Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M A N I A

TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1455

Ședința publică din data de 2 decembrie 2014

Instanța constituită din:

Președinte: S_____ D______

Grefier: S_____ S___

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect – recunoaștere hotărâre străină, acțiune formulată de reclamanta V_______ L_______, domiciliată în Spania, Calle de Tomas Valls, 31.B, P___ P02, Puerta 6, Ontinyent, Valencia, Spania, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocatură D_________ G_______, cu sediul în Târgoviște, ______________________, _____________, _______________________, în contradictoriu cu pârâtul S___ V_____ F_____, domiciliat în Găești, __________________.27, _______________________ S___ C_________.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamanta V_______ L_______ lipsă, apărătorul acesteia avocat D_________ G_______ în baza împuternicirii avocațiale nr. xxxxxx/2014, lipsind pârâtul S___ V_____ F_____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art.1098 Cod procedură civilă.

Apărătorul reclamantei V_______ L_______ avocat D_________ G_______, având cuvântul pe cererea reconvențională formulată de pârât solicită respingerea acesteia ca tardiv formulată, deoarece aceasta trebuia formulată și depusă la primul termen de judecată.

Apărătorul reclamantei V_______ L_______, avocat D_________ G_______, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și nici nu solicită alte probe.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.

Apărătorul reclamantei V_______ L_______ avocat D_________ G_______ având cuvântul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, a se dispune recunoașterea efectelor hotărârii pronunțată în Spania și pe teritoriul României precum și respingerea cererii reconvenționale.

Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 482 Cod procedură civilă și art. 392 Cod procedură civilă, constată că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, astfel că deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, la data de 16.07.2014, reclamanta V_______ L_______, în contradictoriu cu pârâtul S___ V_____ F_____, a solicitat recunoașterea sentinței nr.137/13 a Tribunalului de Primă Instanță nr.3 ONTINYENT, din Spania.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința nr.137/13 a Tribunalului de Primă Instanță nr.3 ONTINYENT, din Spania i-a fost admisă cererea de custodie, tutelă și pensie de întreținere pentru minorul în afara căsătoriei; că s-a fixat un regim de conviețuire individual al fiicei minore, R_____ M____ S___, cu mama, urând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți ai minorei; că nu s-au stabilit legături personale cu minora; că s-a hotărât ca mama să faciliteze relațiile personale ale minorei cu bunicii sau alte rude; că tatăl va plăti mamei, în avans și în primele cinci zile din fiecare lună, prin depunere în contul bancar desemnat în acest scop, ca și cheltuieli obișnuite pentru fiica sa, suma de 300 euro lunar, această sumă va fi adaptată anual variațiilor pe care le are IPC.

A mai arătat reclamanta că a solicitat instanței din Spania, unde își are domiciliul împreună cu fiica sa minoră rezultată din relația de concubinaj cu pârâtul S___ V_____ F_____, să se stabilească ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți și să fixeze un regim de conviețuire individual al minorei, și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunar pentru fiica sa; că la data de 17.10.2013 Tribunalului de Primă Instanță nr.3 ONTINYENT, din Spania,a pronunțat sentința nr.137/13; că ulterior a formulat cerere de interpretare materială a erorii strecurată în ceea ce privește consemnarea numelui sau de familie, eroare remediată, din V_______ în V_______. Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere pe teritoriul României a sentinței.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.167 din Legea nr.105/1992 și art.1094 și urm. Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie,următoarele înscrisuri: hotărârea judecătorească; cartea de identitate a reclamantei, cartea de identitate a pârâtului, certificatul de naștere al minorei.

La termenul de judecată din data de 09.09.2014, pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a arătat că recunoaște sentința nr.137/13, dar ținând cont de situația sa financiară, așa cum rezultă din adeverința eliberată de Primăria Găești, nu realizează nici un venit, astfel că solicită stabilirea unei pensii de întreținere în funcție de venitul minim pe economie realizat în România și nu în Spania, întrucât la data stabilirii pensiei se afla pe teritoriul acestei țări, ulterior întorcându-se acasă în România.

A depus pârâtul, la dosar , adeverința de venit pe anul 2014.

La termenul de judecată din 7.10.2014, cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, în baza art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

La data de 10.11.2014, cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei, acordându-se termen de judecată la data de 2.12.2014, cu citarea părților.

Examinând cererea formulată, tribunalul o apreciază ca întemeiată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare :

Se reține că, în speță, cererea dedusă judecății a fost formulată după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art.1093 din acest act normativ, în sensul prezentului titlu (Titlul III-Eficacitatea hotărârilor străine) termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.

Prin urmare, hotărârea în litigiu fiind pronunțată în Spania, țară membră a Uniunii Europene, cauza de față intră sub incidența Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului Europei, în condițiile în care Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, invocată în cerere, a fost abrogată în mod expres prin art.83 lit.e) din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar Convenția încheiată la 17.11.1997 și ratificată prin Legea nr. 235/1998 și-a încetat aplicarea de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Astfel, de la data aderării României la Uniunea Europeană, regulamentele comunitare sunt actele normative direct aplicabile, fără a fi necesară o normă de transpunere a lor în dreptul intern, potrivit art. 249 din Tratatul pentru instituirea
Comunității Europene.

