R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr 43/2015

Ședința publică din data de 03 Februarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte A_____ B_______

Judecător P___ M_____

Grefier G_______ O_____

Pe rol fiind rejudecarea apelului declarat de apelantul-reclamant B____ S_____, cu domiciliul în Tg.-M____, ______________________, nr. 239, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 3474 din data de 27 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 27 ianuarie 2015, iar apoi pentru data de azi, 03 februarie 2015.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3474 din data de 27 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B____ S_____, în contradictoriu cu pârâtul A____ D______, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că în baza art. 1 din Legea nr. 50/1990 rep., „(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.”

În baza art. 2 din același act normativ, „(1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.”

Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut faptul că pârâtul A____ D______, fără a deține o autorizație de construire, a ridicat un gard despărțitor în fața gardului ce împrejmuiește imobilul pe care îl deține în proprietate, invocând un drept de proprietate asupra unei porțiuni de teren care constituie drumul de acces la imobilul proprietatea reclamantului.

Atât din planșele depuse la dosarul cauzei (f. 14), cât și din constatările instanței prin deplasarea la fața locului (f. 68), s-a reținut faptul că pârâtul a edificat gardul fără a deține autorizație de construire, îngrădind parțial accesul reclamantului în curtea imobilului său, în timp ce gardul ce face obiectul cauzei este ridicat pe o porțiune de teren care nu constituie proprietatea reclamantului.

Așa cum reiese și din interogatoriul administrat pârâtului la termenul de judecată din 02 mai 2011 (f. 22), pârâtul a recunoscut faptul că nu i s-a eliberat autorizație de construire pentru ridicarea gardului în discuție, întrucât nu deține niciun act doveditor al dreptului său de proprietate asupra porțiunii respective de teren (f. 22), iar în prezent efectuează demersuri juridice pentru rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului său de proprietate (f. 71-76).

Așa cum reiese din nota de constatare a Instituției Prefectului nr. 8070/2010 (f. 5-7), Primăria Ungheni prin Poliția Comunitară a Orașului Ungheni a aplicat sancțiuni contravenționale pârâtului, constând în avertisment, prin procesele-verbale de contravenție 490 și 607 din 2008.

Una din condițiile pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica calitatea sa procesuală, această obligație avându-și temeiul în prevederile art. 112 Cod procedură civilă, care cuprinde elementele cererii de chemare în judecată.

Instanța de fond a reținut în soluționarea acestei excepții, prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991 rep., în conformitate cu care „(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b), se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

Față de prevederile legale menționate anterior, și raportat la obiectul dedus judecății, respectiv obligarea pârâtului la a dărâma gardul construit pe o porțiune de teren ce nu se află în proprietatea reclamantului, în cauza de față reclamantul nu are calitatea procesuală activă pentru a obliga pe pârât la demolarea construcțiilor ridicate ilegal, acesta fiind atributul organului administrației publice care constată contravențiile și dispune și măsurile complementare menționate de lege, inclusiv obligarea contravenientului la desființare construcții.

Raportat la considerentele de fapt și de drept ce preced, judecătoria a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins cererea de chemare în judecată formulată de acesta în contradictoriu cu pârâtul A____ D______, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamantul B____ S_____, solicitând anularea hotărârii atacate și reținerea cauzei în vederea judecării procesului evocând fondul, cu consecința admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată atât în primă instanță, cât și în apel.

În motivarea căii de atac, reclamantul a arătat că temeiul de drept în promovarea cererii de chemare în judecată îl constituie dispozițiile art. 998 și 999 din Codul civil, dispoziții coroborate cu prevederile art. 480 din Codul civil și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 50/1991. A apreciat reclamantul apelant, că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât construcția edificată de pârât aduce grave prejudicii proprietății reclamantului, limitându-i acestuia accesul la propria proprietate. Cererea promovată nu s-a întemeiat pe prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991. Chiar dacă legiuitorul a conferit administrației publice locale dreptul de a lua măsuri de desființare a lucrărilor edificate fără autorizație de construire, această facultate nu înlătură drepturile oricărei persoane vătămate prin edificarea unei construcții fără autorizație de construire să se adreseze unei instanțe de judecată în vederea restabilirii legalității. În cauză, reclamantul a remarcat că și-a axat probațiunea în principal pe dovedirea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a edificării construcției, construcție care s-a și edificat fără autorizare în acest sens. Reclamantul a apreciat că a dovedit faptul că gardul edificat fără autorizație de construire îngrădește parțial accesul reclamantului, creându-i astfel un prejudiciu care nu putea fi reparat decât prin admiterea acțiunii.

