Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX partaj judiciar

cod 3074 - operator de date

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N____

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 52/AC

Ședința publică din data de 02.02.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:	- C_____ B_____	- JUDECĂTOR
	- D____ S_______	- JUDECĂTOR
	- E____ H_____	- GREFIER

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamantul B____ A_____, domiciliat în municipiul R____, ____________________. 2, ____________________, împotriva sentinței civile nr. 1828 din data de 19.09.2013, pronunțată de Judecătoria R____, în contradictoriu cu intimata-pârâtă L______ E____, domiciliată în comuna Pâncești, ______________________________.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2015, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1828 din 19.09.2013 a Judecătoriei R____, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamantul B____ A_____, în contradictoriu cu pârâta L______ E____ și cererea reconvențională formulată de pârâtă.

S-a constatat că părțile au dobândit în perioada concubinajului, cu cote egale de contribuție, bunuri în valoare totală de 132.958 lei, respectiv: o casă de locuit, construita din vălătuci, acoperita cu tabla, compusa din doua camere, hol și chiler ,situată in ___________________, ___________________________, județul N____ – 5.094 lei; suprafața de 2052 m.p. teren din care 552 m.p. curți construcții și 1500 m.p. arabil, sola 20, parcelele 801/1/2, situate în ___________________, ___________________________, județul N____,învecinat cu H______ G_______. T________ I____, __________________________. cadastral 1672- 32.800 lei, ambele imobile fiind dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 868 din 17 aprilie 2007 la BNP A_____ N____ din R____; suprafața de 500 m.p. teren curți construcții (real măsurat 510 m.p.) situat în intravilanul municipiului R____, _______________________. 23, județul N____, între vecinii: la N - I______ I__, la E - Adascăliței V_____, la S - ______________________ la V - S_______ D______, bun imobil înscris în CF nr. xxxxx a municipiului R____, conform încheierii nr. 62 din 6 ianuarie 2010 eliberată de O.C.P.I. R____ și identificat cu număr cadastral xxxxx, imobil dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1723 din 8 septembrie 2010 la BNP T_____ A_____ A___ din R____ – 86.000 lei; gard care împrejmuiește terenul intravilan situat in intravilanul municipiului R____, _______________________. 23, județul N____ - 9.064 lei.

S-a dispus partajarea bunurilor aflate în indiviziune, respectiv: Lotul nr. 1, în valoare de 37.894 lei s-a atribuit reclamantului B____ A_____ și este compus din: o casă de locuit, construită din vălătuci, acoperită cu tablă, compusă din două camere, hol și chiler ,situată în ___________________, ___________________________, județul N____ – 5.094 lei; suprafața de 2052 m.p. teren din care 552 m.p. curți construcții și 1500 m.p. arabil, sola 20, parcelele 801/1/2, situate în ___________________, ___________________________, județul N____,învecinat cu H______ G_______, T________ I____, __________________________. cadastral 1672- 32.800 lei, ambele imobile fiind dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 868 din 17 aprilie 2007 la BNP A_____ N____ din R____,

Lotul nr. 2, în valoare de 95.064 lei s-a atribuit pârâtei L______ E____ și este compus din: suprafața de 500 m.p. teren curți construcții (real măsurat 510 m.p.) situat în intravilanul municipiului R____, _______________________. 23, județul N____, între vecinii: la N - I______ I__, la E - A__________ V_____, la S - ______________________ la V - S_______ D______, bun imobil înscris în CF nr. xxxxx a municipiului R____, conform încheierii nr. 62 din 6 ianuarie 2010 eliberată de O.C.P.I. R____ și identificat cu număr cadastral xxxxx, imobil dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1723 din 8 septembrie 2010 la BNP T_____ A_____ A___ din R____ – 86.000 lei; gard care împrejmuiește terenul intravilan situat în intravilanul municipiului R____, _______________________. 23, județul N____ -9.064 lei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 28.585 lei, reprezentând sultă compensatorie.