Normele privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești sunt cele cuprinse în Regulamentul (CE) nr.2201/2003 al Consiliului din 27noiembrie 2003.

În preambulul Regulamentului, alin. 21, se statuează cu valoare de principiu că recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru ar trebui să se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz al recunoașterii ar trebui reduse la minimul necesar.

In acest sens, potrivit art.21 alin.1 al Regulamentului, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură.

Cu toate acestea, orice parte interesată poate solicita pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii dată în alt stat membru, fără a se aduce atingere forței executorii a unor hotărâri judecătorești privind dreptul de vizită sau prin care se dispune înapoierea copilului.

Cererea de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia răspunderii părintești poate fi respinsă numai pentru unul din motivele expres și limitativ menționate în art.23 lit.a)-g) din Regulament.

Potrivit art. 23 din Regulament „O hotărâre judecătorească pronunțată în materia răspunderii părintești nu este recunoscută:

(a)în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicită recunoașterea, luând în considerare interesul superior al copilului;

(b)în cazul în care, cu excepția cazurilor urgente, aceasta a fost pronunțată fără a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încălcându-se astfel normele fundamentale de procedură din statul membru în care se solicită aceasta;

(c)în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;

(d)la solicitarea oricărei persoane care susține că hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părintești, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată;

(e)în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești în statul membru în care se solicită recunoașterea;

(f)în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești într-un alt stat membru sau în statul terț în care copilul își are reședința obișnuită, din moment ce hotărârea ulterioară îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru solicitat

sau(g)în cazul în care nu a fost respectată procedura prevăzută la articolul 56.

Secțiunea 3 din Regulament reglementează condițiile recunoașterii, sub aspect probator, stipulând în cuprinsul art.37 obligația părții care solicită sau contestă recunoașterea unei hotărâri judecătorești de a de a depune următoarele acte:

a) o copie a hotărârii, care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;

b) un certificat privind hotărârile judecătorești în materie matrimonială, eliberat de instanța judecătorească sau de autoritatea competentă din statul membru de origine, conform modului prezentat în anexa I la Regulament;

c) în cazul în care este vorba de o hotărâre în lipsă, originalul sau copia certificată a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.

Principiul încrederii reciproce fiind acela care guvernează, recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un stat membru, prin art. 38 alin. 1 se conferă instanței dreptul de a accepta, cu aceeași valoare probatorie, documente echivalente certificatului ori celor menționate pentru ipoteza unei hotărâri pronunțate în lipsă sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, poate să renunțe la prezentarea lor.

In cauză, petenta, cetățean român ce a solicitat recunoașterea în România a unei hotărâri judecătorești pronunțată în materie de răspundere părintească în Spania a depus la dosar o copie legalizată a sentinței nr. nr.137/13 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță nr.3 ONTINYENT, Valencia, Spania, în procedura de custodie, tutelă și pensie de întreținere minor din afara căsătoriei precum și certificatul prevăzut de art. 37 alin. 2 lit. b din Regulamentul nr. 2201/2003.

Acest document îndeplinește condițiile de autenticitate, fiind însoțit de traducere certificată, nefiind necesar a fi aplicată de către autoritatea competentă apostila prevăzută de Convenția de la Haga din 05.10.1961, la care au aderat Spania și România, față de dispozițiile art. 21 din Regulamentul CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, potrivit cărora „Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură.

(2)În special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nicio procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de corp sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.” dar și față de dispozițiile art. 17 și art. art. 23 din Regulamentul 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere ce prevăd eliminarea procedurii de exequatur în cazul hotărârilor pronunțate în această materie.

In absența oricărui motiv de refuz al recunoașterii hotărârii din cele prevăzute de art.23 al Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, îndeplinite fiind condițiile recunoașterii, potrivit celor arătate mai sus, Tribunalul va admite cererea petentei și va recunoaște efectele sentinței nr.137/13 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță nr.3 ONTINYENT, Valencia, Spania, pe teritoriul României.

În ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, tribunalul constată că s-au încălcat dispozițiile art. 209 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă și, întrucât pârâtul nu a depus cererea reconvențională în termenul legal, va respinge cererea reconvențională a pârâtului S___ V_____ F_____, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamanta V_______ L_______, domiciliată în Spania, Calle de Tomas Valls, 31.B, P___ P02, Puerta 6, Ontinyent, Valencia, Spania, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocatură D_________ G_______, cu sediul în Târgoviște, ______________________, _____________, _______________________, în contradictoriu cu pârâtul S___ V_____ F_____, domiciliat în Găești, __________________.27, ___________, la familia S___ C_________.

Recunoaște efectele sentinței nr.137/13 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță nr.3 ONTINYENT, Valencia, Spania, pe teritoriul României.

Respinge cererea reconvențională a pârâtului S___ V_____ F_____, ca tardiv formulată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Ploiești.

Pronunțată în ședința publică din 02.12.2014.

PREȘEDINTE,

S_____ D______

GREFIER,

S_____ E____ S___

Red. SD

Tehnored. AN+SD

4 ex./09.12.2014