Împotriva căii de atac a apelului, a formulat întâmpinare pârâtul A____ D______, solicitând constatarea împrejurării că reclamantul nu are calitate procesuală activă, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului apelant la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimatul pârât a arătat că reclamantul nu este proprietarul terenului, ca atare solicită să se respingă acțiunea ca fiind înaintată de o persoană fără calitate; gardul a fost construit în primăvara anului 2010, cu acceptul organelor locale, cu promisiunea, că ulterior se va elibera și autorizație de construcție; din data de 30.07.2012 suprafața de 114 mp este evidențiată în CF nr. xxxxx, având ca proprietari familia A____; înainte de începerea construcției gardului, adică din 09.09.2009 a depus la primăria orașului Ungheni, un memoriu tehnic și un plan de situație pentru eliberarea autorizației de construcție. A mai arătat că nu a îngrădit cu nimic accesul reclamantului, acesta are aceeași trecere și aceeași poartă de până acum, deci utilajele mai mari de 4 metri liniari nu pot trece, poarta fiind lată de 4 metri liniari.

În primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 309 din data de 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M____, în apel, s-a admis apelul formulat de reclamantul B____ S_____, împotriva sentinței civile nr. 3474 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ și în consecință, s-a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B____ S_____ și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B____ S_____, în contradictoriu cu pârâtul A____ D______, dispunându-se obligarea pârâtului la dărâmarea gardului despărțitor construit în fața imobilului proprietatea reclamantului, situat în Ungheni, nr. 366, iar în caz contrar permițându-se reclamantului demolarea gardului pe cheltuiala pârâtului. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.870,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și la plata sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei decizii s-a apreciat că prima instanță a reținut în mod greșit că reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză pentru a cere obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor ridicate ilegal acesta fiind atributul organului administrației publice care constată contravențiile și dispune obligarea contravenientului la desființarea construcției. Dreptul conferit organelor administrației publice nu înlătură dreptul unei persoane vătămate prin edificarea construcției fără autorizație, de a cere desființarea acesteia.

Desființarea construcției o poate cere orice terță persoană vătămată afectată de edificarea construcției pentru că acea construcție nu respectă legislația în vigoare (în speța aceasta fiind efectuată fără autorizație de construcție) și îi cauzează prejudicii.

În speță, edificarea gardului s-a început, deși nu exista autorizație de construcție pentru edificarea sa, așa cum a recunoscut și pârâtul. Edificarea gardului îngrădește calea de acces a reclamantului în curtea sa, așa cum reiese din planșele foto aflate la fila 14 din dosarul de fond.

În calea de atac a recursului, îndreptată la Curtea de Apel Tg.-M____, prin decizia civilă nr. 707 din data de 16 mai 2013 pronunțată de această instanță, s-a decis casarea integrală a deciziei civile nr. 309 din data de 20 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul M____ și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.

În motivarea hotărârii pronunțate în recurs, s-a arătat că este corectă soluția instanței de apel, de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, această chestiune fiind așadar, tranșată în mod irevocabil.

Pe de altă parte însă, s-a apreciat că privitor la examinarea fondului cauzei., soluția tribunalului are la bază un probatoriu insuficient, întrucât de esența acțiunii în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie este verificarea întrunirii cumulative a elementelor pretinse de art. 998-999 din Codul civil, respectiv săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu în defavoarea reclamantului, vinovăția autorului faptei ilicite și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Curtea de apel a observat că nu a fost verificată nici întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, din perspectiva condițiilor impuse de art. 998-999 din Codul civil și a susținerilor contradictorii ale părților cu privire la îngrădirea sau nu a accesului reclamantului la propriul imobile. După altă observații de ordin faptic, instanța de control judiciar a apreciat că este necesară efectuarea în cauză a unei expertize tehnice în specialitatea topografie, iar pentru această rațiune a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului M____, ca instanță de apel.