S-a respins capătul de cerere privind constatarea calității de bun coachizit a apartamentului situat în R____ , ____________________ , ____________, ____________________.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 493 lei, reprezentând cota de 1/2 din impozitul legal aferent imobilelor de mai sus, sumă avansată de reclamant. S-au compensat onorariile de avocat și a fost obligat reclamantul să plătească reclamantei suma de 3479 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, părțile au avut o relație de concubinaj în perioada 2006-2011. În această perioadă ambele părți au muncit în Italia și au gospodărit împreună. Astfel au dobândit prin contracte autentice de vânzare cumpărare următoarele bunuri: o locuința, construită din vălătuci, acoperită cu tablă, compusă din două camere, hol, bucătărie, anexă, construită din vălătuci, acoperită cu eternită, compusă din două încăperi și alte dependințe, precum și suprafața de 2052 m.p, teren din care 552 m.p. curți construcții și 1500 m.p. arabil, sola 20, parcelele 801/1/2, situate în ___________________, ___________________________, județul N____,învecinat cu H______ G_______, T________ I____, ________________________. cu nr. cadastral 1672, imobile dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 868 din 17 aprilie 2007 la BNP A_____ N____ din R____; suprafața de 500 m.p. teren curți construcții (real măsurat 510 m.p.) împreună cu una casa, construită din vălătuci, acoperită cu tablă, compusă din două camere, hol, bucătărie, antret și cămară, cu o suprafața construită de 82 m.p., precum și o magazie, construită din scânduri, acoperită cu carton, cu o încăpere, având un beci subzidit, cu o suprafață construită de 14 m.p., teren și construcții situate în intravilanul municipiului R____, _______________________. 23, județul N____, între vecinii: la N - I______ I__, la E - A__________ V_____, la S - ______________________ la V - S_______ D______, bun imobil înscris în CF nr. xxxxx a municipiului R____, conform încheierii nr. 62 din 6 ianuarie 2010 eliberată de O.C.P.I. R____ și identificat cu număr cadastral xxxxx, imobil dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1723 din 8 septembrie 2010 la BNP T_____ A_____ A___ din R____.

În contractele de vânzare cumpărare s-a stipulat că bunurile imobile de mai sus au fost dobândite în coproprietate, părțile având calitatea de coproprietari, cu cote părți de 1/2 pentru fiecare.

Reclamantul a solicitat însă partajarea acestor bunuri în alte cote decât cele stipulate în actele autentice, respectiv în cote de 90 % pentru dânsul și de 10% pentru pârâtă.

Referitor la această solicitare a reclamantului, instanța a reținut că în raporturile dintre concubini izvorul coproprietății nu poate fi, în esență, nici moștenirea legală și nici legea (întrucât un regim special și derogatoriu de la dreptul comun este rezervat doar soților), nici uzucapiunea, ci doar convenția părților, fie ea expresă sau tacită, însă doar cu condiția ca să fie neechivocă.

Ori, în cuprinsul contractelor de vânzare – cumpărare prin care părțile au dobândit bunurile imobile în cote de 1/2 pentru fiecare, este înserată mențiunea privind consimțământul cumpărătorilor, prin mandatar, privind cota parte pentru fiecare cumpărător și că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de comun acord.

Forța probantă a acestor înscrisuri autentice se determină în condițiile art. 1171 și urm. Cod civil, conform căruia înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator (notarul) și până la proba contrară în ceea ce privește celelalte mențiuni. Sub aspectul puterii doveditoare, mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la cota de jumătate pentru fiecare cumpărător ,săvârșite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau la cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals. Ori voința expresă a părților, în calitate de cumpărători, a fost exprimată în fața notarului prin mandatar, în baza procurilor autentificate sub nr. 2405/25.06.2006 la BNP L_______ T_____ și 2697/20.08.2010 la BNP D______ O___, fiind constatată personal de către notar, astfel încât consemnările referitoare la modalitatea de dobândire în cote egale pentru fiecare parte, nu pot fi combătute decât pe calea procedurii înscrierii în fals.

Cum în speță nu s-a cerut înscrierea în fals, instanța a reținut cotele de 1/2 la dobândirea bunurilor imobile, cote stabilite în contractele de vânzare cumpărare și care reprezintă voința expresă a părților constatată personal de către notar în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale.

