu există rol fiscal deschis, apelanta neachitând taxele și impozitele aferente.

În consecință, față de considerentele expuse, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a posedat efectiv aceasta suprafață, că a înregistrat-o în evidențele publice, că a plătit taxe si impozite și că a efectuat lucrări de întreținere, că a exercitat o posesie care să îndeplinească cerințele impuse cumulativ de art.1847 din Codul civil de la 1865.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P______ O_______ N______ Balcescu, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod proc.civ, arătând următoarele:

Tribunalul a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că aceasta nu a dovedit ca, la momentul la care a început sa posede terenul de 11.707 m.p., acesta nu constituia cimitir parohial, ca acestui cimitir nu ii sunt aplicabile dispoz.art.9 din D. 177/1948 și că reclamanta nu a exercitat posesia sub nume de proprietar. Soluția este nelegala.

Reclamanta a susținut permanent pe parcursul procesului că regimul juridic al cimitirului Parohiei N. Balcescu este acela de cimitir parohial. Tribunalul a înlăturat această susținere a reclamantei cu motivarea ca nu s-a dovedit acest regim juridic. Tribunalul însă, nu argumentează de ce a înlăturat conținutul adresei nr.8425/2012 emisă de Arhiepiscopia Bucureștilor, întrucât, în cadrul probelor discutate și admise de tribunal s-au solicitat relații și de la Administrația Cimitirelor, rezultând că acest cimitir nu este unul orășenesc. Pe de alta parte, în combaterea susținerilor tribunalului, cum ca adresa Arhiepiscopiei nu se coroborează cu nici o alta probă, reclamanta invocă autorizația emisă de Consiliul Popular al Capitalei nr.94 C, din 11 mai 1961, prin care se autorizează lucrările de împrejmuire la cimitirul "parohial" al Parohiei N.Balcescu. Așadar, este de netăgăduit faptul ca cimitirul posedat de reclamantă este un cimitir parohial.

Înlăturarea de către tribunal a susținerilor reclamantei că cimitirului parohial îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din D. 177/1948 este de asemenea nelegală. Din adresa nr. 8425/2012 a Arhiepiscopiei Bucureștilor rezultă că acest cimitir s-a constituit ca cimitir parohial de peste 50 de ani, fiind posedat sub acest regim de P______ N,Balcescu. Ce alta dovadă trebuia să producă reclamanta în susținerea poziție sale în afara celor deja arătate, cu atât mai mult cu cât, intimata pârâta nu a făcut nici o dovadă în contra dovezilor reclamantei și așa cum s-a arătat mai sus, însuși Consiliul Popular București recunoscând din anul 1961 caracterul de cimitir parohial al cimitirului Parohiei N.Balcescu.

Nelegal și netemeinic este și argumentul instanței că reclamanta nu a făcut dovada că a exercitat o posesie în nume de proprietar asupra terenului cimitirului, tribunalul referindu-se la contractul de prestări servicii nr. xxxxx. Tribunalul ia în considerare acest înscris fără să constate faptul că acest contract nu se refera la prestări servicii pentru cimitirul parohial N.Balcescu, ci pentru cimitirul comunal aflat pe aceeași stradă.

Aceste motive, precum și cele susținute de reclamantă în motivarea apelului și la care reclamanta face trimitere spre a fi avute în vedere, sunt de natură a justifica legalitatea susținerilor reclamantei cu consecința admiterii prezentului recurs și a modificării deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței Judecătoriei B_____, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și constatării dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani asupra terenului de 11.707 mp.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Se reține că în fața instanțelor de fond, probatoriul nu a fost suficient administrat și analizat, în ceea ce privește învestirea de constatare a uzucapiunii asupra terenului de 11.707 m.p. constând în cimitir parohial.

Comparând contractele de prestări servicii încheiate de ambele părți ale cauzei pentru suprafețe intitulate „cimitir situat în ___________________________” (filele 41 dosar fond și 27 dosar recurs), Curtea notează că există contradicții asupra situației de fapt în discuție, care se impun a fi înlăturate prin suplimentarea probatoriului.

Astfel cum s-a susținut și în apelul reclamantei, situația de fapt nu este suficient lămurită, nefiind efectuată distincția clară între cimitirul Parohiei N______ B_______ în discuție, un altul despre care se susține a fi învecinat (Cimitirul Parohie Uniunea Voluntarilor), respectiv cimitirul comunal/orășenesc aflat în administrarea pârâtei.

În cauză nu a fost efectuată o expertiză topografică prin care să fie lămurită existența eventualelor delimitări ale acestor suprafețe, pentru a se putea clarifica ulterior regimul juridic aplicabil fiecăreia, respectiv pentru a se verifica incidența unor dispoziții legale cu caracter special, astfel cum invocă reclamanta prin trimiterea la dispozițiile art. 9 din Decretul 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase.

De asemenea, înscrisurile reclamantei nu au fost suficient analizate pentru a se justifica valorizarea ori înlăturarea lor, astfel cum este cazul autorizației emise de Consiliul Popular al Capitalei nr. 94 C, din 11 mai 1961, la care se face referire în recurs.

Astfel, Curtea constată că se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, că decizia atacată cuprinde o motivare determinată de un probatoriu insuficient și de un raționament logico-juridic eronat, astfel că urmează să admită recursul reclamantei.

Cum această soluționare a procesului echivalează cu o neefectuare a cercetării fondului dreptului, Curtea urmează să caseze decizia recurată în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, pentru stabilirea deplină a împrejurărilor de fapt ale pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă P______ O_______ N______ B_______ împotriva deciziei civile nr.684A/21.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât ORAȘUL V________ PRIN PRIMAR.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M_____ A___ M______ G_____ D______ M_____ B________ A_______

C_______

GREFIER

M________ D___

Red. BAC

Tehnored. TI/BAC/ 2 ex

Jud. apel E____ P______ J______, G______.a Rîșnovean