În cadrul acestui al doilea ciclu procesual, în care ne aflăm în prezent,, s-a efectuat la indicațiile Curții de Apel Tg.-M____ expertiza topografică solicitată și s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, văzând și chestiunile care au fost dezlegate în mod irevocabil în primul ciclu procesual, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamantul B____ S_____ este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

În acest sens, trebuie să precizăm că instanța de apel, în acest al doilea ciclu procesual, nu mai are posibilitatea de a face cercetări suplimentare în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât această chestiune a primit o rezolvare irevocabilă prin decizia de casare pronunțată de curtea de apel. Rămâne așadar, ca în continuare, examenul tribunalului să se realizeze în limitele indicate cu ocazia casării, adică să se examineze fondul cauzei deduse judecății și în particular, problema întrunirii sau nu a cerințelor răspunderii civile delictuale pe care și-a fundamentat în drept acțiunea reclamantul. Cu alte cuvinte, în condițiile în care judecătoria, ca primă instanță, a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în mod irevocabil s-a stabilit că această excepție este totuși neîntemeiată, în mod automat apelul declarat de către reclamantul B____ S_____ urmează a fi admis, iar în fond, tribunalul poate pronunța fie o soluție de admitere a cererii de chemare în judecată, fie o soluție de respingere ca neîntemeiată a acesteia. Libertatea de a pronunța orice fel de soluție decurge din aceea că deși suntem practic în calea de atac a apelului declarat de reclamant, suntem chemați să ne pronunțăm asupra fondului pricinii în al doilea ciclu procesual, după ce în prealabil s-a admis și recursul declarat de către pârât și s-a casat hotărârea de apel din primul ciclu procesual, cu trimitere în rejudecare.

Cercetând fondul cauzei, reținem că se impune, într-adevăr, conform indicațiilor din decizia de casare, să verificăm îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998-999 din Codul civil. Este vorba despre următoarele: săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu în defavoarea reclamantului, vinovăția autorului faptei ilicite și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

Considerăm, în concret, că sunt întrunite ultimele trei condiții - cauzarea unui prejudiciu în defavoarea reclamantului, vinovăția autorului faptei ilicite și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu – aspect care reiese din datele speței. Astfel, prejudiciul încercat de către reclamantul apelant B____ S_____ constă în aceea că este pus în imposibilitatea de a accesa curtea propriului imobil, pe calea pe care o utiliza până recent, aspect confirmat de concluziile raportului de expertiză topografică (fila 107 din dosarul de apel). Desigur că în realizarea faptei sale și în cauzarea acestui prejudiciu, reclamantul a acționat cu intenție, fiind evident că a cunoscut și a acceptat posibilitatea ca prin edificarea acelui gard pârâtul să fie împiedicat să utilizeze vechea cale de acces. Raportul de cauzalitate ca și condiție a răspunderii civile delictuale în situația concretă rezultă ex re, adică din materialitatea faptelor.