În ceea ce privește apartamentul situat în R____, ______________________, ______________, apt. 110, jud. N____, compus din 2 camere si dependințe, instanța a reținut că acesta a fost dobândit prin cumpărare la data de 13.09.2011, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2096/13.09.2011 la BNP T_____ A_____ A___ (f .63,64).

Regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora. Prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30 Codul familiei nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situația concubinilor, în ceea ce privește relațiile patrimoniale dintre aceștia, avem de-a face cu situația eventuală a coproprietății relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuția fiecăruia pentru fiecare bun individual și nu contribuția la universalitatea patrimoniului, așa cum este reglementat în cazul soților. Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile.

Din conținutul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2096/13.09.2011 la BNP T_____ A_____ A___ prin care s-a dobândit proprietatea asupra apartamentului situat în R____, ______________________, ______________, apt. 110, jud. N____, rezultă că doar pârâta apelantă figurează ca și proprietar exclusiv. Ori, potrivit art. 1294, art. 1295 coroborate cu art. 1171-1173 Cod civil, bunurile sunt proprietatea cumpărătorului, dovedită cu actul de dobândire, în cauză contractul de vânzare-cumpărare. De la această regulă este consacrată legal doar excepția prevăzută de art. 30 Codul familiei privind dobândirea în comun a bunurilor în timpul căsătoriei, care, fiind o excepție este de strictă interpretare.

Contractul de vânzare cumpărare depus la dosar ca probă a convenției translative de proprietate face dovada conform art. 1173 cod civil asupra mențiunilor cuprinse în acest înscris în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată. Ori, în contract figurând o singură persoană în calitate de cumpărător respectiv pârâta, înscrisul autentic face dovada proprietății exclusive. În situația reclamantului, în speță era necesar a se stabili pe baza probelor administrate a intenției dobândirii în comun a bunurilor, grefată pe proba relației de concubinaj. Însă prin probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada contribuției sale concrete și efective la dobândirea acestui bun. Împrejurarea că părțile au avut o relație de concubinaj nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că bunurile dobândite de unul dintre concubini, în speță pârâta, au regim juridic de bunuri în indiviziune și că celălalt concubin este îndreptățit la a pretinde și a i se cunoaște un drept de proprietate asupra acestora, prezumția de comunitate a bunurilor înscrisă în art. 30 din Codul familiei fiind instituită numai în favoarea soților și nu poate profita concubinilor, care au obligația să facă dovada contribuției proprii la dobândirea fiecărui bun în parte și să probeze intenția lor de a-l achiziționa în comun în calitate de coproprietari. În raport de această situație și cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soți sunt de strictă interpretare, nu se pot extinde prin asemănare la bunuri coachiziționate în alte condiții, astfel că în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanță în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului.

Raportat la probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada certă că a contribuit la dobândirea apartamentului achiziționat de pârâtă, ori că intenția părților a fost de a achiziționa acest bun în comun ,în calitate de coproprietari.

Chiar dacă s-ar fi reținut că reclamantul i-a dat pârâtei sume de bani pentru achiziționarea acestui bun , acesta ar fi îndreptățit doar la un drept de creanță și nicidecum la recunoașterea unui drept de proprietate câtă vreme nu s-a făcut dovada că intenția părților a fost să achiziționeze bunul respectiv în comun în calitate de coproprietari. Reclamantul nici nu a invocat că s-ar fi implicat în vreun fel în achiziționarea acestui apartament, respectiv căutarea împreună cu pârâta a apartamentului în vederea achiziționării, participarea la discuții cu vânzătorii, participarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, achitarea impozitelor (ca si în cazul celorlalte bunuri mobile, când părțile si-au exprimat fără echivoc intenția de a le dobândi împreună în cote părți egale), elemente care să conducă la concluzia că părțile împreună ar fi acționat în scopul dobândirii apartamentului în coproprietare.

Câtă vreme, acest apartament a fost achiziționat doar de către pârâtă, aceasta figurând în contractul de vânzare-cumpărare ca și cumpărătoare iar reclamantul nu a dovedit existența prealabilă a intenției de dobândire în comun a acestui bun, nu se poate reține că reclamantul are un drept de proprietate asupra acestuia.

Din probele administrate nu s-a putut reține nici faptul că reclamantul ar fi contribuit financiar la dobândirea apartamentului, situație în care ar fi fost îndreptățit la restituirea sumelor cu care a contribuit la achiziționarea bunului de către pârâtă însă, doar în baza dreptului de creanță, reclamantul nefăcând această solicitare.

Reclamantul B____ A_____ a declarat apel împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că a avansat aproape toți banii pentru dobândirea bunurilor care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, dar nu a acordat importanță mențiunilor înserate în aceste contracte, în care a fost reprezentat de tatăl său în calitate de mandatar, potrivit cărora cota de contribuție a fiecărei părți este de 50%. Susține că, potrivit art. 1171 și următoarele Cod civil, aceste mențiuni pot face dovada contribuției până la proba contrară și că a dovedit la judecarea în fond a cauzei faptul că a avut o contribuție de 90% în dobândirea bunurilor achiziționate.

Reclamantul critică și soluția instanței dată asupra cererii prin care a solicitat constatarea calității de bun coachizit a apartamentului din municipiul R____, ____________________, ____________, ______________________, arătând în motivare că au fost ignorate prevederile legale și practica judiciară în materie, precum și probele administrate. Astfel, prin această cerere a urmărit să se constate că este coproprietar al apartamentului și nu titularul unui drept de creanță, cererea fiind admisibilă în raport cu prevederile art. 644 Cod civil. Concubinii nu beneficiază de prezumția de comunitate de bunuri conform prevederilor art. 30 Codul familiei, însă, pe baza convenției lor, se poate stabili că bunurile s-au dobândit în indiviziune, în raport de contribuția fiecărei părți.

În sprijinul susținerilor sunt invocate următoarele hotărâri judecătorești: decizia civilă nr. 793/1990 a Curții Supreme de Justiție; deciziile civile nr. 1426/1984, nr. 1047/1981, nr. 1241/1980, nr. 131/1980, nr. 147/1979, nr. 321/1984 a Tribunalului Suprem; decizia civilă nr. 44/2003 a Curții Supreme de Justiție; decizia civilă nr. 115/1992 a CSJ.

Reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește probele administrate arătând că a depus numeroase înscrisuri, că martorii propuși i-au confirmat susținerile și că bonurile depuse de pârâtă nu au forță juridică probantă. Susține că nu mai era necesară administrarea probei cu martori propusă de pârâtă, deoarece, s-a invocat doar dovedirea veniturilor pârâte, care erau evidențiate în acte.

În ceea ce privește modalitatea de partajare, pârâtul arată că instanța de fond a ignorat opțiunile sale justificate față de lucrările pe care le-a efectuat la imobilul din municipiul R____, iar asupra cheltuielilor de judecată stabilite la fond, arată că acestea sunt exorbitante și neprobate în condițiile în care proba cu martori propusă de pârâtă nu era utilă cauzei. Mai mult, susține că nu datorează cheltuielile efectuate de pârâtă pentru aducerea martorilor din Italia și cazarea lor.

Pârâta L______ E____ a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului, arătând în motivare că, împreună cu reclamantul a lucrat în Italia și a obținut venituri mai mari decât veniturile obținute de reclamant, că în 2007 ambele părți aveau 17.000 euro din economii - mai mult din contribuția sa și că prețul real al primului imobil cumpărat a fost de 37.000 euro, diferența de 20.000 euro fiind împrumutată de la mama reclamantului – 10.000euro și de la rudele sale – 10.000 euro. Al doilea imobil pentru care s-a plătit prețul de 31.000 euro a fost cumpărat prin contribuția sa exclusivă. Cu privire la întreținerea imobilelor cumpărate, arată că acestea s-au făcut cu banii împrumutați de la tatăl reclamantului căruia i s-au restituit toate sumele date în acest scop.

Mai arată că a cumpărat în nume propriu un apartament în anul 2011, banii provenind dintr-o afacere de croitorie, la baza acestei tranzacții fiind decizia sa de a se separa financiar de reclamantul care nu mai obținea venituri.