Observații suplimentare se impun a fi făcute asupra primei condiții esențiale a răspunderii civile delictuale și anume, fapta ilicită. Cercetând probele administrate în cursul judecății apelului, cu precădere concluziile și schițele întocmite de expertul topograf în raportul de expertiză administrat (filele 106-113 din dosarul de apel), apreciem că fapta ilicită reclamată de lege ca o condiție a răspunderii civile delictuale nu există. Altfel spus, deși există o faptă privită în materialitatea ei și care a fost săvârșită de către pârât, aceasta nu are caracter ilicit din perspectiva strictă a raporturilor dintre părțile din prezentul proces. În acest sens, trebuie să remarcăm că raportul juridic dintre părțile împricinate este unul de drept privat, distinct de raportul de drept administrativ care ar putea interveni între pârât și autoritățile administrației publice, derivând din faptele acestuia. Or, spre deosebire de raportul de drept administrativ, unde relevantă este împrejurarea că pârâtul a început construirea unui gard fără a fi obținut o autorizație de construire (aceasta fiind de altfel și fapta considerată ilicită în ordinea juridică de drept administrativ), în raportul de drept civil dintre părți, este irelevant din punct de vedere juridic dacă acel gard a fost construit fără autorizație, întrucât verificarea existenței sau inexistenței autorizației de construire nu este în atribuția reclamantului. Ceea ce interesează însă, este împrejurarea că prin acțiunea pârâtului, de construire a gardului, s-a blocat reclamantului accesul în propria curte prin vechea cale de acces. Ca atare, fapta pârâtului, pretins ilicită, în raportul de drept civil dedus judecății, este aceea de blocare a accesului reclamantului către proprietatea lui pe vechea cale, pe care o folosea în mod uzual. Din cuprinsul raportului de expertiză topografică întocmit în speță nu se relevă vreun caracter ilicit al blocării acestui acces, de vreme ce reclamantul își asigura accesul la proprietatea sa prin trecere pe terenul aflat în proprietatea pârâtului. În acest sens, din concluziile raportului de expertiză și din schițele anexe ale acestui raport, rezultă că terenul aflat în proprietatea pârâtului, așa cum este el înscris în cartea funciară, se întinde și pe porțiunea prin care reclamantul își asigura accesul pe proprietatea sa. În acest context, pârâtul, în calitate de proprietar al acelui imobil teren, era îndreptățit să oprească pe oricine să îi tranziteze propriul teren, atâta timp cât nu i se recunoscuse celuilalt un drept de servitute sau un alt tip de drept care să-i permită accesul.

Este adevărat că edificarea unui gard fără autorizație de construire poate constitui, lato sensu, o faptă ilicită, dar caracterul său ilicit se impune numai în raport cu autoritățile administrației publice chemate să implementeze reglementările urbanistice. În raporturile private de drept comun, cum este cel din speță, o asemenea faptă este ilicită numai în măsura în care lezează drepturi sau interese legitime ale unor alte persoane. Însă reclamantul din prezenta speță nu justifică niciun drept sau interes legitim recunoscut de lege și care să se impună a fi protejat de instanța de judecată, ci dimpotrivă, până recent era beneficiarul unei stări de fapt lipsite de protecție juridică, în sensul că tranzita fără niciun titlu terenul aflat în proprietatea pârâtului. Pe cale de consecință, reținem că deși pârâtul a blocat sau a îngrădit reclamantului accesul la propriul său teren prin începerea construirii gardului, conduita pârâtului prin raportare la drepturile sau interesele legitime ale reclamantului nu prezintă caracter ilicit, întrucât acesta din urmă nu beneficiază de un drept care să-i poată fi opus adversarului său procesual. În concret, această stare de lucruri din prezentul proces se repercutează și asupra interesului reclamantului, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, deoarece în lipsa unui drept al acestuia de a tranzita porțiunea de teren aflată în proprietatea pârâtului, eventuala admitere a cererii de chemare în judecată nu i-ar aduce niciun beneficiu practic, întrucât demolarea gardului început nu i-ar conferi reclamantului un drept de a folosi în continuare acea cale de acces care a fost blocată. Prin urmare, reținem că alături de inexistența unei fapte ilicite – condiție esențială a răspunderii civile delictuale – lipsește și dreptul sau interesul legitim al reclamantului apt să fie protejat de instanța de judecată printr-o eventuală admitere a acțiunii.

Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul B____ S_____, împotriva sentinței civile nr. 3474 din data de 27 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX și va schimba hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B____ S_____, în contradictoriu cu pârâtul A____ D______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantul B____ S_____ (cu domiciliul în Tg.-M____, ______________________, nr. 239, jud. M____), împotriva sentinței civile nr. 3474 din data de 27 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Schimbă hotărârea atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B____ S_____, în contradictoriu cu pârâtul A____ D______ (cu domiciliul în Ungheni, _______________________, jud. M____).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2015.

Red. P.M./Dact. P.M.

11.02.2015/4 ex.

Judecător fond: I____ A___ N______