Mai arată că actele de vânzare-cumpărare reprezintă voința internă a părților, acestea cuprinzând clauze clare în privința cotelor dobândite de cumpărători, iar în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1174 Cod civil. Susținerile sale au fost dovedite prin probe la instanța de fond, iar în sprijinul acestora mai invocă în calea de atac și practica judiciară în materie.

Cu privire la motivele de apel invocate, arată că acestea nu sunt fondate, deoarece reclamantul nu s-a înscris în fals asupra contractelor de vânzare-cumpărare, iar peste mențiunile dintr-un act autentic nu se poate administra proba cu martori. Totodată, mai arată că reclamantul a fost reprezentat de tatăl său la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, iar împotriva acestuia nu a formulat plângere penală.

Susține pârâta că este nefondat și motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată deoarece acestea au fost dovedite.

Analizând apelul de față în raport cu motivele invocate și probele administrate, tribunalul constată că acesta este fondat doar în ceea ce privește modalitate de atribuire a bunurilor indivize.

Astfel, potrivit art. 1171 Cod civil „Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitatea cerută de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut”, iar potrivit art. 1173 alin. 1 Cod civil „Actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce se constată”.

Din perspectiva acestor prevederi, tribunalul constată că, atât contractul de vânzare-cumpărare nr. 868/17.04.2007, cât și contractul de vânzare-cumpărare nr. 1723/08.09.2010 se bucură de prezumția de validitate.

Apelantul a urmărit să înfrângă însă, prin susținerile formulate la fond, puterea doveditoare a clauzelor potrivit cărora cumpărătorii au dobândit terenul în cote indivize egale, arătând că prin probele pe care le-a propus a făcut dovada contrară a celor inserate în contract. În apărare, intimata a susținut că pentru verificarea susținerilor apelantului trebuia urmată procedura înscrierii în fals.

Tribunalul constată că niciuna din aceste instituții nu este aplicabilă în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Contractele de vânzare-cumpărare mai sus menționate fac parte din categoria actelor juridice civile definite ca o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, de a naște, modifica ori stinge raporturi juridice civile concrete. Elementele care alcătuiesc un act juridic civil sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.

Prin invocarea de către apelant a dobândirii unei cote mai mari din bunurile cumpărate, respectiv 90%, în loc de 50% - cum greșit se susține că s-a inserat în contracte - se urmărește modificarea consimțământului și a cauzei contractelor, respectiv a voinței juridice a cumpărătorilor.

Or, din cele două contracte rezultă fără tăgadă că fiecare cumpărător a înțeles să cumpere câte o jumătate din bunuri, regulă consacrată de art. 977 Cod civil, potrivit căruia „Interpretarea contractelor se face după voința comună a părților contractante …”, fiind aplicabilă în speță indiferent dacă un cumpărător coindivizar a plătit o parte din preț mai mare decât prețul aferent cotei cumpărate. În acest caz, așa cum a arătat instanța de fond, se naște un drept de creanță și nu un drept de coproprietate a cărui întindere ar putea fi mai mare decât cota stabilită în contract.

Voința juridică astfel exprimată de către părțile din prezenta cauză nu poate fi supusă verificării sau cenzurii notarului, care nu are nici posibilitatea, nici obligația legală de a verifica proveniența sumei pe care fiecare parte o plătește cu titlu de preț.

Pentru acest motiv consemnările notarului privind voința juridică a părților – necontestată sub aspectul valabilității consimțământului și a cauzei - se bucură de forța probantă absolută, conform art. 1173 Cod civil, nefiind susceptibile de a fi răsturnate prin proba contrară. Cu atât mai puțin voința părților poate fi supusă analizei în procedura înscrierii în fals, deoarece aceasta vizează doar constatările personale ale notarului, respectiv prezența părților, modul de identificare a lor, luarea consimțământului, semnarea înscrisului, etc și alte înțelegeri anterioare ale părților contractante.

Prin urmare, tribunalul apreciază ca nefondate criticile aduse soluției pe care instanța de fond a dat-o asupra celor două contracte de vânzare-cumpărare.

Tribunalul apreciază ca nefondate și motivele de apel privind apartamentul dobândit cu intimata prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2096/13.09.2011.

Astfel, în cazul bunurilor dobândite în timpul concubinajului, indiferent pe numele căreia dintre concubini s-a cumpărat bunul respectiv, fiecare este în drept a proba, după dreptul comun, inclusiv prin prezumțiile reglementate de art. 1203 Cod civil, că este dobândit prin contribuție comună. Totodată, practica judiciară a statuat în sensul că predarea unei sume de bani de către o persoană concubinului ei nu-i dă acelei persoane decât un drept de creanță împotriva concubinului, neputând pretinde un drept de proprietate asupra bunului deoarece nu poate invoca, în beneficiul ei, nici un act translativ de proprietate.

Din această perspectivă, tribunalul constată că instanța de fond a procedat corect în verificările privind existența vreunei înțelegeri între părți cu privire la achiziționarea în comun a acestui apartament și, în lipsă de probe, a concluzionat corect că apelantul nu a intenționat să dobândească un astfel de bun. Nici susținerile apelantului privind contribuția bănească la acest apartament nu au fost dovedite; dimpotrivă, reclamanta a dovedit că în perioada achiziționării acestui apartament a obținut venituri importante din activitatea comercială pe care a desfășurat-o în Italia.

Se va aprecia însă ca fiind fondat motivul de apel privind atribuirea loturilor, deoarece, conform art. 673 Cod procedură civilă, unul din criteriile de atribuire este opțiunea părților. Intimata L______ E____ nu a optat pentru niciunul din terenurile supuse partajului, nici la fond nici în calea de atac a apelului, în schimb, apelantul B____ A______ solicitat la fond atribuirea imobilelor dobândite prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 868/17.04.2007 și nr. 1723/8.09.2010, iar în apel a solicitat, în subsidiar, atribuirea bunurilor din municipiul R____, respectiv a suprafeței de 500 mp teren construcții dobândită în anul 2010 și a gardului împrejmuitor.

În raport cu aceste opțiuni ale apelantului și cu statuările prezentei decizii asupra apartamentului dobândit de intimată în nume propriu, tribunalul va atribui apelantului bunurile din municipiul R____, iar intimatei i se vor atribui bunurile din _____________________________> Asupra criticilor aduse modului de stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, tribunalul apreciază că nu sunt fondate, deoarece cheltuielile sunt datorate de partea căzută în pretenții conform prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă și includ și costurile ocazionate de administrarea probei cu martori, ce nu pot fi micșorate de instanță – art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă. Totodată, se apreciază că litigiu de față a avut un grad ridicat de complexitate tot motiv pentru care nu se impune aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, respectiv reducerea onorariului pentru avocat plătit de intimată.

În privința cheltuielilor ocazionate de administrarea probei cu martori propusă de intimată, tribunalul constată că această probă a fost încuviințată de instanța de fond, iar înscrisurile indicate în considerentele hotărârii apelate fac dovada efectuării acestor cheltuieli.

Față de cele reținute, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, conform dispozitivului, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500 lei apelantului. Această sumă reprezintă parte din onorariul avocatului ce a fost determinată în raport cu pretențiile admise în apel conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMRELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantul B____ A_____ împotriva sentinței civile nr. 1828 din 19.09.2013 a Judecătoriei R____.

Schimbă în parte sentința atacată, sub aspectul modalității de ieșire din indiviziune, în sensul următor:

Lotul nr. 1, în valoare de 37.894 lei, se atribuie pârâtei L______ E____, în loc de a se atribui reclamantului B____ A_____.

Lotul nr. 2, în valoare de 95.064 lei, se atribuie reclamantului B____ A_____, în loc de a se atribui pârâtei L______ E____.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 28.585 lei, reprezentând sultă compensatorie.

Înlătură din sentință mențiunea privind obligația pârâtei de plată a sultei către reclamant.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Obligă intimata L______ E____ să plătească reclamantului B____ A_____ suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 2.02.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C_____ B_____ D____ S_______ E____ H_____

Redactat: D____ S_______ – 27.02.2015

Tehnoredactat: E____ H_____ – 03.04.2015 ; Ex: - 4;

Fond: M_____ A______